Investigații
EXCLUSIV Interzis la pescuit, sturionul sălbatic braconat se vinde la liber în restaurante în Deltă
De aproape 20 de ani, pescuitul sturionilor este interzis în România pentru că cele patru specii din această grupă care mai există în apele românești sunt periclitate și critic periclitate.
Pescuirea, transportul și depozitarea oricărui exemplar de cegă, morun, păstrugă sau nisetru se pedepsesc cu închisoarea.
Aceste măsuri drastice au fost luate pentru ca populațiile de sturion să se poată regenera, după ce s-a constatat că alte două specii, viza și șipul, altădată bine reprezentate în Dunăre și Marea Neagră, au dispărut din România.
După două decenii de restricții, însă, stupoare: ceea ce părea a fi, în ultimii ani, un reviriment al populației de sturion s-a dovedit doar o alarmă falsă.
Cercetătorii au fost șocați să constate, în 2024, că numărul exemplarelor capturate în scop științific pentru evaluarea numărului de indivizi ai grupului de specii a scăzut catastrofal.
Sturionii nu au dispărut misterios, ci au fost exterminați, metodic și la vedere, atât pe Dunăre, cât și în Marea Neagră, în ciuda interdicțiilor și consecințelor penale.
Morunul din restaurant, mai mare decât bucătăreasa
În cel mai estic punct al României, la Sulina, se află unul din locurile preferate de sturioni, golful Musura.
Sute de metri de plase de pescuit sunt descoperite periodic de polițiști în apa golfului. Plase în care, de fiecare dată, sunt prinși și sturioni.
La un kilometru de limita sudică a golfului, peste brațul Sulina al Dunării, se află una din multele pensiuni din zonă.
Restaurantul pensiunii i-a fost recomandat reporterului DeFapt.ro, de către proprietarul altei pensiuni, pentru sturionul gustos din meniu.
E început de octombrie și în restaurant nu e nimeni. Reporterul alege din meniu sturionul pe plită.
Morun sălbatic gătit pe plită și servit la restaurant în Sulina (sursa: DeFapt.ro)
Întrebată dacă sturionul e românesc, una din bucătărese confirmă.
„Da, da, nu e de cultură, e românesc. Avem un morun mare. Peștele e proaspăt. Tot! Patronul are peste drum cherhanaua lui. E aici, peste Dunăre. Ultima dată, (patronul – n.r.) a adus unul mare, mai mare decât mine”, spune bucătăreasa, o femeie de statură medie.
„De abia l-am tăiat cu M. (cealaltă bucătăreasă a restaurantului – n.r.), l-am făcut rondele”, continuă ea pe tonul cel mai firesc, de parcă nu ar fi auzit niciodată de interdicția la sturion.
Cega ce-mi place mie
La insistențele reporterului DeFapt.ro, în rol de turist oarecare la Sulina, M., cealaltă bucătăreasă, dă și mai multe detalii despre peștele din farfurie.
„Ăsta e morun. Morun! În storceag tot morun aveți. O să vedeți și o să vă dați seama. În storceag aveți partea dinspre coadă. Tot e bun! Pe mijloc e un pic mai gras. (...)
Mie îmi place din specia asta de pește cega. Cega e mai gustoasă. Morunu-i morun. Nisetru-i nisetru.
Dar cega este altceva. Cega face alte icre. Cega face icrele argintii. Ca să strângi un kilogram trebuie să prinzi patru pești. Cega are alt gust datorită faptului că stă mai mult în apă dulce. Morunul stă în apă dulce cât depune icrele”, turuie competentă M.
Mațe și ficat de morun
Morunul din farfurie, întreabă reporterul „turist”, e mascul sau femelă?
„Nu a avut icre. Era bine dacă avea icre. Era mascul. Lapți a avut. Lapții se fac pané. De la morun se mănâncă și mațele. Se pun în ciorbă. Pate de morun se face din ficat.
Ăsta-i din mare, să știți! Trebuie să ai noroc să-l prinzi. Se prinde pe Dunăre. Ca să ai norocul să prinzi unul cu icre, mai rar.
Când (femela – n.r.) urcă să depună icre, vine și masculul după ea. Umblă așa, în perechi. Trebuie să pună lapții peste icre”, ține bucătăreasa M. și un curs scurt de înmulțire a morunului.
