EXCLUSIV Extinderea plajelor, un dezastru ecologic de un miliard de euro: curenți mortali, țărm distrus, faună și floră marine periclitate

Picioarele ți se afundă în nisipul fin, auriu, valurile sunt line și se sparg ușor de plaja care se scurge ușor în mare, până departe. Adâncimea apei crește încet și la câteva zeci de metri de țărm marea îi ajunge unui adult doar până la brâu.

Este perla litoralului românesc, plaja de la Mamaia a Mării Negre.

Corecție: era perla litoralului românesc.

Azi, este un câmp minat pentru turiștii care se aventurează să intre în mare sau să stea la soare. La fiecare pas, pietre ascuțite și bucăți de scoici fac mersul desculț o probă de curaj și anduranță. Tălpile nu mai sunt mângâiate de nisip mătăsos, ci se lovesc de o suprafață care pare a fi ciment acoperit de nisip grosier.

Iar intrarea în apă nu se mai face pe o pantă dulce, ci sărind ca de pe o trambulină  care poate să aibă și un metru înălțime: valurile agitate au construit o mini-faleză care se înalță și se întărește de la an la an.

Nici în apă nu lipsesc capcanele: salvamarii se plâng că plaja submersă dulce s-a transformat într-un hău – la puțini metri de mal, fundul apei cade brusc, îngrozind copiii și pe înotătorii neexperimentați și crescând volumul de intervenții al salvatorilor marini.

Schimbările șocante au avut loc în numai câțiva ani. Și nu doar pe plaja Mamaia, ci mai pe tot litoralul românesc al Mării Negre. Și nu au fost provocate de vreun dezastru natural.

Ci de un tsunami uman de incompetență și rea-voință care a costat un miliard de euro, bani din taxele cetățenilor UE. Este vorba de programul de extindere a plajelor românești la Marea Neagră, pentru care s-a invocat eroziunea accentuată.

Proiectul a început în 2008

Programul a fost inițiat și gestionat de Administrația Națională „Apele Române” (ANAR), prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL). ANAR a fost titularul, ABADL - beneficiarul și structura de implementare.

Cronologia programului arată că lucrările au fost precedate de mai multe studii. Între 2008 și 2010, compania Halcrow a coordonat cercetarea de fundamentare, cu participarea Universității din București, a institutelor GeoEcoMar și „Grigore Antipa” Constanța.

A urmat studiul de fezabilitate Halcrow din 2011 și Master Planul „Protecția și reabilitarea zonei costiere”, finalizat în 2012.

În 10 iulie 2013, asocierea Romair Consulting–MGGP a primit contractul de asistență tehnică și supervizare pentru prima etapă, în valoare de 9.678.634 de lei fără TVA.

La 26 februarie 2015, Romair Consulting și Arcadis Nederland au primit un al doilea contract, de 12.884.894,40 lei fără TVA, pentru pregătirea fazei a II-a. Acordul de mediu pentru această fază a fost emis la 11 noiembrie 2016.

85%, finanțare europeană

Programul de investiții a avut două faze. Prima, pentru Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord, a costat 544 de milioane de lei și a fost raportată ca încheiată în decembrie 2015; peste 465 de milioane au provenit din Fondul de Coeziune al Uniunii Europene.

Pentru faza a II-a, contractul de finanțare a fost semnat în noiembrie 2018, valoarea totală estimată atunci fiind de 752 de milioane de euro. Comisia Europeană a precizat ulterior că această fază a primit aproximativ 186 de milioane de euro din fondurile de coeziune ale POIM 2014–2020 și, după etapizarea proiectului nefinalizat până la sfârșitul lui 2023, încă aproximativ 359 de milioane de euro din programele perioadei 2021–2027.

În schema comunicată public de ANAR, 85% din valoarea fără TVA era contribuție europeană, 15% cofinanțare națională, iar TVA era suportată integral de bugetul de stat.

Lucrări de un miliard de euro

Lucrările de extindere a plajelor au început în 2012, în sectorul Tataia. Au urmat Tomis Nord, la sfârșitul lui 2014, apoi Mamaia Sud, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord, în perioada 2015–2016. Intervenția dintre Tomis Centru și Tomis Sud, unde două plaje au fost unite, s-a încheiat la mijlocul anului 2018.

