Cum a acaparat PSD marile companii de stat modificând legea. Controlul politic, amenințat de reformele lui Bolojan
Criza politică din România scoate la iveală tensiuni structurale mai vechi, aflate la intersecția dintre deciziile politice și interesele economice.
Retragerea PSD din Coaliția de guvernare, în contextul disputei privind reforma companiilor de stat, are la bază o problemă sistemică: influența politică a PSD asupra acestor companii.
În același context, după publicarea listei așa-numiților „băieți deștepți” din energie, PSD și AUR au anunțat inițierea unor demersuri comune pentru depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva Guvernului Bolojan.
Alianța conjuncturală, între un partid tradițional și unul cu discurs suveranist, dincolo de retorica politică, are de fapt în spate interese legate de companiile de stat și a controlului asupra resurselor strategice.
Numiri politice, înlesnite legal
Pentru a înțelege actuala criză, este esențial să ne întoarcem în 2017, când majoritatea PSD-ALDE a modificat legislația votând în plen un proiect de modificare a OUG 109/2011, cadrul legal care reglementa guvernanța corporativă a companiilor de stat.
Potrivit unui raport al organizației Expert Forum, aceste modificări au eliminat obligația aplicării principiilor de guvernanță corporativă pentru o serie de companii majore.
Printre acestea se numărau Romgaz, Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia, TAROM, CNAIR, companiile CFR, Transgaz, Transelectrica, Romsilva, RAPPS, Loteria Română și Poșta Română.
Concret, nu mai erau obligatorii:
- selecția competitivă a conducerii
- criteriile de performanță
- raportările și mecanismele de transparență
- protecția acționarilor minoritari
Autorii raportului avertizau că aceste schimbări riscă să readucă un model în care companiile sunt administrate „în propriul interes al grupărilor teritoriale de partid”, prin numirea unor „oameni de casă” în locul managerilor selectați pe criterii profesionale.
Oamenii PSD-ului
Consecințele au fost imediate.
Unul dintre cele mai elocvente exemple privind influența politică în companiile de stat este cel al CFR SA și CFR Marfă.
În 2018, la doar un an după modificarea guvernanței corporative a companiilor de stat, la CFR SA, companie care avea aproximativ 25.000 de angajați, Consiliul de Administrație a fost format din persoane cu trasee profesionale eterogene, fără a avea legătură cu specificul domeniului.
De exemplu, Marius Mihuț Pițigoi provenea din mediul privat, fiind dealer auto în grupul lui Ion Țiriac.
Era asociat în afaceri cu fostul ministru PSD Ioan Rus.
Niculae Teodorescu activa de decenii în aparatul guvernamental, fără experiență directă în transporturi feroviare.
Cea mai discutată numire a fost însă cea a lui Marian Octavian Șerbănescu, adus în conducerea companiei de fostul ministru al Transporturilor Felix Stroe.
Fără experiență relevantă în domeniul feroviar, acesta provenea din cadrul RAJA Constanța, regie de apă aflată în coordonarea aceluiași ministru.
Traseul său profesional a fost perceput drept un exemplu de transfer politic dintr-un sector în altul, fără o justificare tehnică solidă.
Un model similar s-a regăsit și la CFR Marfă, companie aflată de ani de zile în dificultate financiară, cu pierderi și datorii în creștere.
Conducerea acesteia a fost alcătuită din persoane cu legături directe sau indirecte cu zona politică.
Ionel Minea a ocupat anterior funcția de secretar de stat în perioada guvernării conduse de Mihai Tudose, iar Ștefăniță Munteanu era consilier al premierului Viorica Dăncilă.
Un caz emblematic este cel al lui Răzvan Adrian Moga, fiul senatorului PSD Nicolae Moga, care a ajuns în Consiliul de Administrație fără experiență relevantă în transporturi.
Activitatea sa profesională anterioară includea funcții în organizații de vânătoare și administrarea unor mici firme imobiliare.
De asemenea, Gheorghe Daniel Saviuc provenea din zona politică, fiind consilier al deputatului PSD Petru Gabriel Vlase.
Companii de stat, pe mâna PSD
În anii care au urmat, deși au existat tentative de reformă, inclusiv sub presiunea Uniunii Europene, sistemul a rămas neschimbat.
În 2024, două din trei companii ale statului erau conduse de oameni numiți politic.
La CFR Marfă, toți cei șapte membri ai Consiliului de Administrație fuseseră numiți provizoriu de Ministerul Transporturilor, condus de Sorin Grindeanu, lider PSD.
Unul dintre administratori, Niculaie Bordei, a fost consilier PSD la Sectorul 6 între 2012 și 2020.
La Transelectrica, companie strategică și profitabilă, conducerea provizorie includea persoane cu legături directe cu PSD.
Directorul general Ștefăniță Munteanu a fost consilier personal al fostului premier Mihai Tudose, iar Florin Cristian Tătaru, membru al Directoratului, a fost deputat PSD de Maramureș.
Și în cazul TAROM apar astfel de conexiuni cu PSD-ul.
Monica Săsărman, numită în Consiliul de Administrație, s-a înscris în PSD după excluderea din PNL.
Marcu Mirel Alexandru era prezentat drept susținător financiar al PSD, iar Iulian Daniel Idolu a fost ales local din partea PSD în Timiș.
AUR și energia: între discurs suveranist și efecte economice controversate
Poziționarea AUR în domeniul energiei a fost una constant critică față de liberalizarea pieței și de politicile fiscale aplicate producătorilor.
Discursul public al partidului s-a construit în jurul ideii de „protejare a consumatorului român” și de combatere a „speculei” din piața energiei.
Însă, inițiativele legislative promovate au generat controverse privind impactul lor real.
Un exemplu relevant este proiectul susținut de parlamentarii AUR pentru modificarea regimului de supraimpozitare a producătorilor de energie regenerabilă.
Acesta propunea ajustarea modului de calcul al taxei de 80% aplicate veniturilor suplimentare, prin scăderea costurilor de achiziție din baza de impozitare și introducerea unor excepții pentru producătorii cu prețuri mai mici.
În forma existentă la acel moment, legislația prevedea impozitarea drastică a veniturilor obținute peste pragul de 450 lei/MWh — o măsură justificată de autorități prin nevoia de a redistribui profiturile excepționale generate în contextul crizei energetice.
Propunerea AUR venea astfel într-un moment în care marii producători reclamau deja presiunea fiscală și riscurile asupra investițiilor.
Organizațiile din sectorul energiei regenerabile au criticat dur aceste politici fiscale, avertizând că supraimpozitarea poate duce la insolvențe și la retragerea unor capacități de producție, afectând securitatea energetică a României.
