România și SUA, acord istoric care schimbă pensiile românilor: din 1 septembrie 2026, anii lucrați în cele două țări vor putea fi cumulați

Românii care au lucrat legal atât în țară, cât și în Statele Unite își vor putea folosi, de la 1 septembrie 2026, perioadele de asigurare din ambele state pentru a îndeplini condițiile de pensionare.

Acordul nu transferă contribuțiile dintr-o țară în alta și nu transformă anii lucrați în America în pensie românească.

El elimină însă o problemă birocratică majoră: perioadele prea scurte pentru obținerea unei pensii nu mai rămân izolate în două sisteme care nu comunică între ele.

Un acord semnat în 2023, aplicabil abia din 2026

Acordul în domeniul securității sociale dintre România și Statele Unite ale Americii a fost semnat la București la 23 martie 2023 și ratificat de România prin Legea nr. 3/2024.

Citește și: Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026

Ulterior, prin HG nr. 650/2024, a fost aprobat Aranjamentul administrativ care stabilește modul concret în care instituțiile celor două state vor coopera, vor confirma perioadele de asigurare și vor soluționa cererile.

Intrarea efectivă în vigoare a fost posibilă numai după finalizarea procedurilor interne din ambele țări și schimbul notificărilor diplomatice.

Data de 1 septembrie 2026 a fost stabilită oficial prin Ordinul ministrului Afacerilor Externe nr. 1.076/2026.

Documentul este descris drept un acord de „totalizare”, mecanism folosit de Statele Unite în relația cu numeroase alte țări pentru coordonarea sistemelor de securitate socială.

Ce problemă exista până acum

România și Statele Unite nu aveau un mecanism bilateral prin care perioadele de asigurare să poată fi puse împreună pentru deschiderea dreptului la pensie.

Citește și: Cum se contestă corect o decizie de pensie în 2026: termenul de 45 de zile și cele mai frecvente greșeli

Un român putea, de exemplu, să fi lucrat:

- zece ani în România, insuficienți pentru stagiul minim contributiv de 15 ani cerut, în general, pentru pensia pentru limită de vârstă;

- opt ani în Statele Unite, insuficienți pentru cele 40 de trimestre de asigurare necesare, în mod obișnuit, unei pensii americane de retragere.

Persoana avea în total 18 ani de activitate, dar niciunul dintre cele două sisteme nu putea folosi anii din celălalt stat.

Exista astfel riscul ca perioade importante de muncă și contribuție să nu deschidă dreptul la nicio pensie.

De la 1 septembrie 2026, România și SUA vor putea totaliza perioadele de asigurare pentru a verifica dacă persoana îndeplinește condițiile minime prevăzute de fiecare legislație.

Anii se adună pentru deschiderea dreptului, nu pentru plata unei singure pensii

Cea mai importantă regulă este și cea care poate genera cele mai multe confuzii: totalizarea nu înseamnă că România preia contribuțiile plătite în Statele Unite și nici că SUA plătesc pentru anii lucrați în România.

Perioadele din cele două țări sunt adunate numai pentru a verifica îndeplinirea condiției de stagiu.

După deschiderea dreptului:

- România calculează și plătește partea aferentă perioadelor de asigurare realizate în sistemul românesc;

- Statele Unite calculează și plătesc partea aferentă perioadelor de asigurare realizate în sistemul federal american.

Beneficiarul poate ajunge, așadar, să primească două plăți distincte, stabilite prin două decizii și calculate potrivit legislației fiecărui stat.

Un exemplu simplu

Să presupunem că o persoană a lucrat zece ani în România și opt ani în Statele Unite.

Privite separat, perioadele pot fi insuficiente.

Cei zece ani din România sunt sub stagiul minim contributiv de 15 ani.

Cei opt ani din SUA pot însemna mai puțin decât cele 40 de trimestre necesare în sistemul american.

În baza acordului, instituțiile pot lua în calcul cariera totală de 18 ani pentru a verifica dreptul.

Dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții, România va calcula o prestație proporțională cu cei zece ani de asigurare românească, iar SUA vor calcula o prestație pe baza veniturilor și perioadelor asigurate în sistemul american.

România nu va plăti o pensie pentru 18 ani, iar Statele Unite nu vor considera că persoana a muncit optsprezece ani în SUA.

Sunt luați în calcul și anii lucrați înainte de 1 septembrie 2026

Acordul nu se aplică numai muncii desfășurate după intrarea sa în vigoare.