Și dă și explicații clare despre diferențele de înfățișare între sturionul de acvacultură și cel sălbatic:
„Ăsta de acvacultură e negru. E mai închis, așa. Are carnea mai negricioasă spre gri. Pielea e neagră, neagră. Trebuie să fie mai galbenă (la cel sălbatic – n.r.).”
„Ăsta se simte și la gust că e prins proaspăt”
„Ăsta nu-i ulei. E din grăsimea lui”, mai spune M., făcând referire, înainte să se întoarcă în bucătărie, la grăsimea lăsată în farfurie de morunul luat de pe plită.
Între timp, în restaurant a ajuns unul din ghizii locali care plimbă turiștii pe canalele Deltei.
Din vorbă în vorbă cu „turistul” DeFapt.ro, ghidul s-a oferit să dea verdictul asupra sturionului din farfurie, după ce se lăudase că ar face diferența între un pește sălbatic și unul de acvacultură în orice situație.
„Da, este sălbatic. Sturionul de acvacultură nu lasă grăsime în farfurie. Nu are grăsime deloc pe burtă și are un gust oribil. Ăsta se simte și la gust că e prins proaspăt.
Dacă nu era sălbatic, nu își lăsa grăsimea în farfurie”, conchide ghidul, confirmând spusele bucătăresei M., pe care nu o auzise spunându-i reporterului același lucru.
Înainte să plece, ghidul face și o dezvăluire: „Parlamentarii noștri, guvernanții noștri niciodată nu o să mănânce sturion din crescătorie.
Când vin din mare cu bărcile pline de sturioni, morun și nisetru, șefii de cherhana fac actele și îl trimit la București.”
„Cum să nu fie sturion în Dunăre?!”
Că localnicii nu văd cu ochi buni interdicția la pescuit de sturion deja nu mai e un secret când unul din pescarii din zonă ajunge și el în restaurant și-și prezintă propria evaluare a situației.
„Eu sunt din ‘90 pescar. Atunci era Piscicola, care îți dădea cizme, bărci, mânecuțe, pufoaice, scule de pescuit. (…)
Morunii erau prinși cu taliene (scule de pescuit industrial, cu plase – n.r.), dar și accidental. Era secție de carmace (scule de pescuit cu cârlige – n.r.).
Se prindea ceva. Oricum, făceau câteva sute de tone de pește, că erau mulți. Întreprinderea avea 600 de pescari. Toți ieșeau la pescuit zilnic. Acum, în Sulina, nu știu dacă mai sunt 200 de pescari. (…)
Cum să nu fie sturion (în Dunăre – n.r.)?! Ucrainenii prind și noi nu prindem. Ei fac afumat, sărat, vând la talcioc. (...)
Nu e adevărat că (morunul – n.r.) era pe cale de dispariție. Cum să nu fie morun pe Dunăre? Este sturion! Nu avem voie să-l prindem. (...)
Du-te, mă, de aici! Cum, este (sturion – n.r.) la Galați și trag și prind, și pe cele trei brațe nu ajunge sturionul? Credeți că pe brațul Chilia, care e mai mare ca Sfântu Gheorghe, rușii nu... ei pescuiesc cu nailoane.
Numai la noi în Deltă este oprit. La noi este rezervație. Cu cine să te cerți, cu morile de vânt?
Sturionul nu pleacă în adânc mult. Se învârte pe lângă țărm, aici. Când pleacă la ruși, când pleacă la ucraineni, la bulgari, la turci.
Dacă ei nu respectă, noi, cei mai săraci, respectăm. Uite, treci la Ucraina, să vezi acolo. La tarabă, afumat, sărat, exportă peste tot”, încheie pescarul din Sulina expunerea comparativă.
„Băieții ăia care mai braconează din când în când”
Reporterul DeFapt.ro l-a identificat, după vizita „turistică” la Sulina, pe patronul restaurantului în care se gătește morun sălbatic pe plită.
Întâmplător, Dan M., patronul cu cherhana (cum l-a descris una din bucătăresele de la restaurant), a avut legături de afaceri cu tatăl unui politician local PSD, consilier local la Sulina, dar și fost adjunct al Administrației Zona Liberă Sulina.