Faza următoare a debutat la Năvodari–Mamaia la sfârșitul lui 2020 și s-a finalizat la jumătatea lui 2023. La Eforie Nord–Eforie Sud, lucrările s-au desfășurat între începutul lui 2022 și începutul lui 2024. Proiectele din Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn și Mangalia au început la sfârșitul lui 2023, iar cel din Costinești la mijlocul lui 2024.

În aprilie 2026, unele loturi, inclusiv Costinești, Mangalia–Saturn și 2 Mai, nu erau încă finalizate.

Documentele disponibile nu indică un cost total definitiv, deoarece mai multe contracte nu sunt închise financiar. Valorile inițiale ale celor 11 loturi din faza a II-a însumează aproximativ 2,574 miliarde de lei fără TVA. Potrivit ultimelor valori comunicate de Apele Române, totalul provizoriu ajunge la circa 2,699 miliarde de lei fără TVA.

Romair Consulting a estimat valoarea întregului proiect aprobat la puțin peste un miliard de euro.

Finanțarea europeană pentru faza a II-a a însumat aproximativ 545 de milioane de euro.

Olandezii de la Van Oord au luat marele pot

După cum arată documentele publice, majoritatea companiilor care au câștigat lucrări sunt străine.

Astfel, lotul 1, Edighiol–Periboina, a fost atribuit pe 7 februarie 2019 asocierii STRABAG–Pomgrad, pentru 34.642.204,25 lei.

Lotul 2, Mamaia, a fost atribuit pe 4 septembrie 2019 companiei Boskalis, pentru 196.499.328,79 lei inițial (în final, 198.632.736,23 lei).

Pentru lotul 3, Tomis–Cazino, lucrarea a fost câștigată pe 25 martie 2019 de asocierea Franco Giuseppe–Modimar, cu oferta de 28.424.402,10 lei.

Lotul 4, Agigea, a fost câștigat pe 18 iunie 2019 de către aceeași asociere, pentru 27.970.074,09 lei.

Lotul 5, Eforie, a fost atribuit pe 18 decembrie 2019 companiei olandeze Van Oord pentru 394.956.415,36 lei inițial (în final, 475.185.995,15 lei).

Lotul 6, Costinești, a ajuns, pe 12 octombrie 2023, tot la Van Oord, care a ofertat 391.083.156 de lei.

Lotul 7, Olimp, a fost atribuit pe 9 decembrie 2022 din nou companiei Van Oord, pentru 314.059.925,77 lei.

Lotul 8, Jupiter–Neptun, a fost contractat pe 21 septembrie 2022 tot de către Van Oord, cu 220.013.079,90 lei.

Lotul 9, Balta Mangalia–Venus–Aurora, a fost atribuit pe 22 august 2022 și contractat la 21 septembrie 2022, din nou, cu Van Oord, pentru 415.819.264,40 lei.

Lotul 10, Mangalia–Saturn, a fost atribuit pe 9 noiembrie 2023 aceleiași companii olandeze Van Oord, pentru 357.504.766 de lei inițial (în final, 386.492.515,57 lei.

Lotul 11, 2 Mai, atribuit în aceeași zi tot companiei Van Oord, pentru 192.711.164 de lei inițial (în final, 207.158.518,26 lei).

Câștigătorii, după cum se vede și în lista de mai sus, au fost în principal grupuri internaționale de inginerie marină.

STRABAG a participat împreună cu Pomgrad Inženjering, companie croată înființată în 1947 și cumpărată de grupul austriac în 2008. În acționariatul STRABAG a fost implicat oligarhul rus sancționat Oleg Deripaska, care susține că nu mai controlează grupul de construcții. Contractul asocierii, de 34,6 milioane de lei, privea stăvilarele Edighiol și Periboina, nu o plajă turistică propriu-zisă.

Boskalis este parte a unui grup olandez specializat în dragaj și lucrări maritime; societatea românească Boskalis SRL este deținută de două entități Boskalis din Olanda, iar grupul avea ca acționar important structuri din grupul HAL.

