România, tot mai aproape de Rusia și Georgia: proiectul AUR-PSD privind finanțarea ONG-urilor

România riscă să intre într-un conflict juridic cu instituțiile europene odată cu adoptarea, în Senat, a unui proiect de lege inițiat de partidul AUR privind finanțarea și transparența ONG-urilor.

Textul legislativ, susținut prin vot și de senatorii PSD, a stârnit reacții dure din partea opoziției, a organizațiilor civice și a experților în drept european, care avertizează că măsurile propuse seamănă periculos de mult cu legislațiile adoptate anterior în Ungaria, Rusia sau Georgia împotriva societății civile.

Ce prevede proiectul adoptat de Senat

Deși inițiatorii susțin că proiectul urmărește exclusiv creșterea transparenței financiare în sectorul neguvernamental, criticii avertizează că efectele sale reale ar putea fi intimidarea donatorilor, paralizarea administrativă a ONG-urilor și restrângerea indirectă a libertății de asociere.

Citește și: PSD și AUR s-au aliat pentru a promova o lege care pedepsește societatea civilă

Textul legislativ impune asociațiilor și fundațiilor obligații extinse de raportare financiară.

ONG-urile ar urma să declare toate sursele de venit, indiferent de proveniență, precum și identitatea completă a persoanelor sau entităților care le susțin financiar.

Mai mult decât atât, aceste informații ar urma să fie publicate pe site-ul ANAF, devenind accesibile publicului larg.

Inițiatorii proiectului afirmă că măsura este necesară pentru a crește gradul de responsabilitate și transparență al organizațiilor neguvernamentale și pentru a permite cetățenilor să identifice eventuale nereguli sau conflicte de interese.

În schimb, opoziția parlamentară, reprezentată de USR, PNL și UDMR, susține că proiectul depășește cu mult limitele transparenței rezonabile și creează un mecanism de presiune asupra societății civile.

O lege care divide scena politică

Adoptarea proiectului în Senat a evidențiat și o schimbare interesantă în dinamica politică românească.

Deși AUR și PSD se află oficial în zone ideologice diferite, votul comun pentru această inițiativă a alimentat speculațiile privind o convergență punctuală în raport cu limitarea influenței ONG-urilor critice.

De cealaltă parte, opoziția susține că proiectul creează o prezumție implicită de suspiciune asupra organizațiilor civice.

Argumentul central al contestatarilor este că ONG-urile sunt deja obligate să depună situații financiare, rapoarte și documente fiscale conform legislației în vigoare, iar noile cerințe nu adaugă transparență reală, ci introduc mecanisme suplimentare de control și expunere publică.

Faptul că atât Consiliul Legislativ, cât și Consiliul Economic și Social au emis avize negative împotriva proiectului a amplificat criticile privind oportunitatea și constituționalitatea măsurilor propuse.

Precedentul Ungariei și reacția Uniunii Europene

Una dintre cele mai frecvente comparații făcute de juriști și organizațiile civice este cea cu legislația adoptată în Ungaria în perioada guvernării lui Viktor Orbán.

În 2017, guvernul de la Budapesta a introdus o lege care obliga ONG-urile ce primeau finanțări externe peste un anumit prag să se înregistreze drept „organizații sprijinite din străinătate” și să publice listele donatorilor.

Măsura a fost criticată dur de Comisia Europeană și contestată în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În 2020, CJUE a decis că legea ungară încalcă legislația europeană din mai multe motive fundamentale. Instanța europeană a considerat că stigmatizarea donațiilor externe afectează libera circulație a capitalului în interiorul Uniunii Europene, dar și drepturi fundamentale precum libertatea de asociere, viața privată și protecția datelor personale.

Curtea a mai remarcat și existența unui efect de intimidare asupra societății civile, arătând că astfel de măsuri pot crea un climat de neîncredere și ostilitate față de organizațiile independente.

În urma presiunilor europene și a riscului unor sancțiuni financiare majore, Ungaria a fost nevoită să abroge legea în 2021.

Precedentul Ungariei este relevant nu doar din punct de vedere juridic, ci și financiar.

În ultimii ani, Bruxellesul a condiționat accesul Ungariei la anumite fonduri europene de respectarea statului de drept și a independenței societății civile.

