VIDEO Prisacariu și Marian au admirat, la podcastul „Cum e, de fapt?”, ascensiunea lui Ciolacu Jr. în prea-corupta lume a umefistanului
Cătălin Prisacariu și Mircea Marian au discutat (aproape) admirativ ascensiunea lui Filip Ciolacu, juniorul lui Marcel Ciolacu, în elita medicinei românești: tatăl său nici azi nu și-a găsit diploma de bacalaureat, iar Juniorul, după un debut submediocru a ajuns asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmaceutică București. Adică celebrul umefistan.
Citește și: Șpăgi astronomice la angajare la Metrorex: mărturia unui fost angajat - presă
Este adevărat, Juniorul pare să fi fost împins de la spate, a avut niște uși deschise. Ajutorul a venit de la ministrul Alexandru Rafila, pe vremuri subordonat lui tăticu, în guvernul...Ciolacu.
Cine este Filip Ciolacu? Fost student medicinist la Constanța, o facultate despre care se spune des că se îmbolnăvește de șpagă, Ciolacu junior este, în cel mai bun caz, mediocru. La examenul de rezidențiat, a fost pe locul 5.000 și un pic din 6.000 de candidați.
Rezidenții obișnuiți abia găsesc loc de muncă, ajung șoferi de Uber sau muncitori în construcții, in timp ce Junior Ciolacu...
În august, medicul Ciprian Maxim scria, pe Facebook, că sinuciderea unui rezident de la Spitalul Universitar de Urgență București și informația că un specialist în oncologie și hematologie pediatrică lucrează în construcții sunt „două capete ale aceluiași mecanism”.
„Marian: Situația aceasta a rezidenților este cumplit de dură și cumplit de tristă pentru că România produce mult prea mulți medici, decât ar avea nevoie, față de cât ar avea nevoie, și ajung efectiv, poate e prea dur, dar cred că ăsta e cuvântul, sclavi pe plantație, în spitale. Cine găsește loc? Că mulți au specializări de nișă și nici măcar nu-și găsesc loc într un spital. Și sunt abuzați, folosiți în gărzi, prost plătiți, plătiți deloc și așa mai departe.
Deci rezidenții efectiv sunt niște oameni chinuiți ani întregi și după ce trec de perioada de rezidențiat, mulți rămân fără să... nu reușesc să-și găsească un loc de muncă. Am citit recent despre un rezident care lucra, era muncitor în construcții, lucra cu o specializare foarte foarte nișată, nu mai știu ce, și nu îl primea niciun spital, nu-l dorea niciun spital. Au trimis să muncească un construcții, omul ăla cu note foarte bune a lucrat pe un șantier. În timp ce băiatul ăsta, beizadeaua asta, a avut o carieră de elevi mediocru, iar universitatea Institutul de Medicină din Constanța are o grămadă de scandaluri legate de șpăgi. Deci au făcut facultatea asta și după aia Caracheta a ajuns la București asistent universitar”.
Mircea Marian s-a referit la cazul lui Mihai Grigoraș, absolvent al UMF Carol Davila București și specialist în oncologie și hematologie pediatrică, a lucrat aproape un an ca muncitor necalificat în construcții în Tulcea după ce nu a reușit să se angajeze la Spitalul Județean Tulcea.
„Pe 9 martie am scris despre un tânăr medic specialist în chirurgie toracică care conducea Uber la patru dimineața, în drum spre aeroport. Șase ani de facultate, șase de rezidențiat, mâini învățate să țină un bisturiu, nu un volan. Rămânea în țară pentru că mama lui făcea chimioterapie aici. Atunci am numit lucrul ăsta Republica UMF: universitățile produc medici, spitalele nu produc posturi, iar după examenul de specialist ușa nu se deschide. Nu ești respins. Pur și simplu nu intri în calcul.
Pe 7 iunie, după moartea rezidentului de la Floreasca — Alexandru Neacșu, 32 de ani, soție, doi copii mici, aproape specialist, aproape angajat la Giurgiu — am scris că presiunea nu începe după diplomă. Începe în rezidențiat: gărzi lungi neplătite, abuzuri, teamă, umilință publică, neajutorare învățată. Lista medicilor morți în gardă sau imediat după nu era o statistică abstractă. Era un semnal pe care sistemul l-a tratat, din nou, ca pe o știre de o zi”, arăta medicul Ciprian Maxim.
