EXCLUSIV Cum a pierdut Viorel Pașca procesul în care era acuzat că a exploatat imaginea unei bătrâne. Totul a plecat de la vânzarea unei case

Viorel Pașca și Delia Păcală au exploatat imaginea unei bătrâne cazate în azilul neautorizat din Bihor al Asociației Dumbrava DPG (Dumnezeu poartă de grijă - n.r.), potrivit unei hotărâri a Tribunalului Bihor.

Citește și: Ministrul Pîslaru scrie că DIICOT nu l-a anunțat pe el de acțiunea din Bihor, ci pe pesedista Zară

Pașca și Păcală au fost obligați de instanță să plătească daune morale de 3.000 de lei și cheltuieli de judecată de 3.650 de lei persoanei păgubite printr-un video postat pe conturile de social media ale Asociației.

Limitele libertății de exprimare

Procesul început ca o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru prejudiciu de imagine s-a încheiat cu o schimbare completă de perspectivă între prima instanță și instanța de apel.

Dacă Judecătoria Beiuș a apreciat că Viorel Pașca și Delia Păcală nu au depășit limitele libertății de exprimare atunci când au publicat pe Facebook povestea unei femei vârstnice internate în centrul pe care îl administrează, Tribunalul Bihor a ajuns la concluzia opusă.

Prin decizia pronunțată în octombrie 2023, instanța de apel a stabilit că cei doi au afectat dreptul la imagine, onoarea și demnitatea Mariei Joldea și i-a obligat, în solidar, la plata unor daune morale în valoare de 3.000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Hotărârea nu pune în discuție activitatea caritabilă desfășurată de Viorel Pașca și Delia Păcală și nici dreptul persoanelor vulnerabile de a-și spune povestea.

Tribunalul a analizat exclusiv modul în care această poveste a fost prezentată publicului și a concluzionat că, în cazul concret, libertatea de exprimare a fost exercitată dincolo de limitele protejate de lege.

Cum a început conflictul

Potrivit hotărârii, litigiul își are originea într-un contract autentificat în 1999: Maria Joldea a cumpărat nuda proprietate asupra unei locuințe din satul Ghiorac, comuna Ciumeghiu, județul Bihor, în timp ce vânzătorii și-au păstrat dreptul de uzufruct viager. 

Tribunalul Bihor a subliniat că acel contract prevedea exclusiv transferul nudei proprietăți și nu stabilea nicio obligație de întreținere în sarcina cumpărătoarei.

Acest detaliu avea să devină unul dintre elementele importante ale procesului, deoarece o parte dintre acuzațiile formulate ulterior în spațiul public sugerau tocmai existența unei asemenea obligații.

După decesul soțului, femeia care își păstrase uzufructul a rămas singură în locuință.

În vara anului 2021, autoritățile locale au întocmit o anchetă socială care consemna că aceasta avea peste 80 de ani, suferea de afecțiuni specifice vârstei și solicita internarea într-un centru unde să beneficieze de îngrijire permanentă.

Acuzații de agresiuni fizice și verbale

În cuprinsul anchetei apăreau și afirmațiile femeii potrivit cărora ar fi fost agresată verbal și fizic și nu ar fi primit ajutor din partea persoanei care deținea nuda proprietate a casei.

Pe baza acestor constatări, s-a propus internarea într-un centru social administrat de Viorel Pașca și Delia Păcală.

Tribunalul avea să observe ulterior că ancheta socială reproducea declarațiile femeii și justifica necesitatea internării, dar nu stabilea existența unor fapte penale și nici nu demonstra că acuzațiile formulate de aceasta fuseseră verificate.

Documentul vorbea despre un risc de abuz și neglijență, nu despre fapte dovedite de violență, exploatare sau lipsire de libertate.

Videoclipul care a declanșat procesul

La scurt timp după internarea femeii în centru, Viorel Pașca și Delia Păcală au realizat un videoclip care a fost publicat pe pagina de Facebook administrată de primul dintre ei.

Materialul era prezentat ca o „poveste de viață” și descria cazul într-o manieră puternic emoțională.