În cazul în care România ar adopta o legislație considerată incompatibilă cu normele europene, există riscul declanșării unor proceduri similare.

Legea „agentului străin”

Deși proiectul românesc nu folosește explicit sintagma „agent străin”, numeroși experți afirmă că logica din spatele inițiativei este similară cu cea folosită în Rusia și, mai recent, în Georgia.

În Rusia, legea „agentului străin”, adoptată inițial în 2012, obliga ONG-urile care primeau finanțare externă și desfășurau activități considerate „politice” să se înregistreze sub această etichetă.

În timp, termenul a devenit un instrument de delegitimare și marginalizare publică a organizațiilor independente.

În Georgia, o lege similară a declanșat în 2024 proteste masive de stradă și reacții dure din partea Uniunii Europene și a Statelor Unite.

Criticii proiectului adoptat în Senat susțin că și în România se încearcă inducerea ideii că finanțarea externă sau donațiile private reprezintă, implicit, un motiv de suspiciune.

Chiar dacă limbajul folosit este mai tehnic și aparent neutru, efectele pot fi asemănătoare.

„Chilling effect” – efectul de descurajare

Una dintre cele mai invocate temeri este apariția așa-numitului „chilling effect” – fenomen prin care cetățenii sau companiile evită să mai sprijine anumite organizații de teamă să nu devină ținta unor controale, atacuri publice sau presiuni politice.

În state precum Rusia sau Georgia, publicarea registrelor donatorilor a avut efecte directe asupra capacității ONG-urilor de a funcționa.

Mulți susținători financiari au preferat să se retragă pentru a evita asocierea publică cu organizații percepute drept incomode pentru putere.

În România, criticii proiectului avertizează că publicarea listelor de donatori pe site-ul ANAF poate produce exact același rezultat.

Problema este cu atât mai sensibilă cu cât multe organizații activează în domenii precum anticorupția, drepturile omului, protecția mediului sau monitorizarea instituțiilor statului.

Pentru donatori, simpla apariție pe o listă publică poate deveni o sursă de anxietate sau vulnerabilitate.

Birocrația ca instrument de presiune

O altă critică majoră vizează sarcina administrativă suplimentară impusă ONG-urilor.

Organizațiile mici, care funcționează deja cu resurse limitate și personal redus, ar putea fi obligate să investească timp și bani considerabili în raportări detaliate și proceduri birocratice complexe.

Reprezentanții societății civile susțin că astfel de măsuri nu afectează doar ONG-urile mari și vizibile, ci mai ales organizațiile locale, mici, care oferă servicii sociale, educaționale sau medicale în comunități vulnerabile.

Mai mult, proiectul prevede sancțiuni severe pentru nerespectarea obligațiilor, inclusiv posibilitatea desființării organizațiilor care nu declară complet identitatea donatorilor.

Criticii consideră această sancțiune disproporționată și incompatibilă cu principiile unui stat democratic.

Reacția societății civile

Peste 430 de organizații neguvernamentale au semnat deja o scrisoare deschisă prin care cer respingerea proiectului.

Semnatarii susțin că legea transformă raportarea financiară într-un instrument de control politic și creează premisele unei presiuni constante asupra organizațiilor independente.

ONG-urile avertizează și asupra problemelor legate de protecția datelor personale.

Publicarea identității donatorilor pe site-ul unei instituții fiscale ridică întrebări serioase privind compatibilitatea cu normele europene privind protecția datelor și viața privată.

Pentru multe organizații, secretul donației reprezintă un principiu fundamental într-o societate democratică, tocmai pentru a proteja libertatea cetățenilor de a susține cauze civice fără teama unor consecințe sociale sau politice.

România și riscul unei coliziuni cu legislația europeană

Spre deosebire de Rusia sau Georgia, România este stat membru al Uniunii Europene, iar acest statut implică obligații juridice clare privind respectarea drepturilor fundamentale și a legislației comunitare.

Din acest motiv, numeroși juriști consideră că adoptarea definitivă a proiectului în actuala formă ar putea genera rapid litigii la nivel european.

În perioada următoare, Camera Deputaților va deveni spațiul central al acestei confruntări politice și juridice.