Întrebat despre sturionul vândut la restaurant, a negat că peștele ar fi fost pescuit local.
„Nu s-a vândut la noi sturion sălbatic. Ați cumpărat de la mine? Nu am avut sturion sălbatic niciodată. Iar sturionul care s-a vândut la noi și s-a făcut mâncare și așa a fost cumpărat. E sturion de acvacultură, cumpărat din... nu știu... Grecia, habar n-am”, a spus Dan M.
Apoi, patronul de cherhana a jucat cartea niznaiului: „Sincer să fiu, nici nu am relații în domeniul ăsta. Și nu știu cât ar fi de profitabil. Ăsta vine deja trunchi, curățat, făcut. Și prețul e mai bun decât prețul cu care îl iei de la băieții ăia care mai braconează din când în când. Mai ales că are acte, are TVA inclus, are tot ce trebuie. Deci, nu.”
Totuși, Dan M. nu e chiar așa naiv: „Dacă îl prind unii, îl vând mai departe, cam pe asta ar trebui să marșați. Aud și eu în oraș că sunt unii care vând în București, nu știu.”
Paraschiv (INCDDD): „Aproape tot peștele care vine la pensiuni este pește sălbatic”
Că nu se mai ascunde aproape nimeni în Delta Dunării când vine vorba de sturion braconat admite și Marian Paraschiv, cercetător la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării” din Tulcea.
Cercetătorul Marian Paraschiv, Institutul de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării” (sursa: DeFapt.ro)
„Este dificil de estimat în procent (braconajul - n.r.). Cert este că, aproape la orice pescar din Deltă sau de pe Dunăre, poți să cumperi un exemplar de sturion. Dacă, în trecut, icrele erau adevăratul trofeu, acum cumva carnea de sturion reprezintă un produs căutat.
Icrele ajungeau pe piața neagră la diferite, de ce să nu recunoaștem, restaurante.
De exemplu, cumpărau un kilogram de icre din Bulgaria cu factură. Și pe baza acelei facturi mai vindeau două, cinci kilograme de icre provenite din braconaj.
Carnea de sturion, după părerea mea, e vândută mai mult la persoane fizice. Dacă vrei un grătar, te duci la un pescar și găsești sturion. (...)
Piața de pește la negru cred că este în pensiuni și restaurante. Nu la piața propriu-zisă. E greu de controlat. Te duci și mănânci un storceag, cine poate să se ducă în ladă și să vadă peștele? Ți-l aduce gata preparat.
Ăsta e și cumva secretul, că e greu de controlat și de prins braconierii. Delta e vastă, e greu de controlat. La pensiune, dacă a ajuns peștele, e foarte greu de controlat și să demonstrezi că e sălbatic.
Suntem convinși că aproape tot peștele care vine la pensiuni este pește sălbatic. Nimeni nu poate să spună ce cantitate. Există ceva studii din care rezultă că jumătate din pește capturat se raportează, jumătate se vinde la negru”, a spus Paraschiv într-un amplu interviu pentru DeFapt.ro.
Poliția: Sturionul braconat, în restaurante și gospodării
Braconajul și tranzacțiile pe persoană fizică cu sturioni au fost confirmate și de Gabriel Mediuru, comisar-șef în Poliția Deltei Dunării din Tulcea.
Comisarul-șef Gabriel Mediuru, Poliția Deltei Dunării (sursa: DeFapt.ro)
„Din ce am întâlnit în spețele noastre, nu avem cazuri de pescuit industrial al sturionului, ci numai cazuri de persoane individuale sau grup de persoane care pescuiesc prin metodele clasice.
Setcă, au mai fost identificate unelte de tip carmac, care erau folosite de pescarii vechi pentru capturarea morunului, a sturionilor mari în Marea Neagră. Destul de rar întâlnim astfel de unelte. (...)
Peștele braconat poate ajunge la orice persoană fizică sau în restaurante. Am întâlnit cazuri și în pensiuni, unde am găsit sturion în galantare, pentru consumul turiștilor, consumatorilor de acolo. Și în casele oamenilor, unde era consumat de familie acestora.”, a arătat polițistul pentru DeFapt.ro.
