Politică
Cum își bate joc fostul premier al R. Moldova, Ion Sturza, de prim-vicepreședintele AUR Dan Dungaciu: i se spunea „Generalul”
Omul de afaceri Ion Sturza, fost premier la Chișinău timp ce circa nouă luni, în 1999, îl ironizează pe prim-vicepreședintele AUR Dan Dungaciu, după ce acesta a cerut ca ajutoarele penntru Republica Moldova să fie tăiate. Sturza scrie că lui Dungaciu i se spunea „generalul” și că a venit atât de des în Republica Moldova încât s-a căsătorit cu o moldoveancă: „Acum, brusc, nu-i mai plac moldovenii. Sper ca nu și nevasta”.
Citește și: Medicul Marius Uscatu relatează cum a plătit fiica sa de 3 ori o amendă, dar are conturile blocate
„România oprește orice finanțare externă, că este vorba de Ucraina, că este vorba de Republica Moldova”, a anunțat, la un podcast Gândul, Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR, la 15 iulie. El a motivat această propunere prin situația economică a României.
„Sincer, retorica profesorului Dungaciu le amintește multor moldoveni de cea pe care o auzeau cândva de la Moscova: noi v-am construit, noi v-am dat, iar voi nu sunteți recunoscători”, mai apreciază fostul premier de la Chișinău.
„Dacă nu ai ști că vorbește Dungaciu, ai crede că o auzi pe Zaharova, purtătoarea de cuvânt a lui Lavrov”
„«Generalul»
Așa îl poreclesc la Chișinău pe domnul Dan Dungaciu. Din respect pentru contribuția pe care a avut-o, de-a lungul anilor, la promovarea românismului de pretutindeni. Zeci de ani a tot venit la Chișinău. La un moment dat a fost chiar consilier, cu acte în regulă, al președintelui interimar Mihai Ghimpu. Seminare, conferințe, articole. Poate doar domnul Iulian Chifu îi poate face concurență la capitolul «prolific». Din câte mi-a mărturisit mereu, i-au plăcut moldovenii. A și „furat” o moldoveancă de nevastă.
Acum, brusc, nu-i mai plac moldovenii. Sper ca nu și nevasta .
Cere insistent sistarea ajutorului acordat de România Republicii Moldova. Spune că este o risipă de resurse, la fel ca în cazul Ucrainei. Mai spune că, odată cu plecarea lui Emmanuel Macron, prietenul Maiei Sandu și a moldovenilor, Uniunea Europeană se va destrăma, iar viitoarea alianță strategică ar trebui construită cu… Turcia. Dacă nu ai ști că vorbește profesorul Dungaciu, ai putea crede că o auzi pe Zaharova, purtătoarea de cuvânt a lui Lavrov.
Numai că lucrurile nu sunt atât de liniare.
În România noastră dragă devine tot mai populară ideea că Republica Moldova huzurește pe spatele fratelui mai mare.
Nimeni nu contestă importanța sprijinului venit de peste Prut.
Dar…
Dacă ne uităm la cifre, imaginea este mult mai nuanțată. Da, Republica Moldova importă în principal resurse energetice din România. Dar le cumpără. La prețul pieței. Sprijinul constă în faptul că are acces sigur și rapid la aceste resurse. Vorbim despre exporturi energetice românești de aproximativ un 1,85 miliarde de euro anual, dintr-un total de circa 2,5 miliarde de euro exporturi către Republica Moldova. O cifră deloc neglijabilă pentru producătorii români.
Și importă de circa 1,5 miliarde.
Se vorbește mult despre fondul românesc de 100 de milioane de euro destinat școlilor, grădinițelor, proiectelor culturale și sociale. În realitate, în aproape două decenii au fost utilizați puțin peste 16 milioane de euro, în proiecte cofinanțate și de partea moldovenească.
Bursele pentru tinerii basarabeni? Aproximativ 3–4 mii anual. O investiție care aduce României una dintre cele mai valoroase resurse: forță de muncă tânără și educată. Cei mai mulți absolvenți rămân în România. De-a lungul anilor vorbim de câteva zeci de mii de oameni.
Estimările arată că astăzi trăiesc permanent în România peste 200.000 de persoane originare din Republica Moldova. Contribuția lor la PIB-ul României este de ordinul miliardelor de euro anual. Peste 5.600 de întreprinderi sunt înființate de basarabeni, active în aproape toate domeniile economiei. Mii de manageri, ingineri, aviatori, IT-iști și medici lucrează astăzi în România. Există oare vreun român care să nu fi fost tratat, măcar o dată, de un medic venit din Republica Moldova?
În același timp, marile companii românești trec tot mai des Prutul. Și este firesc. Fac afaceri, nu binefacere.
Marile proiecte de infrastructură sunt executate, în bună măsură, de firme românești: modernizarea infrastructurii energetice, Portul Giurgiulești, stațiile de transformare pentru linia Vulcănești–Chișinău, podurile peste Prut, reabilitarea căii ferate și multe altele. Sunt proiecte finanțate de Guvernul Republicii Moldova și de Uniunea Europeană, din care beneficiază și companiile românești.
Un exemplu este podul de la Ungheni. Finanțarea vine prin mecanismul european Connecting Europe Facility, iar sectorul de autostradă de pe teritoriul Republicii Moldova este susținut prin programul SAFE. Lucrările sunt executate de firme românești.
Aș putea continua cu multe alte exemple. Am un dosar consistent la tema .
Realitatea este că relația dintre cele două state nu este una de asistență unilaterală. Este, din ce în ce mai mult, o relație de interese economice și strategice reciproce.
Sincer, retorica profesorului Dungaciu le amintește multor moldoveni de cea pe care o auzeau cândva de la Moscova: noi v-am construit, noi v-am dat, iar voi nu sunteți recunoscători.
Ba da, suntem recunoscători.
Dar recunoștința nu poate fi cerută cu bățul în ochi.
Mai degrabă vorbim despre un parteneriat din care câștigă ambele părți. Iar marile oportunități pentru companiile românești abia urmează, pe măsură ce Republica Moldova avansează spre integrarea europeană, iar Ucraina va intra în etapa reconstrucției postbelice.
Și, la final, o amintire personală.
Era prin 1998. Traian Băsescu era ministrul Transporturilor.
În fața jurnaliștilor mi-a spus, pe un ton tăios:
— Voi, moldovenii, sunteți niște mafioți. Faceți cabotaj cu transportatorii voștri în România și tot nu sunteți mulțumiți. Una , alta …
După conferința de presă ne-am așezat la un șpriț. Dintr-odată, tonul s-a schimbat complet. Am discutat deschis, am glumit și am rămas prieteni.
Ca între frați.
Poate că aceasta este, până la urmă, cea mai bună definiție a relației dintre România și Republica Moldova: frații se mai ceartă, își mai reproșează câte ceva, dar nu încep niciodată să țină contabilitatea dragostei în public. Cu atât mai mult nu scot bățul”, a scris Sturza.
