luni 07 septembrie
Login Contact
DeFapt.ro

2026

83 articole
Eveniment

Panouri fotovoltaice pe casă sau în curte: când le montezi fără autorizație și când apar restricții în 2026

Panourile fotovoltaice destinate consumului propriu pot fi montate, în cele mai multe situații, fără autorizație de construire, atât pe acoperișul casei, cât și pe o anexă ori direct pe sol. Scutirea nu înseamnă însă libertate totală: proprietarul trebuie să înștiințeze primăria, să nu afecteze structura de rezistență și să respecte regulile privind patrimoniul, coproprietatea și racordarea la rețeaua electrică. Dacă panourile sunt amplasate pe o construcție nouă – de exemplu, o copertină sau un garaj ridicat special pentru ele – regimul acelei construcții trebuie verificat separat. Regula generală: panourile prosumatorului nu mai cer autorizație Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, CATUC, intrat în vigoare la 25 august 2026, păstrează procedura simplificată pentru sistemele energetice destinate consumului propriu. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Astfel, pot fi montate fără autorizație de construire: - sistemele fotovoltaice instalate pe clădiri; - panourile amplasate pe anexele gospodărești; - sistemele fotovoltaice montate direct pe sol; - panourile solare pentru încălzirea sau prepararea apei calde menajere; - infrastructura asociată necesară funcționării sistemului, în limitele stabilite de lege. Scutirea este destinată, în principal, prosumatorilor (persoane sau firme care produc energie pentru consumul propriu și care pot livra în rețea energia rămasă neutilizată). Prin urmare, proprietarul unei case obișnuite nu trebuie să obțină certificat de urbanism și autorizație de construire numai pentru a fixa câteva panouri pe acoperișul existent. Fără autorizație nu înseamnă fără înștiințarea primăriei Chiar dacă autorizația de construire nu este necesară, legea cere înștiințarea prealabilă a autorității locale. Citește și: Gard, pergolă, garaj, piscină sau mansardă: ce mai poți construi fără autorizație după 25 august 2026 Proprietarul trebuie să comunice primăriei intenția de a executa lucrarea înainte de începerea montajului. În practică, unele administrații au formulare proprii și solicită informații precum: - datele proprietarului și adresa imobilului; - dovada dreptului asupra clădirii sau terenului; - descrierea sistemului care urmează să fie instalat; - locul și modul de amplasare; - planul de încadrare sau o schiță; - caracteristicile tehnice ale instalației; - declarația ori documentația din care rezultă că structura de rezistență nu este afectată. Înștiințarea nu trebuie confundată cu o cerere de autorizare. Primăria nu emite o autorizație clasică pentru lucrarea exceptată de lege, dar documentul depus dovedește că proprietarul și-a îndeplinit obligația de informare. Este prudent ca înștiințarea să fie înregistrată și păstrată împreună cu proiectul tehnic, contractul de montaj și documentele instalației. O discuție verbală la ghișeu nu înlocuiește dovada depunerii. Panouri pe acoperiș: structura trebuie să suporte greutatea Scutirea de la autorizare funcționează cât timp instalarea nu presupune intervenții majore asupra clădirii. Citește și: Balcoanele închise fără autorizație intră sub reguli noi din 25 august: cum pot fi legalizate și când se ajunge la demolare Panourile, profilele metalice, cablurile și celelalte elemente nu trebuie să pună în pericol acoperișul sau structura de rezistență. Pentru o casă veche, un acoperiș degradat ori o șarpantă fragilă, proprietarul nu ar trebui să se bazeze doar pe aprecierea echipei de montaj. O verificare realizată de un inginer structurist poate arăta dacă acoperișul suportă greutatea instalației, solicitările produse de vânt și încărcările suplimentare din timpul iernii. Dacă montajul necesită consolidarea sau modificarea structurală a acoperișului, trebuie analizat separat regimul lucrării de consolidare. Panourile pot fi exceptate de la autorizație, dar intervenția asupra structurii clădirii poate necesita proiect, expertiză tehnică și autorizare. Cu alte cuvinte, exceptarea sistemului fotovoltaic nu transformă automat în lucrări libere toate modificările făcute pentru a-l susține. Panouri în curte: și montajul pe sol poate fi exceptat Regula favorabilă nu se limitează la acoperiș. Prosumatorul poate amplasa panourile și pe sol, în curtea casei, fără autorizație de construire, dacă instalația deservește consumul propriu și se încadrează în condițiile legii. Montajul pe sol poate fi o soluție mai bună atunci când acoperișul este umbrit, orientat nefavorabil sau nu poate suporta instalația. Și în acest caz trebuie făcută înștiințarea primăriei, iar amplasarea trebuie să respecte dreptul de proprietate, siguranța instalației și eventualele restricții urbanistice sau de protecție. Atenție însă la suportul pe care sunt așezate panourile. O structură metalică simplă, strict necesară susținerii instalației, poate intra în infrastructura asociată sistemului. Situația se schimbă dacă proprietarul construiește, sub denumirea de „suport pentru panouri”, un garaj, o copertină, o terasă acoperită ori o construcție cu fundații și utilizare proprie. Într-un asemenea caz trebuie verificat separat dacă noua construcție poate fi executată fără autorizație, prin notificare sau numai după autorizare. Faptul că acoperișul său va purta panouri fotovoltaice nu scutește automat garajul ori copertina de regulile aplicabile construcțiilor. Panourile de pe un bloc nu sunt doar problema proprietarului apartamentului La bloc, dificultatea principală nu este autorizația, ci dreptul asupra acoperișului și fațadei. Acestea sunt, de regulă, părți comune ale condominiului, chiar dacă se află deasupra unui anumit apartament. Un proprietar nu poate ocupa unilateral o porțiune din acoperiș pentru sistemul său individual și nici nu poate perfora învelitoarea sau modifica traseele comune fără implicarea asociației de proprietari. În funcție de soluția tehnică și de modul în care este utilizată partea comună, pot fi necesare: - hotărârea adunării generale a asociației; - acordurile proprietarilor direct afectați; - stabilirea suprafeței de acoperiș care poate fi folosită; - reguli privind accesul pentru întreținere și reparații; - asumarea costurilor pentru eventualele deteriorări sau infiltrații; - un proiect comun, dacă energia urmează să deservească instalațiile condominiului. Excepția de la autorizația de construire nu anulează Legea nr. 196/2018 privind asociațiile de proprietari. Proprietarul apartamentului poate fi titularul instalației electrice, dar nu devine automat proprietarul acoperișului. Casele din zone protejate au un regim special Cea mai sensibilă situație apare atunci când casa este monument istoric, se află în curs de clasare, într-o zonă construită protejată ori în zona de protecție a unui monument. Panourile pot modifica vizibil învelitoarea, silueta acoperișului și imaginea stradală. De aceea, simpla regulă potrivit căreia sistemele fotovoltaice se montează fără autorizație nu trebuie aplicată mecanic. În cazul unui imobil care nu este monument, dar se află într-o zonă protejată, scutirea poate funcționa numai dacă lucrarea nu modifică structura de rezistență și nici aspectul arhitectural protejat al clădirii. Regulamentul local poate impune amplasarea panourilor pe versantul nevizibil din stradă, integrarea lor în acoperiș, anumite culori sau limitarea suprafeței ocupate. Pentru monumentele istorice și clădirile cu valoare arhitecturală, intervenția trebuie analizată împreună cu Direcția Județeană pentru Cultură sau, după caz, cu Ministerul Culturii. Pot fi cerute avize și soluții proiectate de specialiști atestați. Înainte de a cumpăra sistemul, proprietarul ar trebui să verifice în certificatul de urbanism, în lista monumentelor istorice și în regulamentul local dacă imobilul are un regim de protecție. O casă nu trebuie să fie ea însăși monument pentru ca restricțiile de patrimoniu să se aplice. Scutirea este pentru instalație, nu pentru un parc fotovoltaic O altă confuzie apare între sistemul unui prosumator și o investiție energetică independentă. Montarea câtorva panouri care produc energie pentru casă nu este echivalentă cu amenajarea unui parc fotovoltaic destinat în principal producției și comercializării electricității. Pentru proiectele de amploare pot interveni: - regulile privind funcțiunea permisă a terenului; - documentații de urbanism; - scoaterea terenului din circuitul agricol; - acordul sau autorizația de mediu; - avize privind accesul și racordarea; - autorizația de construire pentru lucrările și echipamentele proiectului. Dimensiunea instalației, destinația energiei și caracterul activității sunt esențiale. Un proprietar nu poate invoca regimul simplificat al prosumatorului pentru a amenaja, fără documentație, o capacitate comercială pe un teren liber. Lipsa autorizației nu elimină proiectul electric și procedura de racordare Autorizația de construire privește executarea lucrărilor asupra clădirii sau terenului. Pentru conectarea instalației la rețeaua publică există o procedură distinctă. Proprietarul care dorește să devină prosumator trebuie să urmeze cerințele operatorului de distribuție, care pot include: - cererea de racordare sau de actualizare a racordului existent; - documentația tehnică a instalației; - verificarea puterii aprobate; - executarea lucrărilor de către personal autorizat; - montarea ori înlocuirea contorului cu unul bidirecțional; - certificarea conformității instalației; - încheierea contractelor necesare pentru energia livrată în rețea. Un sistem izolat, care nu injectează energie în rețeaua publică, are un traseu diferit de unul conectat la rețea. În ambele cazuri trebuie însă respectate normele tehnice, de securitate electrică și de prevenire a incendiilor. Așadar, „fără autorizație de construire” nu înseamnă „fără proiect, fără electrician autorizat și fără acte la distribuitor”. Distanța față de vecin și reflexia luminii pot crea conflicte Legea nu stabilește o distanță generală unică de câțiva metri față de gard pentru orice panou montat în curte. Amplasarea trebuie însă să rămână pe proprietatea beneficiarului, să fie sigură și să nu producă vecinului prejudicii anormale. Problemele pot apărea dacă: - structura depășește limita de proprietate; - apa sau zăpada sunt dirijate spre terenul vecin; - instalația umbrește în mod excesiv proprietatea alăturată; - reflexia luminii creează un disconfort grav; - panourile sunt amplasate astfel încât pot cădea pe terenul vecin; - cablurile ori lucrările necesită acces pe proprietatea altuia. Respectarea regimului administrativ nu îl exonerează pe proprietar de răspunderea civilă. Chiar dacă primăria nu cere autorizație, vecinul poate solicita încetarea tulburării și repararea prejudiciului, dacă dovedește că instalația îi afectează în mod nejustificat proprietatea. Când trebuie cerut un răspuns scris de la primărie Proprietarul ar trebui să solicite un punct de vedere scris înainte de montaj atunci când: - casa este veche sau se află într-o zonă centrală protejată; - nu este clar dacă imobilul are valoare arhitecturală; - panourile vor fi montate pe un suport de mari dimensiuni; - lucrarea presupune fundații, consolidări ori modificarea acoperișului; - terenul se află în extravilan; - sistemul deservește mai multe imobile; - montajul se face pe acoperișul unui bloc; - instalația are o capacitate mult mai mare decât necesarul obișnuit al locuinței; - regulamentul local conține reguli speciale de aspect sau amplasare. Dacă autoritatea consideră că proiectul depășește simpla montare a unui sistem fotovoltaic, proprietarul va ști din timp ce documentație este necesară. Este mult mai sigur decât să afle după executarea lucrării că fundația, copertina ori intervenția structurală trebuia autorizată. Cea mai frecventă greșeală Regula corectă este mai nuanțată: sistemul fotovoltaic al prosumatorului poate fi montat fără autorizație, cu înștiințarea prealabilă a primăriei și respectarea legislației aplicabile. Scutirea nu acoperă automat consolidarea acoperișului, construirea unui garaj, ocuparea acoperișului comun al blocului, intervenția neavizată asupra unui monument sau amenajarea unui parc fotovoltaic. Înainte de montaj trebuie verificate patru lucruri: cine deține acoperișul ori terenul, dacă structura este sigură, dacă imobilul se află într-o zonă protejată și ce procedură cere operatorul de distribuție. Pentru o casă obișnuită, cu sistem destinat consumului propriu, drumul administrativ este simplificat considerabil. Situația devine însă mai complicată în momentul în care panourile nu mai sunt singura lucrare executată.

Panouri fotovoltaice pe casă sau în curte: când le montezi fără autorizație și când apar restricții în 2026
Bani în plus pentru pensionari de la Primărie: unde se mai pot depune cereri pentru tichete sociale în toamna lui 2026
Eveniment

Bani în plus pentru pensionari de la Primărie: unde se mai pot depune cereri pentru tichete sociale în toamna lui 2026

Pensionarii cu venituri mici pot primi, în anumite orașe, tichete sociale acordate din bugetul local, separat de ajutoarele plătite de stat. Programele nu sunt însă identice în toată țara: fiecare consiliu local stabilește suma, plafonul de venit, perioada de înscriere și produsele care pot fi cumpărate. În toamna anului 2026, cererile mai pot fi depuse la Cluj-Napoca, iar la Roman se deschide în octombrie o nouă sesiune pentru ajutorul de Crăciun. În alte municipii, campaniile de iarnă sunt anunțate, de regulă, mai târziu. Ajutoarele primăriei nu sunt aceleași cu tichetele acordate de stat Primul lucru pe care pensionarii trebuie să îl știe este că există două categorii diferite de sprijin. Citește și: Ajutoare de urgență pentru pensionari în 2026: cine poate primi bani și unde trebuie depusă cererea Programul național privind tichetele sociale pentru alimente și mese calde este finanțat din fonduri europene și de la bugetul de stat. În perioada 2025–2027, cardul este încărcat cu 125 de lei o dată la șase luni. În cazul pensionarilor, sprijinul se acordă persoanelor de cel puțin 65 de ani care beneficiază de indemnizația socială pentru pensionari. Pentru acest program nu se depune, de regulă, cerere la primărie, beneficiarii fiind identificați prin bazele de date ale instituțiilor publice. Separat, consiliile locale pot crea propriile programe, finanțate din bugetul municipiului. Aici regulile diferă considerabil: într-un oraș se pot acorda 500 de lei pe an, în altul 100 sau 200 de lei înaintea sărbătorilor, iar plafonul de venit poate varia de la aproximativ 1.300 de lei la 2.600 de lei. Primirea ajutorului național nu înseamnă automat că pensionarul este exclus de la programul local. Cumulul depinde de regulamentul adoptat de fiecare consiliu local. Cluj: 500 de lei pentru alimente, cu cereri până la 27 noiembrie Cel mai consistent program local identificat în această toamnă este „Alimente 2026”, derulat de Primăria Cluj-Napoca prin Direcția de Asistență Socială și Medicală. Citește și: Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026 Peste 9.000 de clujeni cu venituri reduse ar urma să beneficieze de tichete sociale în valoare de 500 de lei pentru fiecare persoană eligibilă. Cererile pot fi depuse până vineri, 27 noiembrie 2026, ultima zi lucrătoare a lunii. Sprijinul este acordat pe card și poate fi utilizat pentru cumpărarea de alimente. Pentru pensionari și celelalte categorii asimilate – invalizi, veterani, văduve de război, persoane deportate, foști prizonieri sau persecutați politic – plafonul este: - maximum 2.600 de lei venit net lunar, dacă solicitantul locuiește singur; - maximum 1.700 de lei venit net lunar pentru fiecare membru al familiei, dacă pensionarul locuiește împreună cu alte persoane. Programul îi include și pe șomerii cu venituri reduse, beneficiarii venitului minim de incluziune, persoanele cu handicap grav sau accentuat neinstituționalizate, victimele violenței domestice și victimele traficului de persoane. Dosarul pensionarului trebuie să conțină cererea și declarația pe propria răspundere, actele privind componența familiei, cupoanele de pensie și documentele care arată toate veniturile obținute de membrii familiei în luna anterioară solicitării. Cererile pot fi depuse la primăriile de cartier, la sediul DASM sau online, prin registratura electronică. Primăria verifică veniturile în sistemul PatrimVen și în propriile baze de date. O condiție importantă este ca solicitantul să își fi achitat obligațiile restante către bugetul local. Regulile complete sunt publicate de Primăria Cluj-Napoca. Roman: cererile pentru tichetele de Crăciun se depun din octombrie La Roman, pensionarii cu venituri reduse și persoanele cu handicap pot solicita două tranșe de tichete sociale în 2026: una pentru Paște și una pentru Crăciun. Citește și: Drepturile pensionarilor în spitale în 2026: când pot face gratuit RMN și CT, ce fac dacă li se cer bani și unde reclamă abuzurile Pentru tranșa de iarnă, cererile se depun în perioada 1 octombrie–6 noiembrie 2026, la Direcția de Asistență Socială Roman. Tichetele vor fi distribuite între 2 și 23 decembrie și trebuie ridicate până la sfârșitul anului. Ajutorul are o valoare de 100 de lei pentru fiecare tranșă și poate fi folosit pentru cumpărarea alimentelor de bază și a medicamentelor. Pot beneficia: - persoanele singure pensionare; - familiile în care cel puțin un membru este pensionar; - persoanele singure sau familiile în care există o persoană cu handicap; Condiția este ca venitul net să nu depășească 2.000 de lei pe lună pentru fiecare membru al familiei și solicitantul să aibă domiciliul în municipiul Roman. Dosarul cuprinde cererea-tip, declarația pe propria răspundere, actele de identitate, cuponul de pensie, documentele privind starea civilă și, dacă este cazul, adeverințele de salariu ale celorlalți membri ai familiei sau certificatul de handicap. Pentru persoanele nedeplasabile, cererea poate fi depusă de soț, soție ori de reprezentantul legal. Regulamentul prevede însă că declarațiile se completează și se semnează în prezența funcționarului Direcției de Asistență Socială. Calendarul și condițiile apar în regulamentul Primăriei Roman. Brașov: programul „Dar din suflet pentru seniori” Brașovul derulează programul „Dar din suflet pentru seniori”, prin care pensionarii cu venituri reduse primesc tichete sociale pe card, în valoare totală de 200 de lei, pentru cumpărarea de produse alimentare. La campania organizată înaintea Paștelui 2026 au fost eligibili pensionarii cu domiciliul în municipiul Brașov și venituri lunare de cel mult 2.000 de lei. Programul are la bază Hotărârea Consiliului Local nr. 102/2023 și este organizat, în mod obișnuit, atât înaintea Paștelui, cât și înaintea Crăciunului. La începutul lunii septembrie, sesiunea pentru sărbătorile de iarnă 2026 nu fusese încă anunțată oficial. Pensionarii care îndeplinesc plafonul de venit ar trebui să urmărească, în lunile octombrie și noiembrie, pagina Direcției de Asistență Socială Brașov. În campaniile anterioare, persoanele care dețineau deja cardul social primeau suma pe același suport, iar noii beneficiari trebuiau să depună documentele cerute de direcție. Iași: tichete de 100 de lei pentru aproape 12.000 de pensionari Primăria Iași acordă tradițional tichete sociale pensionarilor cu venituri mici, atât înaintea Paștelui, cât și cu ocazia sărbătorilor de iarnă. În primăvara anului 2026 au fost incluși în program 11.839 de pensionari de drept și pensionari de invaliditate ale căror pensii cumulate nu depășeau 1.800 de lei. Fiecare beneficiar a primit un carnet în valoare totală de 100 de lei, format din zece tichete a câte 10 lei. Pentru campania pascală, beneficiarii au fost identificați pe baza evidențelor Casei Județene de Pensii, cu condiția să aibă domiciliul în municipiul Iași și să fie în plată în luna de referință. Campania pentru Crăciun 2026 nu era încă lansată la începutul toamnei. Dacă municipalitatea păstrează procedura utilizată în anii precedenți, informațiile privind beneficiarii și distribuirea vor fi publicate mai aproape de sărbători de Direcția de Asistență Socială Iași. Pensionarii nu ar trebui să presupună însă că plafonul de 1.800 de lei sau suma de 100 de lei vor rămâne automat neschimbate: acestea trebuie confirmate prin anunțul aferent noii ediții. Botoșani: program separat pentru pensionarii cu cele mai mici venituri Și municipiul Botoșani acordă, în mod tradițional, tichete înaintea Paștelui și Crăciunului. În prima campanie din 2026, au fost eligibili pensionarii sistemului public care împliniseră sau urmau să împlinească vârsta de 65 de ani și aveau domiciliul în municipiu. Venitul provenit din pensie, la care s-a adăugat a douăsprezecea parte din dobânda anuală netă aferentă depozitelor bancare, nu putea depăși 1.307 lei. De asemenea, solicitantul nu trebuia să primească anumite indemnizații destinate persoanelor cu handicap grav sau accentuat. Tichetele puteau fi folosite nu numai pentru alimente, ci și pentru îmbrăcăminte, produse de igienă, medicamente, servicii medicale ori servicii de curățenie. Direcția de Asistență Socială Botoșani nu publicase încă, la începutul lunii septembrie, calendarul pentru Crăciun 2026. Existența campaniilor din anii anteriori nu înlocuiește însă anunțul oficial: pensionarii trebuie să verifice dacă programul este reluat și dacă plafonul de venit a fost modificat. Bistrița: sesiunea din 2026 s-a încheiat, dar programul continuă La Bistrița, cererile pentru tichetele și cardurile sociale din 2026 au fost primite între 2 iunie și 10 iulie. Au putut aplica pensionarii pentru limită de vârstă, beneficiarii pensiilor de invaliditate sau de urmaș, indiferent de vârstă, dacă aveau venituri nete lunare de cel mult 1.800 de lei. Au mai fost eligibile persoanele cu handicap accentuat neinstituționalizate, cu venituri în aceeași limită, precum și persoanele de peste 65 de ani fără niciun venit. Dosarul a cuprins actul de identitate, cuponul de pensie și, după caz, certificatul de handicap sau declarația privind lipsa veniturilor. Condițiile ediției din 2026 au fost publicate de Primăria Bistrița. În septembrie nu mai pot fi depuse cereri pentru această sesiune, dar programul este relevant pentru pensionarii care vor să urmărească lansarea ediției următoare. De ce diferă atât de mult sumele și plafoanele Tichetele locale nu reprezintă un drept acordat în mod uniform tuturor pensionarilor din România. Ele sunt beneficii de asistență socială create prin hotărâri ale consiliilor locale și plătite din bugetele municipiilor. Din acest motiv, două persoane care au aceeași pensie, dar locuiesc în orașe diferite, pot primi ajutoare diferite sau este posibil ca numai una dintre ele să fie eligibilă. Primăria poate condiționa sprijinul de: - domiciliul în localitate; - un anumit plafon al pensiei ori al venitului pe membru de familie; - vârsta solicitantului; - lipsa datoriilor la bugetul local; - depunerea unei cereri într-un interval strict; - prezentarea tuturor veniturilor familiei; - neinstituționalizarea beneficiarului. Unele programe iau în calcul exclusiv pensia, altele adună salariile membrilor familiei, indemnizațiile, veniturile din șomaj sau chiar dobânzile obținute din depozite bancare. Ce trebuie să facă pensionarul înainte de a merge la primărie Primul pas este verificarea site-ului primăriei și al direcției locale de asistență socială. Informațiile vechi găsite pe rețelele sociale pot conține termene, plafoane și sume care nu mai sunt valabile. În mod obișnuit, dosarul cuprinde: - cererea-tip și declarația pe propria răspundere; - cartea de identitate; - cuponul de pensie din luna anterioară; - acte privind membrii familiei; - dovezi ale veniturilor acestora; - certificatul de handicap, dacă este cazul; - împuternicirea sau documentele reprezentantului legal, dacă pensionarul nu se poate deplasa. Este importantă și data depunerii. Un pensionar care îndeplinește toate condițiile poate pierde ajutorul dacă prezintă dosarul după expirarea termenului. În toamna lui 2026, certitudinea este că programul de la Cluj-Napoca primește cereri până la 27 noiembrie, iar sesiunea de la Roman se desfășoară între 1 octombrie și 6 noiembrie. Pentru Brașov, Iași, Botoșani și alte localități care organizează campanii de Crăciun, pensionarii trebuie să urmărească noile anunțuri: simplul fapt că au primit tichete anul trecut sau înaintea Paștelui nu garantează acordarea automată a unei noi tranșe.

