Consiliul pentru Pace al lui Trump: structură, putere și riscuri globale: o provocare directă la adresa ONU

Inițiativa lui Donald Trump de a crea un așa-numit „Consiliu pentru Pace” este prezentată oficial ca un mecanism inovator de soluționare a conflictelor globale, pornind de la reconstrucția Fâșiei Gaza.

În realitate, avertizează analiștii, structura propusă este profund diferită de ceea ce statele membre ale Consiliului de Securitate al ONU au crezut că validează și riscă să submineze ordinea internațională construită după Al Doilea Război Mondial.

Pentru ONU, proiectul pare un caz clasic de „bait-and-switch”: un angajament aparent limitat la Gaza, transformat ulterior într-un organism global dominat de Donald Trump.

De la un mecanism pentru Gaza la un club global „pay-to-play”

În noiembrie, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 2803, cu 13 voturi pentru și abțineri din partea Rusiei și Chinei, în speranța că îl va ancora pe Donald Trump într-un proces de pace durabil în Gaza.

Citește și: Bolojan, atacat în ședința PNL de amicii PSD Rareș Bogdan, Gheorghiu, Pauliuc – stenograme

Textul rezoluției și negocierile premergătoare votului vizau exclusiv conflictul israeliano-palestinian.

La doar două luni distanță, carta „Consiliului pentru Pace”, transmisă capitalelor, nu mai menționează deloc Gaza.

Documentul descrie în schimb o structură permanentă, cu ambiția de a promova pacea și „buna guvernare” la nivel global, ca alternativă mai „eficientă” și „mai flexibilă” decât instituțiile existente.

Criticii spun că aceste formulări vagi sunt un atac direct la adresa ONU.

O structură care contrazice principiile fondatoare ale ONU

Ideea ca Gaza să fie administrată timp de doi ani de un consiliu condus de Donald Trump a ridicat încă de la început probleme serioase de principiu.

Autodeterminarea, suveranitatea națională și respingerea oricărei forme de administrare colonială sunt piloni centrali ai ONU.

Chiar și așa, Europa și statele arabe au acceptat compromisul, după ce în rezoluție au fost introduse referiri simbolice la un viitor stat palestinian.

Calculul diplomatic a fost pragmatic: menținerea lui Trump implicat era considerată preferabilă izolării sale totale.

O „cartă” care imită ONU, dar fără valorile sale

Utilizarea termenului „cartă” nu este întâmplătoare.

Documentul face trimitere directă la Carta ONU din 1945, însă fără a-i prelua spiritul.

Lipsesc complet referințele la neagresiune, drepturi fundamentale, egalitatea statelor sau dreptul internațional.

În schimb, textul este dominat de reguli interne care concentrează puterea aproape exclusiv în mâinile președintelui Consiliului – Donald J. Trump, singura persoană menționată nominal.

Donald Trump, președinte absolut cu drept de veto personal

În arhitectura propusă, Trump este mai mult decât un coordonator: el numește și revocă membrii, stabilește agenda, decide când se întrunește Consiliul și poate emite rezoluții din proprie inițiativă.

Deși deciziile sunt teoretic luate prin vot majoritar, președintele Consiliului are drept de veto absolut.

Membrii pot rămâne în structură doar temporar, cu excepția celor care plătesc un „abonament pe viață” de un miliard de dolari – sumă care nici măcar nu garantează protecția împotriva excluderii.

De la veto-ul geopolitic la veto-ul financiar

Consiliul de Securitate al ONU este criticat de decenii pentru inechitatea generată de dreptul de veto al celor cinci membri permanenți. „

Consiliul pentru Pace” nu corectează acest dezechilibru, ci îl înlocuiește cu unul și mai problematic.

Permanența nu mai este rezultatul unui echilibru geopolitic, ci al capacității financiare, iar veto-ul nu mai aparține unui grup de state, ci unei singure persoane.

Gaza, pretextul pentru marginalizarea agențiilor ONU

Deși absentă din cartă, Gaza rămâne prezentă în structura birocratică a noului organism.

Sub Consiliul pentru Pace ar urma să funcționeze un consiliu executiv general, unul dedicat Gazei și un „comitet național pentru administrarea Gazei”, singurul nivel la care palestinienii ar avea un rol direct.

Este prevăzută și o Forță Internațională de Stabilizare, condusă de un general american.

Criticii avertizează însă că aceste mecanisme par concepute pentru a înlocui agențiile ONU cu structuri dominate de interese economice și investiții private.

ONU, prinsă între diplomație și bani

Numirea lui Nickolay Mladenov, fost diplomat ONU respectat, în rolul de „înalt reprezentant” pentru Gaza este văzută ca o încercare de a păstra o aparență de continuitate instituțională.

În practică însă, acesta riscă să fie marginalizat într-un sistem dominat de figuri apropiate lui Trump, precum Jared Kushner, Steve Witkoff și alți miliardari implicați în proiect.

Israelul blochează faza a doua a armistițiului

În realitate, structurile dedicate Gazei ar putea rămâne inactive.

Guvernul israelian se opune revenirii unei guvernări palestiniene în Gaza și implicării altor state sau actori regionali.

Participarea Turciei sau Qatarului în forța de stabilizare a fost deja respinsă.

Blocajul avantajează Israelul: ostaticii au fost recuperați, agențiile ONU sunt împinse afară, iar loviturile militare pot continua fără costurile unui război total.

Un proiect de vanitate cu efecte globale

Un „Consiliu pentru Pace” care îl include pe Vladimir Putin ca potențial membru este puțin probabil să aducă pacea în Ucraina.

Mai degrabă, spun criticii, proiectul riscă să rămână un exercițiu de vanitate geopolitică.

Statele care refuză să participe, precum Franța, sunt sancționate prin amenințări comerciale.

Cele care acceptă riscă să legitimeze o viziune asupra guvernării globale în care accesul se cumpără, iar loialitatea se negociază.