Mediuru a și detaliat. În primăvara acestui an, „doi pescari din zona Isaccea, prevalându-se de pescuitul la scrumbie, au pescuit sturion din specia păstrugă și au venit cu ei la mal. Plasele erau băgate în autoturism.
Acolo nu mai vorbim de pescuit accidental, nu mai vorbim de vreo scuză. Am întocmit, bineînțeles, dosar penal și vor fi trimiși în judecată.”
Una din cele mai importante capturi a avut loc „în 2021, când am identificat un număr de șase bărbați cu vârste cuprinse între 41 și 55 de ani, cu 23,6 kilograme icre de morun. Voiau să le plaseze pe piața neagră.
Sunt locuri, gropi, anumite zone pe care sturionul le frecventează. Cum ar fi zona localității Grindu. Am avut multe acțiuni în zona respectivă, cu percheziții, în care au fost identificate cantități de sturioni și icre negre.”
Morun de peste 100 kg, condamnare cu suspendare
Comisarul-șef a pus la dispoziția DeFapt.ro o listă cu 13 braconieri prinși de polițiști în ultimul an în Delta Dunării.
Dintre aceștia, însă, doar doi au ajuns să fie condamnați și un al treilea este în curs de judecare, ceea ce înseamnă că, în trei sferturi din cazuri, dosarele penale nu ajung să fie definitivate cu rechizitoriu.
Într-unul din cazurile finalizate cu condamnare, s-a „stabilit că bucățile de carne de pește, stomacul și organele interne (găsite în urma unei percheziții la domiciliul unui inculpat – n.r.) aparțin speciei morun și provin de la un exemplar sălbatic.
Conform inelelor de creștere identificate prin secțiunea transversală prin radia osoasă, exemplarul de morun de la care provin toate bucățile de carne expuse expertizei avea o vârstă cuprinsă între 21-22 ani, vârstă la care un morun adult ajunge la greutatea de peste 100 kg.
Exemplarele de cegă identificate, s-a stabilit că provin din mediul natural, fiind 2 hibrizi de păstrugă și cegă de aproximativ 1-1,5 ani și 7 exemplare de cegă cu o vârstă cuprinsă între 2 și 3 ani.”, se arată în motivarea deciziei de condamnare.
În același document se mai arată că s-a constatat că, după o altă percheziție, “cele 3 bucăți de carne de pește provin de la un exemplar sălbatic din specia nisetru, care avea o lungime de aproximativ 120 cm, fiind estimat că avea o vârstă de peste 10 ani. Cele 4 exemplare de cegă provin din mediul natural, având o lungime de peste 50 cm și o vârstă de peste 5 ani”.
În acest dosar, în care au fost trimise în judecată șapte persoane, s-a ajuns la o singură condamnare: „pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare. (…) interzice inculpatului dreptul de a pescui pe o perioadă de 2 (doi) ani.
Suspendă sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului”.
Restul de șase inculpați au fost achitați.
„Delta e un stat în stat”
Într-un alt dosar, un braconier care a prins pești din mai multe specii (unele, în perioada de prohibiție), dar și un „nisetru în greutate de 17,5 kg”, a primit „pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 5 Cod penal. şi interzicerea dreptului de a pescui pe o durată de un an”, se arată în motivarea deciziei instanței.
Executarea pedepsei a fost suspendată, dar condamnatul a fost obligat de instanță, în schimb, să „să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare” și să „să frecventeze un program de reintegrare socială”.
În cele din urmă, nu a mai prestat nici munca în folosul comunității după ce a prezentat documente medicale potrivit cărora nu avea capacitatea fizică necesară activităților respective.
Cercetătorul Marian Paraschiv are o explicație pentru aceste pedepse mai degrabă simbolice: „Delta e un stat în stat. Pescarii au destul de multă putere, influență, fac lobby la nivel înalt. Au cunoștințe la nivel înalt.
Pentru că altfel nu se explică că toate dosarele de braconaj nu s-au soluționat, din câte știu eu, cu închisoare. Decât cu o amendă penală sau, de cele mai multe ori, cu încetarea urmăririi penale.”
Kilogramul de icre negre: 2.000 de euro
Miza braconajului este, evident, financiară.
