vineri 23 octombrie
Login Contact
DeFapt.ro

Ramona Emilian

7761 articole
Ramona Emilian

Eveniment

Apare un nou partid pe scena politică din Iași: cine se află în spatele Mișcării pentru Iași

Tribunalul București va judeca pe 9 septembrie cererea de înființare a Partidului „Mișcarea pentru Iași”, depusă pe 19 august. Doi dintre cei trei fondatori au legături strânse cu organizațiile civice asociate militantului Cătălin Urtoi, potrivit Ziarul de Iași. Doi fondatori, implicați în proiectele lui Urtoi Formațiunea este fondată de Dan Cosmin Aionoaie, Sorin Viorel Pintilei și Ștefan Gabriel Vezeteu. Pintilei și Vezeteu au fost activi în asociațiile „Împreună pentru A8” și „#Haicăsepoate”, cunoscute pentru campaniile dedicate Autostrăzii Unirii. Citește și: Financial Times arată că PSD a blocat reformele din PNRR, inclusiv legea salarizării bugetarilor. Reformele loveau în clientela PSD, scrie FT Vezeteu a candidat în 2020 la Consiliul Local Iași din partea partidului care îl susținea pe Urtoi pentru Primărie. Pintilei, prieten din copilărie al activistului, nu a exclus o eventuală susținere a acestuia la alegerile din 2028. Urtoi neagă orice implicare politică „Știu de demers, dar nu sunt implicat”, a declarat Cătălin Urtoi pentru Ziarul de Iași. Acesta susține că rămâne independent și că se concentrează exclusiv asupra proiectelor A8 și Monorail. Urtoi, un critic constant al primarului Mihai Chirica, promovează Monorailul drept soluție pentru traficul aglomerat. În trecut, alte două partide locale, „Pentru Iași” și „Pro Iași”, au avut destine politice modeste.

Apare un nou partid pe scena politică din Iași: cine se află în spatele Mișcării pentru Iași
Pensionarii pot recupera vechimea din anii de ucenicie: actele care dovedesc practica în producție
Eveniment

Pensionarii pot recupera vechimea din anii de ucenicie: actele care dovedesc practica în producție

Anii petrecuți la școala profesională nu sunt adăugați automat la vechimea pentru pensie. Pentru foștii elevi care au fost însă ucenici la locul de muncă, au primit salariu ori au desfășurat practică în producție, răspunsul poate fi diferit. Recunoașterea depinde de forma în care a fost organizată pregătirea, de perioada în care aceasta s-a desfășurat și, mai ales, de documentele pe care pensionarul le poate prezenta. Diploma de absolvire dovedește studiile, dar nu demonstrează singură existența unei activități care constituie stagiu de cotizare. Școala profesională nu este perioadă asimilată automat Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii face distincție între stagiul contributiv, perioadele asimilate și perioadele necontributive recunoscute de lege. Citește și: Cum se contestă corect o decizie de pensie în 2026: termenul de 45 de zile și cele mai frecvente greșeli Articolul 14 enumeră perioadele asimilate stagiului de cotizare. În această categorie intră, în anumite condiții, studiile universitare urmate la zi sau cu frecvență și absolvite cu diplomă, serviciul militar, anumite concedii pentru incapacitate temporară de muncă, perioadele în care persoana a beneficiat de unele drepturi de asigurări sociale și concediul pentru creșterea copilului. Școala profesională, fiind o formă de învățământ preuniversitar, nu apare în această enumerare. Prin urmare, simplul fapt că o persoană a urmat și a absolvit o școală profesională nu înseamnă că întreaga perioadă trebuie adăugată automat la pensie. Aceasta este diferența principală față de facultate: studiile universitare pot constitui perioadă asimilată dacă sunt îndeplinite condițiile legale, în timp ce școala profesională trebuie analizată în funcție de activitatea concretă desfășurată în timpul pregătirii. Elev la școala profesională sau ucenic la locul de muncă În trecut au existat mai multe forme de pregătire profesională, care astăzi pot părea identice, dar care aveau regimuri juridice diferite. Citește și: Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026 Într-o primă situație, persoana era elev al unei școli profesionale, participa la cursuri și efectua perioade de practică, fără să aibă un raport de muncă ori statutul juridic al unui ucenic angajat. Într-o altă situație, pregătirea se făcea prin ucenicie la locul de muncă sau în școli profesionale organizate în legătură cu întreprinderile. Ucenicul putea desfășura activitate în producție, putea apărea în evidențele unității și putea primi salariu ori alte drepturi aferente muncii prestate. Numai denumirea înscrisă pe diploma de absolvire – „școală profesională”, „școală de meserii” sau „școală profesională de ucenici” – nu rezolvă automat problema. Casa de pensii va analiza ce formă de pregătire a existat în realitate și ce poate fi dovedit cu documente. Ce a stabilit Înalta Curte în privința uceniciei O bază juridică esențială este Decizia nr. 18/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. Citește și: Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026 Decizia este obligatorie pentru instanțe și a clarificat modul în care poate fi valorificată pregătirea profesională desfășurată prin ucenicie. Înalta Curte a stabilit reguli diferite, în funcție de perioada istorică: - înainte de 1 ianuarie 1949, ucenicia poate fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicul a primit salariu ori a cotizat la fostele case de asigurări sociale; - între 1 ianuarie 1949 și 1 ianuarie 1954, perioada poate fi recunoscută drept vechime în muncă, indiferent dacă a existat obligația virării contribuțiilor, dar constituie stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale; - după 1 ianuarie 1954 și până la 1 aprilie 2001, perioada practicii în producție desfășurate în cadrul pregătirii prin ucenicie poate constitui stagiu de cotizare și vechime în muncă. Pentru majoritatea pensionarilor interesați astăzi este relevantă ultima situație. Atenție însă la formulare: Înalta Curte se referă la perioada practicii în producție, nu stabilește că toți anii în care cineva a fost înscris la școala profesională se adaugă automat la vechime. Salariul și contractul de ucenicie sunt dovezi importante Primirea unui salariu, existența unui contract de ucenicie sau înscrierea persoanei în evidențele de muncă ale întreprinderii sunt argumente importante pentru recunoașterea perioadei. Totuși, în cazul uceniciei desfășurate între 1 ianuarie 1954 și 1 aprilie 2001, analiza nu trebuie redusă exclusiv la întrebarea dacă elevul a primit bani. Decizia ÎCCJ pune accent și pe dovada practicii în producție, în cadrul sistemului de pregătire profesională aplicabil la vremea respectivă. O bursă școlară nu este însă, prin ea însăși, echivalentă cu salariul. Nici masa, cazarea, echipamentul sau alte avantaje acordate elevilor nu demonstrează automat existența unui raport de muncă ori a unei perioade contributive. Casa de pensii trebuie să poată identifica natura sumelor primite și temeiul în care s-a desfășurat activitatea. Ce documente pot dovedi ucenicia și practica Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, dovada vechimii se face, în primul rând, cu carnetul de muncă. Dacă informațiile lipsesc, sunt incomplete sau nu descriu clar forma de pregătire, pot deveni necesare și alte înscrisuri. Pensionarul poate căuta: - carnetul de muncă; - contractul de ucenicie; - adeverințe eliberate de fostul angajator; - adeverințe ale școlii profesionale; - certificate sau foi matricole care conțin informații despre practica în producție; - decizia de repartizare la întreprindere; - evidențe privind încadrarea ca ucenic; - state de plată; - registre de evidență a personalului; - documente din care rezultă perioadele efective de practică; - acte păstrate de deținătorul legal al arhivei fostei întreprinderi. Adeverința ar trebui să indice cât mai precis perioada, forma de pregătire, unitatea în care s-a desfășurat practica, activitatea prestată, eventualele venituri și documentele primare pe baza cărora a fost emisă. O formulare generală precum „a urmat cursurile școlii profesionale în perioada 1975–1978” dovedește școlarizarea, dar poate fi insuficientă pentru a demonstra practica în producție sau ucenicia. Diploma nu este suficientă în toate cazurile Una dintre cele mai frecvente greșeli este depunerea exclusivă a diplomei de absolvire. Diploma arată că persoana a obținut o calificare, dar nu precizează neapărat: - câte luni a desfășurat practică în producție; - în ce întreprindere a lucrat; - dacă avea statut de ucenic; - dacă a primit salariu; - dacă au existat contribuții de asigurări sociale; - dacă practica a fost continuă sau organizată numai în anumite intervale. De aceea, pensionarul trebuie să încerce să obțină documente din arhiva școlii și din arhiva întreprinderii unde a fost făcută practica. Unde se caută actele dacă întreprinderea nu mai există Dispariția fostei fabrici nu înseamnă neapărat că au dispărut și documentele sale. Arhiva poate fi păstrată de: - societatea care a preluat întreprinderea; - lichidator; - un deținător legal de arhivă; - un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice; - Arhivele Naționale sau structurile județene, în funcție de fondul documentar; - unitatea de învățământ ori instituția care a preluat arhiva fostei școli. Solicitarea trebuie să conțină numele purtat în perioada respectivă, anul nașterii, denumirea exactă a școlii și întreprinderii, meseria, secția și intervalul aproximativ în care s-a desfășurat pregătirea. Este util ca pensionarul să ceară nu doar o confirmare a școlarizării, ci în mod expres o adeverință privind ucenicia, practica în producție, perioada efectivă, veniturile și documentele primare existente în arhivă. Ce face persoana care urmează să iasă la pensie Cine nu este încă pensionar ar trebui să depună înscrisurile odată cu cererea de pensionare și să păstreze copii ale tuturor documentelor. După primirea deciziei, trebuie verificată atent anexa privind stagiile valorificate. Dacă perioada de ucenicie sau practică nu apare, pensionarul poate solicita explicații scrise casei teritoriale de pensii. Dacă decizia refuză valorificarea perioadei, aceasta poate fi contestată la tribunalul competent, în termen de 45 de zile de la comunicare, potrivit articolului 127 din Legea nr. 360/2023. Decizia necontestată în termen devine definitivă. Ce poate face pensionarul dacă perioada lipsește din pensie Dacă pensionarul găsește ulterior documente noi, le poate depune la casa teritorială de pensii împreună cu o cerere prin care solicită valorificarea perioadei și recalcularea drepturilor. Trebuie făcută însă diferența între două situații: - recalcularea pe baza unor documente noi, care nu se aflau în dosar la stabilirea pensiei; - revizuirea, atunci când se constată diferențe între drepturile stabilite sau plătite și cele legal cuvenite, pe baza documentelor și situației care trebuiau analizate. Momentul de la care se acordă eventualele diferențe poate depinde de procedura aplicabilă. De aceea, cererea trebuie înregistrată oficial, iar pensionarul trebuie să solicite o decizie scrisă, nu să se mulțumească doar cu un răspuns verbal primit la ghișeu. O cerere fără număr de înregistrare este greu de dovedit ulterior. Recunoașterea perioadei poate majora pensia? Dacă perioada este acceptată drept stagiu și nu fusese valorificată anterior, ea poate influența vechimea totală și calculul pensiei. Efectul concret depinde însă de: - durata efectiv recunoscută; - veniturile care pot fi dovedite; - legislația aplicabilă perioadei respective; - celelalte stagii din dosar; - modul în care casa de pensii stabilește punctajul aferent. Nu se poate afirma că recunoașterea a doi sau trei ani de școală profesională aduce automat o anumită sumă. Uneori poate fi recunoscută numai practica efectivă, nu întreaga durată a studiilor. De asemenea, nu orice perioadă adăugată stagiului produce automat puncte de stabilitate. Potrivit Legii nr. 360/2023, acestea se acordă pentru stagiul de cotizare contributiv realizat peste 25 de ani. Efectul uceniciei asupra punctelor de stabilitate depinde de natura juridică în care perioada este recunoscută și de contribuțiile ori veniturile dovedite în cazul concret. Refuzul verbal al funcționarului nu încheie procedura Pensionarii primesc uneori explicația sumară că „școala profesională nu se ia în calcul”. Afirmația este corectă numai dacă se referă la simpla perioadă de școlarizare, fără alte elemente care să poată fi valorificate. Dacă persoana a fost ucenic, a lucrat într-o întreprindere sau a făcut practică în producție, situația trebuie analizată în lumina documentelor și a Deciziei ÎCCJ nr. 18/2015. Pensionarul ar trebui să depună actele înregistrat și să ceară emiterea unei decizii. Numai un act scris poate fi analizat și, dacă este cazul, contestat în instanță. Greșelile care pot duce la pierderea unei perioade de vechime Cele mai frecvente greșeli sunt: - presupunerea că diploma este suficientă; - solicitarea unei adeverințe care menționează doar anii de școală; - confundarea bursei cu salariul; - lipsa perioadelor exacte de practică; - renunțarea la căutarea arhivei după dispariția întreprinderii; - acceptarea unui refuz verbal din partea casei de pensii; - ratarea termenului de 45 de zile pentru contestarea deciziei; - solicitarea automată a recunoașterii tuturor anilor, fără separarea cursurilor de practica în producție. Regula esențială pentru foștii elevi ai școlilor profesionale Școala profesională nu este echivalentă automat cu vechimea în muncă. Dar nici nu trebuie exclusă din start numai pentru că nu figurează printre perioadele asimilate din actuala lege a pensiilor. Pentru foștii ucenici și pentru persoanele care au desfășurat practică în producție, perioada poate fi valorificată dacă forma de pregătire și activitatea sunt dovedite corespunzător. Rezultatul nu depinde doar de denumirea școlii, ci de ceea ce a făcut efectiv persoana, de regimul juridic aplicabil atunci și de actele care au rămas în arhive. Înainte de a accepta că anii respectivi sunt pierduți, pensionarul ar trebui să verifice carnetul de muncă, arhiva școlii și arhiva fostei întreprinderi. Uneori, o adeverință completă poate recupera o perioadă care lipsește de zeci de ani din dosarul de pensie.

