România nu ajută consistent Ucraina fiindcă PSD și UDMR se opun. Șoșociștii lui Ciolacu vor voucerașe, nu să cheltuim pentru a apăra democrația

România o scaldă călduț, în criza din Ucraina. Nu e Ungaria lui Viktor Orban, să joace pe față pentru Putin, dar nici nu se străduie prea tare. Un studiu publicat azi, al unui institut de economie din Kiel, arată că România nu apare între primii 12 donatori către Ucraina, nici în sumă brută, nici ca procent din PIB. Estonia este cel mai mare donator, ca procent din PIB: 0,8%. Pe listă mai apar statele estice Polonia, Lituania, Cehia, Slovacia și Croația - țară care nu are graniță nici cu Rusia, nici cu Ucraina.

Datele publice de până acum - și care sunt consemnate și de Institute for the World Economy de la Kiel - arată că România a promis doar niște căști și veste antiglont, prin februarie. De atunci, nimic.

Să trecem peste câteva lozinci prea stupide pentru a le comenta. De exemplu: „România a primit refugiați”! Asta este și lozinca favorită al lui Viktor Orban. Și, cum era să nu-i primim, când toată Europa are grijă de ei? Sau: „Noi ajutăm discret”. Poate. Dar de ce am face asta, când toate celelalte țări se laudă cu donațiile făcute, fiindcă asta arată atașamentul lor la o cauză bună și la valorile lumii democratice? A atacat Putin pe cineva până acum? A strigat, a protestat, dar el a luat o bătaie epică la Kiev, cum să se sperie NATO de el?

Realitatea este că România nu ajută Ucraina fiindcă nici PSD-ul - adevăratul șef al guvernării - și nici UDMR-ul, controlat de la Budapesta, nu au vreun interes. UDMR este o flilală a Fidesz în România și nu mai este nimic altceva de spus. Kelemen Hunor este în lesa lui Viktor Orban și-i place acolo.

Electoratul dur al PSD este șoșocist-aurist: nu pricepe nimic din lupta lui Zelenski pentru democrație. Nu pricepe că Ucraina ne apără pe noi și pe românii de la est de Prut. Acest electorat vrea doar să i se dea „ceva” - la copilași, la bătrâni, suntem săraci...

În consecință, România își dirijează puținele resurse spre o nouă avalanșă de pomeni - apropo, cum a rămas cu finanțarea lor de la UE? - în loc să ajute Ucraina. Aceste vouchere-pomană sunt bani aruncați pe fereastră. Nu vor rezolva defel problemele cetățenilor defavorizați.

Când i se cere, guvernarea României își recită sârguincios mesajul public pro-Ucraina, după care se întoarce în balta internă și-l lasă pe Ciolacu să mai arunce niște mărunțiș către alegătorii săi.

Să fim conștienți și de faptul că PSD nu ar avea nici o problemă dacă Putin ar ajunge la ușa noastră. Majoritatea celor care conduc acest partid are cam aceeași mentalitate ca liderii din Rusia și Belarus. Poate chiar îi invidiază pe ruși pentru iahturile lor. S-ar înțelege foarte bine cu Rusia, mult mai bine decât cu Bruxelles-ul, care îi tot bate la cap cu lupta cu corupția (să-i fie țărâna ușoară, că a dat ortul popii).

A ajuta Ucraina, în aceste zile, este și un gest simbolic. Un gest care arată că suntem aici, în spațiul european, uniți de niște valori. Dar această guvernare, dominată de PSD, nu are nici o legătură cu aceste valori ale Europei de Vest. Oamenii lui Ciolacu le recită, dar nu simt nimic. Îi înțeleg că nu vor să risipească resurse publice pentru Ucraina, când ar putea: a) să le fure și b) să mai dea niște pomeni. Ce legătură au liderii PSD și UDMR cu libertatea și democrația? Pentru ei, acestea sunt niște vorbe goale. Valorile lor sunt în seifuri din Elveția, mai mult sau mai puțin figurativ vorbind.