Franco Giuseppe, liderul asocierii care a primit loturile Tomis–Cazino și Agigea, este o companie italiană fondată în Calabria în 1968. Filiala românească, înființată în 2013, raportase pentru 2022 aproximativ 6,5 milioane de lei cifră de afaceri, pierdere și trei angajați.

Van Oord, tot un mare antreprenor olandez de lucrări maritime, a concentrat cele mai multe și mai valoroase loturi: Eforie, Costinești, Olimp, Jupiter–Neptun, Balta Mangalia–Venus–Aurora, Mangalia–Saturn și 2 Mai. Circa 546 de milioane de euro însumează contractele sale cumulate din ambele faze ale programului de extindere a plajelor românești la Marea Neagră.

Praf în ochi și nisip grosier sub tălpi

Una dintre schimbările vizibile aduse de extinderea plajelor a fost modificarea materialului și a profilului plajelor.

Profesorul Alfred Vespremeanu-Stroe, de la Facultatea de Geografie a Universității București, specialist în țărmuri marine, a explicat că una din principalele erori ale programului de extindere a plajelor a fost folosirea nisipului de pe fundul mării.

Potrivit lui Vespremeanu, sedimentul extras de la aproximativ 25 de metri adâncime este grosier, nesortat, bogat în carbonați și fragmente de scoici. La suprafață, carbonații favorizează cimentarea, iar granulele mari formează o pantă mai abruptă decât nisipul fin din Mamaia.

Rezultatul este o plajă mai tare, cu cochilii persistente și intrare în apă brusc adâncă.

Marea a devenit mult mai periculoasă

Observațiile din teren ale salvamarilor confirmă descrierea științifică. Gabriel Vișa, salvamar la Mamaia, ne-a relatat în iulie 2026: „Din cauză că s-a extins plaja, marea nu mai e pe nivele. La mal este apă mică, iar la doar câțiva metri în larg este foarte adâncă. Curenții și valurile sunt foarte puternice.”

Gabriel Culea, coordonatorul salvamarilor din Constanța, ne-a spus că în anumite sectoare adâncimea de 1,5 metri, atinsă anterior abia după 100–150 de metri de la mal, apare acum după 10–15 metri și că, în apropierea digurilor, se formează curenți circulari mai puternici.

„E clar că în zona digurilor, înainte exista un singur dig în Mamaia, se formează niște curenți circulari. Pentru persoana care nu știe să înoate va fi foarte greu. După extinderea plajelor, curenții au devenit mai puternici. Puterea valurilor este mult mai mare acum pentru că înaninte aveai o adâncime de un metru și la 100 de metri în larg”, a arătat Culea.

Noile diguri creează curenți mortali

Specialiștii de la Facultatea de Geografie a Universității București au realizat un studiu științific care arată că, după ce plajele de pe litoralul românesc al Mării Negre au fost extinse și noi diguri au fost construite, curenții marini s-au înmulțit și au devenit mult mai priculoși pentru turiști.

Raportul final al studiului intitulat RO-RIP a identificat curenți rip frecvenți pe 18 dintre cele 34 de sectoare de plajă analizate, cu maxime la Eforie Nord și Costinești. Pe bariera Techirghiol, între Tabăra Luminița și Portul Belona, au fost inventariați aproximativ zece curenți pe un kilometru.

Modelarea a arătat că, după construirea digurilor, poate apărea între Portul Belona și digul sudic un curent major cu viteze medii de aproximativ 0,6 metri pe secundă, față de maxime de circa 0,4 metri pe secundă în configurația din 2021. În bazinul nou delimitat s-au format doi curenți clasici care nu existau în scenariile anterioare.

Concluzia prudentă a raportului a fost că „este posibil ca prezența digurilor să crească riscurile” în anumite condiții.

Studiul explică și care este mecanismul care face ca curenții să devină mai periculoși: se combină panta submersă mai mare, nisipul grosier și digurile transversale. Valurile din nord-est sunt deviate și reflectate, iar circulația longitudinală se fragmentează, favorizând curenți spre larg. Digurile paralele și oblice pot reduce și schimbul de apă.