Dărâmarea unui perete în apartament după 25 august: când ajunge notificarea și când trebuie autorizație
Eveniment

Dărâmarea unui perete în apartament după 25 august: când ajunge notificarea și când trebuie autorizație

O renovare care începe cu dorința de a avea un living mai mare se poate transforma într-o intervenție periculoasă și ilegală dacă proprietarul confundă un perete de compartimentare cu un element al structurii de rezistență. Grosimea zidului, materialul din care este făcut sau sunetul produs atunci când îl lovești nu oferă un verdict sigur. Noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, intrat în vigoare la 25 august 2026, simplifică procedura pentru anumite recompartimentări. Nu le permite însă proprietarilor să demoleze orice perete fără documentație și fără verificarea unui specialist. Nu orice perete din apartament are același rol Înainte de începerea lucrărilor trebuie făcută diferența între trei categorii principale. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Elementele structurale fac parte din sistemul care susține clădirea și preia încărcările. În această categorie pot intra stâlpii, grinzile, diafragmele din beton armat și, în funcție de sistemul constructiv, anumiți pereți din beton sau zidărie portantă. Găurirea, decuparea sau demolarea lor poate modifica felul în care clădirea se comportă, inclusiv în cazul unui cutremur. Faptul că intervenția privește doar apartamentul propriu nu înseamnă că efectele se opresc la ușa acestuia. Pereții nestructurali zidiți separă încăperile, dar nu au rol portant. Ei pot fi realizați din cărămidă, BCA sau alte elemente de zidărie. Chiar dacă nu susțin clădirea, demolarea lor modifică proiectul și compartimentarea apartamentului. În plus, pot ascunde instalații electrice, conducte, coloane sau trasee de ventilație. Compartimentările ușoare și demontabile sunt realizate, de regulă, din gips-carton, panouri sau alte materiale ușoare, montate pe o structură care poate fi desfăcută. Acestea nu trebuie confundate cu un perete zidit numai pentru că și acesta este declarat „neportant”. Cum afli dacă peretele este structural Prima verificare trebuie făcută în proiectul inițial al clădirii și în cartea tehnică a construcției. Citește și: Gard, pergolă, garaj, piscină sau mansardă: ce mai poți construi fără autorizație după 25 august 2026 Documentele pot exista la asociația de proprietari, la proiectant, în arhiva primăriei sau la alte instituții care au preluat fondurile documentare. Planul cadastral al apartamentului arată compartimentarea înregistrată, dar nu reprezintă întotdeauna o analiză a structurii și nu trebuie folosit singur pentru a decide că un perete poate fi demolat. Dacă documentația inițială lipsește, este incompletă ori nu permite identificarea sigură a sistemului constructiv, soluția corectă este consultarea unui arhitect sau inginer structurist și, când natura intervenției o cere, realizarea unei expertize de către un expert tehnic atestat. Nu sunt metode sigure: - măsurarea aproximativă a grosimii; - ciocănirea peretelui pentru a vedea dacă „sună a gol”; - comparația cu pereții modificați de vecini; - presupunerea că un perete este nestructural fiindcă nu apare foarte gros pe schița cadastrală; - începerea demolării până când muncitorii „văd ce găsesc”. În unele blocuri, mai ales în cele construite din panouri prefabricate sau cu diafragme din beton armat, un element care pare un simplu perete poate avea rol structural. Trei regimuri diferite după 25 august 2026 Legea nr. 169/2026 privind Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, CATUC, a intrat în vigoare la 25 august 2026 și a abrogat vechea Lege nr. 50/1991. Citește și: Balcoanele închise fără autorizație intră sub reguli noi din 25 august: cum pot fi legalizate și când se ajunge la demolare Noul sistem trebuie citit pe trei niveluri: lucrări fără formalități, lucrări realizate prin notificare și lucrări care necesită autorizație. Reparațiile interioare obișnuite, care nu modifică structura și compartimentarea, de exemplu, zugrăveli, schimbarea finisajelor sau anumite reparații la instalațiile proprii, pot intra în categoria lucrărilor executate fără autorizație și fără notificare, în condițiile articolului 299 din CATUC. Situația se schimbă când este mutat, desființat sau construit un perete. Recompartimentarea nu mai este o simplă operațiune de finisare. Pereții nestructurali pot intra în procedura notificării Articolul 294 alineatul (2) litera b) din CATUC include între intervențiile care pot fi realizate prin notificarea autorității locale: - modificările de compartimentare sau remodelările pereților interiori nestructurali; - compartimentările interioare nestructurale, demontabile, realizate din materiale ușoare. Prin urmare, după 25 august 2026, desființarea sau modificarea unui perete interior nestructural nu conduce automat la procedura clasică a autorizației de construire. Lucrarea poate fi încadrată în procedura simplificată a notificării. Există însă o diferență importantă între cele două categorii. Un perete din cărămidă poate fi nestructural, dar nu este, din acest motiv, și o compartimentare ușoară, demontabilă. Natura exactă a lucrării trebuie indicată în proiectul depus odată cu notificarea. În cazul compartimentărilor ușoare, legea cere și ca intervenția să nu afecteze: - lungimea sau gabaritul căilor de evacuare; - instalațiile care asigură securitatea la incendiu; - gradul de rezistență ori nivelul de stabilitate la foc al construcției. Simplificarea este reală, dar „doar prin notificare” nu înseamnă că proprietarul trimite primăriei un e-mail și începe demolarea în aceeași zi. Ce trebuie depus la primărie Potrivit articolului 295 din CATUC, notificarea se transmite înainte de începerea lucrărilor și este însoțită de documentele cerute de lege, între care formularul corespunzător și un proiect tehnic de execuție cu conținut simplificat, elaborat de specialiști. Autoritatea verifică încadrarea lucrării. În maximum 15 zile lucrătoare poate solicita clarificări sau documente suplimentare, poate stabili că este necesară autorizația ori poate respinge motivat notificarea. Dacă nu intervine una dintre aceste situații în termenul legal, poate opera aprobarea tacită, cu respectarea condițiilor prevăzute de Cod. Așadar, proprietarul nu trebuie să demoleze mai întâi peretele și să notifice ulterior primăria. Procedura este prealabilă, iar proiectul trebuie să descrie situația existentă și modificarea propusă. Când este necesară autorizația Intervențiile asupra elementelor structurale nu intră în categoria recompartimentărilor nestructurale pentru care CATUC permite notificarea. Dacă se dorește realizarea unui gol într-un perete portant, lărgirea unui gol existent, decuparea unei diafragme, intervenția asupra unui stâlp sau a unei grinzi ori orice altă modificare a structurii de rezistență, este necesară procedura completă de autorizare. În funcție de lucrare, documentația poate presupune expertiză tehnică, proiect de intervenție, verificarea proiectului și soluții de consolidare. Nici expresia „doar o ușă” nu schimbă regimul juridic. Un gol de dimensiuni reduse executat într-o diafragmă rămâne o intervenție structurală. Mai mult, un specialist poate constata că intervenția dorită nu este sigură și nu poate fi autorizată în forma propusă. Autorizația nu este o formalitate care legalizează automat orice proiect imaginat de proprietar. Acordul asociației sau al vecinilor Într-un condominiu, structura de rezistență, fațada, acoperișul, instalațiile comune și alte elemente prevăzute de lege sunt părți comune, chiar dacă unele traversează sau delimitează proprietatea individuală. Articolul 39 din Legea nr. 196/2018 prevede că modificările constructive ale unor părți sau elemente ale condominiului se fac, în cazurile reglementate, cu acordul a două treimi dintre proprietarii membri ai asociației, cu acordul tuturor proprietarilor direct afectați și pe baza autorizației de construire. Articolul 41 obligă proprietarul ca, înaintea modificărilor constructive din proprietatea individuală, să obțină avizele și autorizațiile prevăzute de legislație și să nu pună în pericol integritatea structurală a condominiului, celelalte apartamente sau sănătatea locatarilor. Pentru o compartimentare strict interioară, nestructurală, care nu afectează părți comune, instalații comune ori drepturile altor proprietari, nu trebuie presupus automat că este necesar votul întregii asociații. Încadrarea exactă depinde însă de conținutul proiectului. Dacă sunt afectate structura, coloanele comune, fațada, ventilația sau alte elemente comune, apar obligații suplimentare. Atenție la conducte, ventilație și instalațiile comune Un perete poate fi nestructural și totuși să nu poată fi demolat după bunul plac. Prin el pot trece coloane de apă, gaze, încălzire, cabluri ori instalații cu rol în protecția la incendiu. Extinderea bucătăriei sau a băii poate avea consecințe suplimentare: mutarea instalațiilor, modificarea ventilației, intervenții asupra hidroizolației sau schimbarea condițiilor sanitare și de securitate. De aceea, încadrarea nu trebuie făcută exclusiv după întrebarea „ține sau nu ține blocul?”. Apartamentul trebuie să corespundă și în acte După modificarea legală a compartimentării, proprietarul trebuie să verifice dacă sunt necesare recepția lucrării și actualizarea documentației cadastrale. Planul real al locuinței trebuie să corespundă cu documentele folosite la vânzare, creditare, asigurare sau succesiune. O recompartimentare executată fără actele necesare poate ieși la iveală tocmai când proprietarul dorește să vândă apartamentul. Atunci pot apărea probleme la actualizarea cadastrului, la notar sau în relația cu banca viitorului cumpărător. Regula sigură înainte de a lua barosul Ordinea corectă este simplă: Se obține proiectul inițial sau cartea tehnică a clădirii. Peretele este verificat de un arhitect ori inginer structurist. Dacă există îndoieli privind rolul său, se solicită expertiza unui specialist atestat. Proiectantul stabilește dacă lucrarea intră în procedura notificării sau necesită autorizație. Se verifică dacă sunt afectate părți comune și dacă sunt necesare acordurile prevăzute de Legea nr. 196/2018. Documentația se depune înainte de începerea lucrărilor. Demolarea începe numai după parcurgerea procedurii legale. Pe scurt, ideea esențială a noului Cod este că unele recompartimentări au devenit mai ușor de aprobat, nu că pereții apartamentelor au devenit liberi la demolare. Un perete nestructural poate necesita notificare și proiect, iar unul structural nu trebuie atins în lipsa expertizei, a proiectării și a autorizației cerute de lege.

România și SUA, acord istoric care schimbă pensiile românilor: din 1 septembrie 2026, anii lucrați în cele două țări vor putea fi cumulați
Eveniment

România și SUA, acord istoric care schimbă pensiile românilor: din 1 septembrie 2026, anii lucrați în cele două țări vor putea fi cumulați

