„Fjord”, cel mai controversat film de la Cannes: americanii îl laudă, europenii sunt reținuți

Timp de decenii, cinemaul românesc a fost privit în Occident ca o oglindă a traumelor Europei de Est, corupție, abuz instituțional, sărăcie și neîncredere în stat.

Odată cu „Fjord”, noul film al lui Cristian Mungiu, premiat la Cannes, perspectiva pare să se inverseze.

Pentru prima dată după mulți ani, un film românesc nu mai vorbește despre fisurile Estului, ci despre anxietățile morale ale Vestului.

Iar faptul că tocmai Norvegia, simbol al social-democrației, al protecției sociale și al încrederii în instituții, se regăsește sub lupa unui regizor român a provocat un disconfort vizibil în presa europeană.

Americanii îl laudă, europenii sunt rezervați

Deși filmul „Fjord” al lui Cristian Mungiu tocmai a fost recompensat cu prestigiosul trofeu Palme d'Or la Cannes 2026, proiecția sa a polarizat masiv criticii internaționali.

Citește și: Ministrul Predoiu ignoră scandalul Drăgan/Recorder și laudă niște acțiuni banale ale Internelor

În timp ce publicații americane de top l-au lăudat ca fiind o capodoperă, marii cronicari din Marea Britanie și jurnaliștii de festival au publicat critici negative sau rezervate.

SUA laudă filmul lui Mungiu

Presa americană de specialitate a reacționat entuziasmat, oferind recenzii extrem de laudative pentru „Fjord”.

Criticii din SUA au apreciat maturitatea regizorală a lui Cristian Mungiu, complexitatea morală a poveștii și prestațiile de excepție ale actorilor.

Variety descrie filmul drept o operă „briliant înnodată” și absolut „captivantă”.

Guy Lodge laudă imaginea în format widescreen semnată de Tudor Vladimir Panduru, în nuanțe reci, argintii, care obligă spectatorul să privească atent.

Variety subliniază că filmul este „perfect acordat la posibilitățile tot mai mari ale lumii moderne pentru neînțelegere și conflict”.

The Hollywood Reporter oferă elogii speciale lui Sebastian Stan, menționând că rolul tatălui (Mihai) demonstrează o „gamă interpretativă considerabilă care este prea rar recunoscută”, reușind să facă din acest bărbat arogant și ultra-conservator un personaj profund decent și devotat copiilor săi.

În The New York Times, reputatata jurnalistă Manohla Dargis a evidențiat succesul filmului imediat după câștigarea Palme d'Or.

The New York Times notează că „Fjord” excelează tocmai prin modul profund în care explorează tensiunea mocnită dintre conservatorismul religios și liberalismul social modern, fără a cădea în capcane simplist.

Cel mai controversat film de la Cannes

Pe de altă parte, presa din Europa a fost cel mult reținută în privința filmului lui Mungiu.

BBC observă că una dintre marile surse de controversă ale filmului „Fjord” este faptul că inversează convențiile morale ale cinemaului de autor occidental.

În mod neobișnuit pentru un film de festival, notează publicația britanică, pelicula privește cu scepticism personajele liberale și manifestă empatie față de personajele creștin-conservatoare.

Tocmai această perspectivă a transformat filmul lui Cristian Mungiu într-unul dintre cele mai divizive titluri de la Cannes, criticii oscilând între acuzații de propagandă reacționară și elogii pentru inteligența și complexitatea morală a poveștii.

BBC remarcă și faptul că niciun alt film din competiție nu a generat atât de multe discuții și dispute, semn că „Fjord” atinge o anxietate culturală profundă în societatea occidentală.

Lipsa de intensitate și ritmul „fără vlagă”

În The Guardian, Peter Bradshaw, reputatul critic britanic, a oferit filmului o recenzie dură, descriind pelicula ca fiind un film „anticlimactic și lipsit de vlagă” (an anticlimactic, underpowered movie).

Bradshaw argumentează că, spre deosebire de capodoperele anterioare ale lui Mungiu, „Fjord” nu reușește să livreze în mod convingător o „adevărată revelație” sau un adevăr arzător despre relațiile dintre personaje, lăsând spectatorul parțial nemulțumit.

Absența perspectivei copiilor

O altă critică majoră adusă scenariului a venit din partea BFI, ccea mai importantă instituție culturală dedicată cinematografiei din Marea Britanie.

BFI susține că Mungiu a refuzat să exploreze adevărat ce înseamnă abuzul fizic (dacă o palmă dată ca disciplină este acceptabilă sau nu) și, mai grav, îi scoate complet de pe scenă exact pe cei care ar putea clarifica lucrurile: copiii înșiși, ale căror traume trec pe plan secundar în favoarea războiului ideologic dintre adulți.

Presa din Norvegia despre filmul lui Mungiu

Norvegia a fost direct vizată de filmul lui Mungiu, "Fjord" având la bază cazul familiei Bodnariu și scandalul care a implicat sistemul de protecție a copilului din țara nordică.

„Critici dure la adresa protecției copilului din Norvegia”, a titrat NRK (echivalentul norvegian al BBC-ului britanic)

NRK remarcă faptul că una dintre cele mai interesante dimensiuni ale filmului „Fjord” este perspectiva din care Cristian Mungiu privește societatea norvegiană: „este interesant de văzut cum arată social-democrația noastră norvegiană printr-o lentilă românească”.

Criticul observă că regizorul român transformă un sistem considerat model de echilibru și protecție socială într-un spațiu al suspiciunii și rigidității instituționale, văzut prin ochii unei familii venite din Europa de Est.

„Regizorul și scenaristul Cristian Mungiu aduce, de fapt, critici tăioase sistemului de protecție a copilului din Norvegia.”

NRK notează că filmul provoacă disconfort tocmai pentru că pune sub semnul întrebării mecanismele unui stat care se percepe drept tolerant și bine intenționat, dar care poate deveni rece și intimidant în raport cu individul.

Un film „nemilos”

Cotidianul norvegian Aftenposten descrie „Fjord” drept un „film scandalos despre protecția copilului din Norvegia”, subliniind caracterul incomod și provocator al noii producții semnate de Cristian Mungiu.

„Filmul nemilos este inspirat de un caz real care a stârnit proteste masive împotriva sistemului norvegian de protecție a copilului.”

Publicația notează că regizorul, cunoscut pentru filmele sale despre corupție, rasism și traumele sociale din România postcomunistă, își îndreaptă acum privirea critică spre sistemul norvegian de protecție a copilului.

„Regizorul Cristian Mungiu a investigat timp de peste 20 de ani condițiile inacceptabile din țara sa natală, România, cum ar fi corupția, rasismul și condițiile dificile de viață ale orfanilor.

Nu este mai puțin dureros când acum critică sistemul norvegian de protecție a copilului.”

Aftenposten observă că filmul, inspirat de un caz real care a provocat proteste internaționale împotriva Barnevernet (sistemul de protecție a copilului din Norvegia), construiește o poveste dură și lipsită de concesii emoționale.