Cum au apărut bălți pline de agenți patogeni

Mai mult, a crescut și riscul de acumulare a agenților patogeni în golfurile slab ventilate.

Astfel, după cum arată profesorul Vespremeanu, „Foarte interesant și cazul Constanței, în care, dincolo de lățirea asta exagerată, făcută din nord, de la plaja Trei Papuci, până în sud, la plaja Modern, au construit și un sistem de diguri foarte curios, în care, pe lângă o plajă mai mult decât dublu decât era necesar ca lățime, ai diguri oblice, dar și un dig paralel, care, practic, închid complet circulația apelor, nu mai ai ventilație.

Pe o astfel de plajă, vara, va fi o concentrație extrem de ridicată a agenților patogeni, precum Escherichia coli, deci astea sunt plaje care, dacă sunt bine monitorizate, ar trebui să stea o mare parte din timp închise în sezonul estival, la cum sunt desenate, în condițiile în care avem totuși mii de utilizatori într-un asemenea minigolf creat.

Un sistem litoral prost ventilat. Neventilat, practic. Fiindcă, în condiții normale, avem o circulație longitudinală, adică curenți în lungul țărmului, care nu prezintă pericol nici pentru înotători, și care ventilează foarte bine. Asta este circulația clasică pe coasta românească, nord-sud dominantă, dar și reversul, de la sud la nord.

Cu astfel de sisteme de golfuri omega, nu mai sunt ventilate, deci devin ca niște bălți”.

Vegetația marină, afectată

Extinderea masivă a plajelor românești de la Marea Neagră are și un impact ecologic foarte vizibil.

Institutul Național de Crcetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” ne-a comunicat că „nu a realizat studii specifice dedicate evaluării impactului lucrărilor aferente proiectului de reducere a eroziunii costiere și de extindere a plajelor din sudul litoralului românesc”, dar că, „în cadrul unor proiecte de cercetare derulate de Institut au fost însă desfășurate activități de identificare și cartare a distribuției vegetației acvatice marine (iarbă de mare și alge) în zona de mică adâncime aferentă sectorului sudic al litoralului românesc.

Pe baza observațiilor rezultate din activitățile de monitorizare desfășurate de Institut în zona de sud a litoralului, zonele cu vegetație marină identificate anterior au fost afectate sau urmează să fie afectate în cursul anului 2026 ca urmare a implementării lucrărilor de reducere a eroziunii costiere și de extindere a plajelor. Totodată, habitatele de piatră din zonele de mică adâncime, împreună cu suprafețele acoperite de vegetație marină monitorizate de Institut, vor fi acoperite cu nisip în urma procesului de extindere a plajelor.”

Fauna submarină de stânci, distrusă

Fenomenul a fost observat și de cercetători ai Institutului GeoEcoMar. Biologul Adrian Teacă, de exemplu, a arătat că unele habitate marine sunt în pericol să dispară.

„ Am făcut observații prin scufundare. (…) Latura negativă, în opinia specialiștilor, nu te apuci să nisipezi în zonele pietricole. În zonele unde piatra este în cadrul natural, cum e în zona sudică. În momentul în care vii cu nisip peste zona aia automat se duce la pierderea unor habitate de fund stâncos, dur, care se acoperă cu sedimente. (…)

Dacă e să vorbim strict local, pe zonele sudice, unde s-a acoperit stânca, a dispărut fauna asociată stâncilor. În mare parte midiile și algele de coastă. Vor dispărea algele brune, dar nu vor dispărea de tot.

Proiectul în sine prevede și relocări de plante. Adică se iau din zona care urmează să fie înnisipată bucăți de rocă, cu piatră cu tot, și mută în zonele deja înnisipate, într-un mediu gata format. Să sperăm că acele relocări vor avea succes și că plantele vor crește în noile medii.

Dacă nu se vor face relocările automat se vor pierde. Eu sper că se vor reloca așa cum prevedea proiectul. În contractul de execuție al Van Oord era prevăzut să recreeze habitatele pierdute din zonele înnisipate.”