Românii care au lucrat legal atât în țară, cât și în Statele Unite își vor putea folosi, de la 1 septembrie 2026, perioadele de asigurare din ambele state pentru a îndeplini condițiile de pensionare. Acordul nu transferă contribuțiile dintr-o țară în alta și nu transformă anii lucrați în America în pensie românească. El elimină însă o problemă birocratică majoră: perioadele prea scurte pentru obținerea unei pensii nu mai rămân izolate în două sisteme care nu comunică între ele. Un acord semnat în 2023, aplicabil abia din 2026 Acordul în domeniul securității sociale dintre România și Statele Unite ale Americii a fost semnat la București la 23 martie 2023 și ratificat de România prin Legea nr. 3/2024. Citește și: Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026 Ulterior, prin HG nr. 650/2024, a fost aprobat Aranjamentul administrativ care stabilește modul concret în care instituțiile celor două state vor coopera, vor confirma perioadele de asigurare și vor soluționa cererile. Intrarea efectivă în vigoare a fost posibilă numai după finalizarea procedurilor interne din ambele țări și schimbul notificărilor diplomatice. Data de 1 septembrie 2026 a fost stabilită oficial prin Ordinul ministrului Afacerilor Externe nr. 1.076/2026. Documentul este descris drept un acord de „totalizare”, mecanism folosit de Statele Unite în relația cu numeroase alte țări pentru coordonarea sistemelor de securitate socială. Ce problemă exista până acum România și Statele Unite nu aveau un mecanism bilateral prin care perioadele de asigurare să poată fi puse împreună pentru deschiderea dreptului la pensie. Citește și: Cum se contestă corect o decizie de pensie în 2026: termenul de 45 de zile și cele mai frecvente greșeli Un român putea, de exemplu, să fi lucrat: - zece ani în România, insuficienți pentru stagiul minim contributiv de 15 ani cerut, în general, pentru pensia pentru limită de vârstă; - opt ani în Statele Unite, insuficienți pentru cele 40 de trimestre de asigurare necesare, în mod obișnuit, unei pensii americane de retragere. Persoana avea în total 18 ani de activitate, dar niciunul dintre cele două sisteme nu putea folosi anii din celălalt stat. Exista astfel riscul ca perioade importante de muncă și contribuție să nu deschidă dreptul la nicio pensie. De la 1 septembrie 2026, România și SUA vor putea totaliza perioadele de asigurare pentru a verifica dacă persoana îndeplinește condițiile minime prevăzute de fiecare legislație. Anii se adună pentru deschiderea dreptului, nu pentru plata unei singure pensii Cea mai importantă regulă este și cea care poate genera cele mai multe confuzii: totalizarea nu înseamnă că România preia contribuțiile plătite în Statele Unite și nici că SUA plătesc pentru anii lucrați în România. Perioadele din cele două țări sunt adunate numai pentru a verifica îndeplinirea condiției de stagiu. După deschiderea dreptului: - România calculează și plătește partea aferentă perioadelor de asigurare realizate în sistemul românesc; - Statele Unite calculează și plătesc partea aferentă perioadelor de asigurare realizate în sistemul federal american. Beneficiarul poate ajunge, așadar, să primească două plăți distincte, stabilite prin două decizii și calculate potrivit legislației fiecărui stat. Un exemplu simplu Să presupunem că o persoană a lucrat zece ani în România și opt ani în Statele Unite. Privite separat, perioadele pot fi insuficiente. Cei zece ani din România sunt sub stagiul minim contributiv de 15 ani. Cei opt ani din SUA pot însemna mai puțin decât cele 40 de trimestre necesare în sistemul american. În baza acordului, instituțiile pot lua în calcul cariera totală de 18 ani pentru a verifica dreptul. Dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții, România va calcula o prestație proporțională cu cei zece ani de asigurare românească, iar SUA vor calcula o prestație pe baza veniturilor și perioadelor asigurate în sistemul american. România nu va plăti o pensie pentru 18 ani, iar Statele Unite nu vor considera că persoana a muncit optsprezece ani în SUA. Sunt luați în calcul și anii lucrați înainte de 1 septembrie 2026 Acordul nu se aplică numai muncii desfășurate după intrarea sa în vigoare. La stabilirea drepturilor pot fi luate în considerare și perioadele de asigurare realizate anterior datei de 1 septembrie 2026. Prin urmare, un pensionar sau un viitor pensionar care a lucrat în America în urmă cu zece, douăzeci ori treizeci de ani poate beneficia de noul mecanism, dacă activitatea respectivă a fost acoperită de sistemul federal american de securitate socială. Nu vor putea fi transformate în perioade de asigurare: - munca nedeclarată; - activitățile pentru care nu a existat acoperire în sistemul relevant; - simpla ședere în Statele Unite; - perioadele petrecute cu viză turistică, fără activitate legală; - veniturile pentru care nu au fost create drepturi în sistemul federal american. Acordul recunoaște perioade de asigurare, nu orice perioadă în care persoana s-a aflat sau a desfășurat o activitate în cealaltă țară. Și programele Work and Travel pot conta, dar nu automat Studenții români care au lucrat legal în Statele Unite prin programe de tip Work and Travel se pot întreba dacă lunile respective vor conta la pensie. Răspunsul depinde de modul în care a fost tratat venitul în sistemul american. Dacă persoana a fost exceptată de la contribuțiile Social Security și Medicare, perioada nu generează trimestre de acoperire și nu poate fi folosită prin acord. Faptul că a existat un contract, un număr de securitate socială sau impozit federal reținut nu demonstrează automat plata contribuțiilor pentru pensia americană. Impozitul pe venit și contribuția la Social Security sunt obligații diferite. Persoana trebuie să își verifice istoricul veniturilor și al creditelor de asigurare în evidențele Social Security Administration. Pentru pensia americană sunt necesare cel puțin șase trimestre În sistemul american, dreptul obișnuit la pensia de retragere presupune, în general, acumularea a 40 de „quarters of coverage”, denumite frecvent credite sau trimestre de asigurare. Acordurile de totalizare permit folosirea perioadelor din celălalt stat dacă persoana nu are suficiente credite americane. Social Security Administration precizează însă că trebuie să existe cel puțin șase trimestre de acoperire în SUA pentru ca perioadele din celălalt stat să fie folosite la deschiderea dreptului american. Șase trimestre înseamnă aproximativ un an și jumătate de acoperire, dar nu trebuie confundate mecanic cu șase trimestre calendaristice consecutive. Creditele americane se acordă în funcție de veniturile asigurate realizate într-un an și de regulile valabile în perioada respectivă. Dacă persoana nu are nici măcar cele șase trimestre americane, anii lucrați în România nu vor crea singuri o pensie plătită de SUA. România nu plătește pentru perioade mai mici de un an Acordul conține și o regulă pentru perioadele foarte scurte. Dacă totalul perioadelor de asigurare realizate în România este mai mic de un an și acea perioadă nu generează singură un drept potrivit legislației române, instituția română nu va plăti o prestație separată pentru ea. Perioada nu dispare însă neapărat. Ea poate fi luată în considerare de instituția americană la stabilirea dreptului potrivit regulilor acordului. În sens invers, pentru ca SUA să acorde o prestație totalizată, persoana trebuie să aibă minimum cele șase trimestre de asigurare americană. Dacă îndeplinești condițiile fără totalizare, pensia se calculează după regulile naționale Dacă o persoană are suficient stagiu în România pentru a primi pensie fără anii americani, Casa de Pensii stabilește dreptul pe baza legislației române și a perioadelor realizate în România. În mod similar, dacă persoana are cele 40 de trimestre necesare în Statele Unite, SSA poate acorda prestația americană fără să folosească anii din România. Totalizarea intervine atunci când perioadele proprii unui sistem nu sunt suficiente. Ea este o punte pentru deschiderea dreptului, nu un bonus care dublează anii și nici un mecanism prin care aceeași perioadă este plătită de două ori. Acordul acoperă și pensiile de invaliditate și de urmaș Documentul nu se limitează la pensia pentru limită de vârstă. El se aplică sistemului public de pensii din România și programului federal american pentru bătrânețe, urmași, dizabilitate. Pot beneficia atât persoanele care au fost asigurate în unul sau în ambele state, cât și cele ale căror drepturi derivă de la ele, cum sunt soțul supraviețuitor sau copiii îndreptățiți la prestații de urmaș. Fiecare stat va verifica separat condițiile privind vârsta, invaliditatea, relația de familie, durata căsătoriei sau celelalte criterii prevăzute de propria legislație. Acordul coordonează perioadele de asigurare, dar nu uniformizează condițiile de pensionare din cele două țări. Ajutorul de deces are reguli speciale Pentru România, acordul se aplică și ajutorului de deces din sistemul public de pensii. Dacă dreptul la o prestație forfetară de deces ar exista potrivit legislațiilor ambelor state, acordul stabilește reguli pentru a evita plata dublă pentru același eveniment. Există însă o limitare importantă: drepturile la prestațiile forfetare de deces în baza acordului apar numai pentru decese produse după intrarea sa în vigoare. Acordul nu creează un nou ajutor pentru un deces survenit înainte de 1 septembrie 2026. Cererea se depune într-un singur stat Aici se află una dintre cele mai importante simplificări birocratice. Persoana nu va trebui, în principiu, să deschidă singură două proceduri complet separate și să călătorească între România și Statele Unite pentru a obține confirmarea perioadelor. Solicitantul poate depune cererea la instituția competentă din statul în care locuiește: - în România, la casa teritorială de pensii competentă; - în Statele Unite, la Social Security Administration. Instituția care primește cererea transmite informațiile și documentele necesare instituției din celălalt stat. Autoritățile vor comunica direct pentru confirmarea perioadelor de asigurare și soluționarea drepturilor. SSA arată că o cerere întemeiată pe un acord de totalizare poate fi depusă la un oficiu de securitate socială din SUA sau la instituția competentă din statul partener. Astfel, un român care locuiește în SUA nu trebuie să vină în România doar pentru a începe procedura. Cererea nu trebuie depusă de toată lumea la 1 septembrie Intrarea în vigoare a acordului nu înseamnă că toate persoanele care au lucrat în cele două țări trebuie să se prezinte imediat la Casa de Pensii. Cei care nu au ajuns încă la vârsta sau în situația în care pot solicita o prestație trebuie, în primul rând, să își verifice și să își păstreze documentele. Demersul imediat este important mai ales pentru: - persoanele cărora le-a fost respinsă anterior pensia din cauza stagiului insuficient; - pensionarii care primesc o prestație numai dintr-un stat și cred că pot deschide acum un drept și în celălalt; - urmașii care pot avea drepturi derivate; - persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare începând cu 1 septembrie 2026. Pentru o pensie deja stabilită, acordul nu produce automat o recalculare. Pensionarul trebuie să solicite instituției competente analizarea situației sale în baza noului acord. Activitatea trebuie identificată cât mai exact Instituțiile vor face schimb de date, dar solicitantul trebuie să ofere suficiente informații pentru găsirea perioadelor lucrate. Este util să pregătească: - actele de identitate românești și americane; - codul numeric personal; - numărul american de securitate socială; - perioadele aproximative în care a lucrat în fiecare țară; - denumirea și adresa angajatorilor; - carnetul de muncă și adeverințele românești; - formularele fiscale americane, cum sunt W-2, dacă le mai deține; - extrase sau informații din evidența Social Security Administration; - actele de stare civilă, pentru pensia de urmaș; - deciziile de pensionare sau de respingere emise anterior. Lipsa unui vechi contract american nu înseamnă automat că perioada este pierdută, dacă veniturile și creditele se regăsesc în evidențele SSA. Documentele păstrate de solicitant pot însă ajuta la identificarea și corectarea eventualelor erori. Dubla contribuție socială Acordul rezolvă și problema dublei contribuții sociale. Regula de bază este că o persoană trebuie să fie supusă unui singur sistem de securitate socială pentru aceeași activitate. În lipsa unui acord, un angajat trimis să lucreze în cealaltă țară putea ajunge, în anumite situații, sub incidența obligațiilor sociale din ambele state. Costul afecta atât salariatul, cât și angajatorul, fără să garanteze neapărat un drept suplimentar la pensie. De la 1 septembrie, acordul va stabili care legislație se aplică, astfel încât contribuțiile să fie datorate, în principiu, într-un singur sistem. Această parte a documentului este deosebit de importantă pentru companiile românești cu angajați trimiși în SUA, companiile americane care detașează personal în România și lucrătorii independenți cu activități transfrontaliere. Detașarea temporară și certificatul de acoperire Un angajat trimis temporar de un angajator dintr-un stat să lucreze în celălalt poate rămâne, în condițiile acordului, asigurat numai în sistemul țării de origine. Pentru dovedirea situației este necesar un certificat de acoperire. Acesta arată autorităților din statul gazdă că lucrătorul și angajatorul contribuie în celălalt sistem și sunt exceptați de la contribuțiile sociale acoperite de acord. Certificatul nu trebuie confundat cu: - un permis de muncă; - o viză; - un certificat fiscal general; - un document care scutește persoana de impozitul pe venit. Acordul privește securitatea socială. Nu elimină impozitele, obligațiile de imigrare, regulile de ședere sau toate contribuțiile și asigurările care pot exista în cele două state. Acordul nu acoperă automat asistența medicală Expresia „securitate socială” este mai largă decât pensia, dar acordul România–SUA are un domeniu precis. El vizează sistemul public românesc de pensii și programul federal american pentru bătrânețe, urmași și dizabilitate, precum și regulile de contribuție aferente. Documentul nu creează un sistem comun de asigurări medicale și nu oferă automat unui pensionar român acces gratuit la serviciile medicale din Statele Unite. De asemenea, nu trebuie confundat cu Medicare, Medicaid, asigurarea privată de sănătate, indemnizațiile de șomaj sau pensiile private. Pensia poate fi plătită în celălalt stat Un alt obiectiv al acordurilor de totalizare este protejarea plății prestațiilor atunci când beneficiarul locuiește în cealaltă țară. În principiu, mutarea din România în Statele Unite sau din SUA în România nu trebuie să anuleze pensia contributivă dobândită. Fiecare instituție își va plăti propria prestație potrivit acordului și legislației aplicabile. Există însă excepții. Anumite prestații românești necontributive, legate de domiciliu și de protecția socială internă, nu devin exportabile numai pentru că a intrat în vigoare acordul. În plus, plata unei prestații americane unui beneficiar care nu este cetățean sau rezident fiscal american poate avea reguli fiscale proprii. Acordul de securitate socială nu înlocuiește convențiile și legislația privind impozitarea veniturilor. Este acordul cu adevărat o rezolvare a birocrației? Acordul rezolvă patru obstacole majore: - permite instituțiilor să totalizeze perioadele de asigurare; - creează o procedură oficială de schimb al informațiilor; - permite depunerea cererii la instituția din statul de reședință; - elimină, în situațiile reglementate, dubla contribuție socială. Până acum, lipsa acordului nu era doar o problemă de hârtii. Era un gol juridic: Casa de Pensii din România nu putea folosi anii americani pentru completarea stagiului, iar SSA nu putea folosi perioadele românești pentru acordarea unei prestații totalizate. De la 1 septembrie 2026, cele două sisteme nu devin identice, dar încep oficial să comunice. Ce trebuie să facă persoanele care au lucrat în SUA Primul pas este verificarea istoricului de asigurare din ambele state. Persoana trebuie să afle: - câți ani contributivi are în România; - câte trimestre de acoperire are în Statele Unite; - dacă îndeplinește deja condițiile într-unul dintre sisteme; - dacă totalizarea este necesară pentru deschiderea unui drept; - dacă a primit anterior o decizie de respingere pentru stagiu insuficient. După 1 septembrie 2026, cei care locuiesc în România se pot adresa casei teritoriale de pensii. Cei stabiliți în America pot iniția procedura prin Social Security Administration. Este recomandabil ca solicitantul să menționeze expres că cere analizarea dreptului în baza Acordului în domeniul securității sociale dintre România și Statele Unite ale Americii, nu doar informații generale despre o pensie din străinătate. Anii nu mai rămân captivi între două sisteme Acordul nu oferă o pensie comună româno-americană și nu permite încasarea de două ori a banilor pentru aceeași perioadă. Importanța sa este mai simplă și mai concretă: munca legală desfășurată în cele două state poate forma o singură carieră pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare, chiar dacă fiecare țară își calculează și își plătește separat partea. Pentru un român cu zece ani de contribuții în țară și opt ani în America, diferența poate fi uriașă: înainte de acord putea avea două perioade insuficiente; după 1 septembrie 2026, aceleași perioade pot deschide dreptul la prestații din ambele sisteme. Adevărata schimbare nu este că anii se mută dintr-o țară în alta, ci că nu mai rămân pierduți între două administrații care, până acum, nu aveau baza legală să îi pună împreună.

Un an spectaculos pentru A8 pe hârtie, unul modest pe șantiere: unde s-a blocat Autostrada Unirii
Eveniment

Un an spectaculos pentru A8 pe hârtie, unul modest pe șantiere: unde s-a blocat Autostrada Unirii

Autostrada Unirii a avansat spectaculos pe hârtie, însă mult mai lent pe teren. La sfârșitul lunii august 2026, aproximativ 274 din cei 303 kilometri ai A8, respectiv 90,6% din traseu, aveau contracte de proiectare și execuție semnate, relatează Ziarul de Iași. În vara anului trecut, procentul era de numai 44%. Doar 23% din traseu are lucrări autorizate Patru proiecte, însumând aproximativ 69,7 kilometri, au primit cel puțin o autorizație de construire: Podul Ungheni, Târgu Mureș–Miercurea Nirajului, Joseni–Ditrău și Leghin–Moțca. Citește și: Financial Times arată că PSD a blocat reformele din PNRR, inclusiv legea salarizării bugetarilor. Reformele loveau în clientela PSD, scrie FT Autorizațiile au fost însă emise etapizat, astfel că lucrările nu se desfășoară pe întreaga lungime. Pe sectorul ieșean, Moțca–Târgu Frumos și Lețcani–DN24 au intrat în proiectare. Târgu Frumos–Lețcani rămâne singurul tronson fără contract, iar contractul DN24–Vama Ungheni este suspendat temporar de instanță. Blocaje pe sectorul montan Lotul Târgu Mureș–Miercurea Nirajului a depășit 60%, iar Joseni–Ditrău a intrat în execuție. În schimb, Pipirig–Vânători Neamț așteaptă ordinul de începere a proiectării la peste un an de la semnarea contractului, iar Leghin–Moțca a ajuns la numai 12%. Bilanțul A8 indică, astfel, un an al contractelor, nu încă unul al șantierelor.

Constructorii români care au impresionat Germania: 30 de șantiere, afaceri de milioane și planuri mari în România
Eveniment

Constructorii români care au impresionat Germania: 30 de șantiere, afaceri de milioane și planuri mari în România

Radu Balan și Codrin Botezat au transformat o firmă înființată în 2018 într-unul dintre cei mai mari constructori din județul Iași, relatează Ziarul de Iași. RC Beton BAU a încheiat anul 2025 cu o cifră de afaceri de 177,7 milioane de lei, ocupând locul al patrulea în clasamentul local de profil. Aproximativ 30 de șantiere în Germania Cei doi antreprenori, foști colegi de școală și absolvenți ai Facultății de Construcții din Iași, s-au specializat în realizarea structurilor de rezistență pentru proiecte de mari dimensiuni. Citește și: Financial Times arată că PSD a blocat reformele din PNRR, inclusiv legea salarizării bugetarilor. Reformele loveau în clientela PSD, scrie FT Compania lucrează pe aproximativ 30 de șantiere din Germania, printre care un spital regional din Baden-Württemberg, construcții într-o bază militară NATO, Universitatea din Bochum și două poduri. La Bayreuth, firma participă la înlocuirea unui pod de autostradă. Următorul obiectiv: proiecte în România RC Beton BAU a pornit cu o cifră de afaceri de numai 10.400 de lei, dar a depășit 120 de milioane de lei în 2022. În România, compania a colaborat cu dezvoltatori precum Prime Kapital și BuildCorp. Următorul pas este participarea la licitații și preluarea unor proiecte în calitate de antreprenor general. Fondatorii vor să folosească experiența acumulată în Germania pentru investiții realizate integral în România.

Ministerul Educației reduce bugetul Palatului Copiilor din Iași: aproape 1.000 de copii, victimele austerității
Eveniment

Ministerul Educației reduce bugetul Palatului Copiilor din Iași: aproape 1.000 de copii, victimele austerității

Palatul Copiilor Iași intră în anul școlar 2026-2027 cu un buget redus cu 10%, 17 cercuri blocate și aproximativ 1.000 de copii afectați, scrie Ziarul de Iași. Pianul, șahul, tenisul de masă, saxofonul, percuția, jurnalismul și teatrul de păpuși se numără printre activitățile amenințate. Peste 100 de grupe, afectate Măsurile vizează Palatul Copiilor Iași și structurile din Târgu Frumos, Podu Iloaiei și Hârlău. Citește și: BREAKING Deficit bugetar de doar 2,34% din PIB la 7 luni, cu 28 miliarde de lei mai puțin decât în perioada similară din 2025 Sunt blocate activități din domenii precum muzica, sportul, teatrul, jurnalismul, robotica și protecția mediului. Cei 90 de elevi înscriși la Jurnalism/Ziaristică vor fi direcționați către Studii europene, iar copiii de la Percuție, Tenis de masă sau Teatru de păpuși vor primi alternative. Părinții pot însă refuza, existând riscul ca elevii să renunțe complet. Datorii și posturi vacante blocate Directorul interimar Ana Hegyi susține că blocarea posturilor vacante a fost singura soluție pentru păstrarea profesorilor titulari și plata salariilor. Instituția are și datorii de aproximativ 8.000 de lei la utilități. Palatul nu își mai poate completa veniturile prin închirierea spațiilor fără aprobarea Ministerului Educației. Între timp, părinții au lansat o petiție pentru salvarea cercurilor gratuite.