Renovări în apartament fără acte sau construcții ilegale: mai puțin de un an pentru autorizația care le poate salva
Eveniment

Renovări în apartament fără acte sau construcții ilegale: mai puțin de un an pentru autorizația care le poate salva

O casă ridicată fără autorizație, o anexă construită „după ureche”, un balcon închis fără acte sau un apartament modificat față de planul cadastral nu devin legale doar pentru că au trecut câțiva ani. Din 25 august 2026, noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (CATUC) introduce o procedură clară prin care anumite lucrări pot fi aduse în legalitate: autorizația de regularizare. Proprietarii trebuie să știe că aceasta nu este o amnistie și nu garantează păstrarea construcției. Dacă imobilul nu respectă regulile de urbanism, de siguranță sau de protecție a mediului, soluția poate fi modificarea ori chiar demolarea sa. Ce este autorizația de regularizare Autorizația de regularizare este una dintre marile noutăți ale CATUC, adoptat prin Legea nr. 169/2026 și intrat în vigoare la 25 august. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Potrivit articolului 301 din Cod, procedura se aplică atunci când au fost executate lucrări: - fără autorizația de construire cerută de lege; - cu încălcarea autorizației obținute; - diferit față de proiectul care fusese aprobat. Autorizația este emisă de aceeași autoritate care ar fi fost competentă să elibereze autorizația de construire – de regulă, primăria localității sau, în anumite situații, consiliul județean. Pe înțelesul tuturor, proprietarul nu cere aprobarea pentru ceva ce intenționează să construiască, ci solicită verificarea și, dacă legea permite, intrarea în legalitate a unei lucrări deja executate. Regularizarea nu înseamnă legalizare automată Existența noii proceduri nu înseamnă că orice clădire ridicată ilegal poate fi păstrată în schimbul unei taxe. Citește și: Gard, pergolă, garaj, piscină sau mansardă: ce mai poți construi fără autorizație după 25 august 2026 Primăria trebuie să stabilească dacă lucrarea respectă cumulativ: - reglementările urbanistice valabile; - cerințele fundamentale privind calitatea construcțiilor; - condițiile impuse de legislația de mediu; - cerințele speciale aplicabile anumitor imobile; - obligațiile fiscale și măsurile contravenționale prevăzute de lege. Așadar, proprietarul nu poate construi într-un loc în care planul urbanistic interzice construcția, iar apoi să oblige primăria să o accepte. De altfel, CATUC interzice inițierea sau aprobarea unei documentații de urbanism făcute special pentru a introduce în legalitate o construcție nelegală. Autorizația de regularizare este o cale de remediere, nu un drept necondiționat la păstrarea construcției. Ce construcții vor putea fi regularizate permanent După expirarea perioadei tranzitorii, procedura va rămâne disponibilă numai pentru anumite categorii expres prevăzute de articolul 301: Citește și: Balcoanele închise fără autorizație intră sub reguli noi din 25 august: cum pot fi legalizate și când se ajunge la demolare - locuințe unifamiliale cu regim de înălțime parter sau parter și un etaj și cu o suprafață construită desfășurată de maximum 150 de metri pătrați; - anexe ale locuințelor, anexe gospodărești sau anexe ale exploatațiilor agricole, cu o suprafață construită desfășurată de cel mult 150 de metri pătrați; - lucrări de închidere a balcoanelor, dacă nu s-a realizat o extindere pe domeniul public. Regimul permanent nu este destinat monumentelor istorice, construcțiilor din zonele de protecție ale monumentelor sau celor aflate în zone construite protejate, în condițiile stabilite de Cod. Nici în cazul acestor construcții mici regularizarea nu este garantată: casa, anexa sau balconul trebuie să treacă toate verificările urbanistice, tehnice și de mediu. Fereastra specială de un an, până la 25 august 2027 Cea mai importantă facilitate pentru proprietarii care au deja construcții sau modificări fără acte este perioada tranzitorie introdusă de CATUC. Până la 25 august 2027, autorizația de regularizare poate fi solicitată și pentru alte categorii de construcții decât cele care vor rămâne permanent eligibile. În această categorie pot intra, în funcție de situația concretă, clădiri mai mari, alte tipuri de imobile sau intervenții realizate în apartamente și clădiri existente. Condițiile rămân însă stricte. Lucrările trebuie să se încadreze în reglementările de urbanism aprobate și aplicabile la data emiterii autorizației de regularizare, să respecte cerințele fundamentale privind calitatea în construcții, iar proprietarul trebuie să își îndeplinească obligațiile fiscale și să suporte măsurile contravenționale aplicabile. Prin urmare, termenul de un an nu reprezintă o perioadă în care „se iartă” construcțiile ilegale. Este o fereastră limitată în care un număr mai mare de lucrări poate fi analizat pentru intrarea în legalitate. Primul pas: verificarea urbanistică Înainte de a cheltui bani pe toate expertizele, proprietarul ar trebui să afle dacă lucrarea are măcar șansa de a fi menținută. Un arhitect sau un urbanist poate compara situația din teren cu regulile aplicabile parcelei: funcțiunea permisă, retragerile față de limitele proprietății, regimul de înălțime, procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare, distanțele față de vecini și eventualele restricții privind zonele protejate. Această verificare este esențială. Dacă, de exemplu, construcția ocupă o zonă în care nu poate exista legal, depășește limite care nu pot fi corectate sau este amplasată pe domeniul public, simpla întocmire a unui dosar nu o va salva. Siguranța construcției trebuie dovedită prin expertize Primăria nu se poate baza numai pe declarația proprietarului că imobilul „stă în picioare de ani de zile și nu are nimic”. Respectarea cerințelor fundamentale de calitate se verifică prin expertize tehnice realizate de experți atestați. În funcție de tipul și amploarea lucrării, pot fi analizate: - rezistența mecanică și stabilitatea; - securitatea la incendiu; - igiena, sănătatea și protecția mediului; - siguranța și accesibilitatea în exploatare; - protecția împotriva zgomotului; - economia de energie și izolarea termică. În cazul unui apartament, de pildă, va conta dacă a fost afectat un perete structural, dacă intervenția pune în pericol clădirea, dacă au fost modificate instalații comune sau dacă lucrarea afectează evacuarea în caz de incendiu. Pentru o casă ori o anexă, expertul va verifica dacă soluția constructivă permite utilizarea în siguranță și dacă imobilul poate fi menținut în forma existentă. Primăria poate cere lucrări de conformare O construcție nu trebuie neapărat să fie perfect conformă în momentul depunerii cererii pentru a avea orice șansă de regularizare. Dacă problemele identificate pot fi remediate, autoritatea locală poate impune lucrări de aducere la conformitate. Uneori poate fi necesară și o autorizație de construire pentru lucrările corective sau o autorizație de desființare parțială. De exemplu, proprietarului i s-ar putea cere: - să consolideze anumite elemente; - să refacă o intervenție care afectează siguranța; - să reducă suprafața construită; - să desființeze o extindere nepermisă; - să elimine numai partea care încalcă reglementările. Aceasta este una dintre diferențele importante aduse de noua procedură: între păstrarea integrală și demolarea totală poate exista o soluție de conformare sau de desființare parțială. Dacă însă cerințele legale nu pot fi îndeplinite, primăria trebuie să aplice procedura de desființare. Ce documente pot fi necesare Conținutul concret al dosarului depinde de tipul construcției și de problemele constatate, dar proprietarul trebuie să se pregătească pentru o procedură tehnică, nu pentru o simplă cerere administrativă. În mod obișnuit, demersul poate presupune: - actele de proprietate; - documentația cadastrală și extrasul de carte funciară; - măsurători și relevee ale situației existente; - certificatul de urbanism; - proiectul întocmit de specialiști; - expertizele tehnice cerute pentru construcția respectivă; - verificarea încadrării în reglementările urbanistice; - actele sau punctele de vedere necesare în materia protecției mediului; - avizele și acordurile solicitate prin certificatul de urbanism; - dovada achitării taxelor și a celorlalte obligații; - documentele privind măsurile contravenționale aplicate. Lista exactă trebuie stabilită pentru fiecare imobil, după verificarea situației din teren și a cerințelor formulate de autoritatea competentă. Taxele pot fi de zece ori mai mari Intrarea în legalitate nu va fi ieftină, mai ales pentru construcțiile care pot beneficia numai de fereastra tranzitorie de un an. Articolul 301 prevede că, în acest regim excepțional, cotele aferente controlului de stat în amenajarea teritoriului, urbanism și construcții sunt de zece ori mai mari decât cele care ar fi fost datorate dacă lucrarea ar fi fost executată legal. Tot de zece ori este majorată taxa pentru certificatul de urbanism și pentru autorizare. La acestea se adaugă costurile proiectului, măsurătorilor, expertizelor, avizelor și eventualelor lucrări de conformare. Mecanismul a fost conceput astfel încât regularizarea să ofere o soluție pentru problemele existente, fără să devină o variantă mai comodă și mai ieftină decât obținerea autorizației înainte de începerea lucrărilor. Impozitul pe clădire se poate dubla Pentru clădirile executate nelegal și neregularizate, CATUC prevede majorarea cu 100% a impozitului pe clădiri. Majorarea se aplică de la data la care autoritatea locală constată situația de construire neautorizată și continuă până la obținerea autorizației de regularizare sau până la desființarea lucrărilor. Este importantă o precizare: plata impozitului dublu nu legalizează imobilul. Nici declararea construcției la direcția de taxe locale și nici plata impozitului timp de mai mulți ani nu țin loc de autorizație și nu înlătură sancțiunile privind disciplina în construcții. Amenda nu dispare prin regularizare Solicitarea autorizației de regularizare nu șterge automat contravenția săvârșită prin executarea lucrărilor fără actele necesare. CATUC prevede sancțiuni severe pentru executarea fără autorizație sau cu nerespectarea acesteia, amenzile putând ajunge, în funcție de gravitatea faptei și de impactul asupra vecinătăților, de la 50.000 la un milion de lei. Organul de control poate dispune oprirea lucrărilor și, după caz, încadrarea lor în autorizația inițială, obținerea autorizației de regularizare sau desființarea elementelor nelegale. Regularizarea rezolvă situația construcției pentru viitor, dacă sunt îndeplinite condițiile, dar nu transformă executarea inițială fără autorizație într-o faptă legală. Ce se întâmplă după 25 august 2027 După expirarea ferestrei tranzitorii, procedura va rămâne disponibilă numai pentru categoriile limitate prevăzute de regimul permanent. Pentru celelalte construcții neautorizate care nu au intrat în legalitate, autoritățile locale vor putea trece la desființarea lucrărilor, cu recuperarea cheltuielilor de la proprietar, sau vor solicita instanței demolarea totală ori parțială. În situațiile în care este necesară intervenția instanței, proprietarul va fi citat și își va putea formula apărările. Hotărârea prin care se dispune desființarea constituie însă titlu executoriu, iar costurile demolării vor fi suportate de persoana responsabilă. Autorizația nu este ultimul pas După obținerea autorizației și executarea eventualelor lucrări de conformare, proprietarul trebuie să finalizeze procedurile tehnice și cadastrale aplicabile. Situația din teren trebuie să corespundă cu documentația cadastrală și cu informațiile înscrise în cartea funciară. Acest lucru este deosebit de important la vânzarea imobilului sau la contractarea unui credit ipotecar. O construcție poate fi regularizată urbanistic, dar diferențele dintre realitate, releveul cadastral și cartea funciară trebuie la rândul lor corectate. Proprietarul nu ar trebui, prin urmare, să se oprească imediat ce primește autorizația. Ce ar trebui să facă proprietarul Persoana care știe că a construit sau a modificat un imobil fără actele necesare ar trebui să urmeze câțiva pași esențiali: Autoevaluarea: Să compare situația reală cu autorizația, proiectul și documentația cadastrală. Consultarea specialiștilor: Să ceară unui arhitect sau urbanist o verificare preliminară a posibilității de regularizare. Solicitarea actelor: Să solicite informații și certificatul de urbanism de la autoritatea competentă. Dosarul tehnic: Să obțină expertizele tehnice și documentațiile cerute. Conformarea: Să remedieze neconformitățile pentru care există soluții tehnice. Plata obligațiilor: Să achite taxele, obligațiile fiscale și sancțiunile aplicabile. Respectarea termenului: Să depună cererea în timp util, mai ales dacă imobilul intră numai în fereastra care se încheie la 25 august 2027. După regularizare, trebuie să actualizeze cadastrul și cartea funciară. Marea schimbare adusă de CATUC este, prin urmare, că proprietarii primesc o procedură expresă și previzibilă pentru rezolvarea unor situații rămase ani întregi într-o zonă gri. Dar mesajul legii este la fel de clar: ceea ce poate fi adus la conformitate poate fi salvat; ceea ce încalcă iremediabil regulile de urbanism, siguranță sau mediu nu poate fi păstrat numai pentru că a fost deja construit.