Singurele bivalve de pe litoralul românesc, periclitate

Pentru fauna marină, Eforie este cazul cel mai sensibil.

Studiul de evaluare adecvată a programului de extindere a plajelor descria plaja submersă de aici drept singurul sector din sud care își păstrase hidrodinamica naturală și singurul loc în care mai supraviețuiau Donacilla cornea și Donax trunculus, două bivalve considerate indicatori ai apei marine de bună calitate.

Potrivit propunerilor făcute în studiul de evaluare adecvată, pentru protecția celor două bivalve erau necesare proceduri atente de relocare în timpul lucrărilor.

Este neclar în acest moment dacă acestea au fost realizate și dacă fauna menționată a supraviețuit șantierului de extiundere a plajelor din Eforie.

Dezastru vizibil din satelit

Scopul principal al programului de extindere a plajelor românești la Marea Neagră este stoparea eroziunii țărmului.

Dar un studiu științific arată că efectul de stopare a eroziunii a fost obținut doar parțial și că, pe unele plaje, gradul de eroziune chiar a crescut.

Studiul, publicat în 2026 în revista științifică Geocarto International și intitulat „Understanding shoreline shifts along Romania's southern Black Sea coast: a multidecadal (1984–2024) satellite-based analysis”, urmărește evoluția liniei țărmului pe o perioadă de 40 de ani și concluzionează că lucrările de înnisipare nu au avut un efect uniform asupra tuturor plajelor.

Autorii studiului – Andrei Toma, Ionuț Șandric, Bogdan-Andrei Mihai, Albert Scrieciu și Adrian Stănică – au analizat imagini satelitare Landsat și Sentinel-2 din perioada 1984-2024, completate cu măsurători GNSS realizate în teren. Pe baza acestora au calculat rata anuală de modificare a liniei țărmului și au comparat evoluția plajelor înainte și după cele mai recente lucrări de reducere a eroziunii costiere.

Plaja Mamaia se erodează după lucrări

Astfel, dacă unele sectoare de litoral au avut o evoluție favorabilă după lucrările de reducere a eroziunii costiere, studiul publicat în Geocarto International identifică și zone în care comportamentul plajelor s-a modificat într-un sens opus.

În aceste cazuri, cercetătorii au observat apariția unor procese de eroziune sau diminuarea semnificativă a tendințelor de acumulare existente înainte de intervenție.

Unul dintre cele mai evidente exemple este zona A2 (Mamaia Sud).

Înainte de lucrările de înnisipare, aproape întreaga plajă avea un comportament stabil. Analiza arată că 92% dintre transecte erau stabile, iar restul de 8% prezentau acumulare, fără ca cercetătorii să identifice sectoare aflate în eroziune.

După finalizarea lucrărilor, situația s-a modificat semnificativ.

Studiul arată că 65,2% dintre transecte au devenit erozionale, numai 8,7% au rămas stabile, iar 26,1% au continuat să acumuleze sedimente.

Și indicatorii statistici confirmă această schimbare. Rata medie anuală a evoluției liniei țărmului a trecut de la +0,17 metri pe an înainte de intervenție la −0,61 metri pe an după lucrări. În același timp, variabilitatea evoluției aproape s-a cvadruplat, deviația standard crescând de la 0,27 la 1,20.

Acest rezultat înseamnă că, în perioada analizată, litoralul din acest sector nu numai că și-a pierdut tendința de acumulare, ci a început să prezinte un comportament predominant erozional.

Șocant: plaja Tomis Centru pierde anual un metru după extindere

Cel mai pronunțat rezultat negativ identificat de cercetători apare în zona A5 (Tomis Centru).

Înainte de înnisipare, toate transectele analizate prezentau acumulare.

Autorii notează că „înainte de intervenție, condițiile erau în întregime acumulative”, însă după lucrări „100% din linia țărmului a trecut la eroziune”.

Și valorile medii confirmă această schimbare radicală.

Rata medie anuală s-a modificat de la +0,97 metri pe an înainte de lucrări la −0,83 metri pe an după finalizarea acestora.