Pensia poate crește și în 2026: adeverința care transformă veniturile uitate în bani în plus
Eveniment

Pensia poate crește și în 2026: adeverința care transformă veniturile uitate în bani în plus

Veniturile uitate prin arhive pot fi transformate, în 2026, în bani în plus la pensie. Primele, orele suplimentare, al 13-lea salariu sau plata în acord, obținute înainte de aprilie 2001, pot fi introduse în calcul dacă pensionarul prezintă adeverința întocmită conform anexei nr. 6 la Legea nr. 360/2023. Documentul poate fi depus fără termen-limită, însă majorarea se acordă numai din luna următoare cererii, astfel că orice amânare poate însemna bani pierduți. Pensia nu a fost calculată întotdeauna după toate veniturile încasate În vechiul sistem, pensia era stabilită în principal pe baza salariilor și sporurilor înscrise în carnetul de muncă. Citește și: Cum se contestă corect o decizie de pensie în 2026: termenul de 45 de zile și cele mai frecvente greșeli Numeroase sume primite efectiv de angajați nu erau valorificate sau nu puteau fi dovedite suficient de clar. Noua lege a pensiilor permite folosirea venitului total lunar realizat înainte de 1 aprilie 2001, cu condiția ca asupra acestuia să se fi datorat contribuția de asigurări sociale. Astfel, un pensionar care a fost plătit peste salariul tarifar înscris în carnetul de muncă poate cere ca diferența să fie luată în calcul. Nu denumirea venitului este decisivă, ci caracterul său contributiv și existența documentelor din statele de plată. Casa Națională de Pensii Publice enumeră printre veniturile care pot fi valorificate sporurile nepermanente, primele, premiile, al 13-lea salariu, orele suplimentare și plata în acord. Ce venituri pot aduce bani în plus În funcție de sistemul de salarizare și de perioada în care a lucrat pensionarul, pot fi valorificate: Citește și: Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026 - primele acordate lunar, trimestrial sau anual; - premiile pentru realizări deosebite; - al 13-lea salariu; - plata orelor suplimentare; - sporurile pentru muncă suplimentară; - sporul pentru lucrul sistematic peste program; - indemnizațiile pentru muncă nenormată; - veniturile obținute în acord global; - plata în acord individual sau colectiv; - plata cu bucata ori în regie; - anumite sporuri specifice unei ramuri sau profesii; - recompensele acordate în anumite sectoare; - alte sume plătite din fondul de salarii pentru care s-a datorat contribuția de asigurări sociale. Lista nu înseamnă că orice primă sau recompensă mărește automat pensia. Casa de Pensii verifică regimul legal aplicabil în luna în care suma a fost plătită și dacă aceasta a intrat în baza contribuției de asigurări sociale. Adeverința din Anexa 6 poate mări pensia Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, veniturile suplimentare nu se găsesc, de regulă, în baza electronică a Casei de Pensii. Citește și: Ajutoare de urgență pentru pensionari în 2026: cine poate primi bani și unde trebuie depusă cererea Pensionarul trebuie să le dovedească printr-o adeverință întocmită conform modelului din anexa nr. 6 la Legea nr. 360/2023. Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001, CNPP precizează că pensionarii nu trebuie să procure adeverințe privind veniturile nepermanente. Informațiile au fost declarate nominal de angajatori și se află în bazele electronice ale sistemului public de pensii. Prin urmare, demersul îi privește în primul rând pe cei care au lucrat înainte de aprilie 2001 și au câștigat mai mult decât salariul tarifar înscris în carnetul de muncă. Dacă există suspiciunea că veniturile declarate după 2001 sunt greșite sau incomplete, situația trebuie verificată separat. Angajatorul poate fi obligat să corecteze declarațiile nominale, iar o simplă adeverință nu înlocuiește întotdeauna rectificarea datelor fiscale. Carnetul de muncă nu arată întotdeauna câștigul real Carnetul de muncă poate menționa salariul de încadrare, funcția, vechimea și anumite sporuri permanente. El nu cuprinde însă neapărat toate sumele câștigate în fiecare lună. De exemplu, un salariat putea avea înscris un salariu tarifar de 3.000 de lei vechi, dar să primească într-o anumită lună 4.500 de lei datorită muncii în acord, orelor suplimentare și unei prime. Dacă pensia a fost calculată numai pe baza celor 3.000 de lei, diferența poate produce un punctaj lunar mai mare. Pentru recalculare nu este suficient ca pensionarul să își amintească faptul că primea „mai mulți bani în mână”. Sumele trebuie să rezulte din documentele contabile păstrate de fostul angajator sau de deținătorul arhivei. Adeverința trebuie eliberată pe baza statelor de plată Documentul esențial este adeverința privind venitul total lunar realizat, brut sau net, după caz, asupra căruia s-a datorat contribuția de asigurări sociale. Adeverința trebuie să respecte modelul din anexa nr. 6 la Legea nr. 360/2023 și să fie eliberată pe baza statelor de plată. Ea trebuie să permită Casei de Pensii să identifice, lună cu lună: - perioada lucrată; - funcția sau meseria; - salariul de încadrare; - sporurile și celelalte venituri; - venitul total lunar realizat; - temeiul în baza căruia sumele au fost plătite; - faptul că asupra veniturilor s-a datorat contribuția de asigurări sociale. Documentul trebuie să conțină datele de identificare ale angajatorului și ale salariatului, număr și dată de înregistrare, semnătura persoanei autorizate și celelalte elemente cerute de modelul legal. O adeverință generică potrivit căreia salariatul „a beneficiat de prime și ore suplimentare” poate fi insuficientă dacă nu arată cuantumul lunar și baza documentară. Ce trebuie menționat în cerere Dacă fostul angajator este încă activ, pensionarul trebuie să îi adreseze o cerere scrisă. În cerere este bine să solicite expres: „Adeverință privind venitul total lunar realizat, brut sau net, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, întocmită conform anexei nr. 6 la Legea nr. 360/2023, pe baza statelor de plată”. Formularea este importantă. O simplă cerere pentru „adeverință de vechime” poate conduce la eliberarea unui document care confirmă doar perioada lucrată, nu și veniturile necesare recalculării. Cererea trebuie înregistrată sau trimisă printr-un mijloc care permite dovedirea datei expedierii. Ce se întâmplă dacă angajatorul s-a desființat Desființarea fabricii sau a întreprinderii nu înseamnă neapărat că și arhiva a dispărut. Documentele pot fi păstrate de: - succesorul în drepturi al fostului angajator; - societatea care a preluat patrimoniul; - lichidatorul judiciar; - un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice; - o instituție publică sau o structură județeană a Arhivelor Naționale. Datele despre societate și eventualii succesori pot fi căutate la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Pentru identificarea operatorului care deține arhiva, pensionarul se poate adresa Arhivelor Naționale sau serviciului județean al instituției. Arhivele Naționale publică lista prestatorilor autorizați și tarifele maxime valabile în 2026. Adeverința poate costa, dar tarifele nu sunt nelimitate Dacă documentele sunt păstrate de un operator privat autorizat, serviciile de cercetare a arhivei și eliberare a adeverinței sunt prestate contra cost. Operatorul nu poate stabili însă orice sumă dorește. Limitele maxime ale tarifelor sunt stabilite anual de Arhivele Naționale. Pensionarul ar trebui să ceară înainte: - tariful pentru cercetarea arhivei; - costul adeverinței; - numărul lunilor sau anilor pentru care se face verificarea; - termenul de eliberare; - explicația sumelor solicitate. Înainte de a plăti pentru zeci de ani de cercetare, este util ca persoana să verifice carnetul de muncă, vechile fluturașe de salariu, decizia de pensionare și adeverințele deja aflate în dosar. Astfel poate restrânge perioada în care a primit veniturile suplimentare. „Mica recalculare” nu a închis dreptul pensionarilor Termenul de șase luni despre care s-a vorbit în legătură cu „mica recalculare” a creat impresia că adeverințele nu mai pot fi depuse după martie 2025. Interpretarea este greșită. Termenul de șase luni a fost stabilit pentru casele teritoriale de pensii, în vederea procesării din oficiu a adeverințelor care se găseau deja în dosare la 1 septembrie 2024. Pentru documentele depuse înainte de această dată, recalcularea trebuia efectuată din oficiu, cu acordarea drepturilor de la 1 septembrie 2024. Pensionarii care găsesc documentele ulterior le pot depune și în 2026. CNPP precizează explicit că nu există un termen-limită pentru depunerea lor. Adeverința depusă acum nu aduce toți banii din urmă Lipsa termenului-limită nu înseamnă că pensionarul va primi diferențele retroactiv de la data pensionării. Pentru adeverințele depuse după 1 septembrie 2024, recalcularea se face la cerere, iar drepturile rezultate se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii. De exemplu, dacă cererea și adeverința sunt înregistrate în octombrie 2026, noul cuantum se acordă din noiembrie 2026. Pensionarul nu va primi automat diferențele pentru anii anteriori în care veniturile nu s-au aflat la dosar. Tocmai de aceea, obținerea și depunerea documentului nu trebuie amânate inutil. Dreptul de a solicita recalcularea nu expiră, dar lunile anterioare cererii nu sunt recuperate. Adeverința nu produce efecte dacă rămâne acasă După obținerea documentului, pensionarul trebuie să depună la casa teritorială de pensii: - cererea pentru recalcularea pensiei; - adeverința în original; - actul de identitate; - după caz, alte documente solicitate pentru identificarea dosarului. Formularul este anexa nr. 16 la Normele de aplicare a Legii nr. 360/2023 și poate fi găsit între formularele publicate de CNPP. Cererea trebuie să primească număr de înregistrare. Adeverința trimisă fără o cerere clară de recalculare poate genera întârzieri sau discuții privind data de la care trebuie acordate noile drepturi. Cum verifici dacă venitul a fost deja folosit Înainte de a plăti o arhivă, pensionarul poate solicita Casei de Pensii: - consultarea dosarului de pensie; - copii după adeverințele existente; - buletinul de calcul sau informații privind veniturile valorificate; - confirmarea perioadelor pentru care au fost utilizate salariile din carnetul de muncă ori veniturile brute. Dacă adeverința privind veniturile nepermanente era deja în dosar înainte de 1 septembrie 2024, pensionarul nu trebuie să obțină automat un document nou. Mai întâi trebuie verificat dacă aceasta a fost analizată în cadrul recalculării din oficiu. Pentru adeverințele emise înainte de 1 septembrie 2024 se aplică regulile de valabilitate existente la momentul emiterii, inclusiv modelul prevăzut de Ordinul nr. 487/2021. Faptul că documentul nu arată identic cu noua anexă nr. 6 nu justifică, singur, respingerea sa. Nu orice venit duce la o pensie mai mare Casa de Pensii poate refuza valorificarea unei sume dacă: - nu rezultă că venitul a fost plătit din fondul de salarii; - pentru suma respectivă nu se datora contribuție de asigurări sociale; - documentul nu este întocmit pe baza statelor de plată; - veniturile nu sunt defalcate lunar; - adeverința nu respectă cerințele legale; - emitentul nu deține legal arhiva sau nu poate certifica datele; - sumele au fost deja incluse în calculul pensiei. Diurnele, deconturile, drepturile acordate pentru acoperirea unor cheltuieli și alte sume care nu au avut natură salarială nu devin contributive doar pentru că au fost primite în timpul raportului de muncă. De asemenea, expresia „s-a datorat contribuția” este esențială. Pensionarul nu trebuie să dovedească neapărat că fostul angajator și-a achitat corect toate obligațiile, dar adeverința și regimul legal trebuie să arate că pentru venitul respectiv exista obligația contribuției. Ce faci dacă adeverința este respinsă Casa de Pensii trebuie să emită o decizie de recalculare sau de respingere. Un răspuns verbal la ghișeu nu înlocuiește decizia și nu permite verificarea motivelor. Dacă documentul este respins, pensionarul trebuie să verifice: - ce element lipsește; - dacă venitul este considerat necontributiv; - dacă adeverința nu respectă modelul legal; - dacă emitentul nu a precizat baza documentară; - dacă sumele fuseseră deja valorificate. Uneori problema poate fi remediată prin corectarea sau completarea adeverinței. Dacă pensionarul consideră decizia nelegală, aceasta poate fi contestată la tribunal în termenul prevăzut de Legea nr. 360/2023. Un calcul simplu înainte de plata arhivei O adeverință nu garantează că majorarea va fi spectaculoasă. Efectul depinde de valoarea sumelor, numărul lunilor în care au fost primite și raportul dintre venitul pensionarului și salariul mediu al perioadei. O primă mică, acordată o singură dată, poate avea un efect redus. În schimb, munca în acord sau orele suplimentare plătite constant timp de mai mulți ani pot modifica semnificativ punctajul. Dacă cercetarea arhivei este costisitoare, pensionarul poate cere mai întâi o estimare, poate limita solicitarea la anii în care știe că a primit veniturile și poate consulta Casa de Pensii pentru a afla ce documente se află deja la dosar. Documentul vechi poate produce bani noi În 2026, pensionarii nu au pierdut dreptul de a valorifica primele, premiile, orele suplimentare, al 13-lea salariu sau plata în acord realizate înainte de aprilie 2001. Condițiile sunt ca veniturile să fi fost contributive, să nu fi fost deja incluse în calcul și să fie dovedite printr-o adeverință legală. Cea mai mare greșeală este așteptarea unei noi recalculări generale. Pentru documentele obținute acum, Casa de Pensii nu acționează din oficiu: pensionarul trebuie să depună adeverința împreună cu cererea de recalculare. Pensia poate crește din luna următoare solicitării, dar nu și pentru lunile în care documentul a rămas în arhivă sau în sertarul beneficiarului.

Construcțiile în curte: unde se termină dreptul proprietarului și când încep procesele cu vecinii
Eveniment

Construcțiile în curte: unde se termină dreptul proprietarului și când încep procesele cu vecinii