La stabilirea drepturilor pot fi luate în considerare și perioadele de asigurare realizate anterior datei de 1 septembrie 2026.

Prin urmare, un pensionar sau un viitor pensionar care a lucrat în America în urmă cu zece, douăzeci ori treizeci de ani poate beneficia de noul mecanism, dacă activitatea respectivă a fost acoperită de sistemul federal american de securitate socială.

Nu vor putea fi transformate în perioade de asigurare:

- munca nedeclarată;

- activitățile pentru care nu a existat acoperire în sistemul relevant;

- simpla ședere în Statele Unite;

- perioadele petrecute cu viză turistică, fără activitate legală;

- veniturile pentru care nu au fost create drepturi în sistemul federal american.

Acordul recunoaște perioade de asigurare, nu orice perioadă în care persoana s-a aflat sau a desfășurat o activitate în cealaltă țară.

Și programele Work and Travel pot conta, dar nu automat

Studenții români care au lucrat legal în Statele Unite prin programe de tip Work and Travel se pot întreba dacă lunile respective vor conta la pensie.

Răspunsul depinde de modul în care a fost tratat venitul în sistemul american.

Dacă persoana a fost exceptată de la contribuțiile Social Security și Medicare, perioada nu generează trimestre de acoperire și nu poate fi folosită prin acord.

Faptul că a existat un contract, un număr de securitate socială sau impozit federal reținut nu demonstrează automat plata contribuțiilor pentru pensia americană.

Impozitul pe venit și contribuția la Social Security sunt obligații diferite.

Persoana trebuie să își verifice istoricul veniturilor și al creditelor de asigurare în evidențele Social Security Administration.

Pentru pensia americană sunt necesare cel puțin șase trimestre

În sistemul american, dreptul obișnuit la pensia de retragere presupune, în general, acumularea a 40 de „quarters of coverage”, denumite frecvent credite sau trimestre de asigurare.

Acordurile de totalizare permit folosirea perioadelor din celălalt stat dacă persoana nu are suficiente credite americane.

Social Security Administration precizează însă că trebuie să existe cel puțin șase trimestre de acoperire în SUA pentru ca perioadele din celălalt stat să fie folosite la deschiderea dreptului american.

Șase trimestre înseamnă aproximativ un an și jumătate de acoperire, dar nu trebuie confundate mecanic cu șase trimestre calendaristice consecutive.

Creditele americane se acordă în funcție de veniturile asigurate realizate într-un an și de regulile valabile în perioada respectivă.

Dacă persoana nu are nici măcar cele șase trimestre americane, anii lucrați în România nu vor crea singuri o pensie plătită de SUA.

România nu plătește pentru perioade mai mici de un an

Acordul conține și o regulă pentru perioadele foarte scurte.

Dacă totalul perioadelor de asigurare realizate în România este mai mic de un an și acea perioadă nu generează singură un drept potrivit legislației române, instituția română nu va plăti o prestație separată pentru ea.

Perioada nu dispare însă neapărat.

Ea poate fi luată în considerare de instituția americană la stabilirea dreptului potrivit regulilor acordului.

În sens invers, pentru ca SUA să acorde o prestație totalizată, persoana trebuie să aibă minimum cele șase trimestre de asigurare americană.

Dacă îndeplinești condițiile fără totalizare, pensia se calculează după regulile naționale

Dacă o persoană are suficient stagiu în România pentru a primi pensie fără anii americani, Casa de Pensii stabilește dreptul pe baza legislației române și a perioadelor realizate în România.

În mod similar, dacă persoana are cele 40 de trimestre necesare în Statele Unite, SSA poate acorda prestația americană fără să folosească anii din România.

Totalizarea intervine atunci când perioadele proprii unui sistem nu sunt suficiente.

Ea este o punte pentru deschiderea dreptului, nu un bonus care dublează anii și nici un mecanism prin care aceeași perioadă este plătită de două ori.

Acordul acoperă și pensiile de invaliditate și de urmaș

Documentul nu se limitează la pensia pentru limită de vârstă.

El se aplică sistemului public de pensii din România și programului federal american pentru bătrânețe, urmași, dizabilitate.

Pot beneficia atât persoanele care au fost asigurate în unul sau în ambele state, cât și cele ale căror drepturi derivă de la ele, cum sunt soțul supraviețuitor sau copiii îndreptățiți la prestații de urmaș.

Fiecare stat va verifica separat condițiile privind vârsta, invaliditatea, relația de familie, durata căsătoriei sau celelalte criterii prevăzute de propria legislație.

