Budăi (PSD) îi cere lui Bolojan să nu compare România cu UE și să uite de guvernările PSD
Fostul ministru al Muncii, deputatul PSD Marius Budăi, îl acuză pe premierul Ilie Bolojan că „dezinformează românii” atunci când compară situația României cu media Uniunii Europene, folosind selectiv date statistice care îi susțin discursul politic.
Însă la rândul său, Budăi recurge la o abordare similară, omițând indicatori precum creșterea economică și evitând referiri la responsabilitatea trecutului.
Critici privind taxele și finanțarea autorităților locale
Budăi susține că premierul induce în eroare opinia publică atunci când afirmă că autoritățile locale încasează prea puțin din taxe și că presiunea financiară cade astfel pe Guvern.
Potrivit acestuia, fondurile alocate de la bugetul central provin tot din taxele plătite de cetățeni, iar centralizarea excesivă a veniturilor afectează finanțarea administrațiilor locale.
Date economice ignorate în comparația cu UE
Deputatul PSD aduce în discuție mai mulți indicatori economici care, în opinia sa, contrazic discursul premierului: România are cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, de 8,6% în decembrie 2025, față de media UE de 2,3%, pe fondul creșterii TVA și a accizelor.
De asemenea, România alocă doar 9,73% din PIB pentru plata pensiilor, comparativ cu 12,3% media europeană, iar salariul mediu anual este aproape la jumătate față de cel din UE.
Sărăcie, speranță de viață scăzută și avertismente sociale
Marius Budăi atrage atenția și asupra nivelului scăzut al speranței de viață din România, situată pe penultimul loc în UE, precum și asupra riscului ridicat de sărăcie și excluziune socială, care afecta în 2024 aproape 28% din populație.
În acest context, fostul ministru avertizează că majorarea taxelor riscă să agraveze situația socială și concluzionează că „comparația cu UE nu avantajează România” în forma prezentată de premier.
De ce comparația cu media UE este legitimă
Deși îl acuză pe premier de utilizarea selectivă a datelor, Budăi recurge, la rândul său, la o abordare similară, omițând indicatori precum creșterea economică, nivelul investițiilor străine, absorbția fondurilor europene sau necesitatea disciplinei fiscale într-un context regional marcat de instabilitate.
Inflația ridicată, nivelul scăzut al salariilor sau riscul de sărăcie nu sunt fenomene apărute recent, ci probleme structurale, acumulate în timp, inclusiv în perioade în care PSD a deținut guvernarea sau portofolii-cheie, precum Ministerul Muncii.
Faptul că România se situează sub media Uniunii Europene la capitole precum salarii, speranță de viață sau nivel de trai nu invalidează comparația, ci, dimpotrivă, evidențiază decalajele care justifică necesitatea unor reforme structurale.
Chiar dacă fondurile provin din taxe colectate la nivel național, problema semnalată de Guvern poate ține de eficiența colectării locale, de structura sistemului fiscal sau de capacitatea administrativă a autorităților locale.
Simplul transfer de fonduri nu garantează automat o gestionare mai eficientă sau servicii publice de mai bună calitate.
În mod similar, faptul că România alocă un procent mai mic din PIB pentru pensii decât media UE nu înseamnă automat o discriminare intenționată a pensionarilor, ci reflectă dimensiunea mai redusă a PIB-ului și o economie care produce mai puțină valoare adăugată.
Creșterea taxelor, între cauză și efect
Majorările de TVA sau accize pot fi interpretate ca măsuri de avarie într-un context bugetar dificil, nu neapărat ca expresia unei strategii ideologice.
Evitarea lor ar fi presupus fie reduceri drastice de cheltuieli, fie acumularea unor deficite și mai mari, cu riscuri macroeconomice semnificative.
Indicatori precum speranța de viață sau riscul de sărăcie sunt influențați de factori multipli – educația, sistemul de sănătate, infrastructura, migrația sau politicile sociale pe termen lung. Reducerea acestor realități complexe la nivelul taxelor sau la responsabilitatea unui singur ciclu guvernamental rămâne o abordare simplificatoare.