Cum obții pensia comunitară dacă ai lucrat în mai multe țări: acte necesare și reguli valabile în 2026
Eveniment

Cum obții pensia comunitară dacă ai lucrat în mai multe țări: acte necesare și reguli valabile în 2026

Românii care au lucrat legal în mai multe state europene nu pierd anii de contribuție și nici nu trebuie să deschidă câte un dosar în fiecare țară. Perioadele de asigurare se cumulează pentru stabilirea dreptului la pensie, însă fiecare stat calculează și plătește numai partea corespunzătoare activității desfășurate sub legislația sa. Dosarul poate fi depus la o singură instituție, care va comunica apoi cu toate țările implicate. Ce este, de fapt, „pensia comunitară” Denumirea de „pensie comunitară” este folosită curent, dar nu desemnează o pensie specială plătită de Uniunea Europeană și nici o pensie unică în care sunt transferate toate contribuțiile. Citește și: Ajutoare de urgență pentru pensionari în 2026: cine poate primi bani și unde trebuie depusă cererea Este mecanismul prin care sistemele publice de pensii din statele europene își coordonează regulile, astfel încât o persoană care a muncit în mai multe țări să nu piardă perioadele de asigurare. Principalele reguli sunt prevăzute de Regulamentul european nr. 883/2004 și de Regulamentul de aplicare nr. 987/2009. Acestea nu uniformizează pensiile și nu obligă statele să folosească aceeași vârstă de pensionare ori aceeași formulă de calcul.  Ele stabilesc însă trei principii esențiale: - perioadele de asigurare realizate în diferite state se iau în considerare împreună pentru deschiderea dreptului; - fiecare țară calculează partea care îi revine; - pensia poate fi plătită, de regulă, și în alt stat decât cel care a acordat-o. Regulile se aplică în statele Uniunii Europene, precum și, în condițiile acordurilor existente, în Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Elveția. Pentru Regatul Unit trebuie verificată situația concretă, deoarece după Brexit se aplică Acordul de retragere sau noile reguli de coordonare dintre UE și Regatul Unit. Anii lucrați în străinătate se adaugă la vechimea din România Cea mai importantă regulă este totalizarea perioadelor de asigurare. Citește și: Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026 Să presupunem că o persoană a lucrat 11 ani în România, 14 ani în Italia și 8 ani în Germania. Pentru verificarea îndeplinirii stagiului minim, instituțiile pot lua în calcul un total de 33 de ani. Astfel, cei 11 ani din România nu sunt analizați izolat atunci când persoana nu ar îndeplini doar cu aceștia condiția cerută de legislația română. Această adunare a perioadelor nu înseamnă însă că România va plăti pentru toți cei 33 de ani. România va suporta numai partea aferentă perioadelor recunoscute în sistemul său, Italia partea pentru cei 14 ani, iar Germania partea pentru cei opt ani. Prin urmare, contribuțiile nu se mută dintr-o țară în alta, iar salariile obținute în străinătate nu sunt transformate automat în puncte de pensie românești. Poți primi două, trei sau chiar mai multe pensii În practică, beneficiarul poate primi mai multe plăți și mai multe decizii de pensionare. Citește și: Drepturile pensionarilor în spitale în 2026: când pot face gratuit RMN și CT, ce fac dacă li se cer bani și unde reclamă abuzurile Fiecare instituție verifică propriile perioade de cotizare și aplică legislația națională. Dacă solicitantul a lucrat în România, Spania și Germania, el poate ajunge să primească: o pensie din România; o pensie din Spania; o pensie din Germania. Sumele pot intra separat în cont și chiar în zile diferite. Nu există o instituție europeană care să adune banii și să vireze lunar o singură „pensie comunitară”. Cum calculează fiecare țară suma datorată Instituția de pensii din fiecare stat efectuează, după caz, două calcule. Primul este calculul național sau „pensia independentă”. Acesta se face numai pe baza contribuțiilor plătite în țara respectivă, dacă persoana îndeplinește condițiile legale fără să fie nevoie de anii din celelalte state. Al doilea este calculul european, proporțional. Instituția adună perioadele realizate în statele participante și stabilește mai întâi o pensie teoretică: suma pe care persoana ar fi primit-o dacă ar fi lucrat toată perioada în acel sistem. Apoi păstrează numai proporția aferentă anilor lucrați efectiv în țara respectivă. Un exemplu simplificat: dacă o persoană are 30 de ani de asigurare în total, dintre care zece într-un anumit stat, acesta va calcula pensia teoretică pentru 30 de ani și va plăti partea corespunzătoare celor zece ani. Dacă sunt posibile ambele calcule, autoritatea trebuie să compare rezultatele și să acorde prestația mai avantajoasă, potrivit regulilor europene. Comisia Europeană explică mecanismul calculului național și pro-rata. Patru ani lucrați într-o țară nu se pierd O confuzie frecventă este că o perioadă mai mică decât stagiul minim cerut de un stat ar fi pierdută. De exemplu, dacă Germania solicită cel puțin cinci ani pentru deschiderea dreptului, iar o persoană a lucrat acolo numai patru ani, instituția germană trebuie să ia în considerare și perioadele realizate în celelalte state europene pentru a verifica eligibilitatea. Dacă stagiul minim este îndeplinit prin totalizare, Germania va putea plăti partea aferentă celor patru ani. Există o regulă specială pentru perioadele mai mici de un an. Dacă legislația statului respectiv nu permite acordarea unei pensii pentru o asemenea perioadă, lunile nu dispar, ci pot fi preluate în calcul de statul sau statele în care persoana a fost asigurată mai mult timp. Perioadele suprapuse nu sunt însă numărate de două ori. Dacă o persoană figurează asigurată simultan în două sisteme pentru același interval, instituțiile vor aplica regulile europene privind legislația competentă. Nu toate pensiile încep în aceeași zi Fiecare stat își păstrează propria vârstă standard de pensionare și propriile condiții de acordare. O persoană poate îndeplini condițiile pentru pensia românească în 2026, dar să fie obligată să mai aștepte pentru partea datorată de un alt stat. Pensia din acea țară va începe numai după atingerea vârstei prevăzute de legislația sa. Așadar, faptul că România emite o decizie de pensionare nu obligă automat Germania, Italia, Spania sau Franța să înceapă plata în aceeași lună. Solicitantul trebuie să analizeze atent și pensionarea anticipată. Începerea mai devreme a unei pensii poate reduce definitiv suma acordată de statul respectiv și poate avea consecințe diferite în celelalte sisteme.  Autoritățile europene recomandă verificarea vârstelor și a regulilor din fiecare țară înainte de alegerea datei pensionării. Unde se depune dosarul dacă locuiești în România Persoana cu domiciliul sau reședința obișnuită în România depune cererea la casa teritorială de pensii de care aparține. Nu trebuie să călătorească în fiecare țară și nici să depună, din proprie inițiativă, câte un dosar complet la fiecare instituție. Casa de pensii devine instituție de contact și transmite informațiile către autoritățile statelor în care solicitantul declară că a lucrat. Cererea depusă la instituția competentă este, în principiu, valabilă pentru toate statele implicate. Solicitantul trebuie însă să enumere complet țările și perioadele lucrate. O țară omisă din cerere poate însemna verificări suplimentare, întârzieri sau chiar necesitatea deschiderii ulterioare a unei noi proceduri. Solicitantul trebuie să completeze în mod obligatoriu o anexă specială la cererea de pensie, unde va nota: denumirea angajatorilor din străinătate, perioadele exacte (luna/anul), localitatea și, extrem de important, numărul de securitate socială/de identificare la pensie primit din acea țară (de exemplu, Codice Fiscale în Italia, N.A.F. sau N.I.R. în Franța, N.I.E. în Spania etc.). Acest număr scurtează timpul de căutare în bazele de date externe cu până la 80%. Unde depui cererea dacă locuiești în străinătate Românul stabilit într-un alt stat european depune cererea la instituția de asigurări sociale de la locul său de reședință, dacă a fost asigurat și acolo. Acea instituție va contacta casa teritorială de pensii din România și autoritățile celorlalte țări în care persoana a lucrat. Nu este necesară deplasarea în România. Dacă solicitantul nu a lucrat niciodată în statul în care locuiește, cererea se depune, de regulă, la instituția din statul în care a lucrat ultima dată. Aceeași regulă este prezentată atât de CNPP, cât și de Comisia Europeană. Ce acte sunt necesare Lista exactă depinde de tipul pensiei și de țările implicate. Pentru partea românească pot fi necesare, între altele: actul de identitate și documentele de stare civilă; carnetul de muncă și adeverințele privind vechimea; adeverințele privind sporurile, veniturile și condițiile de muncă; livretul militar sau diploma de studii, dacă perioadele respective sunt relevante; documentele cerute pentru pensia de invaliditate ori de urmaș, după caz; datele contului bancar. Pentru perioadele din străinătate sunt foarte importante: numărul de asigurare socială atribuit în fiecare țară; denumirea și adresa angajatorilor; datele exacte sau aproximative ale angajării; contractele de muncă, fluturașii de salariu, certificatele de activitate ori extrasele de contribuții disponibile; eventualele decizii sau comunicări primite de la instituțiile străine. Lipsa contractelor nu înseamnă automat pierderea perioadei. Instituțiile trebuie să verifice evidențele oficiale între ele. Totuși, un număr de asigurare greșit, un nume schimbat prin căsătorie sau lipsa datelor despre angajator poate prelungi considerabil procedura. Munca „la negru”, pentru care nu au fost declarate și plătite contribuții, nu devine stagiu de cotizare doar pentru că persoana poate demonstra că a locuit în țara respectivă. Excepție fac sistemele în care anumite drepturi sunt legate și de perioadele de rezidență, potrivit legislației acelui stat. Cu cât timp înainte trebuie începută procedura Dosarele internaționale durează mai mult decât cele exclusiv naționale, deoarece instituțiile trebuie să identifice persoana, să confirme perioadele și să schimbe documente. Este prudent ca verificarea situației să înceapă cu cel puțin șase luni înainte de data estimată a pensionării. Extraselor oficiale de cotizare din străinătate (cum ar fi cel de la INPS în Italia sau Deutsche Rentenversicherung în Germania) poate dura câteva luni. Asta nu înseamnă neapărat depunerea prematură a cererii oficiale, ci solicitarea extraselor de contribuții, verificarea numelor și numerelor de asigurare și strângerea actelor. O întârziere administrativă nu ar trebui să anuleze dreptul, dar depunerea tardivă a cererii poate afecta data de la care sunt acordate sumele, în funcție de legislația fiecărui stat. De aceea, pensionarul nu trebuie să aștepte până când toate autoritățile străine îi confirmă informal vechimea pentru a se adresa instituției competente. Fiecare stat emite propria decizie După verificări, fiecare țară transmite propria decizie privind dreptul, cuantumul și data începerii plății. Instituția de contact întocmește și o sinteză a deciziilor, cunoscută în procedura europeană sub forma documentului P1. Dacă deciziile par să se influențeze negativ sau există neconcordanțe între ele, beneficiarul poate solicita reexaminarea, în condițiile prevăzute de regulile europene. O decizie greșită nu se contestă însă „la Bruxelles”. Decizia emisă de România se atacă potrivit legislației române, iar cea emisă de Italia, Germania sau Spania se contestă prin procedura și în termenul indicate de instituția țării respective. Regulamentul nr. 987/2009 obligă fiecare autoritate să precizeze căile de atac și termenele aplicabile. Pensia poate fi virată într-un cont din România Pensia dobândită într-un stat european poate fi, în principiu, plătită beneficiarului care locuiește într-un alt stat participant. Persoana poate furniza un cont bancar acceptat de instituția plătitoare, însă trebuie să verifice eventualele comisioane de transfer și de schimb valutar. Faptul că pensionarul se mută în România nu îi anulează pensia obținută în străinătate. El trebuie însă să anunțe schimbarea adresei și să respecte obligațiile instituției plătitoare, inclusiv trimiterea certificatului de viață atunci când acesta este solicitat. Pensia comunitară nu se acordă automat Instituțiile europene schimbă informații, dar procedura nu pornește numai pentru că persoana a ajuns la o anumită vârstă. Este necesară o cerere de pensionare. De asemenea, simpla contribuție într-un stat nu garantează aceeași categorie de pensie în toate țările. O instituție poate acorda pensie pentru limită de vârstă, în timp ce alta poate considera că solicitantul nu a împlinit încă vârsta legală. În cazul pensiei de invaliditate, statele pot face evaluări medicale distincte și pot ajunge la concluzii diferite. Mit vs realitate În spațiul public există mai multe informații greșite privind pensiile comunitare. Atenție, așadar, la aceste afirmații: „Trebuie să aleg țara din care vreau pensia” – Fals. Persoana poate avea drepturi în fiecare stat în care a fost asigurată. „Anii din străinătate se transferă în România” – Fals. Ei sunt totalizați pentru deschiderea dreptului, dar rămân în evidența statului în care au fost realizați. „România va plăti inclusiv pentru salariile din străinătate” – Fals. Fiecare țară își calculează partea potrivit contribuțiilor și regulilor proprii. „Dacă am lucrat numai câțiva ani într-o țară, îi pierd” – De regulă, fals. Perioadele pot fi folosite prin totalizare, iar pentru intervalele mai mici de un an există reguli speciale. „Dacă m-am pensionat în România, toate pensiile pornesc automat” – Fals. Fiecare stat aplică propria vârstă de pensionare. „Trebuie să plătesc un intermediar ca să-mi adune vechimea” – Fals. Comunicarea dintre instituțiile publice este parte a procedurii oficiale și nu presupune plata unui comision către firme private. Regula esențială: anii se adună, banii nu Pentru un român care a lucrat în mai multe țări, formula cea mai simplă este aceasta: perioadele se adună pentru a verifica dreptul la pensie, dar fiecare stat plătește separat numai partea sa. O singură cerere poate pune în mișcare întregul mecanism, însă solicitantul trebuie să declare toate țările, să ofere date cât mai exacte și să înceapă pregătirea din timp. Pensia comunitară nu este un cadou european și nici o pensie în plus, ci garanția că mobilitatea între state nu șterge anii în care contribuțiile au fost plătite.

România și SUA, acord istoric care schimbă pensiile românilor: din 1 septembrie 2026, anii lucrați în cele două țări vor putea fi cumulați
Eveniment

România și SUA, acord istoric care schimbă pensiile românilor: din 1 septembrie 2026, anii lucrați în cele două țări vor putea fi cumulați