În concluziile studiului, zona A5 este prezentată drept o excepție și dintr-un alt motiv. În timp ce majoritatea sectoarelor au devenit mai variabile după intervenții, aici variabilitatea chiar a scăzut, deoarece toate transectele au început să se comporte aproape identic, toate fiind afectate de retragerea liniei țărmului.

Autorii explică:

„Zona A5 a reprezentat o excepție, prezentând o scădere a variabilității concomitent cu un răspuns uniform erozional după înnisipare, toate transectele indicând o retragere constantă a țărmului, indiferent de poziția lor în cadrul zonei.”

Un alt sector unde evoluția s-a modificat este A6, aflat tot în zona Tomis Centru.

Înainte de intervenție, aproape întreaga plajă prezenta acumulare: 93,3% dintre transecte avansau, iar restul de 6,7% erau stabile.

După lucrări, situația s-a schimbat.

Majoritatea transectelor au devenit stabile, numai 9,1% au rămas în acumulare, iar 18,2% au intrat în categoria eroziunii.

Din punct de vedere statistic, rata medie anuală a coborât de la +0,70 metri pe an la −0,02 metri pe an, ceea ce înseamnă că tendința pozitivă observată anterior aproape a dispărut.

La Eforie Nord, plaja era stabilă. Acum se erodează

Rezultate nefavorabile sunt identificate și în zona B1 (Eforie Nord).

Înainte de lucrările de reducere a eroziunii, toate transectele analizate erau încadrate în categoria stabilității.

După înnisipare, însă, 48,6% dintre transecte au devenit erozionale, 37,8% au rămas stabile, iar 13,5% au fost încadrate în categoria acumulării.

Valorile medii arată aceeași tendință.

Rata medie anuală a evoluției liniei țărmului a trecut de la +0,09 metri pe an înainte de intervenție la −0,33 metri pe an după aceasta, iar variabilitatea aproape s-a cvadruplat.

Consultantul a ignorat total recomandările oamenilor de știință

Totuși, cum a fost posibil ca un program uriaș, de aproximativ un miliard de euro, să fie atât de controversat din punct de vedere al rezultatelor?

Pentru profesorul Alfred Vespremeanu-Stroe, explicația este că Apele Române nu au respectat indicațiile cercetătorilor care au participat la realizarea studiului care a stat la baza programului.

„Este un proiect comandat de Apele Române și s-a desfășurat în intervalul 2008-2010. A fost contractat de compania britanică Halcrow. Care, bineînțeles, a subcontractat imediat serviciile cercetătorilor științifici din trei institute. De fapt, din trei organizații din România, fiindcă a fost Universitatea din București, respectiv echipa noastră, pe partea de geomorfologie, apoi Institutul de Geologie Marină și Ecologie GeoEcoMar și Institutul din Constanța.

La finalul proiectului, adică în 2010, când am făcut raportul de fundamentare științifică, noi am recomandat să nu se intervină pe țărmul Deltei Dunării, ci doar pe litoralul sudic, adică la sud de Năvodari, între Năvodari și 2 Mai și punctual, adică se poate interveni, asta era concluzia, pe acele sectoare de țărm care au o eroziune medie mai mare de un metru pe an.

Și care, evident, nu însemna mai mult de undeva la circa 20% din totalul coastei sudice Năvodari – 2 Mai.

Și am fost foarte mirați să vedem că proiectul începe să fie implementat, mult mai târziu, fără să mai fie nici un fel de etapă de consultare. În primul rând, cu specialiștii implicați atunci, respectiv cu noi și cu colegii din cele două institute. (...)

În aparență, pare doar un proiect pozitiv, benign. Nu e așa. Intervențiile ar fi trebuit să fie punctuale, pe sectoarele erozive, intens erozive. Fiindcă orice astfel de intervenție, dincolo de costurile foarte mari, înseamnă un grad ridicat de artificializare. (...)

