Cum vă recuperați vechimea pentru pensie în cinci pași în cazul unei firme radiate

Persoanele care se apropie de pensionare pot descoperi că o parte dintre anii lucrați nu apar în evidențele disponibile, iar fostul angajator nu mai există.

Fabrica a fost închisă, societatea a intrat în faliment, firma a fost radiată, iar documentele au ajuns la un lichidator sau la o companie privată de arhivare.

Situația poate întârzia calcularea corectă a pensiei, dar nu înseamnă automat că anii lucrați sunt pierduți.

Vechimea poate fi dovedită prin carnetul de muncă, adeverințe, documente aflate în arhive sau, în cazuri dificile, printr-o hotărâre judecătorească.

Pasul 1: Verifică ce perioade de muncă poți dovedi deja

Înainte de a începe căutarea arhivei, adunați toate documentele pe care le mai dețineți:

Citește și: Baza de date a Cadastrului a fost spartă, informațiile au fost scoase la vânzare de hackeri

- carnetul de muncă în original;

- contracte individuale de muncă;

- decizii de angajare sau de încetare;

- adeverințe mai vechi;

- fluturași de salariu;

- fișe de lichidare;

- legitimații de serviciu;

- documente privind sporurile sau grupa de muncă.

Pentru perioadele lucrate până la 31 decembrie 2010, carnetul de muncă rămâne documentul principal prin care se dovedește vechimea.

Dacă înscrierile din carnet sunt complete și corecte, anii respectivi pot fi luați în calcul la pensionare.

Problemele apar atunci când anumite perioade lipsesc, înscrierile sunt incomplete sau trebuie dovedite separat salariile, sporurile ori încadrarea în condiții speciale de muncă.

Pentru perioadele înregistrate electronic, salariații își pot verifica datele în Reges-Online și pot obține extrase privind contractele de muncă.

Pasul 2: Aflați cine a preluat arhiva firmei

Dacă fostul angajator a fost radiat, trebuie identificată instituția sau firma care păstrează documentele sale.

Primul drum poate fi făcut la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Solicitarea unui document istoric privind societatea poate arăta:

- data dizolvării și a radierii;

- numele lichidatorului;

- administratorul judiciar;

- eventualul succesor al firmei;

- informații despre procedura prin care societatea a fost închisă.

Puteți solicita informații și de la Inspectoratul Teritorial de Muncă din județul unde firma și-a avut sediul.

ITM poate deține date privind angajatorul, lichidatorul sau traseul unor documente de personal.

Un alt punct de verificare îl reprezintă Arhivele Naționale și serviciile județene ale instituției. Acestea publică liste ale operatorilor autorizați să păstreze și să prelucreze arhive.

Unele case teritoriale de pensii publică, la rândul lor, liste cu deținătorii arhivelor provenite de la foste fabrici, întreprinderi de stat sau societăți desființate.

Pasul 3: Cereți adeverința de la deținătorul arhivei

După ce ați identificat cine păstrează documentele, trebuie să formulați o cerere cât mai precisă.

Nu este suficient să solicitați generic o „adeverință pentru pensie”.

Trebuie să precizați ce informații căutați:

- perioada lucrată;

- funcția ocupată;

- salariul;

- veniturile lunare;

- sporurile permanente;

- condițiile de muncă;

- grupa I sau grupa a II-a de muncă;

- vechimea în specialitate.

Este util să menționați în cerere denumirea exactă a fostului angajator, sediul, perioada aproximativă în care ai lucrat și eventualele schimbări de nume ale societății.

Cu cât informațiile sunt mai exacte, cu atât cresc șansele ca documentele să fie găsite mai repede în arhivă.

Pasul 4: Firme private de arhivare

Dacă arhiva este deținută de o companie privată, eliberarea adeverințelor poate fi contra cost.

Firmele de arhivare pot solicita bani pentru:

- căutarea documentelor;

- verificarea statelor de plată;

- cercetarea mai multor ani;

- copierea actelor;

- redactarea și eliberarea adeverinței.

Înainte de a accepta serviciul, cereți o estimare scrisă a costului total.

Verificați dacă suma include toate operațiunile necesare și dacă vor exista taxe suplimentare pentru fiecare an cercetat sau pentru fiecare tip de informație.

Trebuie verificat și conținutul adeverinței.

Documentul ar trebui să cuprindă, după caz:

- datele corecte de identificare ale salariatului;

- perioada exactă lucrată;

- funcția sau meseria;

- salariul și sporurile;

- temeiul legal al sporurilor;

- sursa documentară folosită;

- datele de identificare ale deținătorului arhivei;

- semnătura și celelalte elemente cerute de lege.

O adeverință incompletă poate fi respinsă sau poate să nu fie valorificată integral de Casa de Pensii.

Pasul 5: Depune dosarul de pensionare chiar dacă lipsește o adeverință

Una dintre cele mai frecvente greșeli este amânarea dosarului până la recuperarea tuturor documentelor.

Dacă ați îndeplinit condițiile legale pentru pensionare, puteți depune cererea cu actele pe care le aveți deja.

Casa Teritorială de Pensii va calcula drepturile pe baza perioadelor și veniturilor dovedite la acel moment.

Ulterior, dacă obțineți adeverințele lipsă, le puteți depune împreună cu o cerere de recalculare sau de revizuire, în funcție de situație.

Este important să nu amânați nejustificat cererea, deoarece data acordării pensiei este legată de momentul în care sunt îndeplinite condițiile și de data depunerii dosarului, potrivit termenelor prevăzute de lege.

Dacă arhiva nu poate fi găsită

Există și situații în care societatea a fost radiată, lichidatorul nu mai poate fi identificat, iar documentele nu apar nici în evidențele ITM, nici în listele Arhivelor Naționale.

În acest caz, solicitați răspunsuri scrise de la instituțiile la care ați făcut verificări.

Păstrați:

- răspunsurile primite de la ITM;

- documentele eliberate de Registrul Comerțului;

- răspunsurile Arhivelor Naționale;

- corespondența cu lichidatorii;

- refuzurile sau confirmările că fondul arhivistic nu mai există.

Aceste documente pot demonstra că ai încercat să găsești arhiva și că adeverința nu poate fi obținută pe cale administrativă.

Instanța, soluția de ultimă instanță

Dacă documentele nu mai există sau nu pot fi recuperate, persoana interesată se poate adresa tribunalului, la secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

În fața instanței pot fi prezentate și alte probe:

- contracte de muncă;

- decizii de încadrare;

- fluturași de salariu;

- legitimații;

- fișe de lichidare;

- decizii de premiere;

- înscrisuri sindicale;

- documente medicale sau profesionale care indică locul de muncă;

- declarații ale unor foști colegi.

Martorii nu garantează însă automat recunoașterea vechimii.

Judecătorul va analiza toate probele și va decide dacă perioada lucrată sau anumite drepturi pot fi recunoscute.

O hotărâre judecătorească definitivă poate fi depusă ulterior la Casa de Pensii și valorificată la stabilirea sau recalcularea pensiei.