Eveniment
Sanador i-a luat banii, dar nu a tratat-o, așa că a chemat SMURD - relatează directoarea Humanitas
Sanador i-a luat banii, dar nu a tratat-o, așa că a chemat SMURD, relatează directoarea Humanitas, Lidia Bodea, într-o postare pe Facebook. Bodea spune că a avut un puseu de hipertensiune - era al doilea și știa simptomele - dar angajații Sanador au ignorat-o: „Am admirat arta perfectă a tuturor sanadoriștilor tăi de-a se uita la tine, adică la cei ca mine, fără să te/ne vadă”.
Citește și: Sandu, reacție surprinzătoare la raportul Comisiei juridice a Camerei Reprezentanţilor din SUA
Într-un comentariu la propria postare, ea arată că a depus deja plângere la ANPC.
Sanador i-a luat banii, dar nu a tratat-o, așa că a chemat SMURD - relatează directoarea Humanitas
„SANADOR, vreau să-ți mulțumesc că ieri m-ai lăsat să mor
Nu «de urât şi de-ntristare/beat de soare /și pârlit îngrozitor!», asta nu era cum, că-i februarie. Ci «de hipertensiune și puls pân-la cer/fără s-o cer/dimpotrivă». Și nu mi-ai luat decât 600 de lei, acolo, la Centrul de Primiri Urgențe din Sevastopol, aproape de care s-a întâmplat să fiu când a dat puseul de tensiune buzna peste mine.
Ne-am văzut și ți-am spus că mă simt foarte rău, că am un al doilea episod de hipertensiune în 48 de ore, și că simpla repetare a protocolului de la Caraiman, - zeii să vă fericească, oameni buni de-acolo -, sigur ar ajuta, și ți-am arătat poza respectivului protocol. Tu mi-ai spus da, da, așteptați aici. Ai trimis două domnișoare pastelate, colorate să mă-ntrebe ceea ce-ți spusesem deja, și le-ai lăsat să dispară enigmatic într-un cabinet. Am așteptat poate că zece minute, și ți-am spus din nou că am nevoie de un medic, că am intrat la tine ca să nu cad în drum. Și din nou m-ai trimis să aștept. Am admirat arta perfectă a tuturor sanadoriștilor tăi de-a se uita la tine, adică la cei ca mine, fără să te/ne vadă.
În cele din urmă, urlând, recunosc, îți cer scuze, că nu așa se poartă o doamnă, și nici măcar una în pragul AVC-ului, ți-am spus că ies să sun la 112 și să cer o ambulanță. Comic e că și tu aveai câteva, foarte cu moț, sclipeau alb cu galben fosforescent în parcare, comic a fost și dialogul meu cu dispecerul de la 112, pentru care a fi în fața unui spital și a cere să vină salvarea nu era chiar de domeniul logicii. Nici pentru mine, și, de îndată ce dată ce am căzut de acord asupra acestui numitor comun, am intrat pe mâna SMURD, care m-a cules la propriu din drum, - zeii să vă fericească și pe voi, cei din echipajul SMURD, și să-i fericească și pe cei de la Urgențe Militar (ceva mai mult pe cei doi doctori care mi-au adus tensiunea din cer înapoi pe pământ, pe cele două infirmiere care mi-au dat, ne-metaforic, un pahar de apă, ceva mai puțin pe asistenta care m-a trimis să-mi iau apă de la aparatul din holul de la etaj , eu fiind legată de-o perfuzie).
To make a long story short:
Sanador, my dear Sanador,
we are not ok,
tu mi-ai cerut 600 de lei
ca să mă lași fără Valentin`s day
și fără zile în general
noroc cu un alt spital.
Întrebarea e dacă cei 600 de lei trebuie să-i cer înapoi de la Sanador, că ăsta pare că-i prețul lor dacă vrei să cumperi o moarte grea-n centrul de primiri urgențe, sau de la Militar, care, punându-mă pe picioare, m-a făcut să risipesc banii plătiți ca să mor ușor, la Sanador.
Dl Matache, deși zis Bandiții, spune că bandiții merită o reclamație, o plângere, sau măcar o dare-n vileag, ceea ce am făcut. Deocamdată.
Aceasta este o relatare personală, subiectivă, a unei experiențe reale”, a scris Bodea.
Medicul Bogdan Popescu, care este și scriitor, a comentat: „Alții plătesc mii de euro, fără să fie rezolvați, decît mai târziu, tot de un spital de stat. E o practică absolut curentă ca ei să încaseze banii și să nu rezolve nimic”. „E poate vremea unor discuții publice, serioase, pe subiect. Eu voi face plângere la ANPC, am scris-o deja”, i-a răspuns Bodea.