De ce nu este un proiect rațional: fiindcă niciodată nu iei un țărm de zeci de kilometri și-l lățești otova, fără nici un fel de discriminare. Trebuie să ai o soluție adresată unor probleme, care sunt mereu locale, precum plaja X, hotelul Y, bariera litorală Z, în care intervii, faci modelări, vezi exact cum intervii, nu stabilești, ca în anii ’70-’80, că vei lăți un țărm de 80 de kilometri cu sute de metri.

Deci eu consider că acest proiect nu urmărește nici un fel de principiu, nici o rațiune și, foarte important, nici un fel de precedent internațional.”

Nisipul fin, de Dunăre, costa prea mult

Dacă recomandările oamenilor de știință au fost ignorate, întrebarea care se pune este care a fost sursa de inspirație a Apelor Române când s-au ales soluțiile pentru extinderea plajelor românești la Marea Neagră.

Potrivit unui răspuns al Apelor Române, „Temele de proiectare și soluțiile de principiu au fost exprimate în cadrul documentului MASTER PLAN „Protecția și reabilitarea zonei costiere” elaborat de societatea de consultanță HALCROW în 2012. Tipul de materiale aplicate în soluțiile de reducere a eroziunii costiere au fost stabilite la etapa Studiu de Fezabilitate (întocmit în anul 2011 de societatea HALCROW).”

Romair Consulting, compania care a realizat studiul de fezabilitate pentru faza a doua a proiectului, a explicat cum a fost ales nisipul grosier pentru extinderea plajelor, o soluție nepotrivită, conform profesorului Vespremeanu-Stroe.

„Argumentele pentru care am ales soluția tehnică de extindere a plajelor cu nisip din largul Mării Negre au fost generate de cercetările de laborator și de analizarea costurilor. Studierea opțiunilor de lucru a demonstrat beneficii din toate punctele de vedere asupra utilizării nisipului de mare, amintind în principal ideea că nisipul din Dunare acoperea un maxim de 20% din total necesar, iar costurile erau și acestea mult mai mari.”

Așadar, banii au fost un criteriu esențial.

Satisfacție la Apele Române

Pentru Apele Române, proiectul este un succes. Într-un răspuns trimis la solicitarea noastră, instituția arată că, numai în prima etapă, a adăugat 60,6 hectare de plajă la Mamaia, Constanța și Eforie Nord.

Apele Române afirmă că monitorizările indică reducerea eroziunii, stabilizarea liniei țărmului, refacerea plajelor, protejarea infrastructurii și a ecosistemelor și crearea unor habitate în jurul recifelor artificiale.

Instituția recunoaște că „noua granulație a nisipului” poate fi mai puțin plăcută pentru turiști, dar insistă că proiectul este unul de mediu, cu efecte estimate pentru 50 de ani, și că evaluarea nu trebuie făcută exclusiv după efectele imediate.

Concluzia Apelor Române este că „lucrările își ating scopul pentru care au fost realizate”, iar beneficiile vor deveni vizibile progresiv.

Potrivit răspunsurilor instituției, nu au fost constatate nereguli în derularea contractelor și, deci, nu s-a impus aplicarea de sancțiuni.

Apele Române verifică ce au contractat Apele Române

Pe de altă parte, programul de extindere a plajelor românești la Marea Neagră nu a fost verificat independent și nici nu pare că va fi.

La solicitarea noastră, Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate a precizat că nu are atribuții de inspecție, control în teren sau sancționare și a indicat Garda Națională de Mediu drept autoritatea competentă pentru verificarea respectării măsurilor de protecție.

Garda de Mediu a răspuns, însă, că nu a verificat proiectul de reducere a eroziunii și extindere a plajelor, deoarece acesta „este monitorizat de reprezentanți ai Administrației Naționale Apele Române”.

Astfel, instituția beneficiară și implementatoare a rămas principalul actor al monitorizării prezentate public. Sau, altfel spus, Apele Române se află într-un evident conflict de interese.

Comisia Europeană: România trebuie să facă verificări

La cererea noastră, Comisia Europeană a explicat că Directiva privind evaluarea impactului cere evaluare înainte de autorizare, nu instituie automat o procedură ex-post, iar implementarea și respectarea cerințelor de mediu revin statului membru, în regim de gestiune partajată.