Românii care au lucrat legal atât în țară, cât și în Statele Unite își vor putea folosi, de la 1 septembrie 2026, perioadele de asigurare din ambele state pentru a îndeplini condițiile de pensionare. Acordul nu transferă contribuțiile dintr-o țară în alta și nu transformă anii lucrați în America în pensie românească. El elimină însă o problemă birocratică majoră: perioadele prea scurte pentru obținerea unei pensii nu mai rămân izolate în două sisteme care nu comunică între ele. Un acord semnat în 2023, aplicabil abia din 2026 Acordul în domeniul securității sociale dintre România și Statele Unite ale Americii a fost semnat la București la 23 martie 2023 și ratificat de România prin Legea nr. 3/2024. Citește și: Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026 Ulterior, prin HG nr. 650/2024, a fost aprobat Aranjamentul administrativ care stabilește modul concret în care instituțiile celor două state vor coopera, vor confirma perioadele de asigurare și vor soluționa cererile. Intrarea efectivă în vigoare a fost posibilă numai după finalizarea procedurilor interne din ambele țări și schimbul notificărilor diplomatice. Data de 1 septembrie 2026 a fost stabilită oficial prin Ordinul ministrului Afacerilor Externe nr. 1.076/2026. Documentul este descris drept un acord de „totalizare”, mecanism folosit de Statele Unite în relația cu numeroase alte țări pentru coordonarea sistemelor de securitate socială. Ce problemă exista până acum România și Statele Unite nu aveau un mecanism bilateral prin care perioadele de asigurare să poată fi puse împreună pentru deschiderea dreptului la pensie. Citește și: Cum se contestă corect o decizie de pensie în 2026: termenul de 45 de zile și cele mai frecvente greșeli Un român putea, de exemplu, să fi lucrat: - zece ani în România, insuficienți pentru stagiul minim contributiv de 15 ani cerut, în general, pentru pensia pentru limită de vârstă; - opt ani în Statele Unite, insuficienți pentru cele 40 de trimestre de asigurare necesare, în mod obișnuit, unei pensii americane de retragere. Persoana avea în total 18 ani de activitate, dar niciunul dintre cele două sisteme nu putea folosi anii din celălalt stat. Exista astfel riscul ca perioade importante de muncă și contribuție să nu deschidă dreptul la nicio pensie. De la 1 septembrie 2026, România și SUA vor putea totaliza perioadele de asigurare pentru a verifica dacă persoana îndeplinește condițiile minime prevăzute de fiecare legislație. Anii se adună pentru deschiderea dreptului, nu pentru plata unei singure pensii Cea mai importantă regulă este și cea care poate genera cele mai multe confuzii: totalizarea nu înseamnă că România preia contribuțiile plătite în Statele Unite și nici că SUA plătesc pentru anii lucrați în România. Perioadele din cele două țări sunt adunate numai pentru a verifica îndeplinirea condiției de stagiu. După deschiderea dreptului: - România calculează și plătește partea aferentă perioadelor de asigurare realizate în sistemul românesc; - Statele Unite calculează și plătesc partea aferentă perioadelor de asigurare realizate în sistemul federal american. Beneficiarul poate ajunge, așadar, să primească două plăți distincte, stabilite prin două decizii și calculate potrivit legislației fiecărui stat. Un exemplu simplu Să presupunem că o persoană a lucrat zece ani în România și opt ani în Statele Unite. Privite separat, perioadele pot fi insuficiente. Cei zece ani din România sunt sub stagiul minim contributiv de 15 ani. Cei opt ani din SUA pot însemna mai puțin decât cele 40 de trimestre necesare în sistemul american. În baza acordului, instituțiile pot lua în calcul cariera totală de 18 ani pentru a verifica dreptul. Dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții, România va calcula o prestație proporțională cu cei zece ani de asigurare românească, iar SUA vor calcula o prestație pe baza veniturilor și perioadelor asigurate în sistemul american. România nu va plăti o pensie pentru 18 ani, iar Statele Unite nu vor considera că persoana a muncit optsprezece ani în SUA. Sunt luați în calcul și anii lucrați înainte de 1 septembrie 2026 Acordul nu se aplică numai muncii desfășurate după intrarea sa în vigoare. La stabilirea drepturilor pot fi luate în considerare și perioadele de asigurare realizate anterior datei de 1 septembrie 2026. Prin urmare, un pensionar sau un viitor pensionar care a lucrat în America în urmă cu zece, douăzeci ori treizeci de ani poate beneficia de noul mecanism, dacă activitatea respectivă a fost acoperită de sistemul federal american de securitate socială. Nu vor putea fi transformate în perioade de asigurare: - munca nedeclarată; - activitățile pentru care nu a existat acoperire în sistemul relevant; - simpla ședere în Statele Unite; - perioadele petrecute cu viză turistică, fără activitate legală; - veniturile pentru care nu au fost create drepturi în sistemul federal american. Acordul recunoaște perioade de asigurare, nu orice perioadă în care persoana s-a aflat sau a desfășurat o activitate în cealaltă țară. Și programele Work and Travel pot conta, dar nu automat Studenții români care au lucrat legal în Statele Unite prin programe de tip Work and Travel se pot întreba dacă lunile respective vor conta la pensie. Răspunsul depinde de modul în care a fost tratat venitul în sistemul american. Dacă persoana a fost exceptată de la contribuțiile Social Security și Medicare, perioada nu generează trimestre de acoperire și nu poate fi folosită prin acord. Faptul că a existat un contract, un număr de securitate socială sau impozit federal reținut nu demonstrează automat plata contribuțiilor pentru pensia americană. Impozitul pe venit și contribuția la Social Security sunt obligații diferite. Persoana trebuie să își verifice istoricul veniturilor și al creditelor de asigurare în evidențele Social Security Administration. Pentru pensia americană sunt necesare cel puțin șase trimestre În sistemul american, dreptul obișnuit la pensia de retragere presupune, în general, acumularea a 40 de „quarters of coverage”, denumite frecvent credite sau trimestre de asigurare. Acordurile de totalizare permit folosirea perioadelor din celălalt stat dacă persoana nu are suficiente credite americane. Social Security Administration precizează însă că trebuie să existe cel puțin șase trimestre de acoperire în SUA pentru ca perioadele din celălalt stat să fie folosite la deschiderea dreptului american. Șase trimestre înseamnă aproximativ un an și jumătate de acoperire, dar nu trebuie confundate mecanic cu șase trimestre calendaristice consecutive. Creditele americane se acordă în funcție de veniturile asigurate realizate într-un an și de regulile valabile în perioada respectivă. Dacă persoana nu are nici măcar cele șase trimestre americane, anii lucrați în România nu vor crea singuri o pensie plătită de SUA. România nu plătește pentru perioade mai mici de un an Acordul conține și o regulă pentru perioadele foarte scurte. Dacă totalul perioadelor de asigurare realizate în România este mai mic de un an și acea perioadă nu generează singură un drept potrivit legislației române, instituția română nu va plăti o prestație separată pentru ea. Perioada nu dispare însă neapărat. Ea poate fi luată în considerare de instituția americană la stabilirea dreptului potrivit regulilor acordului. În sens invers, pentru ca SUA să acorde o prestație totalizată, persoana trebuie să aibă minimum cele șase trimestre de asigurare americană. Dacă îndeplinești condițiile fără totalizare, pensia se calculează după regulile naționale Dacă o persoană are suficient stagiu în România pentru a primi pensie fără anii americani, Casa de Pensii stabilește dreptul pe baza legislației române și a perioadelor realizate în România. În mod similar, dacă persoana are cele 40 de trimestre necesare în Statele Unite, SSA poate acorda prestația americană fără să folosească anii din România. Totalizarea intervine atunci când perioadele proprii unui sistem nu sunt suficiente. Ea este o punte pentru deschiderea dreptului, nu un bonus care dublează anii și nici un mecanism prin care aceeași perioadă este plătită de două ori. Acordul acoperă și pensiile de invaliditate și de urmaș Documentul nu se limitează la pensia pentru limită de vârstă. El se aplică sistemului public de pensii din România și programului federal american pentru bătrânețe, urmași, dizabilitate. Pot beneficia atât persoanele care au fost asigurate în unul sau în ambele state, cât și cele ale căror drepturi derivă de la ele, cum sunt soțul supraviețuitor sau copiii îndreptățiți la prestații de urmaș. Fiecare stat va verifica separat condițiile privind vârsta, invaliditatea, relația de familie, durata căsătoriei sau celelalte criterii prevăzute de propria legislație. Acordul coordonează perioadele de asigurare, dar nu uniformizează condițiile de pensionare din cele două țări. Ajutorul de deces are reguli speciale Pentru România, acordul se aplică și ajutorului de deces din sistemul public de pensii. Dacă dreptul la o prestație forfetară de deces ar exista potrivit legislațiilor ambelor state, acordul stabilește reguli pentru a evita plata dublă pentru același eveniment. Există însă o limitare importantă: drepturile la prestațiile forfetare de deces în baza acordului apar numai pentru decese produse după intrarea sa în vigoare. Acordul nu creează un nou ajutor pentru un deces survenit înainte de 1 septembrie 2026. Cererea se depune într-un singur stat Aici se află una dintre cele mai importante simplificări birocratice. Persoana nu va trebui, în principiu, să deschidă singură două proceduri complet separate și să călătorească între România și Statele Unite pentru a obține confirmarea perioadelor. Solicitantul poate depune cererea la instituția competentă din statul în care locuiește: - în România, la casa teritorială de pensii competentă; - în Statele Unite, la Social Security Administration. Instituția care primește cererea transmite informațiile și documentele necesare instituției din celălalt stat. Autoritățile vor comunica direct pentru confirmarea perioadelor de asigurare și soluționarea drepturilor. SSA arată că o cerere întemeiată pe un acord de totalizare poate fi depusă la un oficiu de securitate socială din SUA sau la instituția competentă din statul partener. Astfel, un român care locuiește în SUA nu trebuie să vină în România doar pentru a începe procedura. Cererea nu trebuie depusă de toată lumea la 1 septembrie Intrarea în vigoare a acordului nu înseamnă că toate persoanele care au lucrat în cele două țări trebuie să se prezinte imediat la Casa de Pensii. Cei care nu au ajuns încă la vârsta sau în situația în care pot solicita o prestație trebuie, în primul rând, să își verifice și să își păstreze documentele. Demersul imediat este important mai ales pentru: - persoanele cărora le-a fost respinsă anterior pensia din cauza stagiului insuficient; - pensionarii care primesc o prestație numai dintr-un stat și cred că pot deschide acum un drept și în celălalt; - urmașii care pot avea drepturi derivate; - persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare începând cu 1 septembrie 2026. Pentru o pensie deja stabilită, acordul nu produce automat o recalculare. Pensionarul trebuie să solicite instituției competente analizarea situației sale în baza noului acord. Activitatea trebuie identificată cât mai exact Instituțiile vor face schimb de date, dar solicitantul trebuie să ofere suficiente informații pentru găsirea perioadelor lucrate. Este util să pregătească: - actele de identitate românești și americane; - codul numeric personal; - numărul american de securitate socială; - perioadele aproximative în care a lucrat în fiecare țară; - denumirea și adresa angajatorilor; - carnetul de muncă și adeverințele românești; - formularele fiscale americane, cum sunt W-2, dacă le mai deține; - extrase sau informații din evidența Social Security Administration; - actele de stare civilă, pentru pensia de urmaș; - deciziile de pensionare sau de respingere emise anterior. Lipsa unui vechi contract american nu înseamnă automat că perioada este pierdută, dacă veniturile și creditele se regăsesc în evidențele SSA. Documentele păstrate de solicitant pot însă ajuta la identificarea și corectarea eventualelor erori. Dubla contribuție socială Acordul rezolvă și problema dublei contribuții sociale. Regula de bază este că o persoană trebuie să fie supusă unui singur sistem de securitate socială pentru aceeași activitate. În lipsa unui acord, un angajat trimis să lucreze în cealaltă țară putea ajunge, în anumite situații, sub incidența obligațiilor sociale din ambele state. Costul afecta atât salariatul, cât și angajatorul, fără să garanteze neapărat un drept suplimentar la pensie. De la 1 septembrie, acordul va stabili care legislație se aplică, astfel încât contribuțiile să fie datorate, în principiu, într-un singur sistem. Această parte a documentului este deosebit de importantă pentru companiile românești cu angajați trimiși în SUA, companiile americane care detașează personal în România și lucrătorii independenți cu activități transfrontaliere. Detașarea temporară și certificatul de acoperire Un angajat trimis temporar de un angajator dintr-un stat să lucreze în celălalt poate rămâne, în condițiile acordului, asigurat numai în sistemul țării de origine. Pentru dovedirea situației este necesar un certificat de acoperire. Acesta arată autorităților din statul gazdă că lucrătorul și angajatorul contribuie în celălalt sistem și sunt exceptați de la contribuțiile sociale acoperite de acord. Certificatul nu trebuie confundat cu: - un permis de muncă; - o viză; - un certificat fiscal general; - un document care scutește persoana de impozitul pe venit. Acordul privește securitatea socială. Nu elimină impozitele, obligațiile de imigrare, regulile de ședere sau toate contribuțiile și asigurările care pot exista în cele două state. Acordul nu acoperă automat asistența medicală Expresia „securitate socială” este mai largă decât pensia, dar acordul România–SUA are un domeniu precis. El vizează sistemul public românesc de pensii și programul federal american pentru bătrânețe, urmași și dizabilitate, precum și regulile de contribuție aferente. Documentul nu creează un sistem comun de asigurări medicale și nu oferă automat unui pensionar român acces gratuit la serviciile medicale din Statele Unite. De asemenea, nu trebuie confundat cu Medicare, Medicaid, asigurarea privată de sănătate, indemnizațiile de șomaj sau pensiile private. Pensia poate fi plătită în celălalt stat Un alt obiectiv al acordurilor de totalizare este protejarea plății prestațiilor atunci când beneficiarul locuiește în cealaltă țară. În principiu, mutarea din România în Statele Unite sau din SUA în România nu trebuie să anuleze pensia contributivă dobândită. Fiecare instituție își va plăti propria prestație potrivit acordului și legislației aplicabile. Există însă excepții. Anumite prestații românești necontributive, legate de domiciliu și de protecția socială internă, nu devin exportabile numai pentru că a intrat în vigoare acordul. În plus, plata unei prestații americane unui beneficiar care nu este cetățean sau rezident fiscal american poate avea reguli fiscale proprii. Acordul de securitate socială nu înlocuiește convențiile și legislația privind impozitarea veniturilor. Este acordul cu adevărat o rezolvare a birocrației? Acordul rezolvă patru obstacole majore: - permite instituțiilor să totalizeze perioadele de asigurare; - creează o procedură oficială de schimb al informațiilor; - permite depunerea cererii la instituția din statul de reședință; - elimină, în situațiile reglementate, dubla contribuție socială. Până acum, lipsa acordului nu era doar o problemă de hârtii. Era un gol juridic: Casa de Pensii din România nu putea folosi anii americani pentru completarea stagiului, iar SSA nu putea folosi perioadele românești pentru acordarea unei prestații totalizate. De la 1 septembrie 2026, cele două sisteme nu devin identice, dar încep oficial să comunice. Ce trebuie să facă persoanele care au lucrat în SUA Primul pas este verificarea istoricului de asigurare din ambele state. Persoana trebuie să afle: - câți ani contributivi are în România; - câte trimestre de acoperire are în Statele Unite; - dacă îndeplinește deja condițiile într-unul dintre sisteme; - dacă totalizarea este necesară pentru deschiderea unui drept; - dacă a primit anterior o decizie de respingere pentru stagiu insuficient. După 1 septembrie 2026, cei care locuiesc în România se pot adresa casei teritoriale de pensii. Cei stabiliți în America pot iniția procedura prin Social Security Administration. Este recomandabil ca solicitantul să menționeze expres că cere analizarea dreptului în baza Acordului în domeniul securității sociale dintre România și Statele Unite ale Americii, nu doar informații generale despre o pensie din străinătate. Anii nu mai rămân captivi între două sisteme Acordul nu oferă o pensie comună româno-americană și nu permite încasarea de două ori a banilor pentru aceeași perioadă. Importanța sa este mai simplă și mai concretă: munca legală desfășurată în cele două state poate forma o singură carieră pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare, chiar dacă fiecare țară își calculează și își plătește separat partea. Pentru un român cu zece ani de contribuții în țară și opt ani în America, diferența poate fi uriașă: înainte de acord putea avea două perioade insuficiente; după 1 septembrie 2026, aceleași perioade pot deschide dreptul la prestații din ambele sisteme. Adevărata schimbare nu este că anii se mută dintr-o țară în alta, ci că nu mai rămân pierduți între două administrații care, până acum, nu aveau baza legală să îi pună împreună.

Pensia poate crește și în 2026: adeverința care transformă veniturile uitate în bani în plus
Eveniment

Pensia poate crește și în 2026: adeverința care transformă veniturile uitate în bani în plus

Veniturile uitate prin arhive pot fi transformate, în 2026, în bani în plus la pensie. Primele, orele suplimentare, al 13-lea salariu sau plata în acord, obținute înainte de aprilie 2001, pot fi introduse în calcul dacă pensionarul prezintă adeverința întocmită conform anexei nr. 6 la Legea nr. 360/2023. Documentul poate fi depus fără termen-limită, însă majorarea se acordă numai din luna următoare cererii, astfel că orice amânare poate însemna bani pierduți. Pensia nu a fost calculată întotdeauna după toate veniturile încasate În vechiul sistem, pensia era stabilită în principal pe baza salariilor și sporurilor înscrise în carnetul de muncă. Citește și: Cum se contestă corect o decizie de pensie în 2026: termenul de 45 de zile și cele mai frecvente greșeli Numeroase sume primite efectiv de angajați nu erau valorificate sau nu puteau fi dovedite suficient de clar. Noua lege a pensiilor permite folosirea venitului total lunar realizat înainte de 1 aprilie 2001, cu condiția ca asupra acestuia să se fi datorat contribuția de asigurări sociale. Astfel, un pensionar care a fost plătit peste salariul tarifar înscris în carnetul de muncă poate cere ca diferența să fie luată în calcul. Nu denumirea venitului este decisivă, ci caracterul său contributiv și existența documentelor din statele de plată. Casa Națională de Pensii Publice enumeră printre veniturile care pot fi valorificate sporurile nepermanente, primele, premiile, al 13-lea salariu, orele suplimentare și plata în acord. Ce venituri pot aduce bani în plus În funcție de sistemul de salarizare și de perioada în care a lucrat pensionarul, pot fi valorificate: Citește și: Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026 - primele acordate lunar, trimestrial sau anual; - premiile pentru realizări deosebite; - al 13-lea salariu; - plata orelor suplimentare; - sporurile pentru muncă suplimentară; - sporul pentru lucrul sistematic peste program; - indemnizațiile pentru muncă nenormată; - veniturile obținute în acord global; - plata în acord individual sau colectiv; - plata cu bucata ori în regie; - anumite sporuri specifice unei ramuri sau profesii; - recompensele acordate în anumite sectoare; - alte sume plătite din fondul de salarii pentru care s-a datorat contribuția de asigurări sociale. Lista nu înseamnă că orice primă sau recompensă mărește automat pensia. Casa de Pensii verifică regimul legal aplicabil în luna în care suma a fost plătită și dacă aceasta a intrat în baza contribuției de asigurări sociale. Adeverința din Anexa 6 poate mări pensia Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, veniturile suplimentare nu se găsesc, de regulă, în baza electronică a Casei de Pensii. Citește și: Ajutoare de urgență pentru pensionari în 2026: cine poate primi bani și unde trebuie depusă cererea Pensionarul trebuie să le dovedească printr-o adeverință întocmită conform modelului din anexa nr. 6 la Legea nr. 360/2023. Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001, CNPP precizează că pensionarii nu trebuie să procure adeverințe privind veniturile nepermanente. Informațiile au fost declarate nominal de angajatori și se află în bazele electronice ale sistemului public de pensii. Prin urmare, demersul îi privește în primul rând pe cei care au lucrat înainte de aprilie 2001 și au câștigat mai mult decât salariul tarifar înscris în carnetul de muncă. Dacă există suspiciunea că veniturile declarate după 2001 sunt greșite sau incomplete, situația trebuie verificată separat. Angajatorul poate fi obligat să corecteze declarațiile nominale, iar o simplă adeverință nu înlocuiește întotdeauna rectificarea datelor fiscale. Carnetul de muncă nu arată întotdeauna câștigul real Carnetul de muncă poate menționa salariul de încadrare, funcția, vechimea și anumite sporuri permanente. El nu cuprinde însă neapărat toate sumele câștigate în fiecare lună. De exemplu, un salariat putea avea înscris un salariu tarifar de 3.000 de lei vechi, dar să primească într-o anumită lună 4.500 de lei datorită muncii în acord, orelor suplimentare și unei prime. Dacă pensia a fost calculată numai pe baza celor 3.000 de lei, diferența poate produce un punctaj lunar mai mare. Pentru recalculare nu este suficient ca pensionarul să își amintească faptul că primea „mai mulți bani în mână”. Sumele trebuie să rezulte din documentele contabile păstrate de fostul angajator sau de deținătorul arhivei. Adeverința trebuie eliberată pe baza statelor de plată Documentul esențial este adeverința privind venitul total lunar realizat, brut sau net, după caz, asupra căruia s-a datorat contribuția de asigurări sociale. Adeverința trebuie să respecte modelul din anexa nr. 6 la Legea nr. 360/2023 și să fie eliberată pe baza statelor de plată. Ea trebuie să permită Casei de Pensii să identifice, lună cu lună: - perioada lucrată; - funcția sau meseria; - salariul de încadrare; - sporurile și celelalte venituri; - venitul total lunar realizat; - temeiul în baza căruia sumele au fost plătite; - faptul că asupra veniturilor s-a datorat contribuția de asigurări sociale. Documentul trebuie să conțină datele de identificare ale angajatorului și ale salariatului, număr și dată de înregistrare, semnătura persoanei autorizate și celelalte elemente cerute de modelul legal. O adeverință generică potrivit căreia salariatul „a beneficiat de prime și ore suplimentare” poate fi insuficientă dacă nu arată cuantumul lunar și baza documentară. Ce trebuie menționat în cerere Dacă fostul angajator este încă activ, pensionarul trebuie să îi adreseze o cerere scrisă. În cerere este bine să solicite expres: „Adeverință privind venitul total lunar realizat, brut sau net, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, întocmită conform anexei nr. 6 la Legea nr. 360/2023, pe baza statelor de plată”. Formularea este importantă. O simplă cerere pentru „adeverință de vechime” poate conduce la eliberarea unui document care confirmă doar perioada lucrată, nu și veniturile necesare recalculării. Cererea trebuie înregistrată sau trimisă printr-un mijloc care permite dovedirea datei expedierii. Ce se întâmplă dacă angajatorul s-a desființat Desființarea fabricii sau a întreprinderii nu înseamnă neapărat că și arhiva a dispărut. Documentele pot fi păstrate de: - succesorul în drepturi al fostului angajator; - societatea care a preluat patrimoniul; - lichidatorul judiciar; - un operator economic autorizat să presteze servicii arhivistice; - o instituție publică sau o structură județeană a Arhivelor Naționale. Datele despre societate și eventualii succesori pot fi căutate la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Pentru identificarea operatorului care deține arhiva, pensionarul se poate adresa Arhivelor Naționale sau serviciului județean al instituției. Arhivele Naționale publică lista prestatorilor autorizați și tarifele maxime valabile în 2026. Adeverința poate costa, dar tarifele nu sunt nelimitate Dacă documentele sunt păstrate de un operator privat autorizat, serviciile de cercetare a arhivei și eliberare a adeverinței sunt prestate contra cost. Operatorul nu poate stabili însă orice sumă dorește. Limitele maxime ale tarifelor sunt stabilite anual de Arhivele Naționale. Pensionarul ar trebui să ceară înainte: - tariful pentru cercetarea arhivei; - costul adeverinței; - numărul lunilor sau anilor pentru care se face verificarea; - termenul de eliberare; - explicația sumelor solicitate. Înainte de a plăti pentru zeci de ani de cercetare, este util ca persoana să verifice carnetul de muncă, vechile fluturașe de salariu, decizia de pensionare și adeverințele deja aflate în dosar. Astfel poate restrânge perioada în care a primit veniturile suplimentare. „Mica recalculare” nu a închis dreptul pensionarilor Termenul de șase luni despre care s-a vorbit în legătură cu „mica recalculare” a creat impresia că adeverințele nu mai pot fi depuse după martie 2025. Interpretarea este greșită. Termenul de șase luni a fost stabilit pentru casele teritoriale de pensii, în vederea procesării din oficiu a adeverințelor care se găseau deja în dosare la 1 septembrie 2024. Pentru documentele depuse înainte de această dată, recalcularea trebuia efectuată din oficiu, cu acordarea drepturilor de la 1 septembrie 2024. Pensionarii care găsesc documentele ulterior le pot depune și în 2026. CNPP precizează explicit că nu există un termen-limită pentru depunerea lor. Adeverința depusă acum nu aduce toți banii din urmă Lipsa termenului-limită nu înseamnă că pensionarul va primi diferențele retroactiv de la data pensionării. Pentru adeverințele depuse după 1 septembrie 2024, recalcularea se face la cerere, iar drepturile rezultate se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii. De exemplu, dacă cererea și adeverința sunt înregistrate în octombrie 2026, noul cuantum se acordă din noiembrie 2026. Pensionarul nu va primi automat diferențele pentru anii anteriori în care veniturile nu s-au aflat la dosar. Tocmai de aceea, obținerea și depunerea documentului nu trebuie amânate inutil. Dreptul de a solicita recalcularea nu expiră, dar lunile anterioare cererii nu sunt recuperate. Adeverința nu produce efecte dacă rămâne acasă După obținerea documentului, pensionarul trebuie să depună la casa teritorială de pensii: - cererea pentru recalcularea pensiei; - adeverința în original; - actul de identitate; - după caz, alte documente solicitate pentru identificarea dosarului. Formularul este anexa nr. 16 la Normele de aplicare a Legii nr. 360/2023 și poate fi găsit între formularele publicate de CNPP. Cererea trebuie să primească număr de înregistrare. Adeverința trimisă fără o cerere clară de recalculare poate genera întârzieri sau discuții privind data de la care trebuie acordate noile drepturi. Cum verifici dacă venitul a fost deja folosit Înainte de a plăti o arhivă, pensionarul poate solicita Casei de Pensii: - consultarea dosarului de pensie; - copii după adeverințele existente; - buletinul de calcul sau informații privind veniturile valorificate; - confirmarea perioadelor pentru care au fost utilizate salariile din carnetul de muncă ori veniturile brute. Dacă adeverința privind veniturile nepermanente era deja în dosar înainte de 1 septembrie 2024, pensionarul nu trebuie să obțină automat un document nou. Mai întâi trebuie verificat dacă aceasta a fost analizată în cadrul recalculării din oficiu. Pentru adeverințele emise înainte de 1 septembrie 2024 se aplică regulile de valabilitate existente la momentul emiterii, inclusiv modelul prevăzut de Ordinul nr. 487/2021. Faptul că documentul nu arată identic cu noua anexă nr. 6 nu justifică, singur, respingerea sa. Nu orice venit duce la o pensie mai mare Casa de Pensii poate refuza valorificarea unei sume dacă: - nu rezultă că venitul a fost plătit din fondul de salarii; - pentru suma respectivă nu se datora contribuție de asigurări sociale; - documentul nu este întocmit pe baza statelor de plată; - veniturile nu sunt defalcate lunar; - adeverința nu respectă cerințele legale; - emitentul nu deține legal arhiva sau nu poate certifica datele; - sumele au fost deja incluse în calculul pensiei. Diurnele, deconturile, drepturile acordate pentru acoperirea unor cheltuieli și alte sume care nu au avut natură salarială nu devin contributive doar pentru că au fost primite în timpul raportului de muncă. De asemenea, expresia „s-a datorat contribuția” este esențială. Pensionarul nu trebuie să dovedească neapărat că fostul angajator și-a achitat corect toate obligațiile, dar adeverința și regimul legal trebuie să arate că pentru venitul respectiv exista obligația contribuției. Ce faci dacă adeverința este respinsă Casa de Pensii trebuie să emită o decizie de recalculare sau de respingere. Un răspuns verbal la ghișeu nu înlocuiește decizia și nu permite verificarea motivelor. Dacă documentul este respins, pensionarul trebuie să verifice: - ce element lipsește; - dacă venitul este considerat necontributiv; - dacă adeverința nu respectă modelul legal; - dacă emitentul nu a precizat baza documentară; - dacă sumele fuseseră deja valorificate. Uneori problema poate fi remediată prin corectarea sau completarea adeverinței. Dacă pensionarul consideră decizia nelegală, aceasta poate fi contestată la tribunal în termenul prevăzut de Legea nr. 360/2023. Un calcul simplu înainte de plata arhivei O adeverință nu garantează că majorarea va fi spectaculoasă. Efectul depinde de valoarea sumelor, numărul lunilor în care au fost primite și raportul dintre venitul pensionarului și salariul mediu al perioadei. O primă mică, acordată o singură dată, poate avea un efect redus. În schimb, munca în acord sau orele suplimentare plătite constant timp de mai mulți ani pot modifica semnificativ punctajul. Dacă cercetarea arhivei este costisitoare, pensionarul poate cere mai întâi o estimare, poate limita solicitarea la anii în care știe că a primit veniturile și poate consulta Casa de Pensii pentru a afla ce documente se află deja la dosar. Documentul vechi poate produce bani noi În 2026, pensionarii nu au pierdut dreptul de a valorifica primele, premiile, orele suplimentare, al 13-lea salariu sau plata în acord realizate înainte de aprilie 2001. Condițiile sunt ca veniturile să fi fost contributive, să nu fi fost deja incluse în calcul și să fie dovedite printr-o adeverință legală. Cea mai mare greșeală este așteptarea unei noi recalculări generale. Pentru documentele obținute acum, Casa de Pensii nu acționează din oficiu: pensionarul trebuie să depună adeverința împreună cu cererea de recalculare. Pensia poate crește din luna următoare solicitării, dar nu și pentru lunile în care documentul a rămas în arhivă sau în sertarul beneficiarului.