Conform motivării Tribunalului, postarea nu s-a limitat la redarea declarațiilor femeii, ci a fost însoțită de titluri, descrieri și comentarii care transmiteau publicului concluzia că femeia fusese victima unor abuzuri extreme și că fusese salvată de centrul administrat de cei doi.

În apel, Maria Joldea a susținut că tocmai aceste completări făcute de administratorii paginii au transformat relatarea într-un atac la adresa propriei persoane.

Ea a arătat că, deși numele său nu era rostit în videoclip, informațiile furnizate permiteau identificarea sa în comunitatea locală, iar comentariile ulterioare au făcut această identificare și mai ușoară.

Printre afirmațiile evidențiate de reclamantă se aflau formulări precum „O viață de sclavie în propria-i casă”, „Bătută și batjocorită douăzeci de ani”, „ținută în grajd cu animalele timp de cincisprezece ani” sau „A vrut să-și pună capăt zilelor, dar salvarea a apărut în ultima clipă”.

În comentarii apăreau și alte afirmații atribuite lui Viorel Pașca și Deliei Păcală, potrivit cărora Maria Joldea ar fi încercat să o determine pe femeie să renunțe la uzufruct și chiar ar fi amenințat persoane din sat.

Toate aceste elemente au constituit baza acțiunii în răspundere civilă delictuală formulate ulterior.

De ce Judecătoria Beiuș a respins acțiunea

În primă instanță, Judecătoria Beiuș a considerat că Viorel Pașca și Delia Păcală au acționat în cadrul dreptului la liberă exprimare.

Judecătorul fondului a apreciat că femeii internate în centru i s-a oferit posibilitatea de a-și spune propria poveste de viață, iar răspunderea pentru afirmațiile făcute îi aparținea acesteia.

Instanța a mai reținut că pârâții desfășurau activități caritabile în folosul persoanelor vulnerabile și că nu urmăreau obținerea unui avantaj personal prin publicarea materialului.

În lipsa unei fapte ilicite și a dovezii relei-credințe, Judecătoria Beiuș a respins acțiunea formulată de Maria Joldea și a obligat-o să suporte și cheltuielile de judecată ale pârâților.

Tribunalul Bihor: analiza primei instanțe a fost incompletă

În apel, Tribunalul Bihor a reanalizat întregul probatoriu și a ajuns la concluzia că prima instanță nu analizase complet cauza.

Unul dintre primele aspecte evidențiate în motivare este faptul că înregistrarea video depusă ca probă nu fusese examinată efectiv de Judecătoria Beiuș, iar o parte importantă a situației de fapt fusese preluată din întâmpinarea pârâților și din ancheta socială.

În aceste condiții, instanța de apel a procedat la o analiză proprie atât a videoclipului, cât și a comentariilor publicate ulterior pe rețelele sociale.

Tribunalul a pornit de la ideea că litigiul nu privea activitatea socială desfășurată de Viorel Pașca și Delia Păcală, pe care instanța o descrie ca fiind una utilă comunității, ci exclusiv modalitatea în care aceștia au făcut public cazul femeii internate în centru și consecințele produse asupra unei alte persoane.

Judecătorii au reamintit că dreptul la liberă exprimare beneficiază de protecție constituțională și convențională, însă acesta nu este absolut.

Libertatea de exprimare trebuie exercitată cu bună-credință și fără a prejudicia onoarea, reputația sau dreptul la imagine al altor persoane. Atunci când cele două drepturi intră în conflict, instanța trebuie să stabilească dacă ingerința este justificată și proporțională.

Tribunalul: videoclipul nu era doar relatarea femeii

Un capitol important al motivării este consacrat modului în care a fost realizată înregistrarea video.

Instanța observă că scopul declarat al proiectului era acela de a permite persoanelor aflate în dificultate să își spună propria poveste de viață. Totuși, analizând filmarea, Tribunalul Bihor a ajuns la concluzia că aceasta nu reprezenta un simplu monolog al femeii.

Judecătorii notează că în înregistrare vorbește mai mult Delia Păcală decât beneficiara centrului, iar întrebările adresate conțin adesea și răspunsurile sugerate.