Comisia poate face audituri și poate propune corecții, dar nu preia controlul curent al șantierelor.

Cu alte cuvinte, sarcina evaluării acestui program este a României. Iar statul român face evaluarea prin intermediul Apelor Române, instituția care a acordat contractele de extindere a plajelor și care are tot interesul ca imaginea programului să fie fără pată.

Ministerul Mediului a sesizat DLAF și DNA în 2021

Necesitatea ca programul de extindere a plajelor să fi fost evaluat și de o instituție independentă este demonstrată și de un episod care a avut loc în 2021, la un an de la debutul lucrărilor din faza a doua a programului.

În mai 2021, Administrația Națională Apele Române a solicitat Ministerului Mediului să verifice implementarea programului de extindere a plajelor de către Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral. Rezultatul a fost un raport de control întocmit în septembrie 2021.

Potrivit Ministerului Mediului, „În urma verificărilor au fost constatate deficiențe cu privire la:

-    modul de emitere a autorizației de construire pentru lucrările prevăzute în cadrul proiectului pentru Lotul 2 - Mamaia și a autorizației de demolare pentru structurile costiere existente;

-    modul de promovare a obiectivului de investiții, întocmirea și reactualizarea devizului general al proiectului;

-    modul de întocmire a studiului de fezabilitate, a devizului general și a justificării cheltuielilor alocate;

-    proveniența, cantitatea și calitatea materialelor de construcție utilizate (nisip), în cadrul proiectului;

-    derularea contractului de servicii de asistență tehnică pentru supervizarea lucrărilor;

-    modul de efectuare a recepției la terminarea lucrărilor;

-    modul de atribuire a contractului de servicii de monitorizare a biodiversității și calității apei pentru proiectul „Reducerea eroziunii costiere – faza II (2014 – 2020) – Cod SMIS 2014 + 122927” în etapa anteconstrucție;

-    Având în vedere deficiențelor constatate, Raportul de control nr. 12855/BT/10.05.2021 a fost transmis către Direcția Națională Anticorupție, Departamentul pentru Luptă Antifraudă și Ministerul Fondurilor Europene.”

În ciuda solicitărilor noastre, Ministerul Mediului nu a furnizat alte detalii privitoare la raportul de control menționat.

Clasare de la DNA, tăcere de la DLAF

Apele Române nu au comentat subiectul, redirecționând solicitarea noastră de informații către Ministerul Mediului.

Directorul Apelor Române din 2021 a refuzat, de asemenea, să comenteze subiectul și să explice de ce a cerut verificarea subordonaților săi.

Nici Departamentul pentru Luptă Antifraudă nu a răspuns solicitării noastre referitoare la soarta raportului de control trimis de către Ministerul Mediului.

Totuși, două instituții au fost transparente.

Astfel, DNA a comunicat că dosarul a fost închis fără efecte după un an și jumătate: „Sesizarea la care faceți referire a fost avută în vedere într-un dosar instrumentat de procurorii din cadrul Serviciului Teritorial Constanța, în care, la data de 12 mai 2023, s-a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală.

Facem precizarea că, în dosarul respectiv, nicio persoană nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat, iar urmărirea penală s-a desfășurat „in rem”, cu privire la faptele cercetate.”

Un răspuns similar a fost primit de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, fostul Minister al Fondurilor Europene: „În baza Raportului de control nr.12855/BT/27.09.2021 transmis de Direcția Corpului de Control, Integritate și Anticorupție din cadrul MMAP, înregistrat la MIPE cu nr. 108048/09.11.2021, a fost emisă Suspiciunea de neregulă nr. 43102/0MA/14.04.2022, în conformitate cu prevederile OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare.

În urma verificării aspectelor care țin de competența MIPE din Raportul de control mentionat mai sus, a fost emisă Nota de finalizare a misiunii de control aferentă suspiciunii de neregulă nr. 43102/0MA/14.04.2022. Prin acest document s-a stabilit că aspectele semnalate care intră sub incidența atribuțiilor MIPE nu s-au confirmat.”

______________________________

Acest articol a fost realizat cu sprijinul Journalismfund Europe.