Acordul coordonează perioadele de asigurare, dar nu uniformizează condițiile de pensionare din cele două țări.

Ajutorul de deces are reguli speciale

Pentru România, acordul se aplică și ajutorului de deces din sistemul public de pensii.

Dacă dreptul la o prestație forfetară de deces ar exista potrivit legislațiilor ambelor state, acordul stabilește reguli pentru a evita plata dublă pentru același eveniment.

Există însă o limitare importantă: drepturile la prestațiile forfetare de deces în baza acordului apar numai pentru decese produse după intrarea sa în vigoare.

Acordul nu creează un nou ajutor pentru un deces survenit înainte de 1 septembrie 2026.

Cererea se depune într-un singur stat

Aici se află una dintre cele mai importante simplificări birocratice.

Persoana nu va trebui, în principiu, să deschidă singură două proceduri complet separate și să călătorească între România și Statele Unite pentru a obține confirmarea perioadelor.

Solicitantul poate depune cererea la instituția competentă din statul în care locuiește:

- în România, la casa teritorială de pensii competentă;

- în Statele Unite, la Social Security Administration.

Instituția care primește cererea transmite informațiile și documentele necesare instituției din celălalt stat.

Autoritățile vor comunica direct pentru confirmarea perioadelor de asigurare și soluționarea drepturilor.

SSA arată că o cerere întemeiată pe un acord de totalizare poate fi depusă la un oficiu de securitate socială din SUA sau la instituția competentă din statul partener.

Astfel, un român care locuiește în SUA nu trebuie să vină în România doar pentru a începe procedura.

Cererea nu trebuie depusă de toată lumea la 1 septembrie

Intrarea în vigoare a acordului nu înseamnă că toate persoanele care au lucrat în cele două țări trebuie să se prezinte imediat la Casa de Pensii.

Cei care nu au ajuns încă la vârsta sau în situația în care pot solicita o prestație trebuie, în primul rând, să își verifice și să își păstreze documentele.

Demersul imediat este important mai ales pentru:

- persoanele cărora le-a fost respinsă anterior pensia din cauza stagiului insuficient;

- pensionarii care primesc o prestație numai dintr-un stat și cred că pot deschide acum un drept și în celălalt;

- urmașii care pot avea drepturi derivate;

- persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare începând cu 1 septembrie 2026.

Pentru o pensie deja stabilită, acordul nu produce automat o recalculare.

Pensionarul trebuie să solicite instituției competente analizarea situației sale în baza noului acord.

Activitatea trebuie identificată cât mai exact

Instituțiile vor face schimb de date, dar solicitantul trebuie să ofere suficiente informații pentru găsirea perioadelor lucrate.

Este util să pregătească:

- actele de identitate românești și americane;

- codul numeric personal;

- numărul american de securitate socială;

- perioadele aproximative în care a lucrat în fiecare țară;

- denumirea și adresa angajatorilor;

- carnetul de muncă și adeverințele românești;

- formularele fiscale americane, cum sunt W-2, dacă le mai deține;

- extrase sau informații din evidența Social Security Administration;

- actele de stare civilă, pentru pensia de urmaș;

- deciziile de pensionare sau de respingere emise anterior.

Lipsa unui vechi contract american nu înseamnă automat că perioada este pierdută, dacă veniturile și creditele se regăsesc în evidențele SSA.

Documentele păstrate de solicitant pot însă ajuta la identificarea și corectarea eventualelor erori.

Dubla contribuție socială

Acordul rezolvă și problema dublei contribuții sociale.

Regula de bază este că o persoană trebuie să fie supusă unui singur sistem de securitate socială pentru aceeași activitate.

În lipsa unui acord, un angajat trimis să lucreze în cealaltă țară putea ajunge, în anumite situații, sub incidența obligațiilor sociale din ambele state.

Costul afecta atât salariatul, cât și angajatorul, fără să garanteze neapărat un drept suplimentar la pensie.

De la 1 septembrie, acordul va stabili care legislație se aplică, astfel încât contribuțiile să fie datorate, în principiu, într-un singur sistem.

Această parte a documentului este deosebit de importantă pentru companiile românești cu angajați trimiși în SUA, companiile americane care detașează personal în România și lucrătorii independenți cu activități transfrontaliere.

Detașarea temporară și certificatul de acoperire

Un angajat trimis temporar de un angajator dintr-un stat să lucreze în celălalt poate rămâne, în condițiile acordului, asigurat numai în sistemul țării de origine.