În motivare se arată că femeia răspunde scurt și evită să dezvolte subiectele, ceea ce face dificilă delimitarea între propriile afirmații și elementele introduse de interlocutor.

Din acest motiv, Tribunalul concluzionează că „nu este clar cât anume din «poveste» aparține” femeii și „cât aparține direct sau indirect (prin sugestionare) altor persoane”.

Instanța adaugă că nu s-a demonstrat nici faptul că publicarea în mediul online era necesară pentru atingerea pretinsului scop terapeutic al destăinuirii.

Judecătorii subliniază că efectul eliberator al unei confesiuni nu presupune, în mod obligatoriu, transformarea acesteia într-un material destinat publicului larg, cu atât mai mult atunci când relatarea conține acuzații foarte grave împotriva unei persoane identificabile.

Comentariile făcute de Viorel Pașca și Delia Păcală au cântărit decisiv

Potrivit Tribunalului, procesul nu putea fi redus la simpla întrebare dacă o femeie internată într-un centru avea dreptul să își relateze experiențele.

Problema esențială era că Viorel Pașca și Delia Păcală nu s-au limitat la publicarea videoclipului.

Instanța reține expres că aceștia „nu s-au mulţumit a posta povestea”, ci „au făcut propriile judecăţi de valoare pe un ton agresiv la adresa reclamantei”.

În plus, prin comentariile publicate ulterior, cei doi au întărit credibilitatea acuzațiilor și au încurajat ideea că acestea reprezintă fapte certe.

Tribunalul a analizat separat reacțiile celor doi atunci când Maria Joldea a încercat să își prezinte propria versiune asupra situației.

Hotărârea arată că, în loc să permită existența unui dialog sau să manifeste reținere, Viorel Pașca și Delia Păcală au continuat să afirme că informațiile sunt adevărate și au invocat existența unor mesaje primite de la localnici care ar confirma acuzațiile formulate împotriva reclamantei.

Instanța a apreciat că aceste intervenții personale au avut un efect important asupra percepției publicului, deoarece proveneau de la persoane care se bucurau de încredere și notorietate în comunitate.

Astfel, afirmațiile lor au consolidat impresia că toate acuzațiile ar fi fost deja verificate și confirmate.

Identificarea Mariei Joldea în comunitate

Un alt argument invocat de pârâți era acela că numele reclamantei nu fusese rostit în videoclip.

Tribunalul a respins, însă, această apărare.

Judecătorii au constatat că informațiile prezentate — localitatea, adresa, fotografia femeii internate, explicațiile privind situația juridică a casei și comentariile ulterioare — permiteau identificarea fără dificultate a Mariei Joldea de către membrii comunității locale.

Mai mult, în comentarii a fost publicată și imaginea profilului de Facebook al reclamantei, iar Viorel Pașca și Delia Păcală au atras atenția asupra faptului că aceasta intervenise în discuții pentru a nega acuzațiile.

În aceste condiții, Tribunalul a apreciat că lipsa menționării exprese a numelui nu împiedica identificarea persoanei și nici producerea prejudiciului de imagine.

Dimpotrivă, în cadrul unei comunități restrânse, elementele furnizate erau suficiente pentru ca publicul să înțeleagă despre cine era vorba.

Contractul și ancheta socială au avut o importanță decisivă

În motivarea deciziei, Tribunalul Bihor a analizat separat documentele pe care s-au sprijinit atât Maria Joldea, cât și Viorel Pașca și Delia Păcală.

Primul dintre acestea a fost contractul autentificat în 1999.

Instanța a constatat că documentul privea exclusiv vânzarea nudei proprietăți, în timp ce vânzătorii și-au păstrat dreptul de uzufruct viager asupra locuinței. Contractul nu prevedea nicio obligație de întreținere în sarcina cumpărătoarei.

Judecătorii au considerat că acest aspect era esențial deoarece postarea și comentariile publicate pe Facebook lăsau impresia că Maria Joldea ar fi abandonat sau ar fi refuzat să își îndeplinească o obligație legală față de femeia vârstnică. În realitate, Tribunalul a reținut că o asemenea obligație nu rezulta din actul juridic analizat.