Poți ridica un garaj, un foișor sau o magazie în propria curte fără să-i ceri automat permisiunea vecinului. Libertatea de a construi se oprește însă la limita proprietății și la dreptul acestuia la siguranță și intimitate. CATUC simplifică, din 25 august 2026, procedurile pentru unele anexe, dar nu înlătură regulile din Codul civil și din documentațiile locale de urbanism. O amplasare greșită, o streașină trecută peste hotar sau o fereastră orientată direct spre curtea alăturată pot duce la oprirea lucrărilor, despăgubiri și chiar desființarea construcției. Poți construi fără să-i ceri automat voie vecinului Faptul că o construcție este amplasată în apropierea gardului nu înseamnă, prin el însuși, că proprietarul are nevoie de acordul vecinului. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Acesta nu poate decide discreționar dacă îți permite sau nu să construiești pe terenul tău. În principiu, nu ai nevoie de consimțământul lui dacă anexa: - este amplasată integral pe proprietatea ta; - respectă retragerile prevăzute de regulamentul local de urbanism; - nu afectează fundația, zidurile sau stabilitatea construcției vecine; - nu are ferestre ori terase realizate cu încălcarea distanțelor legale; - nu evacuează apa de ploaie pe terenul alăturat; - nu încalcă normele de securitate la incendiu; - este executată prin procedura legală aplicabilă: autorizație, notificare sau, în cazurile expres prevăzute, fără formalități. Un vecin nu poate bloca legal proiectul doar pentru că anexa îi schimbă priveliștea, îi umbrește o parte din curte sau nu îi place aspectul acesteia, dacă toate normele aplicabile sunt respectate. Situația se schimbă însă când construcția îi afectează efectiv proprietatea ori viața privată. CATUC simplifică actele, nu și regulile de construire Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor - CATUC, intrat în vigoare la 25 august 2026 - împarte lucrările în mai multe categorii: lucrări pentru care este necesară autorizație, lucrări realizate prin notificare și intervenții permise fără formalitățile clasice. Citește și: Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară În anumite localități rurale, anexele gospodărești precum garajele, terasele acoperite, pergolele, bucătăriile de vară, chioșcurile, piscinele sau grupurile sanitare, cu o suprafață cumulată de maximum 50 de metri pătrați, pot fi realizate prin procedura notificării prealabile. Facilitatea nu se aplică însă automat în toate satele. Sunt excluse, între altele, localitățile rurale din teritorii metropolitane, zonele construite protejate și zonele de protecție ale monumentelor istorice. Anumite anexe mici, demontabile, fără fundație, realizate din lemn sau metal, cu o suprafață cumulată de maximum 20 de metri pătrați și o înălțime de cel mult 2,5 metri, pot intra în categoria lucrărilor executate fără autorizație și fără notificare. Însă „fără autorizație” nu înseamnă „oriunde în curte”. CATUC precizează că și aceste construcții trebuie să respecte reglementările urbanistice, normele tehnice, legislația de mediu, regulile de protejare a patrimoniului și celelalte acte normative aplicabile. Nu există o singură distanță legală pentru toate anexele Una dintre cele mai frecvente confuzii este că orice garaj, magazie sau foișor ar trebui amplasat la o distanță standard față de gard. Citește și: Afacere în apartament după 25 august 2026: noile reguli CATUC pentru schimbarea destinației locuinței În realitate, nu există o singură valoare valabilă pentru toate terenurile și toate construcțiile. Distanța poate fi stabilită prin: - regulamentul local de urbanism aferent PUG-ului sau PUZ-ului; - regulile privind amplasarea construcțiilor pe parcelă; - normele de securitate la incendiu; - cerințele privind însorirea și igiena; - caracteristicile clădirilor învecinate; - prevederile Codului civil. Unele regulamente permit amplasarea anexei pe limita de proprietate, de exemplu într-o zonă în care clădirile sunt construite tradițional în regim înșiruit sau cuplat. Altele impun o retragere de doi, trei metri ori o distanță raportată la înălțimea construcției. Din acest motiv, primul document care trebuie verificat este certificatul de urbanism. Acesta arată ce regim juridic și urbanistic are terenul și ce distanțe trebuie respectate în cazul concret. Codul civil stabilește un minimum de 60 de centimetri În lipsa unei reguli speciale prevăzute de lege sau de regulamentul local de urbanism, articolul 612 din Codul civil impune o distanță minimă de 60 de centimetri între construcție și linia de hotar. Cei 60 de centimetri reprezintă însă numai regula civilă generală. Dacă regulamentul local cere trei metri, proprietarul nu poate invoca prevederea din Codul civil pentru a construi la 60 de centimetri. Se aplică norma mai restrictivă. Distanța se măsoară față de linia juridică de hotar, nu neapărat față de gardul pe care proprietarii îl văd în teren. Un gard vechi poate fi deplasat, iar limitele reale pot fi diferite de cele presupuse de vecini. Înaintea proiectării unei anexe lângă hotar este, de aceea, recomandată o ridicare topografică. Dacă fundația, peretele sau streașina depășește chiar și parțial limita cadastrală, nu mai este vorba doar despre nerespectarea unei distanțe, ci despre ocuparea proprietății altuia. Când devine necesar acordul vecinului Acordul vecinului poate fi necesar atunci când proprietarul vrea să se abată de la distanța minimă prevăzută de Codul civil sau când lucrările pot afecta imobilul alăturat. De exemplu, consimțământul său poate deveni relevant dacă: - anexa urmează să fie amplasată sub distanța legală față de hotar; - construcția se lipește de un zid sau de o clădire existentă; - săpăturile pot afecta fundația imobilului vecin; - trebuie realizate lucrări de consolidare ori protecție pe proprietatea alăturată; - se dorește deschiderea unor ferestre sau balcoane sub distanțele legale; - proiectul presupune folosirea unui zid comun. O simplă semnătură pe o schiță sau o înțelegere verbală nu oferă întotdeauna suficientă protecție. Atunci când se derogă de la distanțele impuse de Codul civil, acordul trebuie exprimat prin înscris autentic. Nici acordul vecinului nu permite însă orice. Proprietarii nu pot înlătura printr-o înțelegere privată normele obligatorii de urbanism, cerințele de securitate la incendiu sau restricțiile aplicabile zonelor protejate. Ferestrele spre curtea vecinului au reguli separate O anexă poate respecta distanța față de hotar și totuși să încalce dreptul la intimitate al vecinului. Codul civil stabilește reguli distincte pentru ferestre, balcoane, terase și alte amenajări care permit vederea asupra terenului alăturat. Pentru o fereastră sau un balcon cu vedere directă spre proprietatea vecină trebuie păstrată o distanță de cel puțin doi metri față de linia de hotar. Dacă vederea este oblică, distanța minimă este de un metru. Aceasta se măsoară perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al ferestrei sau balconului până la hotar. Prin urmare, faptul că peretele garajului a fost amplasat legal la o anumită distanță nu înseamnă că în acel perete poate fi deschisă orice fereastră. Amplasarea construcției și amplasarea ferestrelor sunt două probleme juridice diferite. Ce este „servitutea de vedere” Prin „servitute de vedere” se înțelege dreptul de a avea și păstra o fereastră, un balcon sau o altă deschidere care permite vederea asupra proprietății vecine în alte condiții decât cele permise de regula generală. Dacă vecinul acceptă o fereastră amplasată sub distanța legală, înțelegerea ar trebui consemnată prin act autentic și, după caz, înscrisă în cartea funciară. Astfel, situația rămâne clară inclusiv după vânzarea uneia dintre proprietăți. O permisiune verbală este riscantă. Vecinul se poate răzgândi, iar noul proprietar al terenului alăturat poate refuza să recunoască înțelegerea despre care nu există nicio dovadă. Într-un zid comun nu poate fi realizată o fereastră sau o altă deschidere fără acordul proprietarilor, indiferent de dimensiunile acesteia. O fereastră de lumină nu este neapărat o fereastră de vedere Codul civil permite realizarea unei ferestre destinate exclusiv iluminării, chiar dacă nu sunt respectate distanțele cerute pentru vederea directă sau oblică, dar numai dacă aceasta este construită astfel încât să împiedice vederea spre terenul vecin. Poate fi vorba despre un geam mat, fix, amplasat suficient de sus și conceput astfel încât o persoană să nu poată privi în curtea alăturată. Nu este suficient ca proprietarul să spună că deschiderea este „doar pentru lumină”. Modul de realizare trebuie să facă efectiv imposibilă vederea. În cazul unui foișor sau al unei terase acoperite, analiza poate fi mai complicată. Chiar dacă nu există ferestre, laturile deschise și platforma ridicată pot oferi o vedere permanentă asupra curții vecine. Amplasarea și soluțiile de protecție trebuie stabilite încă din proiect. Streașina și apa de ploaie nu pot trece hotarul Proprietarul trebuie să construiască acoperișul astfel încât apa de ploaie să se scurgă pe terenul său. Un burlan îndreptat spre curtea alăturată sau o streașină care trimite apa peste gard poate atrage răspunderea civilă. Niciun element al construcției nu ar trebui să depășească hotarul fără un drept legal. Regula privește nu numai zidul, ci și fundația, izolația, streașina, jgheabul ori alte elemente constructive. Chiar dacă anexa a fost autorizată, vecinul poate cere în instanță înlăturarea părților care îi ocupă proprietatea și repararea prejudiciului produs de infiltrații sau de evacuarea apelor. Autorizația nu înseamnă că vecinul nu mai poate contesta lucrarea Autorizația de construire și procedura notificării privesc relația dintre proprietar și autoritatea publică. Ele nu înlătură drepturile civile ale vecinului. Primăria poate autoriza o construcție pe baza documentelor depuse, dar nu soluționează definitiv un litigiu privind hotarul, proprietatea terenului sau afectarea unei clădiri învecinate. În funcție de situație, vecinul poate cere: - verificarea și oprirea lucrărilor; - suspendarea sau anularea autorizației; - readucerea construcției în limitele aprobate; - închiderea ori modificarea ferestrelor nelegale; - înlăturarea elementelor care depășesc hotarul; - repararea prejudiciilor; - desființarea totală sau parțială a construcției. Nici aprobarea tacită a unei notificări nu legalizează o lucrare care încalcă regulamentul de urbanism, Codul civil sau dreptul de proprietate al vecinului. Cum eviți un proces înainte să începi construcția Cea mai sigură soluție este verificarea situației juridice și urbanistice înainte de cumpărarea materialelor sau turnarea fundației. Proprietarul ar trebui să afle: - unde se află exact hotarul cadastral; - ce retrageri impune regulamentul local; - în ce procedură se încadrează anexa; - dacă sunt necesare autorizația ori notificarea; - ce distanțe de securitate la incendiu trebuie respectate; - dacă ferestrele, terasa sau foișorul permit vederea spre curtea vecină; - dacă lucrările pot afecta o fundație sau un zid existent; - unde vor fi evacuate apele de pe acoperiș. CATUC reduce birocrația pentru unele construcții mici, dar transferă o parte importantă a răspunderii către beneficiar, proiectanți și executanți. Faptul că o anexă poate fi ridicată prin notificare sau fără autorizația clasică nu îl scutește pe proprietar de obligația de a verifica toate regulile aplicabile. În fond, dreptul de a construi în propria curte este real, dar nu absolut. Proprietarul nu trebuie să ceară voie vecinului pentru fiecare garaj, foișor sau magazie. Trebuie însă să se asigure că lucrarea rămâne, juridic și fizic, în limitele terenului său. Dincolo de această limită încep reclamațiile, procesele și, în cazurile grave, obligația de a modifica sau desființa ceea ce a construit.

Preavizul la concediere în 2026: cele 20 de zile lucrătoare pe care angajatorul nu le poate tăia
Eveniment

Preavizul la concediere în 2026: cele 20 de zile lucrătoare pe care angajatorul nu le poate tăia

Când un angajator decide să concedieze un salariat, încetarea contractului nu se poate produce întotdeauna de pe o zi pe alta. În mai multe dintre situațiile prevăzute de Codul muncii, angajatul are dreptul la cel puțin 20 de zile lucrătoare de preaviz, perioadă care trebuie acordată efectiv și pe care angajatorul nu o poate scurta după bunul plac. Preavizul nu este o simplă formalitate trecută într-o hârtie. Este un drept al salariatului, destinat să îi ofere o perioadă în care contractul continuă să existe, salariul continuă să fie plătit, iar acesta își poate căuta un alt loc de muncă. Înalta Curte a stabilit că neacordarea efectivă a perioadei minime de preaviz poate atrage nulitatea absolută a concedierii. Nu orice concediere presupune 20 de zile de preaviz Regula este prevăzută de art. 75 din Codul muncii, dar se aplică numai anumitor tipuri de concediere. Citește și: Contractul pe perioadă determinată în 2026: de câte ori poate fi prelungit și când trebuie să devină nedeterminat Au dreptul la preaviz de minimum 20 de zile lucrătoare salariații concediați: - pentru inaptitudine fizică sau psihică, constatată de organele competente; - pentru necorespundere profesională; - pentru desființarea locului de muncă, din motive care nu țin de persoana salariatului; - în cazul unei concedieri colective. Prin urmare, situația clasică în care firma își reorganizează activitatea și elimină un post intră direct sub această regulă. În schimb, preavizul de 20 de zile nu este obligatoriu în cazul concedierii disciplinare, de exemplu, sau în alte situații care nu sunt enumerate de art. 75. Există și o excepție expresă: persoana concediată pentru necorespundere profesională în perioada de probă nu beneficiază de acest preaviz. Cele 20 de zile sunt un minimum, nu un maximum Angajatorul nu poate spune: „Îți dau zece zile și restul le plătesc”. Citește și: Cum verifici dacă ești angajat cu forme legale: ghid complet pentru REGES-ONLINE Codul muncii stabilește un prag minim de 20 de zile lucrătoare, dar contractul individual de muncă, un contract colectiv sau o reglementare specială poate stabili un termen mai lung în favoarea salariatului. Înalta Curte a arătat expres că cele 20 de zile reprezintă protecția minimă legală, iar părțile pot conveni o perioadă superioară. De aceea, înainte de a calcula când poate înceta contractul, angajatul ar trebui să verifice nu numai Codul muncii, ci și propriul contract de muncă și contractul colectiv aplicabil, dacă există. Angajatorul nu poate înlocui preavizul cu bani Aceasta este una dintre cele mai importante reguli. Citește și: Angajatorul nu plătește salariul la timp: ce poate face salariatul și cum își recuperează banii Dacă salariatul are dreptul legal la preaviz, angajatorul trebuie să îi acorde efectiv perioada respectivă. Nu poate înceta contractul imediat și să spună că îi va plăti în schimb salariul corespunzător celor 20 de zile. Înalta Curte a stabilit că neacordarea preavizului minim atrage nulitatea absolută a măsurii de concediere. Dreptul nu poate fi acoperit ulterior printr-o compensație bănească, deoarece salariatul nu poate renunța la drepturile minime recunoscute de lege. Cu alte cuvinte, 20 de zile de salariu nu sunt același lucru cu 20 de zile de preaviz. Preavizul începe din ziua următoare comunicării Și modul de calcul a provocat ani întregi de litigii. Dacă angajatorul comunică notificarea de preaviz într-o zi de luni, poate fi acea zi socotită drept prima dintre cele 20? Răspunsul obligatoriu dat de Înalta Curte este nu. Prin Decizia nr. 8/2024, ÎCCJ a stabilit că termenul de preaviz începe să curgă din ziua următoare comunicării notificării și se împlinește în ultima zi a termenului. Această regulă este extrem de importantă în practică. Angajatorul nu poate transforma o notificare primită, de exemplu, luni după-amiază într-o „primă zi de preaviz” consumată aproape integral. Se numără zilele lucrătoare, nu toate zilele din calendar Cele 20 de zile nu înseamnă 20 de zile calendaristice. Se numără zilele lucrătoare în care salariatul ar fi trebuit să lucreze, potrivit programului său de muncă. Zilele nelucrătoare nu consumă din termenul de preaviz. Înalta Curte a subliniat în 2024 că preavizul trebuie să fie efectiv din perspectiva raportului de muncă și presupune numărarea zilelor efectiv lucrate sau în care angajatul ar fi trebuit să lucreze. Prin urmare, pentru un salariat cu program obișnuit de luni până vineri, weekendurile și sărbătorile legale în care nu se lucrează nu intră, în mod obișnuit, în cele 20 de zile. Dacă intri în concediu medical, preavizul se poate opri O altă regulă importantă este cea privind suspendarea contractului individual de muncă. Art. 75 alin. (3) prevede că, atunci când contractul este suspendat în timpul preavizului, se suspendă și termenul de preaviz, urmând să continue după încetarea cauzei de suspendare. Un exemplu simplu: un angajat a efectuat opt zile de preaviz și apoi intră într-o situație care suspendă contractul. Cele opt zile nu dispar, dar nici termenul nu continuă să „curgă” ca și când omul ar fi la serviciu. După revenire, vor trebui efectuate zilele rămase. Există însă o excepție legală pentru situația prevăzută de art. 51 alin. (2) din Codul muncii, referitoare la absențele nemotivate, în condițiile stabilite prin actele aplicabile unității. În preaviz ești în continuare angajat Primirea notificării nu înseamnă că raportul de muncă a încetat. Pe durata preavizului, contractul este în continuare activ: salariatul își prestează munca, primește salariul și beneficiază, în principiu, de aceleași drepturi și obligații prevăzute de contract. De aici rezultă și o confuzie frecventă: Codul muncii nu acordă automat tuturor salariaților aflați în preaviz dreptul de a lucra numai patru ore sau de a lipsi câteva ore pe zi pentru a-și căuta serviciu. Un asemenea avantaj poate exista dacă este prevăzut prin contractul colectiv de muncă, contractul individual sau alte reguli aplicabile angajatorului, dar nu reprezintă o regulă generală a Codului muncii. „De mâine nu mai vii, dar îți plătim preavizul” este o problemă Dacă vorbim despre una dintre concedierile pentru care art. 75 garantează preavizul, angajatorul nu poate scurta procedura unilateral. Înalta Curte a precizat că ceea ce contează este ca salariatul să fi beneficiat efectiv de perioada de preaviz. O simplă mențiune formală în decizia de concediere nu repară situația dacă, în realitate, contractul a fost încheiat înainte ca termenul legal să fie parcurs. Nici soluția inversă nu trebuie confundată: faptul că angajatorul decide să nu îi mai ceară salariatului să vină fizic la muncă, dar menține contractul în vigoare și toate drepturile până la expirarea preavizului, trebuie analizat separat de situația în care contractul este pur și simplu încetat prematur. Elementul esențial este data efectivă a încetării contractului. Dacă ai 25 sau 30 de zile în contract, angajatorul trebuie să le respecte Pragul de 20 de zile nu îi permite angajatorului să ignore o clauză mai favorabilă. ÎCCJ a stabilit că neacordarea duratei minime prevăzute de Codul muncii sau a duratei mai mari stabilite în contractul colectiv ori individual, atunci când aceasta este mai favorabilă salariatului, poate atrage nulitatea concedierii. Așadar, dacă în contract sunt prevăzute 30 de zile lucrătoare de preaviz la concediere, angajatorul nu se poate limita la 20 invocând minimul din Codul muncii. Ce se întâmplă dacă angajatorul nu acordă preavizul corect Consecința poate fi mult mai serioasă decât plata câtorva zile restante. Art. 78 din Codul muncii prevede că o concediere dispusă cu nerespectarea procedurii legale este lovită de nulitate absolută, iar Înalta Curte a stabilit expres că neacordarea efectivă a preavizului obligatoriu intră în această categorie. Dacă instanța constată că concedierea a fost netemeinică sau nelegală, Codul muncii permite anularea ei și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat. La cererea salariatului, instanța poate dispune și repunerea părților în situația anterioară concedierii. Nu confunda preavizul la concediere cu preavizul la demisie Cele două instituții funcționează diferit. La concediere, preavizul prevăzut de art. 75 este un drept acordat salariatului și, în cazurile prevăzute de lege, angajatorul trebuie să îl respecte. La demisie, preavizul este în principal o obligație a salariatului față de angajator. Codul muncii stabilește alte limite pentru această situație, iar angajatorul poate renunța total sau parțial la termenul de preaviz. De aceea, un angajator care spune unui salariat concediat „renunțăm noi la preaviz” aplică o logică proprie demisiei într-o situație juridică diferită. Ce trebuie să verifice angajatul când primește preavizul Înainte de a semna documentele primite, salariatul ar trebui să verifice temeiul concedierii, data la care i-a fost comunicat preavizul, numărul exact de zile lucrătoare acordate și eventualele prevederi mai favorabile din contractul individual sau colectiv de muncă. Trebuie păstrată și dovada datei comunicării – e-mail, confirmare de primire, număr de înregistrare sau orice document relevant. Tocmai această dată stabilește momentul de la care începe calculul celor 20 de zile. Iar dacă angajatorul îi cere să semneze că „este de acord” cu reducerea preavizului sau cu încetarea imediată a contractului, documentul trebuie citit cu mare atenție. Concedierea, demisia și încetarea prin acordul părților sunt trei modalități juridice diferite, iar semnarea unui acord poate schimba complet natura încetării contractului. Cele 20 de zile sunt o protecție, nu o favoare Preavizul nu este un gest de bunăvoință al firmei și nici o perioadă pe care aceasta o poate ajusta în funcție de cât de repede dorește să elibereze postul. În cazurile prevăzute de Codul muncii, salariatul are dreptul la minimum 20 de zile lucrătoare efective, calculate începând cu ziua următoare comunicării. Dacă propriul contract îi oferă mai mult, se aplică termenul mai favorabil. Iar când aceste zile nu sunt acordate efectiv, problema nu se rezumă la câteva salarii pierdute: legalitatea întregii concedieri poate fi pusă sub semnul întrebării.