Construcțiile în curte: unde se termină dreptul proprietarului și când încep procesele cu vecinii
Eveniment

Construcțiile în curte: unde se termină dreptul proprietarului și când încep procesele cu vecinii

Poți ridica un garaj, un foișor sau o magazie în propria curte fără să-i ceri automat permisiunea vecinului. Libertatea de a construi se oprește însă la limita proprietății și la dreptul acestuia la siguranță și intimitate. CATUC simplifică, din 25 august 2026, procedurile pentru unele anexe, dar nu înlătură regulile din Codul civil și din documentațiile locale de urbanism. O amplasare greșită, o streașină trecută peste hotar sau o fereastră orientată direct spre curtea alăturată pot duce la oprirea lucrărilor, despăgubiri și chiar desființarea construcției. Poți construi fără să-i ceri automat voie vecinului Faptul că o construcție este amplasată în apropierea gardului nu înseamnă, prin el însuși, că proprietarul are nevoie de acordul vecinului. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Acesta nu poate decide discreționar dacă îți permite sau nu să construiești pe terenul tău. În principiu, nu ai nevoie de consimțământul lui dacă anexa: - este amplasată integral pe proprietatea ta; - respectă retragerile prevăzute de regulamentul local de urbanism; - nu afectează fundația, zidurile sau stabilitatea construcției vecine; - nu are ferestre ori terase realizate cu încălcarea distanțelor legale; - nu evacuează apa de ploaie pe terenul alăturat; - nu încalcă normele de securitate la incendiu; - este executată prin procedura legală aplicabilă: autorizație, notificare sau, în cazurile expres prevăzute, fără formalități. Un vecin nu poate bloca legal proiectul doar pentru că anexa îi schimbă priveliștea, îi umbrește o parte din curte sau nu îi place aspectul acesteia, dacă toate normele aplicabile sunt respectate. Situația se schimbă însă când construcția îi afectează efectiv proprietatea ori viața privată. CATUC simplifică actele, nu și regulile de construire Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor - CATUC, intrat în vigoare la 25 august 2026 - împarte lucrările în mai multe categorii: lucrări pentru care este necesară autorizație, lucrări realizate prin notificare și intervenții permise fără formalitățile clasice. Citește și: Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară În anumite localități rurale, anexele gospodărești precum garajele, terasele acoperite, pergolele, bucătăriile de vară, chioșcurile, piscinele sau grupurile sanitare, cu o suprafață cumulată de maximum 50 de metri pătrați, pot fi realizate prin procedura notificării prealabile. Facilitatea nu se aplică însă automat în toate satele. Sunt excluse, între altele, localitățile rurale din teritorii metropolitane, zonele construite protejate și zonele de protecție ale monumentelor istorice. Anumite anexe mici, demontabile, fără fundație, realizate din lemn sau metal, cu o suprafață cumulată de maximum 20 de metri pătrați și o înălțime de cel mult 2,5 metri, pot intra în categoria lucrărilor executate fără autorizație și fără notificare. Însă „fără autorizație” nu înseamnă „oriunde în curte”. CATUC precizează că și aceste construcții trebuie să respecte reglementările urbanistice, normele tehnice, legislația de mediu, regulile de protejare a patrimoniului și celelalte acte normative aplicabile. Nu există o singură distanță legală pentru toate anexele Una dintre cele mai frecvente confuzii este că orice garaj, magazie sau foișor ar trebui amplasat la o distanță standard față de gard. Citește și: Afacere în apartament după 25 august 2026: noile reguli CATUC pentru schimbarea destinației locuinței În realitate, nu există o singură valoare valabilă pentru toate terenurile și toate construcțiile. Distanța poate fi stabilită prin: - regulamentul local de urbanism aferent PUG-ului sau PUZ-ului; - regulile privind amplasarea construcțiilor pe parcelă; - normele de securitate la incendiu; - cerințele privind însorirea și igiena; - caracteristicile clădirilor învecinate; - prevederile Codului civil. Unele regulamente permit amplasarea anexei pe limita de proprietate, de exemplu într-o zonă în care clădirile sunt construite tradițional în regim înșiruit sau cuplat. Altele impun o retragere de doi, trei metri ori o distanță raportată la înălțimea construcției. Din acest motiv, primul document care trebuie verificat este certificatul de urbanism. Acesta arată ce regim juridic și urbanistic are terenul și ce distanțe trebuie respectate în cazul concret. Codul civil stabilește un minimum de 60 de centimetri În lipsa unei reguli speciale prevăzute de lege sau de regulamentul local de urbanism, articolul 612 din Codul civil impune o distanță minimă de 60 de centimetri între construcție și linia de hotar. Cei 60 de centimetri reprezintă însă numai regula civilă generală. Dacă regulamentul local cere trei metri, proprietarul nu poate invoca prevederea din Codul civil pentru a construi la 60 de centimetri. Se aplică norma mai restrictivă. Distanța se măsoară față de linia juridică de hotar, nu neapărat față de gardul pe care proprietarii îl văd în teren. Un gard vechi poate fi deplasat, iar limitele reale pot fi diferite de cele presupuse de vecini. Înaintea proiectării unei anexe lângă hotar este, de aceea, recomandată o ridicare topografică. Dacă fundația, peretele sau streașina depășește chiar și parțial limita cadastrală, nu mai este vorba doar despre nerespectarea unei distanțe, ci despre ocuparea proprietății altuia. Când devine necesar acordul vecinului Acordul vecinului poate fi necesar atunci când proprietarul vrea să se abată de la distanța minimă prevăzută de Codul civil sau când lucrările pot afecta imobilul alăturat. De exemplu, consimțământul său poate deveni relevant dacă: - anexa urmează să fie amplasată sub distanța legală față de hotar; - construcția se lipește de un zid sau de o clădire existentă; - săpăturile pot afecta fundația imobilului vecin; - trebuie realizate lucrări de consolidare ori protecție pe proprietatea alăturată; - se dorește deschiderea unor ferestre sau balcoane sub distanțele legale; - proiectul presupune folosirea unui zid comun. O simplă semnătură pe o schiță sau o înțelegere verbală nu oferă întotdeauna suficientă protecție. Atunci când se derogă de la distanțele impuse de Codul civil, acordul trebuie exprimat prin înscris autentic. Nici acordul vecinului nu permite însă orice. Proprietarii nu pot înlătura printr-o înțelegere privată normele obligatorii de urbanism, cerințele de securitate la incendiu sau restricțiile aplicabile zonelor protejate. Ferestrele spre curtea vecinului au reguli separate O anexă poate respecta distanța față de hotar și totuși să încalce dreptul la intimitate al vecinului. Codul civil stabilește reguli distincte pentru ferestre, balcoane, terase și alte amenajări care permit vederea asupra terenului alăturat. Pentru o fereastră sau un balcon cu vedere directă spre proprietatea vecină trebuie păstrată o distanță de cel puțin doi metri față de linia de hotar. Dacă vederea este oblică, distanța minimă este de un metru. Aceasta se măsoară perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al ferestrei sau balconului până la hotar. Prin urmare, faptul că peretele garajului a fost amplasat legal la o anumită distanță nu înseamnă că în acel perete poate fi deschisă orice fereastră. Amplasarea construcției și amplasarea ferestrelor sunt două probleme juridice diferite. Ce este „servitutea de vedere” Prin „servitute de vedere” se înțelege dreptul de a avea și păstra o fereastră, un balcon sau o altă deschidere care permite vederea asupra proprietății vecine în alte condiții decât cele permise de regula generală. Dacă vecinul acceptă o fereastră amplasată sub distanța legală, înțelegerea ar trebui consemnată prin act autentic și, după caz, înscrisă în cartea funciară. Astfel, situația rămâne clară inclusiv după vânzarea uneia dintre proprietăți. O permisiune verbală este riscantă. Vecinul se poate răzgândi, iar noul proprietar al terenului alăturat poate refuza să recunoască înțelegerea despre care nu există nicio dovadă. Într-un zid comun nu poate fi realizată o fereastră sau o altă deschidere fără acordul proprietarilor, indiferent de dimensiunile acesteia. O fereastră de lumină nu este neapărat o fereastră de vedere Codul civil permite realizarea unei ferestre destinate exclusiv iluminării, chiar dacă nu sunt respectate distanțele cerute pentru vederea directă sau oblică, dar numai dacă aceasta este construită astfel încât să împiedice vederea spre terenul vecin. Poate fi vorba despre un geam mat, fix, amplasat suficient de sus și conceput astfel încât o persoană să nu poată privi în curtea alăturată. Nu este suficient ca proprietarul să spună că deschiderea este „doar pentru lumină”. Modul de realizare trebuie să facă efectiv imposibilă vederea. În cazul unui foișor sau al unei terase acoperite, analiza poate fi mai complicată. Chiar dacă nu există ferestre, laturile deschise și platforma ridicată pot oferi o vedere permanentă asupra curții vecine. Amplasarea și soluțiile de protecție trebuie stabilite încă din proiect. Streașina și apa de ploaie nu pot trece hotarul Proprietarul trebuie să construiască acoperișul astfel încât apa de ploaie să se scurgă pe terenul său. Un burlan îndreptat spre curtea alăturată sau o streașină care trimite apa peste gard poate atrage răspunderea civilă. Niciun element al construcției nu ar trebui să depășească hotarul fără un drept legal. Regula privește nu numai zidul, ci și fundația, izolația, streașina, jgheabul ori alte elemente constructive. Chiar dacă anexa a fost autorizată, vecinul poate cere în instanță înlăturarea părților care îi ocupă proprietatea și repararea prejudiciului produs de infiltrații sau de evacuarea apelor. Autorizația nu înseamnă că vecinul nu mai poate contesta lucrarea Autorizația de construire și procedura notificării privesc relația dintre proprietar și autoritatea publică. Ele nu înlătură drepturile civile ale vecinului. Primăria poate autoriza o construcție pe baza documentelor depuse, dar nu soluționează definitiv un litigiu privind hotarul, proprietatea terenului sau afectarea unei clădiri învecinate. În funcție de situație, vecinul poate cere: - verificarea și oprirea lucrărilor; - suspendarea sau anularea autorizației; - readucerea construcției în limitele aprobate; - închiderea ori modificarea ferestrelor nelegale; - înlăturarea elementelor care depășesc hotarul; - repararea prejudiciilor; - desființarea totală sau parțială a construcției. Nici aprobarea tacită a unei notificări nu legalizează o lucrare care încalcă regulamentul de urbanism, Codul civil sau dreptul de proprietate al vecinului. Cum eviți un proces înainte să începi construcția Cea mai sigură soluție este verificarea situației juridice și urbanistice înainte de cumpărarea materialelor sau turnarea fundației. Proprietarul ar trebui să afle: - unde se află exact hotarul cadastral; - ce retrageri impune regulamentul local; - în ce procedură se încadrează anexa; - dacă sunt necesare autorizația ori notificarea; - ce distanțe de securitate la incendiu trebuie respectate; - dacă ferestrele, terasa sau foișorul permit vederea spre curtea vecină; - dacă lucrările pot afecta o fundație sau un zid existent; - unde vor fi evacuate apele de pe acoperiș. CATUC reduce birocrația pentru unele construcții mici, dar transferă o parte importantă a răspunderii către beneficiar, proiectanți și executanți. Faptul că o anexă poate fi ridicată prin notificare sau fără autorizația clasică nu îl scutește pe proprietar de obligația de a verifica toate regulile aplicabile. În fond, dreptul de a construi în propria curte este real, dar nu absolut. Proprietarul nu trebuie să ceară voie vecinului pentru fiecare garaj, foișor sau magazie. Trebuie însă să se asigure că lucrarea rămâne, juridic și fizic, în limitele terenului său. Dincolo de această limită încep reclamațiile, procesele și, în cazurile grave, obligația de a modifica sau desființa ceea ce a construit.

Gard, pergolă, garaj, piscină sau mansardă: ce mai poți construi fără autorizație după 25 august 2026
Eveniment

Gard, pergolă, garaj, piscină sau mansardă: ce mai poți construi fără autorizație după 25 august 2026

Noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, intrat în vigoare la 25 august 2026, schimbă una dintre regulile cu care proprietarii s-au obișnuit în ultimele decenii. Pentru o serie de lucrări, autorizația de construire nu mai este obligatorie. Asta nu înseamnă însă că orice gard, garaj, piscină sau modificare a casei poate fi făcută pur și simplu. Legea nr. 169/2026 introduce, în realitate, mai multe niveluri: lucrări care pot fi executate fără autorizație și fără notificare, lucrări care necesită notificarea prealabilă a primăriei, lucrări realizate pe baza unui aviz de amplasare și, în continuare, lucrări pentru care este obligatorie autorizația de construire. Fără autorizație nu înseamnă întotdeauna fără acte Una dintre cele mai importante noutăți ale Codului este procedura simplificată de notificare, reglementată de articolele 294-298. Citește și: Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară Proprietarul nu mai solicită autorizație de construire, dar trebuie să trimită primăriei, înainte de începerea lucrărilor, un formular de notificare și un proiect tehnic de execuție cu conținut simplificat, realizat de specialiști. Primăria are apoi 15 zile lucrătoare pentru a cere clarificări, documente suplimentare, pentru a respinge notificarea sau pentru a informa proprietarul că lucrarea necesită totuși autorizație. Dacă nu intervine o asemenea situație, aprobarea tacită produce efecte la expirarea celor 15 zile lucrătoare. Separat există lucrările prevăzute la art. 299, care nu necesită nici autorizație, nici notificarea prealabilă în sensul procedurii de mai sus. Chiar și aici însă proprietarul trebuie să respecte regulile de urbanism, normele tehnice, de mediu și de protecție a patrimoniului. Pentru unele categorii legea solicită, în plus, o simplă informare prealabilă, iar recepția la terminarea anumitor lucrări rămâne obligatorie. Un gard nou: de regulă notificare. Repararea celui vechi: fără notificare În cazul împrejmuirilor, diferența dintre reparație și construire este esențială. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Dacă proprietarul repară gardul existent fără să-i schimbe forma și materialele, lucrarea poate fi executată fără autorizație și fără notificare, în afara zonelor construite protejate și a zonelor de protecție a monumentelor istorice. Dacă însă gardul existent este desființat și se construiește unul nou, Codul îl trece în categoria intervențiilor executabile pe baza notificării prealabile, cu condiția respectării reglementărilor urbanistice aplicabile. Cu alte cuvinte, simpla formulă „gardurile se fac fără autorizație” este incompletă: regimul diferă în funcție de ceea ce face efectiv proprietarul. Pergola poate fi făcută chiar fără notificare Pentru proprietarii de case, pergola este unul dintre exemplele cele mai interesante. Citește și: Balcoanele închise fără autorizație intră sub reguli noi din 25 august: cum pot fi legalizate și când se ajunge la demolare Art. 299 permite realizarea, în interiorul proprietății și în afara zonelor construite protejate, a unor terase exterioare demontabile și pergole, fără autorizație și fără procedura notificării. Codul mai prevede separat că, în mediul rural, pot fi ridicate fără formalitățile de autorizare construcții noi de tip anexă, precum terase acoperite, pergole, bucătării de vară, chioșcuri sau magazii, dacă nu depășesc cumulat 20 mp și 2,5 metri înălțime, sunt fără fundație, au caracter provizoriu și demontabil și sunt realizate pe structură din lemn sau metal. Trebuie însă respectate în continuare PUG-ul, regulamentul local de urbanism și regulile civile aplicabile. Atenție însă la denumire: faptul că proprietarul numește o construcție „pergolă” nu o transformă automat într-o pergolă în sensul legii. O structură masivă, închisă, cu fundație și caracter permanent poate avea alt regim juridic. Garajul fără autorizație: facilitatea este pentru mediul rural Și în cazul garajelor apare o limitare foarte importantă. Art. 294 permite realizarea, pe baza notificării, a unor construcții noi exterioare locuințelor unifamiliale, precum garaje, terase acoperite, pergole, bucătării de vară, chioșcuri sau piscine, dacă acestea nu depășesc cumulat 50 mp. Facilitatea se aplică însă numai în intravilanul din mediul rural, în afara zonelor protejate și a zonelor de protecție a monumentelor istorice, cu respectarea documentațiilor de urbanism. Sunt exceptate localitățile rurale aflate în zone metropolitane. Legislația în vigoare nu mai stabilește o rază fixă în kilometri în jurul marilor orașe. Pentru București, teritoriul metropolitan cuprinde cel puțin județul Ilfov, iar în jurul municipiilor delimitarea se face în funcție de așa-numitele coroane urbane: localitățile aflate în imediata vecinătate a municipiului și, în cazul municipiilor reședință de județ, inclusiv o a doua coroană de localități. În practică, aceasta înseamnă că numeroase comune din jurul marilor orașe pot fi excluse de la facilitățile de construire simplificată pe care noul Cod le rezervă intravilanului rural din afara zonelor metropolitane. Prin urmare, nu se poate trage concluzia că, după 25 august, orice proprietar dintr-un oraș își poate construi un garaj prin simpla notificare. Pentru construcțiile noi care nu intră expres în excepțiile Codului rămâne aplicabil regimul autorizației de construire. Autorizația continuă să fie regula pentru clădirile noi, intervențiile și amenajările care nu beneficiază de o derogare expresă. Piscina: notificarea simplificată nu este o regulă generală Același principiu se aplică piscinelor. Codul menționează expres piscina printre construcțiile exterioare locuințelor unifamiliale care pot fi realizate în baza notificării, în limita cumulată de 50 mp. Dar și această facilitate este legată de mediul rural, intravilan, în afara zonelor protejate și, din nou, nu se aplică localităților rurale aflate în zone metropolitane. Așadar, formula „piscine fără autorizație după 25 august” trebuie folosită cu mare precauție. La oraș, o piscină nouă nu intră prin simplul fapt că este piscină în această excepție destinată construcțiilor rurale. Mansardarea podului existent se poate face prin notificare O altă schimbare importantă privește mansardele. Articolul 294 permite amenajarea unei mansarde într-un pod existent, inclusiv realizarea circulațiilor verticale într-o locuință unifamilială, pe baza notificării în locul autorizației de construire. Există însă două condiții majore: să nu se modifice volumetria generală a clădirii și să nu fie necesare măsuri de consolidare. Prin urmare, transformarea podului într-un spațiu locuibil poate beneficia de procedura simplificată, dar ridicarea pereților exteriori, crearea unui nivel suplimentar ori intervențiile structurale care depășesc condițiile prevăzute de Cod nu devin automat lucrări „fără autorizație”. Acoperișul poate fi și reconfigurat, dar numai cu maximum 50 de centimetri Și intervențiile asupra acoperișurilor trebuie diferențiate. O simplă reparație a acoperișului, învelitorii sau terasei, fără schimbarea formei și aspectului, poate fi executată fără autorizație și fără notificare. Dacă proprietarul vrea însă să înlocuiască acoperișul în aceeași formă sau să îl reconfigureze, procedura trece la nivelul notificării. Codul permite inclusiv înălțarea cu cel mult 0,50 metri, cu condiția ca înălțimea la streașină și la coamă să rămână în limitele maxime admise de regulamentul de urbanism. Ce poți repara în casă fără să mergi la primărie Lista lucrărilor care pot fi făcute fără autorizație și fără notificarea prevăzută la art. 294 este destul de largă. Printre acestea se numără: reparațiile și înlocuirile tâmplăriei interioare, anumite înlocuiri ale tâmplăriei exterioare cu păstrarea formei și dimensiunilor golurilor, reparațiile la zugrăveli, tencuieli, placaje și pardoseli, reparațiile instalațiilor interioare, sobelor și coșurilor de fum, montarea aparatelor individuale de climatizare sau a sistemelor locale de încălzire și preparare a apei calde. În cazul sistemelor fotovoltaice și al panourilor solare, autorizația de construire nu este necesară, dar legea cere înștiințarea prealabilă a autorității locale, precum și respectarea cerințelor tehnice privind stabilitatea structurii de susținere. La apartament, unele modificări trec pe notificare Procedura simplificată nu privește numai casele. În afara zonelor construite protejate și a zonelor de protecție a monumentelor, art. 294 permite pe baza notificării inclusiv renovarea și extinderea bucătăriei sau băii și închiderea în mod unitar a logiilor și balcoanelor din apartamentele aflate în clădiri de locuințe colective. Tot prin notificare pot fi realizate anumite compartimentări interioare nestructurale, demontabile și din materiale ușoare, dacă nu sunt afectate căile de evacuare, instalațiile de securitate la incendiu sau stabilitatea la foc a construcției. Asta nu înseamnă însă că orice perete dintr-un apartament poate fi mutat fără autorizație. Dacă intervenția nu se încadrează în condițiile exacte prevăzute de Cod, simpla notificare nu este suficientă. Ce este avizul de amplasare Noul Cod mai introduce un regim distinct, destinat unor categorii speciale de obiecte și amenajări: avizul de amplasare. Fără autorizație de construire, dar pe baza acestui aviz, pot fi instalate, printre altele: rastele pentru biciclete și trotinete, stații de încărcare pentru mașini electrice, toalete ecologice mobile, anumite sisteme pentru colectarea deșeurilor, tonete pentru presă, cărți și flori, automate de curierat, anumite rulote sau automate de vânzare, amenajări temporare pentru spectacole, târguri, expoziții, patinoare ori parcuri de distracții. Așadar, avizul de amplasare este o a treia variantă și nu trebuie confundat nici cu notificarea, nici cu autorizația clasică. Zonele protejate rămân o categorie specială O regulă esențială pentru proprietari este verificarea amplasamentului. Multe dintre scutirile prevăzute de Cod se aplică numai în afara zonelor construite protejate și a zonelor de protecție a monumentelor istorice. Pentru anumite intervenții în aceste zone există totuși o procedură de notificare specială, însă aceasta presupune și notificarea serviciului deconcentrat al autorității competente pentru patrimoniu și obținerea acordului scris al acestuia. Cu atât mai puțin trebuie presupus că lucrările asupra unui monument istoric pot fi realizate liber doar pentru că o lucrare cu aceeași denumire este exceptată în cazul unei case obișnuite.