Instanța a examinat apoi ancheta socială întocmită înainte de internarea femeii în centrul administrat de Viorel Pașca și Delia Păcală.

Tribunalul a observat că documentul consemna afirmațiile beneficiarei privind presupuse agresiuni verbale și fizice, însă autoritățile locale au folosit o formulare prudentă, vorbind despre existența unui risc de abuz și neglijență.

În schimb, în materialele publicate ulterior pe internet apăreau afirmații categorice privind o pretinsă viață de sclavie, exploatare, bătăi și alte fapte deosebit de grave.

Judecătorii au remarcat această diferență de abordare și au arătat că nici autoritățile locale nu transformaseră declarațiile femeii în concluzii certe privind existența unor infracțiuni.

De ce Tribunalul a considerat că acuzațiile nu fuseseră verificate

Unul dintre argumentele centrale ale hotărârii este lipsa unor verificări independente înainte ca acuzațiile să fie făcute publice.

Instanța observă că, dacă faptele prezentate în videoclip ar fi fost reale în forma descrisă — bătăi repetate, exploatare timp de aproape două decenii, ținerea unei persoane în grajd și amenințarea martorilor — ar fi fost firesc ca acestea să determine intervenția autorităților competente.

Tribunalul formulează chiar o serie de întrebări în motivare.

Judecătorii se întreabă de ce, dacă asemenea abuzuri ar fi fost cunoscute de autorități și de comunitate timp de 15-20 de ani, nu fusese sesizată poliția și nu fusese declanșată nicio anchetă penală.

În aceeași logică, instanța remarcă faptul că nici Viorel Pașca și Delia Păcală nu au formulat plângeri penale după ce au aflat povestea femeii, deși acuzațiile descriau fapte care, dacă s-ar fi confirmat, ar fi putut atrage răspunderea penală.

Acest raționament nu reprezintă o concluzie că afirmațiile femeii erau neadevărate, ci unul dintre motivele pentru care Tribunalul a apreciat că publicarea lor ca fapte certe, fără verificări suplimentare, nu respecta exigențele bunei-credințe.

Declarația martorului

În apel a fost analizată și declarația unui martor din comunitatea locală.

Potrivit hotărârii, acesta le cunoștea pe ambele părți de aproximativ 15-18 ani și a oferit o imagine diferită față de cea prezentată în postarea de pe Facebook.

Martorul a declarat că Maria Joldea locuia în Germania și revenea în România doar pentru perioade scurte, că femeia vârstnică își încasa singură pensia, iar utilitățile erau plătite de reclamantă.

Acesta a mai afirmat că știa despre videoclip din discuțiile purtate în sat și că scandalul creat în jurul postării a determinat-o pe Maria Joldea să își vândă casa și să plece din localitate.

Tribunalul a apreciat că această declarație confirma faptul că publicarea materialului produsese efecte concrete asupra imaginii reclamantei în comunitatea din care făcea parte.

Instanța a analizat și afirmația potrivit căreia femeia ar fi fost ținută „în grajd cu animalele”.

Din probele administrate rezulta că aceasta locuia într-o anexă amenajată ca locuință și îngrijea păsări de curte.

Tribunalul a subliniat diferența dintre un coteț pentru păsări și un grajd destinat animalelor mari și a apreciat că formulările folosite în postare amplificau artificial dramatismul situației.

Pasajul-cheie al hotărârii

Cea mai severă critică formulată de Tribunalul Bihor privește scopul urmărit prin publicarea videoclipului.

Instanța arată că activitatea socială desfășurată de Viorel Pașca și Delia Păcală este una utilă și că nu există nimic reprobabil în atragerea voluntarilor sau a sponsorilor pentru susținerea centrelor sociale.

Critica privește exclusiv modul în care a fost realizată promovarea acestei activități.

În motivare se afirmă:

„Nu este nici interzis şi nici greşit că pârâţii caută şi primesc persoane în stare de disperată nevoie (...). Însă este greşit modul în care aceştia au acţionat, încălcând drepturile nepatrimoniale ale reclamantei.”