„La pescari se dădea până în 1.000 de euro pe kilogramul de icre de morun. Era în 2006, acum nu se știe. Pescarul îl dă în funcție de nevoi”, a indicat cercetătorul Marian Paraschiv prețul neactualizat pe piața neagră.
Comisarul-șef Mediuru a confirmat cota icrelor: „Prețurile la icre negre sunt greu de contabilizat. Variază foarte, foarte mult. Sunt cuprinse, de exemplu de morun sau nisetru, între 2.000 și 4.000 de lei, ajungând la valori de peste 1.000-2.000 de euro la cumpărătorul final.”
Paraschiv: „Braconajul a ajuns un fenomen imposibil de controlat”
Cercetătorul de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării” din Tulcea consideră că pescuitul ilegal a fost scăpat de sub control.
„Braconajul a explodat. După părerea noastră, a institutului, braconajul a ajuns un fenomen imposibil de controlat. Pentru că, n-aș putea să dau niște răspunsuri în cunoștință de cauză, dar pot să presupun, că nu avem drept de control.
Noi oferim niște informații pe baza proiectelor, datelor pe care le colectăm în cursul campaniilor din teren.
Unul dintre ele ar putea fi faptul că organele de control, în cea mai mare parte, fac controale ziua. Pentru că au programul de la 8 la 14, ceva de genul acesta.
Al doilea motiv ar fi faptul că nu au destui oameni. Delta este destul de greu de acoperit cu îndeajuns de mulți oameni ca să poți să faci un control eficient. Controalele se fac punctual, pe un braț, sau pe celălalt. Nu poți să acoperi toată Delta sau toate zonele pe care ți-ai dori să le controlezi.
Al treilea motiv e că orice control de mare anvergură, cu o zi înainte de a începe... mulți pescari sunt informați. Atunci, nu mai ies. Știm cazuri concrete.
Un fost guvernator ne spunea că s-a dus incognito noaptea și pescarii îl salutau. Teoretic, era un control secret.”, a explicat Marian Paraschiv.
Curios, însă, pentru comisarul-șef Mediuru, „În anul 2025 înregistrăm o scădere a fenomenului de braconaj”.
2025, an catastrofal: „Nici un pește nu a reușit să se reproducă”
Efectele braconajului sunt devastatoare și anulează toate progresele făcute în ultimii 20 de ani de interdicție la pescuit sturion, potrivit datelor furnizate de cercetătorul Marian Paraschiv.
„Institutul nostru face monitorizarea reproducerii anuale a speciilor de sturioni. Asta înseamnă că în fiecare an, timp de o lună, o lună jumătate, două luni, mergem pe Dunăre zi de zi, și pescuim pui de sturioni. Astfel, vedem în fiecare an cam câți pui s-au <născut> (eclozat – n.r.) din fiecare specie. (...)
Dacă au fost ani foarte buni până în 2010, deja până în 2021 o specie nu s-a mai reprodus. Nu am mai prins pui timp de zece ani. Asta înseamnă că era în pragul extincției, vorbim de nisetru.
În 2022 și 2023 și 2024 am început să prindem pui de nisetru. Însemnând că peștii ăștia, care au fost populați anterior, vin și se reproduc. La un nivel mic, dar îmbucurător, pentru că după zece ani vezi un rezultat.
În schimb, anul ăsta, în condițiile în care în orice an prindeam între 70, 80, 100 de pești pe an și din care puteai să îți dai seama de nivelul de reproducere, anul trecut am prins doar patru.
Asta înseamnă că braconajul a fost extrem de eficient. Adică aproape nici un pește nu a reușit să se reproducă. (...)
Până acum doi ani, aș fi spus că sunt optimist. După datele din anul ăsta, nu mai sunt așa de optimist. Eu locuiesc într-un alt oraș de pe malul Dunării și știu cazuri în care pescarii pescuiesc fără frică. Controalele sunt aproape inexistente pe Dunăre.”, a conchis Paraschiv.
Pescuitul la scrumbie în mare decimează sturionii
Cercetătorul a identificat încă o acțiune umană care decimează populația de sturion. Activitate legală, dar foarte dăunătoare.