Gard, pergolă, garaj, piscină sau mansardă: ce mai poți construi fără autorizație după 25 august 2026
Eveniment

Gard, pergolă, garaj, piscină sau mansardă: ce mai poți construi fără autorizație după 25 august 2026

Noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, intrat în vigoare la 25 august 2026, schimbă una dintre regulile cu care proprietarii s-au obișnuit în ultimele decenii. Pentru o serie de lucrări, autorizația de construire nu mai este obligatorie. Asta nu înseamnă însă că orice gard, garaj, piscină sau modificare a casei poate fi făcută pur și simplu. Legea nr. 169/2026 introduce, în realitate, mai multe niveluri: lucrări care pot fi executate fără autorizație și fără notificare, lucrări care necesită notificarea prealabilă a primăriei, lucrări realizate pe baza unui aviz de amplasare și, în continuare, lucrări pentru care este obligatorie autorizația de construire. Fără autorizație nu înseamnă întotdeauna fără acte Una dintre cele mai importante noutăți ale Codului este procedura simplificată de notificare, reglementată de articolele 294-298. Citește și: Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară Proprietarul nu mai solicită autorizație de construire, dar trebuie să trimită primăriei, înainte de începerea lucrărilor, un formular de notificare și un proiect tehnic de execuție cu conținut simplificat, realizat de specialiști. Primăria are apoi 15 zile lucrătoare pentru a cere clarificări, documente suplimentare, pentru a respinge notificarea sau pentru a informa proprietarul că lucrarea necesită totuși autorizație. Dacă nu intervine o asemenea situație, aprobarea tacită produce efecte la expirarea celor 15 zile lucrătoare. Separat există lucrările prevăzute la art. 299, care nu necesită nici autorizație, nici notificarea prealabilă în sensul procedurii de mai sus. Chiar și aici însă proprietarul trebuie să respecte regulile de urbanism, normele tehnice, de mediu și de protecție a patrimoniului. Pentru unele categorii legea solicită, în plus, o simplă informare prealabilă, iar recepția la terminarea anumitor lucrări rămâne obligatorie. Un gard nou: de regulă notificare. Repararea celui vechi: fără notificare În cazul împrejmuirilor, diferența dintre reparație și construire este esențială. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Dacă proprietarul repară gardul existent fără să-i schimbe forma și materialele, lucrarea poate fi executată fără autorizație și fără notificare, în afara zonelor construite protejate și a zonelor de protecție a monumentelor istorice. Dacă însă gardul existent este desființat și se construiește unul nou, Codul îl trece în categoria intervențiilor executabile pe baza notificării prealabile, cu condiția respectării reglementărilor urbanistice aplicabile. Cu alte cuvinte, simpla formulă „gardurile se fac fără autorizație” este incompletă: regimul diferă în funcție de ceea ce face efectiv proprietarul. Pergola poate fi făcută chiar fără notificare Pentru proprietarii de case, pergola este unul dintre exemplele cele mai interesante. Citește și: Balcoanele închise fără autorizație intră sub reguli noi din 25 august: cum pot fi legalizate și când se ajunge la demolare Art. 299 permite realizarea, în interiorul proprietății și în afara zonelor construite protejate, a unor terase exterioare demontabile și pergole, fără autorizație și fără procedura notificării. Codul mai prevede separat că, în mediul rural, pot fi ridicate fără formalitățile de autorizare construcții noi de tip anexă, precum terase acoperite, pergole, bucătării de vară, chioșcuri sau magazii, dacă nu depășesc cumulat 20 mp și 2,5 metri înălțime, sunt fără fundație, au caracter provizoriu și demontabil și sunt realizate pe structură din lemn sau metal. Trebuie însă respectate în continuare PUG-ul, regulamentul local de urbanism și regulile civile aplicabile. Atenție însă la denumire: faptul că proprietarul numește o construcție „pergolă” nu o transformă automat într-o pergolă în sensul legii. O structură masivă, închisă, cu fundație și caracter permanent poate avea alt regim juridic. Garajul fără autorizație: facilitatea este pentru mediul rural Și în cazul garajelor apare o limitare foarte importantă. Art. 294 permite realizarea, pe baza notificării, a unor construcții noi exterioare locuințelor unifamiliale, precum garaje, terase acoperite, pergole, bucătării de vară, chioșcuri sau piscine, dacă acestea nu depășesc cumulat 50 mp. Facilitatea se aplică însă numai în intravilanul din mediul rural, în afara zonelor protejate și a zonelor de protecție a monumentelor istorice, cu respectarea documentațiilor de urbanism. Sunt exceptate localitățile rurale aflate în zone metropolitane. Legislația în vigoare nu mai stabilește o rază fixă în kilometri în jurul marilor orașe. Pentru București, teritoriul metropolitan cuprinde cel puțin județul Ilfov, iar în jurul municipiilor delimitarea se face în funcție de așa-numitele coroane urbane: localitățile aflate în imediata vecinătate a municipiului și, în cazul municipiilor reședință de județ, inclusiv o a doua coroană de localități. În practică, aceasta înseamnă că numeroase comune din jurul marilor orașe pot fi excluse de la facilitățile de construire simplificată pe care noul Cod le rezervă intravilanului rural din afara zonelor metropolitane. Prin urmare, nu se poate trage concluzia că, după 25 august, orice proprietar dintr-un oraș își poate construi un garaj prin simpla notificare. Pentru construcțiile noi care nu intră expres în excepțiile Codului rămâne aplicabil regimul autorizației de construire. Autorizația continuă să fie regula pentru clădirile noi, intervențiile și amenajările care nu beneficiază de o derogare expresă. Piscina: notificarea simplificată nu este o regulă generală Același principiu se aplică piscinelor. Codul menționează expres piscina printre construcțiile exterioare locuințelor unifamiliale care pot fi realizate în baza notificării, în limita cumulată de 50 mp. Dar și această facilitate este legată de mediul rural, intravilan, în afara zonelor protejate și, din nou, nu se aplică localităților rurale aflate în zone metropolitane. Așadar, formula „piscine fără autorizație după 25 august” trebuie folosită cu mare precauție. La oraș, o piscină nouă nu intră prin simplul fapt că este piscină în această excepție destinată construcțiilor rurale. Mansardarea podului existent se poate face prin notificare O altă schimbare importantă privește mansardele. Articolul 294 permite amenajarea unei mansarde într-un pod existent, inclusiv realizarea circulațiilor verticale într-o locuință unifamilială, pe baza notificării în locul autorizației de construire. Există însă două condiții majore: să nu se modifice volumetria generală a clădirii și să nu fie necesare măsuri de consolidare. Prin urmare, transformarea podului într-un spațiu locuibil poate beneficia de procedura simplificată, dar ridicarea pereților exteriori, crearea unui nivel suplimentar ori intervențiile structurale care depășesc condițiile prevăzute de Cod nu devin automat lucrări „fără autorizație”. Acoperișul poate fi și reconfigurat, dar numai cu maximum 50 de centimetri Și intervențiile asupra acoperișurilor trebuie diferențiate. O simplă reparație a acoperișului, învelitorii sau terasei, fără schimbarea formei și aspectului, poate fi executată fără autorizație și fără notificare. Dacă proprietarul vrea însă să înlocuiască acoperișul în aceeași formă sau să îl reconfigureze, procedura trece la nivelul notificării. Codul permite inclusiv înălțarea cu cel mult 0,50 metri, cu condiția ca înălțimea la streașină și la coamă să rămână în limitele maxime admise de regulamentul de urbanism. Ce poți repara în casă fără să mergi la primărie Lista lucrărilor care pot fi făcute fără autorizație și fără notificarea prevăzută la art. 294 este destul de largă. Printre acestea se numără: reparațiile și înlocuirile tâmplăriei interioare, anumite înlocuiri ale tâmplăriei exterioare cu păstrarea formei și dimensiunilor golurilor, reparațiile la zugrăveli, tencuieli, placaje și pardoseli, reparațiile instalațiilor interioare, sobelor și coșurilor de fum, montarea aparatelor individuale de climatizare sau a sistemelor locale de încălzire și preparare a apei calde. În cazul sistemelor fotovoltaice și al panourilor solare, autorizația de construire nu este necesară, dar legea cere înștiințarea prealabilă a autorității locale, precum și respectarea cerințelor tehnice privind stabilitatea structurii de susținere. La apartament, unele modificări trec pe notificare Procedura simplificată nu privește numai casele. În afara zonelor construite protejate și a zonelor de protecție a monumentelor, art. 294 permite pe baza notificării inclusiv renovarea și extinderea bucătăriei sau băii și închiderea în mod unitar a logiilor și balcoanelor din apartamentele aflate în clădiri de locuințe colective. Tot prin notificare pot fi realizate anumite compartimentări interioare nestructurale, demontabile și din materiale ușoare, dacă nu sunt afectate căile de evacuare, instalațiile de securitate la incendiu sau stabilitatea la foc a construcției. Asta nu înseamnă însă că orice perete dintr-un apartament poate fi mutat fără autorizație. Dacă intervenția nu se încadrează în condițiile exacte prevăzute de Cod, simpla notificare nu este suficientă. Ce este avizul de amplasare Noul Cod mai introduce un regim distinct, destinat unor categorii speciale de obiecte și amenajări: avizul de amplasare. Fără autorizație de construire, dar pe baza acestui aviz, pot fi instalate, printre altele: rastele pentru biciclete și trotinete, stații de încărcare pentru mașini electrice, toalete ecologice mobile, anumite sisteme pentru colectarea deșeurilor, tonete pentru presă, cărți și flori, automate de curierat, anumite rulote sau automate de vânzare, amenajări temporare pentru spectacole, târguri, expoziții, patinoare ori parcuri de distracții. Așadar, avizul de amplasare este o a treia variantă și nu trebuie confundat nici cu notificarea, nici cu autorizația clasică. Zonele protejate rămân o categorie specială O regulă esențială pentru proprietari este verificarea amplasamentului. Multe dintre scutirile prevăzute de Cod se aplică numai în afara zonelor construite protejate și a zonelor de protecție a monumentelor istorice. Pentru anumite intervenții în aceste zone există totuși o procedură de notificare specială, însă aceasta presupune și notificarea serviciului deconcentrat al autorității competente pentru patrimoniu și obținerea acordului scris al acestuia. Cu atât mai puțin trebuie presupus că lucrările asupra unui monument istoric pot fi realizate liber doar pentru că o lucrare cu aceeași denumire este exceptată în cazul unei case obișnuite.

Ajutoare de urgență pentru pensionari în 2026: cine poate primi bani și unde trebuie depusă cererea
Eveniment

Ajutoare de urgență pentru pensionari în 2026: cine poate primi bani și unde trebuie depusă cererea