Pentru dovedirea situației este necesar un certificat de acoperire.

Acesta arată autorităților din statul gazdă că lucrătorul și angajatorul contribuie în celălalt sistem și sunt exceptați de la contribuțiile sociale acoperite de acord.

Certificatul nu trebuie confundat cu:

- un permis de muncă;

- o viză;

- un certificat fiscal general;

- un document care scutește persoana de impozitul pe venit.

Acordul privește securitatea socială.

Nu elimină impozitele, obligațiile de imigrare, regulile de ședere sau toate contribuțiile și asigurările care pot exista în cele două state.

Acordul nu acoperă automat asistența medicală

Expresia „securitate socială” este mai largă decât pensia, dar acordul România–SUA are un domeniu precis.

El vizează sistemul public românesc de pensii și programul federal american pentru bătrânețe, urmași și dizabilitate, precum și regulile de contribuție aferente.

Documentul nu creează un sistem comun de asigurări medicale și nu oferă automat unui pensionar român acces gratuit la serviciile medicale din Statele Unite.

De asemenea, nu trebuie confundat cu Medicare, Medicaid, asigurarea privată de sănătate, indemnizațiile de șomaj sau pensiile private.

Pensia poate fi plătită în celălalt stat

Un alt obiectiv al acordurilor de totalizare este protejarea plății prestațiilor atunci când beneficiarul locuiește în cealaltă țară.

În principiu, mutarea din România în Statele Unite sau din SUA în România nu trebuie să anuleze pensia contributivă dobândită.

Fiecare instituție își va plăti propria prestație potrivit acordului și legislației aplicabile.

Există însă excepții.

Anumite prestații românești necontributive, legate de domiciliu și de protecția socială internă, nu devin exportabile numai pentru că a intrat în vigoare acordul.

În plus, plata unei prestații americane unui beneficiar care nu este cetățean sau rezident fiscal american poate avea reguli fiscale proprii.

Acordul de securitate socială nu înlocuiește convențiile și legislația privind impozitarea veniturilor.

Este acordul cu adevărat o rezolvare a birocrației?

Acordul rezolvă patru obstacole majore:

- permite instituțiilor să totalizeze perioadele de asigurare;

- creează o procedură oficială de schimb al informațiilor;

- permite depunerea cererii la instituția din statul de reședință;

- elimină, în situațiile reglementate, dubla contribuție socială.

Până acum, lipsa acordului nu era doar o problemă de hârtii.

Era un gol juridic: Casa de Pensii din România nu putea folosi anii americani pentru completarea stagiului, iar SSA nu putea folosi perioadele românești pentru acordarea unei prestații totalizate.

De la 1 septembrie 2026, cele două sisteme nu devin identice, dar încep oficial să comunice.

Ce trebuie să facă persoanele care au lucrat în SUA

Primul pas este verificarea istoricului de asigurare din ambele state.

Persoana trebuie să afle:

- câți ani contributivi are în România;

- câte trimestre de acoperire are în Statele Unite;

- dacă îndeplinește deja condițiile într-unul dintre sisteme;

- dacă totalizarea este necesară pentru deschiderea unui drept;

- dacă a primit anterior o decizie de respingere pentru stagiu insuficient.

După 1 septembrie 2026, cei care locuiesc în România se pot adresa casei teritoriale de pensii.

Cei stabiliți în America pot iniția procedura prin Social Security Administration.

Este recomandabil ca solicitantul să menționeze expres că cere analizarea dreptului în baza Acordului în domeniul securității sociale dintre România și Statele Unite ale Americii, nu doar informații generale despre o pensie din străinătate.

Anii nu mai rămân captivi între două sisteme

Acordul nu oferă o pensie comună româno-americană și nu permite încasarea de două ori a banilor pentru aceeași perioadă.

Importanța sa este mai simplă și mai concretă: munca legală desfășurată în cele două state poate forma o singură carieră pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare, chiar dacă fiecare țară își calculează și își plătește separat partea.

Pentru un român cu zece ani de contribuții în țară și opt ani în America, diferența poate fi uriașă: înainte de acord putea avea două perioade insuficiente; după 1 septembrie 2026, aceleași perioade pot deschide dreptul la prestații din ambele sisteme.

Adevărata schimbare nu este că anii se mută dintr-o țară în alta, ci că nu mai rămân pierduți între două administrații care, până acum, nu aveau baza legală să îi pună împreună.