Tribunalul continuă cu unul dintre cele mai importante pasaje ale deciziei:

„Pe scurt, pârâţii nu s-au mulţumit a aduce un serviciu persoanei în nevoie, ci s-au folosit de persoana în nevoie pentru publicitate. Au îngrijit-o, dar în schimb au şi filmat-o şi publicat imediat o poveste care demască «răul», au dat «răului» o faţă şi, prin contradicţie, au pozat în eroii salvatori.”

Instanța apreciază că dramatizarea poveștii a avut rolul de a genera reacții emoționale puternice și de a atrage atenția asupra activității centrului.

În același context, Tribunalul a notat că „dramatismul lor exagerat impresionează, generează reacţii virulente imediate în rândul a cât mai multor urmăritori, adică publicitate rapidă şi gratuită”, publicitate care poate conduce la atragerea de noi voluntari și sponsori.

De ce Tribunalul a schimbat complet soluția

Pe baza tuturor probelor administrate, Tribunalul Bihor a concluzionat că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției autorilor.

Instanța a apreciat că Viorel Pașca și Delia Păcală nu s-au limitat la a pune la dispoziția publicului declarațiile unei persoane vulnerabile, ci au intervenit activ în construirea mesajului și în amplificarea impactului acestuia.

În motivare se arată că cei doi „au făcut propriile judecăţi de valoare pe un ton agresiv la adresa reclamantei” și „au atras intenţionat reacţii negative la adresa acesteia”, conferind credibilitate unor acuzații care nu fuseseră verificate în mod independent.

Judecătorii au subliniat că reclamantei nu i-au fost atribuite simple comportamente discutabile, ci fapte de o gravitate excepțională: violență fizică și psihică, exploatarea unei persoane vulnerabile, lipsirea acesteia de condiții decente de trai, amenințarea unor martori și alte acuzații care, dacă ar fi fost reale, ar fi putut atrage răspunderea penală.

Tocmai de aceea, Tribunalul a considerat că publicarea unor asemenea afirmații impunea un nivel ridicat de prudență și verificare.

Hotărârea mai arată că libertatea de exprimare protejează inclusiv exprimarea unor opinii și relatări incomode, însă aceasta nu exonerează autorul de obligația de a respecta drepturile altor persoane.

În aprecierea instanței, în cauza de față acest echilibru nu a fost păstrat, iar dreptul Mariei Joldea la demnitate și la protejarea reputației a fost afectat într-o manieră nejustificată.

Cum s-au calculat daunele morale

Un element important avut în vedere de Tribunal a fost și amploarea reală a prejudiciului.

Deși postarea fusese vizibilă pentru un număr mare de utilizatori ai rețelei Facebook, instanța a apreciat că efectele cele mai puternice s-au produs în comunitatea locală, unde identitatea reclamantei putea fi stabilită cu ușurință. 

Judecătorii au reținut declarația martorului potrivit căreia scandalul creat după publicarea videoclipului a devenit rapid cunoscut în sat și a afectat imaginea Mariei Joldea, care ulterior și-a vândut casa și a părăsit localitatea.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, Tribunalul a apreciat că gravitatea afirmațiilor nu impunea acordarea unor sume foarte ridicate.

Instanța a arătat că, deși injuriile și acuzațiile formulate erau serioase, prejudiciul de imagine a avut o întindere limitată din punct de vedere teritorial, fiind concentrat în principal în comunitatea în care reclamanta era cunoscută și putea fi identificată.

În aceste condiții, judecătorii au considerat că suma de 3.000 de lei reprezintă o reparație morală suficientă, alături de constatarea încălcării drepturilor sale nepatrimoniale.

Prin urmare, Tribunalul Bihor a admis apelul formulat de Maria Joldea, a schimbat în parte sentința Judecătoriei Beiuș și a dispus obligarea în solidar a lui Viorel Pașca și Delia Păcală la plata a 3.000 de lei cu titlu de daune morale.

Totodată, instanța i-a obligat pe cei doi intimați să îi plătească acesteia 3.650 de lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente atât fondului, cât și apelului.