Ajutoare de urgență pentru pensionari în 2026: cine poate primi bani și unde trebuie depusă cererea
Eveniment

Ajutoare de urgență pentru pensionari în 2026: cine poate primi bani și unde trebuie depusă cererea

O pensie mică nu aduce automat dreptul la un „ajutor de urgență”, însă pensionarii care ajung într-o situație financiară gravă din cauza unei boli, a unui incendiu, a pierderii locuinței sau a altor împrejurări excepționale pot solicita sprijin financiar sau în natură. În 2026 există două mecanisme principale: ajutoarele de urgență acordate de Guvern, din bugetul de stat, și cele acordate de primării, din bugetele locale. Condițiile și procedurile nu sunt însă identice, iar în cazul ajutoarelor locale sumele și criteriile pot diferi semnificativ de la o localitate la alta. Legea nr. 196/2016 permite atât ajutoare de urgență, cât și ajutoare comunitare pentru persoanele aflate în dificultate. Nu există un plafon național de pensie care garantează ajutorul Prima regulă importantă este că legea nu stabilește un plafon unic de pensie sub care orice pensionar primește automat un ajutor de urgență. Citește și: Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026 Venitul este unul dintre criteriile analizate, alături de gravitatea situației, cheltuielile pe care persoana trebuie să le suporte, starea de sănătate, nivelul de îndatorare și posibilitatea de a acoperi cheltuiala fără a-și pune în pericol nevoile elementare de trai. Așadar, două persoane cu aceeași pensie pot primi decizii diferite dacă una trebuie, de exemplu, să suporte cheltuieli medicale foarte mari, iar cealaltă nu se află într-o situație de necesitate comparabilă. Boala și cheltuielile medicale pot justifica acordarea unui ajutor Pentru pensionari, una dintre cele mai importante situații prevăzute de lege este cea legată de sănătate. Citește și: Drepturile pensionarilor în spitale în 2026: când pot face gratuit RMN și CT, ce fac dacă li se cer bani și unde reclamă abuzurile Ajutorul de urgență poate interveni atunci când boala sau tratamentul generează cheltuieli pe care persoana nu le poate acoperi fără să îi fie afectate nevoile de bază. La evaluarea cererii se iau în calcul gravitatea afecțiunii, durata tratamentului sau recuperării, dar și cât din costul serviciilor medicale, medicamentelor, protezelor, ortezelor ori dispozitivelor medicale este decontat de sistemul de asigurări de sănătate sau de alte surse. Pentru justificarea situației pot fi prezentate scrisori medicale, adeverințe de la medicul de familie sau specialist, precum și documente privind costul dispozitivelor ori materialelor medicale necesare. Prin urmare, un pensionar care are nevoie de un aparat auditiv, o proteză, un dispozitiv medical sau un tratament costisitor neacoperit integral nu trebuie să presupună că lipsa banilor îl lasă automat fără nicio soluție de asistență socială. Incendiu, inundație sau locuință grav afectată Legea enumeră expres situațiile de necesitate provocate de calamități naturale, incendii sau accidente grave. Citește și: Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026 Totuși, un detaliu legal crucial în 2026 este că ajutoarele de stat pentru calamități naturale (cutremur, inundații, alunecări de teren) sunt condiționate de existența asigurării obligatorii a locuinței (PAD). Cei care nu au casa asigurată pierd, prin lege, dreptul la ajutoare publice pentru reconstrucție în aceste trei situații. În schimb, în caz de incendiu sau avarii, sprijinul se acordă evaluând gradul de distrugere a bunurilor și valoarea pagubelor. În legislația românească aplicată în 2026, nu există o sumă maximă fixă plafonată prin legea-cadru pentru ajutoarele de urgență acordate de Guvern în caz de incendiu. Totuși, practica administrativă curentă a Guvernului prin Ministerul Muncii stabilește plafoane standard de până la 10.000 de lei per familie, valoare care poate fi depășită masiv (ajungând la 15.000 - 30.000 de lei) doar în cazuri de incendii de proporții sau dezastre cu impact comunitar major printr-o Hotărâre de Guvern. Ajutorul nu este rezervat exclusiv proprietarului. Poate beneficia de sprijin pentru bunurile proprii pierdute sau distruse și persoana care locuiește acolo cu chirie, în comodat sau ca tolerat, cu condiția ca aceasta să aibă formele legale de locuire (domiciliul sau reședința) înregistrate oficial la acea adresă. Ajutorul poate acoperi și alte situații grave de viață Lista nu este limitată la incendii și boli. Articolul 84 din Legea nr. 196/2016 permite intervenția și în alte situații care pot provoca sau accentua riscul de excluziune socială. Scopul ajutorului este, potrivit normelor, acoperirea unor nevoi precum menținerea locuinței și a condițiilor de locuit, asigurarea traiului zilnic sau accesul la servicii medicale și recuperare. În evaluarea unei cereri poate conta inclusiv nivelul de îndatorare al persoanei, dacă acesta a ajuns să creeze un risc real de excluziune socială, precum și posibilitatea pensionarului de a suporta cheltuiala excepțională din veniturile proprii fără să rămână fără resurse pentru necesitățile elementare. Cu alte cuvinte, autoritățile nu ar trebui să privească doar cifra înscrisă pe talonul de pensie, ci situația concretă în care se află persoana. Primul tip de sprijin: ajutorul acordat de Guvern Ajutoarele de urgență de la bugetul de stat sunt acordate în baza art. 84 din Legea nr. 196/2016. Guvernul le poate acorda, la propunerea Ministerului Muncii, persoanelor și familiilor aflate în situații de necesitate. Beneficiarii sunt aprobați nominal prin hotărâre de Guvern, iar banii provin din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii. Așadar, acesta nu este un ajutor pe care funcționarul de la ghișeu îl aprobă pur și simplu pe loc. Procedura începe însă printr-o cerere și o declarație pe propria răspundere, însoțite de documentele disponibile, depuse la agenția teritorială pentru plăți și inspecție socială – AJPIS – din zona în care solicitantul domiciliază, are reședința sau locuiește. Cererea poate fi depusă personal, prin poștă sau prin mijloace electronice. Agenția poate cere apoi primăriei să verifice situația în teren. Ancheta verifică și veniturile, nu doar problema reclamată Verificarea realizată de serviciul public de asistență socială urmărește componența familiei, veniturile realizate și situația concretă pentru care a fost solicitat ajutorul. Atunci când AJPIS solicită primăriei verificarea, aceasta trebuie efectuată în termen de maximum 10 zile, iar rezultatele sunt transmise agenției teritoriale. În funcție de caz, pensionarului îi pot fi cerute documente medicale, acte privind producerea unui incendiu sau a unui dezastru, documente de asigurare, acte privind costurile unui dispozitiv medical ori alte dovezi relevante. Există însă o prevedere favorabilă solicitantului: lipsa unora dintre documente nu conduce automat la respingerea cererii. Autoritatea trebuie să stabilească, inclusiv prin verificarea situației, dacă ajutorul este necesar. În schimb, dacă solicitantul refuză să furnizeze informațiile necesare verificării, legea permite concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea sprijinului. Ajutorul de urgență poate fi cerut și de la primărie Există însă și o a doua cale, foarte importantă și uneori mai accesibilă: ajutorul de urgență local. Articolul 85 din Legea nr. 196/2016 permite autorităților locale să acorde, din bugetul propriu, ajutoare de urgență persoanelor aflate în situațiile prevăzute de lege, dar și ajutoare comunitare, în bani sau în natură, persoanelor singure și familiilor aflate în dificultate. Aici intervine însă o diferență majoră: condițiile concrete sunt stabilite prin hotărârile consiliului local. De aceea, un pensionar din București, Iași, Cluj sau dintr-o comună poate găsi plafoane de venit, cuantumuri, situații eligibile și documente diferite. Nu există o sumă unică pe țară pentru ajutorul local de urgență. Primul drum util este, prin urmare, la direcția sau serviciul de asistență socială al primăriei de domiciliu. Poți primi ajutor chiar dacă nu beneficiezi de venit minim de incluziune O confuzie frecventă poate apărea chiar din denumirea legii: ajutoarele sunt reglementate prin Legea privind venitul minim de incluziune, dar ajutorul de urgență nu este rezervat exclusiv beneficiarilor de VMI. Legea vorbește despre familii și persoane singure aflate în situații de necesitate sau dificultate, iar veniturile sunt analizate ca parte a evaluării sociale. Așadar, un pensionar nu trebuie să renunțe să depună cererea doar pentru că nu primește venit minim de incluziune. Pentru unele situații, ajutorul poate fi acordat din nou În cazul situațiilor deosebite determinate de starea de sănătate sau de alte cauze care pot conduce la excluziune socială, normele prevăd că ajutorul de urgență de la bugetul de stat poate fi acordat periodic, în principiu nu mai mult de o dată într-o perioadă de 12 luni. Pentru cazuri deosebite există însă posibilitatea acordării unui nou ajutor înainte de expirarea celor 12 luni, dacă necesitatea este justificată printr-un referat special. Prin urmare, regula nu este „ai primit o dată și nu mai poți cere nimic”, mai ales dacă apare o nouă situație gravă. Ajutorul nu este impozitat și nu taie alte drepturi sociale Ajutoarele de urgență acordate de Guvern potrivit art. 84 alin. (1) nu sunt supuse impozitului pe venit. Mai important pentru persoanele cu venituri foarte mici, aceste sume nu sunt luate în calcul la stabilirea altor drepturi de asistență socială acordate din bugetul de stat sau din bugetele locale. Prin urmare, primirea unui asemenea ajutor excepțional nu ar trebui să transforme suma respectivă într-un „venit” care să îl scoată ulterior pe beneficiar dintr-o altă schemă de sprijin. Atenție: ajutorul de urgență nu este ajutorul financiar acordat pensionarilor în 2026 Cele două măsuri nu trebuie confundate. Separat de sistemul ajutoarelor de urgență, în 2026 Guvernul a instituit prin OUG nr. 23/2026 un ajutor financiar special pentru pensionarii cu venituri lunare cumulate de până la 3.000 de lei. În funcție de venit, ajutorul anual este de 1.000, 800 sau 600 de lei și se plătește în două tranșe egale, în mai și decembrie 2026. Acesta este acordat din oficiu, prin casele de pensii, fără cerere din partea pensionarului. Ajutorul de urgență funcționează exact invers: nu este acordat tuturor pensionarilor sub un anumit prag, ci presupune existența unei situații extraordinare de dificultate și o evaluare individuală. Ce trebuie să facă pensionarul care are nevoie urgentă de bani Practic, pensionarul aflat într-o situație gravă are două uși la care poate bate. Pentru ajutorul local, trebuie să contacteze serviciul sau direcția de asistență socială a primăriei și să ceară informații despre hotărârea consiliului local privind ajutoarele de urgență și ajutoarele comunitare. Pentru ajutorul de la bugetul de stat, cererea și declarația pe propria răspundere se adresează AJPIS din județul în care solicitantul domiciliază, are reședința sau locuiește. Documentele medicale, dovezile cheltuielilor, actele privind pagubele și veniturile trebuie anexate atunci când există. Cel mai important este însă ca solicitantul să explice concret ce s-a întâmplat, cât îl costă situația respectivă și de ce veniturile sale nu îi permit să suporte cheltuiala fără să îi fie afectate nevoile de bază. Pentru că, în materia ajutoarelor de urgență, nu numai valoarea pensiei contează. Contează mai ales diferența dintre veniturile pe care pensionarul le are și povara excepțională pe care trebuie să o suporte.

Construcții începute înainte de 25 august: ce acte nu trebuie refăcute și ce poți pierde dacă o iei de la zero
Eveniment

Construcții începute înainte de 25 august: ce acte nu trebuie refăcute și ce poți pierde dacă o iei de la zero

Intrarea în vigoare, la 25 august 2026, a noului Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor nu înseamnă că proprietarii care aveau deja un certificat de urbanism, avize sau un PUZ în lucru trebuie să arunce dosarul și să înceapă procedura de la zero. Legea nr. 169/2026 conține reguli tranzitorii tocmai pentru proiectele începute sub vechea legislație. Certificatele de urbanism emise înainte de 25 august rămân valabile, PUZ-urile și PUD-urile deja inițiate pot continua după regulile vechi, iar avizele obținute nu sunt automat anulate. Există însă diferențe importante în funcție de stadiul în care se afla dosarul la 25 august. Certificatul de urbanism obținut înainte de 25 august Cea mai simplă situație este cea a proprietarului care avea deja un certificat de urbanism emis înainte de intrarea în vigoare a noului Cod. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Articolul 582 alin. (4) din Legea nr. 169/2026 stabilește expres că certificatele de urbanism emise anterior intrării în vigoare a Codului își păstrează valabilitatea. Prin urmare, proprietarul nu trebuie să solicite automat un nou certificat doar pentru că, între timp, legislația s-a schimbat. Contează însă termenul înscris în document. Dacă certificatul era încă valabil la 25 august, el poate fi folosit în continuare până la expirarea sa. Mai mult, pentru obținerea autorizației de construire se păstrează, în principiu, traseul stabilit prin certificatul respectiv. Cu alte cuvinte, primăria nu ar trebui să spună proprietarului: „a apărut noul Cod, luați alt certificat și începeți totul din nou”. Ce se întâmplă cu avizele cerute prin certificatul vechi Și aici Codul oferă o protecție importantă proprietarului. Citește și: Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară Autorizația de construire sau de desființare poate fi emisă pe baza avizelor solicitate prin certificatul de urbanism eliberat înainte de 25 august, iar acestea urmează regimul juridic aplicabil la data emiterii certificatului. Așadar, dacă certificatul de urbanism din iunie 2026 cerea, de exemplu, avize de la operatorii de utilități, mediu, cultură sau alte instituții, simpla intrare în vigoare a Codului nu rescrie automat lista respectivă. Nici avizele deja obținute nu dispar doar pentru că s-a schimbat legea. În cazul documentațiilor de urbanism aflate în procedură, Codul spune chiar expres că avizele deja obținute își păstrează valabilitatea. Trebuie însă verificat dacă un anumit aviz avea propriul termen de valabilitate sau dacă între timp s-au schimbat elementele proiectului ori condițiile care au stat la baza emiterii lui. PUZ sau PUD început înainte de 25 august Pentru Planurile Urbanistice Zonale, Planurile Urbanistice de Detaliu și celelalte documentații de urbanism, regula tranzitorie este și mai clară. Citește și: Balcoanele închise fără autorizație intră sub reguli noi din 25 august: cum pot fi legalizate și când se ajunge la demolare Procedurile de elaborare, avizare și aprobare demarate înainte de 25 august 2026 rămân supuse legislației în vigoare la data la care au fost inițiate. În practică, un PUZ început legal înainte de intrarea Codului în vigoare nu trebuie refăcut după toate regulile noului Cod doar pentru că aprobarea sa are loc după 25 august. Aceeași logică se aplică și PUD-urilor sau altor documentații de urbanism aflate deja în procedură. Primăria Cluj-Napoca, de exemplu, și-a actualizat deja informațiile pentru public și precizează expres că formularele aferente vechii proceduri pot continua să fie folosite pentru documentațiile de urbanism inițiate în baza certificatelor emise înainte de 25 august 2026. „Am început proiectul” nu înseamnă că procedura juridică a fost începută Noul Cod impune o demarcație clară în acest sens. Pentru documentațiile de urbanism (PUZ/PUD), data inițierii procedurii nu este ziua în care proprietarul a angajat arhitectul sau a început să schițeze planurile. În sens administrativ, procedura se consideră începută doar dacă solicitarea oficială a fost înregistrată la primărie, iar autoritatea a emis actul de pornire, cum este Certificatul de Urbanism în scop de PUZ/PUD sau Avizul de Oportunitate, înainte de 25 august 2026. Este o diferență esențială: un proprietar care spune „lucrez la planuri din luna mai” dar nu a depus nicio cerere oficială la primărie până la 25 august va fi obligat să supună întregul proiect regulilor stricte din noul Cod, fără a beneficia de vechea legislație. Avize lipsă pentru un PUZ început anterior: Codul permite o scurtătură Există și o facilitate interesantă pentru documentațiile de urbanism aflate în curs. Chiar dacă procedura începută înainte de 25 august rămâne, ca regulă, sub legea veche, pentru avizele care nu fuseseră încă obținute, noul Cod permite continuarea procedurii într-o formă simplificată, prin analizarea documentației în comisia de avizare integrată. Avizele deja obținute sunt luate în considerare și își păstrează valabilitatea. Există însă o nuanță: textul spune că procedura „poate” fi continuată astfel. Nu rezultă că orice solicitant poate impune automat utilizarea traseului simplificat, indiferent de stadiul documentației și de organizarea efectivă a noilor comisii. Dacă între timp s-a schimbat primăria sau instituția care emite autorizația Noul Cod schimbă în anumite cazuri și competența autorităților care emit actele. Ce se întâmplă cacă certificatul de urbanism a fost emis de o instituție, iar după 25 august autorizația ar trebui emisă de alta? Codul spune că certificatul vechi nu se pierde. Dacă între emiterea certificatului și solicitarea autorizației competența s-a mutat la altă autoritate, noua autoritate competentă poate emite autorizația pe baza certificatului de urbanism deja eliberat și aflat în termen de valabilitate. Proprietarul nu trebuie, așadar, să reia automat întreaga procedură numai pentru că între timp s-a modificat instituția competentă. Dacă autorizația de construire a fost deja emisă O autorizație de construire legal emisă înainte de 25 august nu devine nulă doar pentru că legea în baza căreia a fost acordată a fost ulterior abrogată. În practică, autorizațiile deja emise continuă să producă efecte potrivit termenelor și condițiilor pentru care au fost eliberate. Specialiștii în urbanism care au explicat tranziția către CATUC au arătat, de asemenea, că autorizațiile deja emise rămân valabile până la finalizarea lucrărilor ori până la expirarea termenului aplicabil. Proprietarul trebuie însă să respecte exact autorizația: proiectul, termenul de începere, durata de execuție și eventualele obligații înscrise în ea. Schimbarea legii nu este un motiv pentru modificarea unilaterală a proiectului deja autorizat. Zona gri: cererea pentru autorizație depusă, autorizația nu a fost încă emisă Aici apare una dintre cele mai importante capcane ale regimului tranzitoriu. Articolul 582 protejează explicit certificatele de urbanism emise anterior și stabilește reguli foarte clare pentru documentațiile de urbanism începute înainte de 25 august. În schimb, Codul nu conține la fel de explicit o regulă generală pentru toate cererile de autorizație de construire depuse înainte de 25 august și rămase nesoluționate la acea dată. Această lacună a fost semnalată și în analizele juridice ale noului act normativ. Există opinii ale specialiștilor din administrația de urbanism potrivit cărora dosarele deja depuse ar trebui continuate conform legislației aplicabile la momentul depunerii. Așadar, dacă dosarul de autorizație era deja depus, dar nesoluționat la 25 august, proprietarul ar trebui să solicite în scris autorității confirmarea regimului procedural aplicat dosarului, mai ales dacă i se cer documente suplimentare sau refacerea unor părți ale proiectului. Ce acte nu trebuie refăcute automat după 25 august Pentru proprietarul care se află la jumătatea procedurii, regula practică poate fi rezumată simplu: Certificatul de urbanism emis înainte de 25 august: rămâne valabil până la expirarea termenului său. Avizele deja obținute: nu sunt anulate automat; pentru documentațiile de urbanism în curs Codul prevede expres menținerea valabilității lor. PUZ sau PUD inițiat legal înainte de 25 august: continuă, ca regulă, potrivit legislației aplicabile la data inițierii procedurii. Autorizația de construire deja emisă: nu este anulată de simpla intrare în vigoare a noului Cod și trebuie folosită în condițiile și termenele sale. Dosarul pregătit, dar procedura administrativă neîncepută: nu beneficiază automat de regulile tranzitorii doar pentru că proprietarul cheltuise deja bani pe arhitect, proiect sau studii. Nu renunța la un certificat vechi înainte să verifici ce pierzi O greșeală ar putea fi solicitarea inutilă a unui nou certificat de urbanism doar pentru că „s-a schimbat legea”. Un certificat nou înseamnă că proiectul intră pe actualul cadru legislativ și poate conduce la un traseu procedural diferit, alte cerințe sau alte documente. De aceea, cine are deja un certificat valabil, avize sau o documentație de urbanism în curs ar trebui să verifice mai întâi dacă poate continua procedura existentă. Cu atât mai mult cu cât articolul 582 a fost introdus tocmai pentru ca schimbarea radicală de legislație de la 25 august să nu transforme mii de dosare aflate deja în lucru în maculatură. Legea veche vs Codul nou Pentru PUZ, PUD și celelalte documentații de urbanism inițiate înainte de 25 august, regula este continuarea după legislația existentă la momentul inițierii. Pentru certificatele de urbanism deja emise, documentele rămân valabile și pot fi folosite în continuare, în termenul lor. Pentru avizele deja obținute, schimbarea Codului nu impune automat reluarea procedurii. Pentru proiectele începute administrativ după 25 august, se aplică noul Cod. Iar în cazul unei cereri de autorizație deja depuse, dar încă nesoluționate la 25 august, situația trebuie tratată cu mai multă prudență, deoarece dispozițiile tranzitorii nu formulează aceeași regulă explicită pe care o prevăd pentru PUZ/PUD și certificatele de urbanism. Regula cea mai importantă pentru proprietari este, prin urmare, una foarte practică: nu aruncați actele vechi și nu începeți procedura de la zero înainte de a verifica regimul tranzitoriu aplicabil exact dosarului dumneavoastră.

Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară
Eveniment

Cum obții mai repede dreptul de a construi după 25 august: autorizație în aproximativ 65 de zile, schimbare majoră pentru casele la țară

Noul Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, intrat în vigoare la 25 august 2026, schimbă semnificativ procedurile pentru cei care vor să construiască o casă sau să facă alte investiții imobiliare. Una dintre promisiunile majore ale CATUC este reducerea timpului necesar pentru obținerea unei autorizații de construire la aproximativ 65 de zile, față de cele patru-opt luni pe care Ministerul Dezvoltării le indica pentru vechiul sistem. Separat, pentru anumite construcții mici din mediul rural, Codul introduce o procedură și mai simplă: notificarea primăriei, în locul autorizației clasice. Autorizația „în 65 de zile” CATUC scurtează și disciplinează mai multe etape ale procedurii: certificatul de urbanism, obținerea avizelor și emiterea autorizației. Citește și: Renovările la bloc: regulile se schimbă din 25 august 2026. Ce mai poți modifica în apartament fără autorizație Ministerul Dezvoltării a prezentat noul sistem ca pe unul care ar trebui să reducă durata totală a autorizării la aproximativ 65 de zile. Codul nu spune însă, într-un singur articol, că orice autorizație trebuie obligatoriu emisă în maximum 65 de zile. Există termene distincte pentru diferitele etape: certificatul de urbanism, avizele și autorizația propriu-zisă. Dacă documentația este incompletă sau proiectul necesită clarificări ori proceduri suplimentare, durata totală poate fi mai mare. Ce încearcă noul Cod să elimine Una dintre marile probleme ale vechiului sistem era că proprietarul sau proiectantul trebuia să obțină succesiv numeroase avize de la instituții diferite. Citește și: Balcoanele închise fără autorizație intră sub reguli noi din 25 august: cum pot fi legalizate și când se ajunge la demolare CATUC introduce treptat o logică de ghișeu unic, digitalizare și avizare integrată. Certificatele de urbanism, avizele și autorizațiile urmează să fie gestionate printr-o platformă digitală națională, iar avizele să fie corelate mai eficient între instituții. Scopul este ca solicitantul să nu mai petreacă luni întregi transportând documente între primărie, furnizorii de utilități și diferite autorități. Marea noutate: anumite case de la țară nu mai trec prin autorizația clasică Pentru proprietarii din mediul rural există însă o schimbare și mai spectaculoasă. Citește și: Afacere în apartament după 25 august 2026: noile reguli CATUC pentru schimbarea destinației locuinței CATUC permite, în condiții stricte, construirea unei singure locuințe unifamiliale pentru folosință proprie, cu o suprafață desfășurată totală de maximum 150 mp, prin procedura notificării administrației locale. Cu alte cuvinte, proprietarul nu mai parcurge procedura obișnuită de autorizare, dar nici nu poate construi pur și simplu după bunul plac. Ce condiții trebuie să îndeplinească locuința Facilitatea nu se aplică oricărei case. Locuința trebuie să fie amplasată în intravilanul unei localități rurale, să fie destinată folosinței proprii și să aibă o suprafață desfășurată de cel mult 150 mp. Regimul admis este unul redus: parter sau demisol și parter, fără subsol și fără etaje suplimentare. Construcția trebuie în continuare să respecte regulamentul de urbanism aplicabil terenului, retragerile față de limitele proprietății, regimul de ocupare a terenului, accesul, utilitățile și celelalte condiții urbanistice. „Fără autorizație” nu înseamnă „fără proiect” Aceasta este probabil cea mai importantă precizare. Noul Cod nu elimină arhitectul, inginerul și proiectul tehnic. Casa poate fi realizată fie pe baza unui proiect-tip pus la dispoziție de autorități, fie pe baza unui proiect individual întocmit de specialiști: arhitecți cu drept de semnătură, ingineri proiectanți de structuri și proiectanți de instalații. În cazul proiectului individual trebuie respectat și specificul arhitectural local, iar documentația este verificată în condițiile prevăzute de Cod. Așadar, ceea ce dispare este procedura clasică de emitere a autorizației, nu obligația de a construi corect și în baza unei documentații tehnice. Primăria are 15 zile pentru notificare Procedura simplificată presupune depunerea unei notificări, însoțită de documentația prevăzută de Cod. Autoritatea locală are un termen scurt, de 15 zile, pentru verificarea situației. Dacă proiectul nu se încadrează în condițiile procedurii simplificate, proprietarul poate fi obligat să urmeze procedura obișnuită de autorizare. Prin urmare, notificarea nu este o simplă informare de tipul „vă anunț că mâine încep casa”, ci o procedură administrativă în care administrația verifică dacă investiția poate beneficia de regimul simplificat. Anexele de până la 50 mp, procedura simplificată CATUC introduce aceeași logică și pentru o serie de construcții gospodărești din mediul rural. Prin notificare pot fi realizate, în condițiile Codului, garaje, terase acoperite, pergole, bucătării de vară, chioșcuri, piscine, grupuri sanitare și alte anexe, dacă suprafața lor nu depășește 50 mp cumulat. În această categorie pot intra inclusiv construcții mai mici de 20 mp dacă sunt permanente, au fundație și nu se încadrează în categoria anexelor provizorii care pot fi realizate fără notificare. Atenție: regula nu se aplică în toate comunele Există și o limitare geografică importantă. Procedura simplificată pentru aceste anexe se aplică în mediul rural, însă nu și localităților rurale din zonele metropolitane, potrivit regulilor stabilite de CATUC. De aceea, faptul că terenul se află administrativ într-o comună nu este suficient pentru a presupune automat că proprietarul poate construi prin simpla notificare. Zonele protejate rămân sub reguli mai stricte Nici existența unei case mici și nici amplasarea în mediul rural nu înlătură regimul special al patrimoniului. Dacă terenul se află într-o zonă construită protejată sau în zona de protecție a unui monument istoric, pot interveni obligații suplimentare și procedura simplificată nu se aplică în aceleași condiții. Aceeași prudență este necesară și în cazul terenurilor cu alte restricții speciale. Ce este cu adevărat nou față de vechea legislație Sub vechea Lege nr. 50/1991, construirea unei locuințe noi presupunea, ca regulă, obținerea unei autorizații de construire. Legea permitea deja anumite simplificări și exceptări pentru lucrări minore, dar nu exista acest regim general prin care o casă unifamilială nouă de până la 150 mp să poată fi construită în mediul rural pe baza procedurii de notificare. Prin urmare, aici vorbim despre o noutate reală: pentru o categorie foarte precisă de locuințe, controlul administrației se mută de la procedura clasică de autorizare la verificarea unei notificări și a proiectului. Ce nu s-a schimbat CATUC simplifică birocrația, dar nu legalizează construcția „după ureche”. Proprietarul trebuie în continuare să aibă dreptul de a construi pe teren, să respecte documentațiile de urbanism, să folosească proiecte întocmite de specialiști, să respecte cerințele de siguranță și calitate în construcții și să achite taxele datorate. O casă de 149 mp care încalcă retragerile față de vecini sau regimul urbanistic nu devine legală doar pentru că este sub pragul de 150 mp. Două proceduri diferite pe care proprietarii nu trebuie să le confunde După 25 august 2026, pentru publicul larg sunt importante două simplificări distincte. Pentru majoritatea construcțiilor, autorizația de construire rămâne necesară, dar noul Cod încearcă să reducă semnificativ timpul de obținere prin termene mai scurte, avizare integrată și digitalizare. Pentru anumite locuințe unifamiliale și anexe din mediul rural, legea merge mai departe și permite procedura notificării, care poate înlocui autorizația clasică dacă sunt îndeplinite toate condițiile. Așadar, formula „casă de 150 mp fără autorizație” este adevărată doar pe jumătate. Mai corect este: o casă mică, în mediul rural, poate fi construită fără autorizația clasică, dar numai cu proiect, cu respectarea regulilor urbanistice și după parcurgerea procedurii legale de notificare.

Paradoxul 2026: în plină explozie a inteligenței artificiale, facultățile de Informatică și Automatică pierd candidați
Eveniment

Paradoxul 2026: în plină explozie a inteligenței artificiale, facultățile de Informatică și Automatică pierd candidați

Facultățile de Informatică, Automatică și Calculatoare din Iași înregistrează în 2026 unele dintre cele mai mari scăderi de candidați din ultimii ani, relatează Ziarul de Iași. Paradoxal, declinul vine într-o perioadă dominată de dezvoltarea inteligenței artificiale, însă universitățile spun că este prea devreme pentru a lega direct cele două fenomene. La Automatică și Calculatoare, scădere de 59% La Facultatea de Automatică și Calculatoare a TUIASI, numărul candidaților a coborât de la 1.080 în 2023 la numai 448 în 2026, o reducere de aproximativ 59%. Citește și: Cine controlează Eco Igienizare București, compania care protejează de la dispariție țânțarii Capitalei Pentru prima dată în cel puțin 15 ani, facultatea va avea locuri disponibile și la admiterea din toamnă. Decanul Adrian Burlacu spune că fenomenul se observă la nivel național și că trebuie analizate inclusiv percepția tinerilor asupra domeniilor dificile, bazate pe matematică și fizică. Informatica pierde peste jumătate dintre candidați Și Facultatea de Informatică a UAIC a coborât de la 719 candidați în 2024 la 326 în 2026, o scădere de aproximativ 55%. Pentru toamnă au rămas 48 de locuri. La ETTI, doar 273 de candidați s-au înscris pentru 325 de locuri, iar facultatea redeschide admiterea de toamnă după doi ani.

Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026
Eveniment

Punctele de stabilitate pot adăuga sute de lei la pensie: cine le primește și cum se calculează în 2026

Punctele de stabilitate au devenit una dintre cele mai importante componente ale noii formule de calcul a pensiilor. Ele îi avantajează pe cei care au contribuit mai mult de 25 de ani la sistemul public de pensii și pot aduce, în cazul unei cariere lungi, câteva sute de lei în plus la pensia lunară. În 2026, sistemul rămâne neschimbat, iar valoarea punctului de referință este de 81 de lei. Ce sunt, de fapt, punctele de stabilitate Punctele de stabilitate sunt un bonus introdus prin Legea nr. 360/2023 pentru persoanele care au un stagiu de cotizare contributiv mai mare de 25 de ani. Citește și: Scutiri și reduceri la impozitul pe casă în 2026: ce s-a schimbat pentru pensionari și persoanele cu handicap Ideea este simplă: cu cât o persoană a cotizat efectiv mai mult timp la sistemul public de pensii, peste pragul de 25 de ani, cu atât primește un bonus mai mare. Punctele de stabilitate nu reprezintă o indemnizație separată și nu sunt plătite distinct. Ele se adaugă la punctele obținute din contribuțiile plătite de-a lungul vieții profesionale, iar rezultatul intră în formula de calcul a pensiei. De la câți ani se primesc punctele de stabilitate Primii 25 de ani de stagiu contributiv nu aduc puncte de stabilitate. Citește și: Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026 Bonusul începe numai pentru ceea ce depășește acest prag. Legea stabilește trei trepte: pentru fiecare an contributiv peste 25 și până la 30 de ani inclusiv se acordă 0,50 puncte; pentru fiecare an peste 30 și până la 35 de ani inclusiv se acordă 0,75 puncte; pentru fiecare an contributiv peste 35 de ani se acordă 1 punct. Bonusul crește astfel cu vechimea: anii de muncă de după 35 de ani sunt recompensați cel mai mult. Câți bani înseamnă punctele în 2026 În sistemul actual, pensia se determină folosind numărul total de puncte și valoarea punctului de referință. În 2026, aceasta este menținută la 81 de lei. Prin urmare, numai componenta reprezentată de punctele de stabilitate poate fi ilustrată astfel: 30 de ani contributivi: 5 ani × 0,50 puncte = 2,50 puncte de stabilitate 2,50 × 81 lei = 202,50 lei 35 de ani contributivi: 5 × 0,50 + 5 × 0,75 = 6,25 puncte 6,25 × 81 lei = 506,25 lei 40 de ani contributivi: 5 × 0,50 + 5 × 0,75 + 5 × 1 = 11,25 puncte 11,25 × 81 lei = 911,25 lei Aceste sume nu constituie însă un „spor” plătit separat. Ele arată contribuția punctelor de stabilitate la cuantumul rezultat din formula pensiei. Se acordă puncte și pentru luni, nu doar pentru ani întregi Un pensionar nu trebuie să aibă exact 30, 35 sau 40 de ani pentru a beneficia de bonus. Sunt luate în calcul și fracțiunile de an. Normele de aplicare stabilesc: - între 25 și 30 de ani: 0,04167 puncte pentru fiecare lună; - între 30 și 35 de ani: 0,06250 puncte pentru fiecare lună; - după 35 de ani: 0,08333 puncte pentru fiecare lună. Există inclusiv valori stabilite pentru fiecare zi de stagiu contributiv. Astfel, cine are, de exemplu, 35 de ani și șase luni contributive nu pierde jumătatea de an la calcul. Atenție: vechimea totală nu este întotdeauna vechime contributivă Aceasta este una dintre cele mai importante confuzii. Pentru punctele de stabilitate contează stagiul de cotizare contributiv, adică, în principiu, perioadele pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale ori, în cazul contractelor de asigurare socială, contribuțiile au fost datorate și plătite. În dosarul unei persoane pot exista însă și perioade asimilate sau necontributive care sunt valorificate la pensie, fără să fie automat incluse în stagiul folosit pentru acordarea punctelor de stabilitate. De exemplu, studiile universitare la zi, serviciul militar sau anumite alte perioade recunoscute de lege nu trebuie confundate cu anii de contribuție efectivă folosiți la acest bonus. La fel, sporurile de vechime acordate pentru fostele grupe I și II de muncă nu reprezintă, prin ele însele, ani contributivi suplimentari pentru calculul punctelor de stabilitate. Documentele CNPP separă în mod expres stagiul contributiv utilizat pentru punctele de stabilitate de perioadele asimilate și necontributive. Dacă ai lucrat după pensionare primești alte puncte de stabilitate? Nu pentru perioadele în care pensia este cumulată cu venituri pentru care persoana este asigurată. Legea prevede expres că punctele de stabilitate nu se acordă pentru perioadele în care o persoană cumulează pensia din sistemul public, sau o pensie de serviciu, cu venituri asigurate. Cu alte cuvinte, simplul fapt că un pensionar continuă să lucreze și să plătească CAS nu înseamnă că acea perioadă îi generează și puncte de stabilitate. Două contracte de muncă nu dublează vechimea O altă regulă importantă îi privește pe cei care au lucrat simultan la mai mulți angajatori. Dacă, într-un anumit an, o persoană a avut două sau chiar mai multe contracte de muncă, perioada respectivă nu devine doi sau trei ani de vechime pentru punctele de stabilitate. Timpul calendaristic se ia în calcul o singură dată. Veniturile și contribuțiile pot influența punctajul obținut, dar un an lucrat rămâne un an în ceea ce privește durata stagiului contributiv pentru bonusul de stabilitate. Unde pot fi verificate punctele de stabilitate În decizia de pensionare și în anexa de calcul există distinct informații despre stagiile valorificate. Modelul oficial al CNPP cuprinde inclusiv rubrica „Stagiu de cotizare contributiv pentru puncte de stabilitate”. Această rubrică este importantă mai ales atunci când numărul de ani pe care pensionarul crede că i-a lucrat diferă de perioada folosită de Casa de Pensii pentru stabilirea bonusului. De exemplu, o persoană poate avea trecută în documente o vechime totală de 37 de ani, dar stagiul contributiv care generează puncte de stabilitate poate fi mai mic dacă în cei 37 de ani sunt incluse perioade asimilate sau necontributive. Punctele de stabilitate pot face diferențe mari la pensie Mecanismul îi avantajează în special pe cei cu cariere foarte lungi. După 35 de ani contributivi, fiecare an suplimentar aduce un punct întreg de stabilitate. La valoarea punctului de referință din 2026, de 81 de lei, un an contributiv suplimentar după pragul de 35 de ani înseamnă, prin componenta de stabilitate, 81 de lei în plus în formula pensiei. De aceea, pentru pensionarii cu 35, 40 sau chiar peste 40 de ani de contribuții, verificarea stagiului contributiv înscris în decizia de pensie este esențială. O perioadă lucrată care lipsește din evidențe poate afecta nu numai punctajul obținut pentru salariile din acea perioadă, ci și numărul punctelor de stabilitate. Pe scurt, în 2026, punctele de stabilitate se acordă automat pentru stagiul contributiv care depășește 25 de ani. Cu cât cariera contributivă este mai lungă, cu atât bonusul crește, iar după 35 de ani fiecare an suplimentar valorează un punct întreg. Pentru pensionar, cheia este însă expresia „stagiu contributiv”: nu orice an recunoscut drept vechime produce automat și puncte de stabilitate.

Bani pentru nou-născuți în 2026: capcanele din lege care te pot lăsa fără alocație sau indemnizație
Eveniment

Bani pentru nou-născuți în 2026: capcanele din lege care te pot lăsa fără alocație sau indemnizație

Nașterea unui copil deschide dreptul familiei la mai multe forme de sprijin financiar, însă banii nu vin toți automat și nici nu sunt solicitați în același loc. În 2026, părinții pot beneficia de alocația de stat pentru copil, indemnizația pentru creșterea copilului și, dacă revin la muncă, de stimulentul de inserție. În unele localități există și ajutoare suplimentare pentru nou-născuți, acordate din bugetele locale. Termenele sunt importante: pentru unele drepturi, întârzierea nu înseamnă pierderea completă a banilor, dar poate însemna pierderea unor luni de plată. Alocația pentru copil: 719 lei pe lună până la 2 ani În 2026, alocațiile de stat au fost menținute la nivelul din decembrie 2025. Citește și: Pensia alimentară, reguli noi în 2026: procese mai simple pentru majorare și măsuri dure împotriva părinților rău-platnici Pentru un nou-născut, alocația este de: - 719 lei pe lună, de la naștere până la împlinirea vârstei de 2 ani; - 719 lei pe lună până la 3 ani, în cazul copilului cu dizabilitate; - după împlinirea vârstei de 2 ani, alocația obișnuită este de 292 de lei pe lună, până la 18 ani; - pentru copilul cu dizabilitate, cuantumul de 719 lei se menține și între 3 și 18 ani. În mod normal, cuantumurile ar trebui indexate anual cu inflația, însă Legea nr. 141/2025 prevede expres că în 2026 alocațiile rămân la nivelul acordat pentru decembrie 2025. Alocația nu vine automat după naștere Este una dintre cele mai utile precizări pentru părinți: înregistrarea copilului la Starea Civilă nu este suficientă pentru ca alocația să înceapă automat să fie virată. Citește și: Șomajul, facultatea, armata și concediul pentru creșterea copilului pot conta la pensie: ce ani sunt recunoscuți în 2026 Legea nr. 61/1993 prevede că stabilirea dreptului se face pe baza unei cereri și a documentelor justificative. Dreptul există începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata începe, în principiu, în luna următoare depunerii cererii. Dacă părinții depun cererea mai târziu, nu pierd imediat toate sumele restante: alocația poate fi plătită retroactiv, însă pentru cel mult 12 luni anterioare depunerii cererii. De aceea, este recomandat ca dosarul să fie depus cât mai curând după obținerea certificatului de naștere. Alocația poate fi cumulată cu indemnizația de creștere Alocația copilului și indemnizația pentru creșterea copilului sunt două drepturi diferite. Părintele care intră în concediu de creștere poate primi în același timp alocația copilului și indemnizația pentru creștere. Alocația aparține, juridic, copilului, în timp ce indemnizația este dreptul părintelui care întrerupe sau reduce activitatea pentru a-l îngriji. Legea permite expres cumularea alocației cu indemnizația sau cu stimulentul de inserție. Indemnizația de creștere: între 1.651 și 8.500 de lei Pentru indemnizația de creștere a copilului nu există o sumă identică pentru toți părinții. În 2026, indemnizația reprezintă 85% din media veniturilor nete realizate în 12 luni din ultimii doi ani anteriori nașterii copilului. Sunt stabilite însă două limite: - indemnizație minimă: 1.651 lei pe lună; - indemnizație maximă: 8.500 lei pe lună. Pentru stabilirea celor 12 luni pot fi luate în calcul și anumite perioade asimilate prevăzute de lege, nu numai lunile în care părintele a lucrat efectiv. Concediul și indemnizația se acordă, de regulă, până când copilul împlinește 2 ani, respectiv până la 3 ani pentru copilul cu dizabilitate. Atenție: din indemnizație se reține 10% CASS Din august 2025, indemnizația pentru creșterea copilului este supusă contribuției de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, în 2026, din dreptul stabilit se reține 10% CASS. Astfel, o indemnizație stabilită la nivelul minim de 1.651 lei înseamnă, după reținerea CASS, aproximativ 1.486 de lei efectiv încasați, iar la indemnizația maximă de 8.500 lei plata după CASS este de aproximativ 7.650 de lei. Alocația de stat pentru copil nu este afectată de această reținere. Când trebuie cerută indemnizația pentru a nu pierde bani Termenul este important. Pentru părintele care beneficiază de concediu de maternitate, indemnizația pentru creșterea copilului poate fi acordată începând cu ziua următoare încetării concediului de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la naștere, dacă cererea este depusă în 60 de zile lucrătoare de la acel moment. Pentru persoanele care nu au dreptul la concediu de maternitate, indemnizația poate fi stabilită începând cu data nașterii, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la naștere. Dacă aceste termene sunt depășite, dreptul nu dispare, însă indemnizația se acordă, în principiu, începând cu data depunerii cererii, ceea ce înseamnă că părintele poate pierde plata pentru perioada anterioară. Unde se depune dosarul pentru indemnizație Pentru salariați există practic două demersuri. Cererea pentru concediul de creștere a copilului se adresează angajatorului. Părintele trebuie să îl anunțe, de regulă, cu cel puțin 10 zile înainte de terminarea concediului de maternitate sau înainte de data la care dorește să înceapă concediul pentru creșterea copilului. Cererea și actele pentru indemnizația de creștere a copilului se depun la primăria localității sau sectorului unde solicitantul are domiciliul ori reședința, documentele fiind transmise ulterior către AJPIS/APISMB. În 2026 există și posibilitatea depunerii cererii prin HUB-ul de servicii al Ministerului Muncii. Printre documentele uzuale se află actul de identitate, certificatul de naștere al copilului și actele care dovedesc veniturile și perioadele luate în calcul. Stimulent de inserție de până la 1.500 de lei Părinții eligibili pentru concediul de creștere care reiau activitatea profesională și obțin venituri pot solicita stimulentul de inserție. Sunt două situații principale. Dacă părintele începe să obțină venituri înainte ca bebelușul să împlinească 6 luni, stimulentul este de 1.500 de lei pe lună. În cazul copilului cu dizabilitate, limita este de un an. Stimulentul de 1.500 de lei se plătește până când copilul ajunge la vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilitate. Dacă revenirea la activitate are loc după împlinirea vârstei de 6 luni, stimulentul este de 650 de lei pe lună. După terminarea perioadei obișnuite de concediu pentru creștere, stimulentul de 650 de lei poate continua, în condițiile legii, până când copilul împlinește 3 ani, respectiv 4 ani pentru copilul cu dizabilitate. Stimulentul de inserție nu se acordă automat Simpla întoarcere la serviciu nu determină automat intrarea banilor în cont. Stimulentul se acordă pe bază de cerere. Pentru părintele care revine la muncă în timpul perioadei în care ar fi avut dreptul la concediul de creștere, o regulă esențială este termenul de 30 de zile lucrătoare de la data realizării veniturilor. Dacă solicitarea este făcută în această perioadă, stimulentul poate fi acordat începând cu ziua următoare celei în care părintele a început să realizeze venituri. Dacă termenul este depășit, plata se face începând cu data depunerii cererii. Prin urmare, amânarea dosarului poate însemna pierderea unor sume. Pentru salariați mai există o obligație: intenția de revenire la serviciu trebuie comunicată în scris angajatorului cu cel puțin 30 de zile înainte. Indemnizația și stimulentul nu se primesc în același timp Un părinte nu poate încasa simultan indemnizația pentru creșterea copilului și stimulentul de inserție. În momentul în care sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea stimulentului, plata indemnizației pentru creștere se suspendă. Alocația copilului continuă însă să fie plătită, indiferent dacă părintele se află în concediu de creștere sau s-a întors la serviciu. Unele primării dau bani în plus pentru nou-născuți Pe lângă drepturile naționale, unele autorități locale acordă propriile stimulente pentru nașterea unui copil. Aceste ajutoare nu există însă în toate localitățile, iar cuantumurile, condițiile și termenele sunt stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale. Un exemplu este Bucureștiul, unde în 2026 DGASMB acordă un stimulent financiar de 2.500 de lei net pentru fiecare nou-născut, dacă sunt îndeplinite condițiile programului. Printre acestea se află domiciliul sau reședința de cel puțin șase luni în București și înregistrarea nașterii într-o maternitate din municipiu. Aici termenul este deosebit de scurt: dosarul trebuie depus în cel mult o lună de la nașterea copilului. Ajutorul se acordă o singură dată și numai pe bază de cerere. De aceea, părinții ar trebui să verifice imediat după naștere site-ul primăriei și al direcției locale de asistență socială. Un program local poate exista într-un an și poate fi modificat, suspendat sau eliminat în altul. Bani nu vin automat după naștere Pentru un părinte care tocmai a avut un copil, regula cea mai simplă este aceasta: alocația de stat trebuie solicitată, indemnizația pentru creșterea copilului trebuie solicitată, iar stimulentul de inserție trebuie solicitat. Nici faptul că nașterea a fost înregistrată la Starea Civilă, nici faptul că angajatorul știe că salariatul a devenit părinte nu înlocuiesc procedurile pentru acordarea acestor drepturi. Diferența este că, în cazul alocației, legea permite recuperarea retroactivă a sumelor pentru cel mult 12 luni, în timp ce pentru indemnizația de creștere și stimulentul de inserție depășirea termenelor legale poate face ca dreptul să fie acordat numai de la data cererii. Un mic „calendar” pentru părinți după naștere După obținerea certificatului de naștere, părinții ar trebui să verifice cât mai repede alocația de stat și eventualele ajutoare oferite de primărie, deoarece unele programe locale au termene de numai câteva săptămâni. Părintele care dorește să intre în concediul de creștere trebuie să pregătească din timp documentele privind veniturile și să respecte termenul pentru solicitarea indemnizației. Iar dacă decide să revină la serviciu înainte de expirarea concediului, trebuie să verifice imediat condițiile pentru stimulentul de inserție și să nu confunde reluarea activității cu acordarea automată a banilor. În 2026, cele trei drepturi principale se pot completa: copilul poate primi alocația, iar părintele poate beneficia, în funcție de situația sa profesională, fie de indemnizația pentru creștere, fie de stimulentul de inserție. Diferența o face însă respectarea procedurilor și, mai ales, a termenelor.

Ajutorul de deces a ajuns la 9.192 de lei în 2026: trei ani la dispoziție pentru depunerea cererii
Eveniment

Ajutorul de deces a ajuns la 9.192 de lei în 2026: trei ani la dispoziție pentru depunerea cererii

Ajutorul de deces este unul dintre drepturile acordate prin sistemul public de pensii care poate fi obținut într-un termen relativ scurt după pierderea unei persoane apropiate. În 2026, suma a fost majorată, iar legea stabilește clar cine poate cere banii, ce documente trebuie prezentate și în cât timp trebuie făcută plata. Un lucru important, adesea înțeles greșit, este că ajutorul nu se acordă automat soțului, copiilor sau moștenitorilor. Îl primește persoana care dovedește că a suportat cheltuielile provocate de deces. Cât este ajutorul de deces în 2026 Potrivit Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2026, începând cu intrarea acesteia în vigoare, cuantumul ajutorului este: Citește și: Scutiri și reduceri la impozitul pe casă în 2026: ce s-a schimbat pentru pensionari și persoanele cu handicap - 9.192 de lei, în cazul decesului unui asigurat sau pensionar; - 4.596 de lei, în cazul decesului unui membru de familie al unui asigurat sau pensionar, dacă persoana decedată nu era la rândul ei asigurată sau pensionară. A doua sumă reprezintă jumătate din ajutorul acordat în cazul decesului unui asigurat sau pensionar. Cuantumul este stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar pentru o cerere formulată ulterior se ia în calcul suma prevăzută de lege la data decesului, nu cea existentă în ziua depunerii cererii. Cine poate încasa cei 9.192 de lei În cazul decesului unui pensionar sau al unei persoane asigurate în sistemul public de pensii, ajutorul se acordă unei singure persoane. Citește și: Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026 Aceasta poate fi: - soțul sau soția supraviețuitoare; - un copil; - unul dintre părinți; - o altă rudă; - chiar o persoană fără legătură de rudenie cu decedatul. Condiția esențială este ca solicitantul să poată demonstra că el a suportat cheltuielile ocazionate de deces. Prin urmare, gradul de rudenie nu oferă în sine prioritate. Dacă, de exemplu, înmormântarea unui pensionar a fost plătită de un nepot, acesta poate solicita ajutorul dacă face dovada cheltuielilor, chiar dacă pensionarul are și copii. Legea permite inclusiv plata către o persoană juridică ce demonstrează că a suportat costurile respective. Ajutorul se acordă și dacă persoana nu mai lucra la data decesului Există și o regulă mai puțin cunoscută. Ajutorul integral se poate acorda și în cazul unei persoane care a avut calitatea de asigurat în sistemul public de pensii în ultimele șase luni înainte de deces, chiar dacă în ziua decesului nu mai era asigurată. Nu este impus un stagiu minim de cotizare realizat în aceste șase luni. În general, acordarea ajutorului de deces nu este condiționată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare. Când se primesc 4.596 de lei pentru un membru de familie Un asigurat sau pensionar poate primi ajutor de deces și atunci când moare un membru al familiei care nu era asigurat și nici pensionar în sistemul public. Legea consideră membri de familie, între alții: - soțul sau soția; - copiii până la 18 ani; - copiii care își continuă studiile, până la terminarea acestora, dar fără a depăși 26 de ani; - copiii care și-au pierdut capacitatea de muncă înainte de limitele de vârstă prevăzute de lege; - părinții și bunicii oricăruia dintre soți. În această situație, solicitantul trebuie să dovedească și propria calitate de asigurat sau pensionar la data decesului membrului de familie. Ce acte trebuie pregătite Pentru ca plata să nu fie întârziată de lipsa unor documente, dosarul trebuie pregătit complet. În mod obișnuit, pentru o persoană fizică sunt necesare: - cererea pentru acordarea ajutorului de deces; - certificatul de deces, în original și copie; - actul de identitate al solicitantului, în original și copie; - actele de stare civilă din care rezultă relația de rudenie, dacă este cazul; - dovada că solicitantul a suportat cheltuielile ocazionate de deces, în original; - dovada calității de asigurat, atunci când este necesară; - extras de cont, dacă se solicită plata prin virament bancar. În situațiile speciale pot fi solicitate documente suplimentare: adeverință de studii pentru un membru de familie cu vârsta între 18 și 26 de ani, documente medicale pentru copilul inapt de muncă, declarație pe propria răspundere că membrul de familie decedat nu era asigurat sau pensionar ori procură specială, dacă solicitarea este făcută prin mandatar. Ce poate dovedi că ai plătit înmormântarea Aceasta este una dintre cele mai importante părți ale dosarului. Legea prevede că solicitantul trebuie să facă dovada că a suportat cheltuielile legate de deces, iar dovada poate fi făcută prin mijloace de probă admise de lege. În practică, este prudent ca persoana care achită serviciile funerare să păstreze facturile, chitanțele și celelalte documente justificative emise pe numele său. De aceea, atunci când familia știe cine va solicita ajutorul, este util ca documentele pentru serviciile funerare să fie eliberate încă de la început pe numele acelei persoane. Pot fi astfel evitate explicații și documente suplimentare la depunerea cererii. Unde se depune cererea Cererea se depune la casa teritorială de pensii competentă. Pentru decesul unui pensionar sau asigurat, competența revine, în principiu, casei de pensii din raza domiciliului persoanei decedate. Dacă este solicitat ajutorul pentru decesul unui membru de familie neasigurat, este competentă casa de pensii din raza domiciliului asiguratului sau pensionarului care solicită dreptul. În cât timp trebuie plătiți banii Ajutorul de deces este unul dintre drepturile pentru care legea stabilește un termen scurt de plată. Casa teritorială de pensii trebuie să îl achite în termen de trei zile lucrătoare de la solicitare, dacă sunt îndeplinite condițiile și dosarul conține documentele necesare. Pentru persoanele fizice, plata poate fi făcută și prin virament într-un cont bancar. Nu este obligatoriu să ceri banii imediat după înmormântare Deși este recomandată depunerea rapidă a documentelor, dreptul nu se pierde după câteva zile sau săptămâni. Persoana îndreptățită are la dispoziție trei ani, calculați de la data emiterii certificatului de deces, pentru a depune cererea și actele justificative. Prin urmare, dacă familia nu a putut face demersurile imediat, din cauza situației emoționale sau pentru că nu avea toate documentele, dreptul nu se pierde. Atenție însă: va fi achitat cuantumul ajutorului prevăzut de lege la data decesului, nu cel valabil la momentul depunerii cererii. Cea mai importantă regulă: păstrați documentele de plată Pentru familii, cea mai utilă regulă practică este simplă: persoana care urmează să solicite ajutorul de deces trebuie să păstreze toate actele originale care demonstrează plata cheltuielilor funerare. Ajutorul nu este o moștenire și nici un drept rezervat automat rudelor apropiate. Este o sumă destinată compensării parțiale a cheltuielilor provocate de deces, iar cel care dovedește că le-a suportat este cel care poate încasa banii.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră