Politică
Sociologul Cătălin Stoica, cu doctorat la Stanford, explică cum trebuie evaluat un sondaj: „Cine a plătit?”
Sociologul Cătălin Stoica, care are un doctorat la Harvard, oferă, pe Facebook, o listă de 11 sfaturi pentru evaluarea unui sondaj. El recomandă, printre altele, să se știe cine a plătit sondajul, cine sunt acționarii companiei care l-a făcut sau atrage atenția asupra marjelor de eroare, care ar trebui să tempereze titlurile bombastice din presă.
Citește și: Grindeanu, încă o lovitură vestimentară: cu mocasini de 4.600 de lei la Școala de vară a TSD, dar fără șosete
Cine a plătit? Care a fost volumul eșantionului? Cum s-au realizat interviurile?
Ce recomandă Cătălin Stoica:
„Regula de aur (in contextul romanesc): verificati daca sondajul intr-adevar exista. Unii politicieni si jurnalisti invoca sondaje non-existente. Incercati sa luati legatura cu firma de sondare pentru a va confirma existenta sondajului. Comparati apoi cifrele date publicitatii cu cele furnizate de firma de sondare (daca se poate)”. Stoica arată că această regulă este valabilă doar în spațiul românesc.
„Cine a realizat sondajul? E vorba de o firma independenta sau nu? Intr-o lume ideala, actionariatul/proprietarii unei firme de sondare ar trebui sa fie irelevanti in privinta datelor. Daca firma de sondare are in spate actori politici, anumite institutii sau oameni de afaceri (sau, in cazul romanesc, oameni care au fost, oficial, apropiati de serviciile secrete dar acum au firma de sondare), fiti rezervati in privinta datelor”. Deși Stoica nu a dat nume, Remus Ștefureac, patronul INSCOP, a fost consilier al unui fost director SRI, George Maior, și are doctorat la Academia SRI.
„Cine a platit pentru sondaj?”
„Care a fost volumul esantionului? Pentru simtul comun, cu cit sunt mai multi respondenti, cu atit sondajul este mai credibil. FALS!!!”
„Cum s-a realizat selectia respondentilor? Esantioanele care au la baza selectia probabilista a respondentilor sunt “mai bune” decit cele in care selectia respondentilor nu s-a facut probabilist”
„Care a fost universul de esantionare (sau grupul tinta) din care au fost selectati respondentii? E vorba de un sondaj realizat la nivel national sau local (localitati, judete, regiuni)?”
„Cum au fost realizate interviurile? ESOMAR invoca 4 mari metode: fata-in-fata (F2F ori face-to-face), telefonic (CATI – Computer Assisted Telephone Interviewing), online sau prin posta. (Ultimele, cele prin posta, sunt istorie ori tin de istoria metodei.) In cazul sondajelor pe teme politice electorale, in anii anteriori, la noi au performante mai ridicate sondajele realizate fata-in-fata comparativ cu cele telefonice si mai ales cu cele online, toti ceilalti factori fiind egali”.
„Cind a fost realizat sondajul? Perioada realizarii unui sondaj de acest tip are o importanta majora asupra validitatii datelor sale, ceteris paribus. Spre exemplu, un sondaj realizat cu 2 luni inaintea alegerilor nu mai este relevant cu o saptamina inaintea acestora”
„Cum interpretam diferentele din sondaje? Adeseori presa sau politicienii si goarnele lor (analisti politici, activisti, sustinatori) vorbesc despre cresteri si scaderi ale scorurilor cind acestea nu exista de fapt. Spre exemplu, daca partidul X a avut intr-un sondaj de acum 2 luni, sa zicem, 17,5% intentii de vot si acum are 18,7% asta nu inseamna ca acel partid inregistreaza o crestere. Pentru a putea sa speculam cu privire la cresterea sau scaderea preferintelor pentru un partid sau altul ar trebui ca diferentele sa fie minimal PESTE MARJA DE EROARE a sondajului (de obicei +/-3 puncte procentuale). Or, 18,7%-17,5%=1,2 puncte procentuale”
„Ca regula generala, pentru a compara rezultatele a 2 sondaje realizate de catre 2 institute DIFERITE, trebuie sa va asigurati, minimal, ca: 1) metodologia de esantionare a fost similara; 2) metoda de intervievare a fost aceeasi; 3) intrebarile din chestionare au fost aceleasi; 4) perioada de realizare a fost relativ aceeasi. Cele 4 conditii minimale sunt rar intilnite intrucit firmele de sondare a opinie publice folosesc metodologii si intrebari diferite (chiar daca asemanatoare, pentru nespecialisti)”
„Cind va uitati la intentii de vot, fiti atenti/atente la TOTALUL din care sunt exprimate. Cele mai multe institute prezinta intentiile de vot din TOTALUL celor care au exprimat o optiune, excluzindu-i pe cei care spun ca nu vor merge la vot sau care nu au o optine (nu stiu, nu sunt hotarit). Chestiunea asta e importanta din urmatorul motiv: in caseta tehnica a unui sondaj, se prezinta de obicei o marja teoretica de eroare calculata la INTREGULUI esantion. Daca am un esantion probabilist care a inclus 1.100 de respondenti adulti la nivel national, atunci marja de eroare la nivelul INTREGULUI esantion e de +/-2,95% la un nivel de incredere de 95%. Daca in acel sondaj iti spun ca (sigur, da & probabil, da) merg la vot 60% dintre respondenti/respondente, asta inseamna ca sub-esantionul lor este de 660 de persoane. Or, pentru sub-esantionul asta (care e mai mic) marja teoretica de eroare e mai mare, e de +/-3,81% la un nivel de incredere de 95%”
Care au fost intrebarile sondajului? Incercati sa obtineti o copie a intrebarilor date publicitatii sau a chestionarului de la firma de sondare. In felul acesta veti putea verifica corectitudinea metodologica a formularii intrebarilor si continutul lor. Aici puteti detecta eventualele erori, care pot fi neintentionate (din nestiinta) sau intentionate (situatia, neetica, in care "sondorul" formuleaza intrebari astfel incit ele sa induca un raspuns, sa avantajeze "clientul"). Alt exemplu referitor la formulare: una e sa intrebi despre parerea (foarte buna, buna, proasta sau foarte proasta) oamenilor referitoare la anumiti candidati (asa-numita favorabilitate) si alta e sa intrebi despre increderea pe care votantii o au in anumiti candidati. La “incredere” oamenii au evaluari mai conservatoare. Principiul ar fi “am o parere relativ buna despre vecinul meu, dar nu as avea incredere sa ii las cheile de la casa pe mina”.
Interpretare: in lupta politica, sustinatorii unui partid sau candidat invoca uneori cifrele inregistrate la increderea in personalitati/lideri politici. Si ii poti auzi spunind "X se bucura de cea mai mare incredere, 33%". Factual, corect dar lucrurile trebuie puse in perspectiva. In ultimii ani, nici un lider politic nu reuseste in Romania sa treaca de 50% incredere multa si foarte multa. Da, liderul ala de mai sus are 33% incredere dar probabil are vreun rest de 60 si ceva la suta de oameni care NU au incredere in el (plus, pina la 100%, cei care nu raspund).
Precizie si exactitate: de citiva ani unele institute, cu precadere unul singur, a(u) adoptat metoda prezentarii rezultatelor cu o zecimala, ca in SUA. In opinia mea, la esantioane de 1.100 de persoane sau mai mici, asta e un moft.
„Cele de mai sus nu trebuie interpretate ca un rechizitoriu impotriva sondajelor de opinie. Sondajul reprezinta una dintre metodele de cercetare din sociologie si alte discipline. Am lucrat si lucrez mult cu sondaje si analize cantitative. Importante sa nu uitam ca, asemenea oricarei metode, are avantaje si dezavantaje”, mai arată Cătălin Stoica.