„Faptul că de ceva timp s-a permis pescuitul scrumbiei în mare, ceea ce nu era un obicei istoric, pentru că scrumbia se pescuia pe Dunăre când migra, astfel încât și pentru scrumbie și pentru sturion marea era ca o creșă.
Ei acolo creșteau, se hrăneau, se dezvoltau, se pregăteau de migrație. Când erau gata de reproducere, veneau în Dunăre.
Acum, faptul că s-a permis pescuitul la scrumbie în mare a avut consecințe catastrofale pentru juvenilii de sturion. Pentru că ochiul ăla de 30 cu care se pescuiește scrumbia este mortal pentru juvenilii de sturion.
Știm cazuri, avem fotografii, avem dovezi de la colegii care au fost în expediție pe mare. Vedeau juvenili aruncați pe țărm sau în plase.
Pur și simplu nu are nici o șansă peștele. Dacă mai prinzi și o furtună și plasa rămâne două-trei zile în apă, peștele e mort. Mor cu miile.
Ai un indice de supraviețuire de aproape 100% după 15-20 de cm pentru că nu mai ai prădători naturali nici în Dunăre, nici în mare.
Deci reușesc să iasă din Dunăre în bune condiții, te aștepți să ai un bazin de reproducători peste 15-20 de ani din peștele care s-a reprodus anul acesta.
Dar, în același timp, după ce scapă și au toate condițiile să trăiască în mare, ei sfârșesc prin a fi capturați și, uneori, luați de pescari și mâncați. Uneori, mor în plase și aruncați, că nu mai ai ce să faci cu ei”, a descris Marian Paraschiv situația sumbră.
Icre alba-negre
De multe ori, braconajul este doar mimat și se transformă în escrocherie.
Este vorba de vânzători ambulanți aflați pe marginea șoselelor și care promit că vând icre negre.
Ceea ce fac, într-adevăr, dar numai în faza de testare.
„Omul vine, vrea să se asigure, cel care vinde îi oferă ceva care e autentic și, după, îl înșală prin a-i vinde imitații. Sunt niște biluțe sintetice, sunt create de om. Nu e nimic natural în ele. Nu au nicio legătură, deși seamănă foarte bine”, a explicat comisarul-șef Gabriel Mediuru.
DeFapt.ro a descoperit un astfel de vânzător ambulant care oferea „icre” de nisetru la un preț excepțional de bun. Poate prea bun.
La marginea șoselei, puțin înainte de bariera de la Hârșova, doi cetățeni vindeau pește din portbagajul mașinii. Aveau caras, știucă, șalău, scrumbie și somn.
Unul dintre ei, Sandu, întrebat dacă are icre negre, s-a dus la câțiva metri în spatele mașinii, în tufișurile de la marginea drumului. De acolo, s-a întors cu o sacoșă cu câteva borcane de ceea ce păreau să fie icre negre.
Reporterul DeFapt.ro i-a cerut să desfacă un borcan pentru a filma marfa. Pretextul a fost că filmarea urma să fie trimisă unui expert care să confirme dacă într-adevăr sunt icre negre.
Icre negre sau ceva asemănător de vânzare pe marginea șoselei, lângă Hârșova (sursa: DeFapt.ro)
Vânzătorul a fost de acord. „Sunt icre de nisetru. A fost prins pe Dunăre acum câteva zile”, a spus Sandu.
După câteva minute, Sandu a devenit nerăbdător: „De icre ce a zis? Le vrea? Ne înțelegem la două borcane? Ia și gustă, ia și mănâncă. Eu sunt în fiecare zi aici, nu stau să te păcălesc.”
Pe un borcan de 400 de grame de ce prezenta ca fiind icre negre, Sandu cerea un preț de 300 de lei. În urma negocierilor, a redus prețul la 200 de lei.
La acest preț, „icrele negre” vândute pe marginea drumului ar fi de numai 500 e lei, de patru ori mi puțin decât cele mai ieftine icre de sturion.
Văzând că reporterul DeFapt.ro nu prea se încumetă să cumpere, Sandu i-a dat numărul său de telefon și i-a făcut și o ofertă de pește: „Dacă vrei sturion, o să îți fac rost. E 60 de lei kilogramul.”
Acest articol a fost realizat cu sprijinul Journalismfund Europe.