O pensie mică nu aduce automat dreptul la un „ajutor de urgență”, însă pensionarii care ajung într-o situație financiară gravă din cauza unei boli, a unui incendiu, a pierderii locuinței sau a altor împrejurări excepționale pot solicita sprijin financiar sau în natură. În 2026 există două mecanisme principale: ajutoarele de urgență acordate de Guvern, din bugetul de stat, și cele acordate de primării, din bugetele locale. Condițiile și procedurile nu sunt însă identice, iar în cazul ajutoarelor locale sumele și criteriile pot diferi semnificativ de la o localitate la alta. Legea nr. 196/2016 permite atât ajutoare de urgență, cât și ajutoare comunitare pentru persoanele aflate în dificultate. Nu există un plafon național de pensie care garantează ajutorul Prima regulă importantă este că legea nu stabilește un plafon unic de pensie sub care orice pensionar primește automat un ajutor de urgență. Citește și: Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026 Venitul este unul dintre criteriile analizate, alături de gravitatea situației, cheltuielile pe care persoana trebuie să le suporte, starea de sănătate, nivelul de îndatorare și posibilitatea de a acoperi cheltuiala fără a-și pune în pericol nevoile elementare de trai. Așadar, două persoane cu aceeași pensie pot primi decizii diferite dacă una trebuie, de exemplu, să suporte cheltuieli medicale foarte mari, iar cealaltă nu se află într-o situație de necesitate comparabilă. Boala și cheltuielile medicale pot justifica acordarea unui ajutor Pentru pensionari, una dintre cele mai importante situații prevăzute de lege este cea legată de sănătate. Citește și: Drepturile pensionarilor în spitale în 2026: când pot face gratuit RMN și CT, ce fac dacă li se cer bani și unde reclamă abuzurile Ajutorul de urgență poate interveni atunci când boala sau tratamentul generează cheltuieli pe care persoana nu le poate acoperi fără să îi fie afectate nevoile de bază. La evaluarea cererii se iau în calcul gravitatea afecțiunii, durata tratamentului sau recuperării, dar și cât din costul serviciilor medicale, medicamentelor, protezelor, ortezelor ori dispozitivelor medicale este decontat de sistemul de asigurări de sănătate sau de alte surse. Pentru justificarea situației pot fi prezentate scrisori medicale, adeverințe de la medicul de familie sau specialist, precum și documente privind costul dispozitivelor ori materialelor medicale necesare. Prin urmare, un pensionar care are nevoie de un aparat auditiv, o proteză, un dispozitiv medical sau un tratament costisitor neacoperit integral nu trebuie să presupună că lipsa banilor îl lasă automat fără nicio soluție de asistență socială. Incendiu, inundație sau locuință grav afectată Legea enumeră expres situațiile de necesitate provocate de calamități naturale, incendii sau accidente grave. Citește și: Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026 Totuși, un detaliu legal crucial în 2026 este că ajutoarele de stat pentru calamități naturale (cutremur, inundații, alunecări de teren) sunt condiționate de existența asigurării obligatorii a locuinței (PAD). Cei care nu au casa asigurată pierd, prin lege, dreptul la ajutoare publice pentru reconstrucție în aceste trei situații. În schimb, în caz de incendiu sau avarii, sprijinul se acordă evaluând gradul de distrugere a bunurilor și valoarea pagubelor. În legislația românească aplicată în 2026, nu există o sumă maximă fixă plafonată prin legea-cadru pentru ajutoarele de urgență acordate de Guvern în caz de incendiu. Totuși, practica administrativă curentă a Guvernului prin Ministerul Muncii stabilește plafoane standard de până la 10.000 de lei per familie, valoare care poate fi depășită masiv (ajungând la 15.000 - 30.000 de lei) doar în cazuri de incendii de proporții sau dezastre cu impact comunitar major printr-o Hotărâre de Guvern. Ajutorul nu este rezervat exclusiv proprietarului. Poate beneficia de sprijin pentru bunurile proprii pierdute sau distruse și persoana care locuiește acolo cu chirie, în comodat sau ca tolerat, cu condiția ca aceasta să aibă formele legale de locuire (domiciliul sau reședința) înregistrate oficial la acea adresă. Ajutorul poate acoperi și alte situații grave de viață Lista nu este limitată la incendii și boli. Articolul 84 din Legea nr. 196/2016 permite intervenția și în alte situații care pot provoca sau accentua riscul de excluziune socială. Scopul ajutorului este, potrivit normelor, acoperirea unor nevoi precum menținerea locuinței și a condițiilor de locuit, asigurarea traiului zilnic sau accesul la servicii medicale și recuperare. În evaluarea unei cereri poate conta inclusiv nivelul de îndatorare al persoanei, dacă acesta a ajuns să creeze un risc real de excluziune socială, precum și posibilitatea pensionarului de a suporta cheltuiala excepțională din veniturile proprii fără să rămână fără resurse pentru necesitățile elementare. Cu alte cuvinte, autoritățile nu ar trebui să privească doar cifra înscrisă pe talonul de pensie, ci situația concretă în care se află persoana. Primul tip de sprijin: ajutorul acordat de Guvern Ajutoarele de urgență de la bugetul de stat sunt acordate în baza art. 84 din Legea nr. 196/2016. Guvernul le poate acorda, la propunerea Ministerului Muncii, persoanelor și familiilor aflate în situații de necesitate. Beneficiarii sunt aprobați nominal prin hotărâre de Guvern, iar banii provin din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii. Așadar, acesta nu este un ajutor pe care funcționarul de la ghișeu îl aprobă pur și simplu pe loc. Procedura începe însă printr-o cerere și o declarație pe propria răspundere, însoțite de documentele disponibile, depuse la agenția teritorială pentru plăți și inspecție socială – AJPIS – din zona în care solicitantul domiciliază, are reședința sau locuiește. Cererea poate fi depusă personal, prin poștă sau prin mijloace electronice. Agenția poate cere apoi primăriei să verifice situația în teren. Ancheta verifică și veniturile, nu doar problema reclamată Verificarea realizată de serviciul public de asistență socială urmărește componența familiei, veniturile realizate și situația concretă pentru care a fost solicitat ajutorul. Atunci când AJPIS solicită primăriei verificarea, aceasta trebuie efectuată în termen de maximum 10 zile, iar rezultatele sunt transmise agenției teritoriale. În funcție de caz, pensionarului îi pot fi cerute documente medicale, acte privind producerea unui incendiu sau a unui dezastru, documente de asigurare, acte privind costurile unui dispozitiv medical ori alte dovezi relevante. Există însă o prevedere favorabilă solicitantului: lipsa unora dintre documente nu conduce automat la respingerea cererii. Autoritatea trebuie să stabilească, inclusiv prin verificarea situației, dacă ajutorul este necesar. În schimb, dacă solicitantul refuză să furnizeze informațiile necesare verificării, legea permite concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea sprijinului. Ajutorul de urgență poate fi cerut și de la primărie Există însă și o a doua cale, foarte importantă și uneori mai accesibilă: ajutorul de urgență local. Articolul 85 din Legea nr. 196/2016 permite autorităților locale să acorde, din bugetul propriu, ajutoare de urgență persoanelor aflate în situațiile prevăzute de lege, dar și ajutoare comunitare, în bani sau în natură, persoanelor singure și familiilor aflate în dificultate. Aici intervine însă o diferență majoră: condițiile concrete sunt stabilite prin hotărârile consiliului local. De aceea, un pensionar din București, Iași, Cluj sau dintr-o comună poate găsi plafoane de venit, cuantumuri, situații eligibile și documente diferite. Nu există o sumă unică pe țară pentru ajutorul local de urgență. Primul drum util este, prin urmare, la direcția sau serviciul de asistență socială al primăriei de domiciliu. Poți primi ajutor chiar dacă nu beneficiezi de venit minim de incluziune O confuzie frecventă poate apărea chiar din denumirea legii: ajutoarele sunt reglementate prin Legea privind venitul minim de incluziune, dar ajutorul de urgență nu este rezervat exclusiv beneficiarilor de VMI. Legea vorbește despre familii și persoane singure aflate în situații de necesitate sau dificultate, iar veniturile sunt analizate ca parte a evaluării sociale. Așadar, un pensionar nu trebuie să renunțe să depună cererea doar pentru că nu primește venit minim de incluziune. Pentru unele situații, ajutorul poate fi acordat din nou În cazul situațiilor deosebite determinate de starea de sănătate sau de alte cauze care pot conduce la excluziune socială, normele prevăd că ajutorul de urgență de la bugetul de stat poate fi acordat periodic, în principiu nu mai mult de o dată într-o perioadă de 12 luni. Pentru cazuri deosebite există însă posibilitatea acordării unui nou ajutor înainte de expirarea celor 12 luni, dacă necesitatea este justificată printr-un referat special. Prin urmare, regula nu este „ai primit o dată și nu mai poți cere nimic”, mai ales dacă apare o nouă situație gravă. Ajutorul nu este impozitat și nu taie alte drepturi sociale Ajutoarele de urgență acordate de Guvern potrivit art. 84 alin. (1) nu sunt supuse impozitului pe venit. Mai important pentru persoanele cu venituri foarte mici, aceste sume nu sunt luate în calcul la stabilirea altor drepturi de asistență socială acordate din bugetul de stat sau din bugetele locale. Prin urmare, primirea unui asemenea ajutor excepțional nu ar trebui să transforme suma respectivă într-un „venit” care să îl scoată ulterior pe beneficiar dintr-o altă schemă de sprijin. Atenție: ajutorul de urgență nu este ajutorul financiar acordat pensionarilor în 2026 Cele două măsuri nu trebuie confundate. Separat de sistemul ajutoarelor de urgență, în 2026 Guvernul a instituit prin OUG nr. 23/2026 un ajutor financiar special pentru pensionarii cu venituri lunare cumulate de până la 3.000 de lei. În funcție de venit, ajutorul anual este de 1.000, 800 sau 600 de lei și se plătește în două tranșe egale, în mai și decembrie 2026. Acesta este acordat din oficiu, prin casele de pensii, fără cerere din partea pensionarului. Ajutorul de urgență funcționează exact invers: nu este acordat tuturor pensionarilor sub un anumit prag, ci presupune existența unei situații extraordinare de dificultate și o evaluare individuală. Ce trebuie să facă pensionarul care are nevoie urgentă de bani Practic, pensionarul aflat într-o situație gravă are două uși la care poate bate. Pentru ajutorul local, trebuie să contacteze serviciul sau direcția de asistență socială a primăriei și să ceară informații despre hotărârea consiliului local privind ajutoarele de urgență și ajutoarele comunitare. Pentru ajutorul de la bugetul de stat, cererea și declarația pe propria răspundere se adresează AJPIS din județul în care solicitantul domiciliază, are reședința sau locuiește. Documentele medicale, dovezile cheltuielilor, actele privind pagubele și veniturile trebuie anexate atunci când există. Cel mai important este însă ca solicitantul să explice concret ce s-a întâmplat, cât îl costă situația respectivă și de ce veniturile sale nu îi permit să suporte cheltuiala fără să îi fie afectate nevoile de bază. Pentru că, în materia ajutoarelor de urgență, nu numai valoarea pensiei contează. Contează mai ales diferența dintre veniturile pe care pensionarul le are și povara excepțională pe care trebuie să o suporte.

Construcții începute înainte de 25 august: ce acte nu trebuie refăcute și ce poți pierde dacă o iei de la zero
Eveniment

Construcții începute înainte de 25 august: ce acte nu trebuie refăcute și ce poți pierde dacă o iei de la zero

Intrarea în vigoare, la 25 august 2026, a noului Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor nu înseamnă că proprietarii care aveau deja un certificat de urbanism, avize sau un PUZ în lucru trebuie să arunce dosarul și să înceapă procedura de la zero. Legea nr. 169/2026 conține reguli tranzitorii tocmai pentru proiectele începute sub vechea legislație. Certificatele de urbanism emise înainte de 25 august rămân valabile, PUZ-urile și PUD-urile deja inițiate pot continua după regulile vechi, iar avizele obținute nu sunt automat anulate. Există însă diferențe importante în funcție de stadiul în care se afla dosarul la 25 august. Certificatul de urbanism obținut înainte de 25 august Cea mai simplă situație este cea a proprietarului care avea deja un certificat de urbanism emis înainte de intrarea în vigoare a noului Cod. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Articolul 582 alin. (4) din Legea nr. 169/2026 stabilește expres că certificatele de urbanism emise anterior intrării în vigoare a Codului își păstrează valabilitatea. Prin urmare, proprietarul nu trebuie să solicite automat un nou certificat doar pentru că, între timp, legislația s-a schimbat. Contează însă termenul înscris în document. Dacă certificatul era încă valabil la 25 august, el poate fi folosit în continuare până la expirarea sa. Mai mult, pentru obținerea autorizației de construire se păstrează, în principiu, traseul stabilit prin certificatul respectiv. Cu alte cuvinte, primăria nu ar trebui să spună proprietarului: „a apărut noul Cod, luați alt certificat și începeți totul din nou”. Ce se întâmplă cu avizele cerute prin certificatul vechi Și aici Codul oferă o protecție importantă proprietarului. Citește și: Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară Autorizația de construire sau de desființare poate fi emisă pe baza avizelor solicitate prin certificatul de urbanism eliberat înainte de 25 august, iar acestea urmează regimul juridic aplicabil la data emiterii certificatului. Așadar, dacă certificatul de urbanism din iunie 2026 cerea, de exemplu, avize de la operatorii de utilități, mediu, cultură sau alte instituții, simpla intrare în vigoare a Codului nu rescrie automat lista respectivă. Nici avizele deja obținute nu dispar doar pentru că s-a schimbat legea. În cazul documentațiilor de urbanism aflate în procedură, Codul spune chiar expres că avizele deja obținute își păstrează valabilitatea. Trebuie însă verificat dacă un anumit aviz avea propriul termen de valabilitate sau dacă între timp s-au schimbat elementele proiectului ori condițiile care au stat la baza emiterii lui. PUZ sau PUD început înainte de 25 august Pentru Planurile Urbanistice Zonale, Planurile Urbanistice de Detaliu și celelalte documentații de urbanism, regula tranzitorie este și mai clară. Citește și: Balcoanele închise fără autorizație intră sub reguli noi din 25 august: cum pot fi legalizate și când se ajunge la demolare Procedurile de elaborare, avizare și aprobare demarate înainte de 25 august 2026 rămân supuse legislației în vigoare la data la care au fost inițiate. În practică, un PUZ început legal înainte de intrarea Codului în vigoare nu trebuie refăcut după toate regulile noului Cod doar pentru că aprobarea sa are loc după 25 august. Aceeași logică se aplică și PUD-urilor sau altor documentații de urbanism aflate deja în procedură. Primăria Cluj-Napoca, de exemplu, și-a actualizat deja informațiile pentru public și precizează expres că formularele aferente vechii proceduri pot continua să fie folosite pentru documentațiile de urbanism inițiate în baza certificatelor emise înainte de 25 august 2026. „Am început proiectul” nu înseamnă că procedura juridică a fost începută Noul Cod impune o demarcație clară în acest sens. Pentru documentațiile de urbanism (PUZ/PUD), data inițierii procedurii nu este ziua în care proprietarul a angajat arhitectul sau a început să schițeze planurile. În sens administrativ, procedura se consideră începută doar dacă solicitarea oficială a fost înregistrată la primărie, iar autoritatea a emis actul de pornire, cum este Certificatul de Urbanism în scop de PUZ/PUD sau Avizul de Oportunitate, înainte de 25 august 2026. Este o diferență esențială: un proprietar care spune „lucrez la planuri din luna mai” dar nu a depus nicio cerere oficială la primărie până la 25 august va fi obligat să supună întregul proiect regulilor stricte din noul Cod, fără a beneficia de vechea legislație. Avize lipsă pentru un PUZ început anterior: Codul permite o scurtătură Există și o facilitate interesantă pentru documentațiile de urbanism aflate în curs. Chiar dacă procedura începută înainte de 25 august rămâne, ca regulă, sub legea veche, pentru avizele care nu fuseseră încă obținute, noul Cod permite continuarea procedurii într-o formă simplificată, prin analizarea documentației în comisia de avizare integrată. Avizele deja obținute sunt luate în considerare și își păstrează valabilitatea. Există însă o nuanță: textul spune că procedura „poate” fi continuată astfel. Nu rezultă că orice solicitant poate impune automat utilizarea traseului simplificat, indiferent de stadiul documentației și de organizarea efectivă a noilor comisii. Dacă între timp s-a schimbat primăria sau instituția care emite autorizația Noul Cod schimbă în anumite cazuri și competența autorităților care emit actele. Ce se întâmplă cacă certificatul de urbanism a fost emis de o instituție, iar după 25 august autorizația ar trebui emisă de alta? Codul spune că certificatul vechi nu se pierde. Dacă între emiterea certificatului și solicitarea autorizației competența s-a mutat la altă autoritate, noua autoritate competentă poate emite autorizația pe baza certificatului de urbanism deja eliberat și aflat în termen de valabilitate. Proprietarul nu trebuie, așadar, să reia automat întreaga procedură numai pentru că între timp s-a modificat instituția competentă. Dacă autorizația de construire a fost deja emisă O autorizație de construire legal emisă înainte de 25 august nu devine nulă doar pentru că legea în baza căreia a fost acordată a fost ulterior abrogată. În practică, autorizațiile deja emise continuă să producă efecte potrivit termenelor și condițiilor pentru care au fost eliberate. Specialiștii în urbanism care au explicat tranziția către CATUC au arătat, de asemenea, că autorizațiile deja emise rămân valabile până la finalizarea lucrărilor ori până la expirarea termenului aplicabil. Proprietarul trebuie însă să respecte exact autorizația: proiectul, termenul de începere, durata de execuție și eventualele obligații înscrise în ea. Schimbarea legii nu este un motiv pentru modificarea unilaterală a proiectului deja autorizat. Zona gri: cererea pentru autorizație depusă, autorizația nu a fost încă emisă Aici apare una dintre cele mai importante capcane ale regimului tranzitoriu. Articolul 582 protejează explicit certificatele de urbanism emise anterior și stabilește reguli foarte clare pentru documentațiile de urbanism începute înainte de 25 august. În schimb, Codul nu conține la fel de explicit o regulă generală pentru toate cererile de autorizație de construire depuse înainte de 25 august și rămase nesoluționate la acea dată. Această lacună a fost semnalată și în analizele juridice ale noului act normativ. Există opinii ale specialiștilor din administrația de urbanism potrivit cărora dosarele deja depuse ar trebui continuate conform legislației aplicabile la momentul depunerii. Așadar, dacă dosarul de autorizație era deja depus, dar nesoluționat la 25 august, proprietarul ar trebui să solicite în scris autorității confirmarea regimului procedural aplicat dosarului, mai ales dacă i se cer documente suplimentare sau refacerea unor părți ale proiectului. Ce acte nu trebuie refăcute automat după 25 august Pentru proprietarul care se află la jumătatea procedurii, regula practică poate fi rezumată simplu: Certificatul de urbanism emis înainte de 25 august: rămâne valabil până la expirarea termenului său. Avizele deja obținute: nu sunt anulate automat; pentru documentațiile de urbanism în curs Codul prevede expres menținerea valabilității lor. PUZ sau PUD inițiat legal înainte de 25 august: continuă, ca regulă, potrivit legislației aplicabile la data inițierii procedurii. Autorizația de construire deja emisă: nu este anulată de simpla intrare în vigoare a noului Cod și trebuie folosită în condițiile și termenele sale. Dosarul pregătit, dar procedura administrativă neîncepută: nu beneficiază automat de regulile tranzitorii doar pentru că proprietarul cheltuise deja bani pe arhitect, proiect sau studii. Nu renunța la un certificat vechi înainte să verifici ce pierzi O greșeală ar putea fi solicitarea inutilă a unui nou certificat de urbanism doar pentru că „s-a schimbat legea”. Un certificat nou înseamnă că proiectul intră pe actualul cadru legislativ și poate conduce la un traseu procedural diferit, alte cerințe sau alte documente. De aceea, cine are deja un certificat valabil, avize sau o documentație de urbanism în curs ar trebui să verifice mai întâi dacă poate continua procedura existentă. Cu atât mai mult cu cât articolul 582 a fost introdus tocmai pentru ca schimbarea radicală de legislație de la 25 august să nu transforme mii de dosare aflate deja în lucru în maculatură. Legea veche vs Codul nou Pentru PUZ, PUD și celelalte documentații de urbanism inițiate înainte de 25 august, regula este continuarea după legislația existentă la momentul inițierii. Pentru certificatele de urbanism deja emise, documentele rămân valabile și pot fi folosite în continuare, în termenul lor. Pentru avizele deja obținute, schimbarea Codului nu impune automat reluarea procedurii. Pentru proiectele începute administrativ după 25 august, se aplică noul Cod. Iar în cazul unei cereri de autorizație deja depuse, dar încă nesoluționate la 25 august, situația trebuie tratată cu mai multă prudență, deoarece dispozițiile tranzitorii nu formulează aceeași regulă explicită pe care o prevăd pentru PUZ/PUD și certificatele de urbanism. Regula cea mai importantă pentru proprietari este, prin urmare, una foarte practică: nu aruncați actele vechi și nu începeți procedura de la zero înainte de a verifica regimul tranzitoriu aplicabil exact dosarului dumneavoastră.

30 septembrie, termen limită pentru pensionarii din diaspora: certificatul de viață, documentul fără de care pensia poate fi suspendată
Eveniment

30 septembrie, termen limită pentru pensionarii din diaspora: certificatul de viață, documentul fără de care pensia poate fi suspendată

Pensionarii români stabiliți în străinătate trebuie să respecte, până la 30 septembrie 2026, una dintre cele mai importante obligații administrative pentru menținerea pensiei în plată. Beneficiarii nerezidenți trebuie să transmită casei teritoriale de pensii un certificat de viață, document prin care confirmă oficial că sunt în viață. Dacă certificatul nu este trimis până la termenul legal, plata pensiei poate fi suspendată începând cu luna următoare, adică din octombrie. Regula este prevăzută de Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii și se aplică de la 1 septembrie 2024. Cine trebuie să trimită certificatul de viață Obligația îi privește pe beneficiarii drepturilor bănești acordate de casele teritoriale de pensii din România care sunt stabiliți pe teritoriul altor state. Citește și: Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026 Legea îi denumește „beneficiari nerezidenți” și prevede că aceștia trebuie să transmită certificatul de viață de două ori pe an: - până cel târziu la 31 martie; - până cel târziu la 30 septembrie. Documentul trebuie trimis din proprie inițiativă. Prin urmare, pensionarul nu trebuie să aștepte să primească o notificare individuală din România pentru a îndeplini această obligație. Ce este certificatul de viață și de ce este cerut Certificatul de viață este documentul prin care casa de pensii verifică periodic faptul că beneficiarul care locuiește în străinătate este în viață și că plata pensiei poate continua. Citește și: Cum se contestă corect o decizie de pensie în 2026: termenul de 45 de zile și cele mai frecvente greșeli Nu este însă suficient ca pensionarul să descarce formularul, să îl completeze acasă și să îl trimită în România. Legea cere ca beneficiarul să semneze certificatul în fața unei autorități legale din statul în care are domiciliul sau șederea permanentă, iar autoritatea respectivă trebuie să certifice acest fapt. Unde poate merge pensionarul pentru certificarea documentului CNPP precizează că noțiunea de „autoritate legală” este una largă. Citește și: Drepturile pensionarilor în spitale în 2026: când pot face gratuit RMN și CT, ce fac dacă li se cer bani și unde reclamă abuzurile În funcție de statul în care locuiește pensionarul, certificarea poate fi făcută, printre altele, de: instituții de pensii sau de securitate socială; - autorități administrative locale; - oficii consulare; - notari publici; - avocați sau consilieri juridici; - medici de familie din statul de domiciliu sau de reședință. În Italia, CNPP indică și anumite organisme de tip patronat cu care are încheiate protocoale de colaborare. Formularul există și în variante bilingve Modelul actual al certificatului de viață a fost aprobat prin Ordinul președintelui CNPP nr. 874/2024. Pentru a simplifica procedura în străinătate, CNPP pune la dispoziție formularul în mai multe variante bilingve: română-germană, română-engleză, română-spaniolă, română-franceză, română-maghiară și română-italiană. Beneficiarii nerezidenți aflați deja în plată pot utiliza, ca mijloc alternativ de verificare administrativă, și vechiul model al certificatului de viață, aprobat prin Ordinul CNPP nr. 865/2023. Posibilitatea este prevăzută expres de art. 8 alin. (3) din Ordinul CNPP nr. 874/2024 și confirmată de precizările oficiale ale CNPP. Cum poate fi trimis certificatul în România După completare și certificare, documentul trebuie transmis casei teritoriale de pensii care gestionează dosarul beneficiarului. CNPP arată că transmiterea se poate face prin mai multe mijloace, prin poștă, fax sau e-mail. Datele de contact ale caselor teritoriale de pensii sunt publicate pe site-urile acestora și pe pagina CNPP. Pentru pensionar, cea mai prudentă soluție este să păstreze o copie a certificatului și o dovadă a transmiterii: confirmarea e-mailului, documentul de expediere prin poștă sau dovada transmiterii prin fax. Astfel, eventualele neclarități privind respectarea termenului pot fi mai ușor lămurite. Ce se întâmplă dacă documentul nu ajunge până la 30 septembrie Consecința prevăzută de lege este serioasă: plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare expirării termenului. Pentru termenul de 30 septembrie 2026, suspendarea poate interveni, așadar, începând cu octombrie 2026. CNPP precizează explicit această regulă pentru beneficiarii stabiliți în străinătate. Suspendarea nu înseamnă însă că pensionarul pierde definitiv dreptul la pensie. Pensia poate fi reluată dacă certificatul este trimis mai târziu Dacă termenul a fost ratat, situația poate fi remediată. CNPP precizează că, după transmiterea certificatului de viață, plata drepturilor de pensie este reluată de la data suspendării, cu respectarea termenului general de prescripție. Cu alte cuvinte, pensionarul nu pierde automat lunile pentru care plata a fost oprită doar pentru că certificatul a ajuns cu întârziere. Va trebui însă să îndeplinească formalitatea pentru ca plata să poată fi reluată. O regulă specială pentru pensionarii nou-intrați în plată Există o regulă distinctă pentru noii beneficiari nerezidenți. Dacă între data depunerii cererii de pensionare și data primei plăți a pensiei au trecut mai mult de șase luni, casa teritorială de pensii transmite beneficiarului, împreună cu decizia de pensionare și cu o adresă de informare, un exemplar al certificatului de viață. În această situație, prima plată a pensiei se efectuează după ce casa de pensii primește certificatul completat și validat, care confirmă că beneficiarul este în viață. Există însă o excepție: dacă pensionarul a transmis între timp casei de pensii datele bancare actuale, în condițiile prevăzute de ordin, obligația de a prezenta certificatul de viață pentru această primă plată se stinge. Cea mai frecventă greșeală: pensionarul așteaptă să fie anunțat Pentru cei care locuiesc de mulți ani în străinătate, cea mai importantă regulă este tocmai cea mai ușor de trecut cu vederea: certificatul se transmite din proprie inițiativă. Termenele de 31 martie și 30 septembrie se repetă în fiecare an. Faptul că pensionarul nu a primit o scrisoare, un e-mail sau un telefon de la casa de pensii nu anulează obligația prevăzută de lege. De aceea, beneficiarii pensiilor românești care locuiesc în străinătate ar trebui să trateze 30 septembrie 2026 ca pe un termen-limită real, nu ca pe o simplă formalitate administrativă. Un formular netrimis la timp poate însemna suspendarea pensiei din octombrie și alte demersuri pentru reluarea plății — o problemă care poate fi evitată prin certificarea și transmiterea documentului înainte de expirarea termenului.

Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară
Eveniment

Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară

Noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, intrat în vigoare la 25 august 2026, schimbă semnificativ procedurile pentru cei care vor să construiască o casă sau să facă alte investiții imobiliare. Una dintre promisiunile majore ale CATUC este reducerea timpului necesar pentru obținerea unei autorizații de construire la aproximativ 65 de zile, față de cele patru-opt luni pe care Ministerul Dezvoltării le indica pentru vechiul sistem. Separat, pentru anumite construcții mici din mediul rural, Codul introduce o procedură și mai simplă: notificarea primăriei, în locul autorizației clasice. Autorizația „în 65 de zile” CATUC scurtează și disciplinează mai multe etape ale procedurii: certificatul de urbanism, obținerea avizelor și emiterea autorizației. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Ministerul Dezvoltării a prezentat noul sistem ca pe unul care ar trebui să reducă durata totală a autorizării la aproximativ 65 de zile. Codul nu spune însă, într-un singur articol, că orice autorizație trebuie obligatoriu emisă în maximum 65 de zile. Există termene distincte pentru diferitele etape: certificatul de urbanism, avizele și autorizația propriu-zisă. Dacă documentația este incompletă sau proiectul necesită clarificări ori proceduri suplimentare, durata totală poate fi mai mare. Ce încearcă noul Cod să elimine Una dintre marile probleme ale vechiului sistem era că proprietarul sau proiectantul trebuia să obțină succesiv numeroase avize de la instituții diferite. Citește și: Balcoanele închise fără autorizație intră sub reguli noi din 25 august: cum pot fi legalizate și când se ajunge la demolare CATUC introduce treptat o logică de ghișeu unic, digitalizare și avizare integrată. Certificatele de urbanism, avizele și autorizațiile urmează să fie gestionate printr-o platformă digitală națională, iar avizele să fie corelate mai eficient între instituții. Scopul este ca solicitantul să nu mai petreacă luni întregi transportând documente între primărie, furnizorii de utilități și diferite autorități. Marea noutate: anumite case de la țară nu mai trec prin autorizația clasică Pentru proprietarii din mediul rural există însă o schimbare și mai spectaculoasă. Citește și: Afacere în apartament după 25 august 2026: noile reguli CATUC pentru schimbarea destinației locuinței CATUC permite, în condiții stricte, construirea unei singure locuințe unifamiliale pentru folosință proprie, cu o suprafață desfășurată totală de maximum 150 mp, prin procedura notificării administrației locale. Cu alte cuvinte, proprietarul nu mai parcurge procedura obișnuită de autorizare, dar nici nu poate construi pur și simplu după bunul plac. Ce condiții trebuie să îndeplinească locuința Facilitatea nu se aplică oricărei case. Locuința trebuie să fie amplasată în intravilanul unei localități rurale, să fie destinată folosinței proprii și să aibă o suprafață desfășurată de cel mult 150 mp. Regimul admis este unul redus: parter sau demisol și parter, fără subsol și fără etaje suplimentare. Construcția trebuie în continuare să respecte regulamentul de urbanism aplicabil terenului, retragerile față de limitele proprietății, regimul de ocupare a terenului, accesul, utilitățile și celelalte condiții urbanistice. „Fără autorizație” nu înseamnă „fără proiect” Aceasta este probabil cea mai importantă precizare. Noul Cod nu elimină arhitectul, inginerul și proiectul tehnic. Casa poate fi realizată fie pe baza unui proiect-tip pus la dispoziție de autorități, fie pe baza unui proiect individual întocmit de specialiști: arhitecți cu drept de semnătură, ingineri proiectanți de structuri și proiectanți de instalații. În cazul proiectului individual trebuie respectat și specificul arhitectural local, iar documentația este verificată în condițiile prevăzute de Cod. Așadar, ceea ce dispare este procedura clasică de emitere a autorizației, nu obligația de a construi corect și în baza unei documentații tehnice. Primăria are 15 zile pentru notificare Procedura simplificată presupune depunerea unei notificări, însoțită de documentația prevăzută de Cod. Autoritatea locală are un termen scurt, de 15 zile, pentru verificarea situației. Dacă proiectul nu se încadrează în condițiile procedurii simplificate, proprietarul poate fi obligat să urmeze procedura obișnuită de autorizare. Prin urmare, notificarea nu este o simplă informare de tipul „vă anunț că mâine încep casa”, ci o procedură administrativă în care administrația verifică dacă investiția poate beneficia de regimul simplificat. Anexele de până la 50 mp, procedura simplificată CATUC introduce aceeași logică și pentru o serie de construcții gospodărești din mediul rural. Prin notificare pot fi realizate, în condițiile Codului, garaje, terase acoperite, pergole, bucătării de vară, chioșcuri, piscine, grupuri sanitare și alte anexe, dacă suprafața lor nu depășește 50 mp cumulat. În această categorie pot intra inclusiv construcții mai mici de 20 mp dacă sunt permanente, au fundație și nu se încadrează în categoria anexelor provizorii care pot fi realizate fără notificare. Atenție: regula nu se aplică în toate comunele Există și o limitare geografică importantă. Procedura simplificată pentru aceste anexe se aplică în mediul rural, însă nu și localităților rurale din zonele metropolitane, potrivit regulilor stabilite de CATUC. De aceea, faptul că terenul se află administrativ într-o comună nu este suficient pentru a presupune automat că proprietarul poate construi prin simpla notificare. Zonele protejate rămân sub reguli mai stricte Nici existența unei case mici și nici amplasarea în mediul rural nu înlătură regimul special al patrimoniului. Dacă terenul se află într-o zonă construită protejată sau în zona de protecție a unui monument istoric, pot interveni obligații suplimentare și procedura simplificată nu se aplică în aceleași condiții. Aceeași prudență este necesară și în cazul terenurilor cu alte restricții speciale. Ce este cu adevărat nou față de vechea legislație Sub vechea Lege nr. 50/1991, construirea unei locuințe noi presupunea, ca regulă, obținerea unei autorizații de construire. Legea permitea deja anumite simplificări și exceptări pentru lucrări minore, dar nu exista acest regim general prin care o casă unifamilială nouă de până la 150 mp să poată fi construită în mediul rural pe baza procedurii de notificare. Prin urmare, aici vorbim despre o noutate reală: pentru o categorie foarte precisă de locuințe, controlul administrației se mută de la procedura clasică de autorizare la verificarea unei notificări și a proiectului. Ce nu s-a schimbat CATUC simplifică birocrația, dar nu legalizează construcția „după ureche”. Proprietarul trebuie în continuare să aibă dreptul de a construi pe teren, să respecte documentațiile de urbanism, să folosească proiecte întocmite de specialiști, să respecte cerințele de siguranță și calitate în construcții și să achite taxele datorate. O casă de 149 mp care încalcă retragerile față de vecini sau regimul urbanistic nu devine legală doar pentru că este sub pragul de 150 mp. Două proceduri diferite pe care proprietarii nu trebuie să le confunde După 25 august 2026, pentru publicul larg sunt importante două simplificări distincte. Pentru majoritatea construcțiilor, autorizația de construire rămâne necesară, dar noul Cod încearcă să reducă semnificativ timpul de obținere prin termene mai scurte, avizare integrată și digitalizare. Pentru anumite locuințe unifamiliale și anexe din mediul rural, legea merge mai departe și permite procedura notificării, care poate înlocui autorizația clasică dacă sunt îndeplinite toate condițiile. Așadar, formula „casă de 150 mp fără autorizație” este adevărată doar pe jumătate. Mai corect este: o casă mică, în mediul rural, poate fi construită fără autorizația clasică, dar numai cu proiect, cu respectarea regulilor urbanistice și după parcurgerea procedurii legale de notificare.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră