Internațional
Narco-nepoții soției lui Maduro: cum ajunge cocaina din Venezuela în Europa, cu pașaport diplomatic
În nordul Venezuelei, la câțiva kilometri de țărmul Mării Caraibelor, se află o bază aeriană militară despre care locuitorii vorbesc doar în șoaptă.
Nu figurează în pliante turistice, nu apare în comunicatele guvernamentale, dar avioanele care decolează de pe pista ei nu transportă nici soldați, nici echipamente.
„Nocturnele”, cum le numesc localnicii, sunt încărcate cu un alt tip de marfă: pachete marcate cu capace negre, sigilate, care ascund sute de kilograme de cocaină.
„Știm când pleacă”, spune un fost angajat al aeroportului. „Nu există controale. Militarii ridică bariera, iar avionul dispare în întuneric.”
Citește și: O lovitură dată Chinei: SUA nu au intervenit în Venezuela pentru petrol sau droguri, ci pentru „aurul albastru”
Acesta nu este un zvon izolat.
Este o piesă dintr-un puzzle imens, documentat în ultimii ani de procurori americani, de Europol, de UNODC și de o rețea globală de jurnaliști de investigație.
Piesa centrală a puzzle-ului are un nume devenit simbol: Cartel de los Soles.
Un cartel fără față, dar cu uniformă
În actele de acuzare ale Departamentului de Justiție al SUA apare o descriere care, la prima vedere, pare desprinsă din ficțiune: un cartel condus nu de traficanți, ci de generali.
„Los Soles” nu sunt un cartel în sensul tradițional. Nu au un lider unic și nici nu operează pe străzi.
Ei poartă uniforme, insigne, trese. Conduc convoaie, nu în mod clandestin, ci în mod oficial. Vehicule militare, bărci ale gărzii de coastă, chiar și avioane ale forțelor aeriene au fost, potrivit procurorilor americani, implicate în transporturi de cocaină.
Un investigator venezuelean refugiat în Columbia îl descrie astfel:
„Dacă într-un cartel tradițional ai nevoie să cumperi polițiști, în Venezuela nu trebuie să cumperi nimic. Poliția, armata și serviciile sunt cartelul. De aceea este mai greu de spart decât orice organizație criminală cunoscută în America Latină.”
Cum s-a născut sistemul
Originile narco-statului nu pot fi înțelese fără Hugo Chávez.
Președintele a venit la putere pe valul unei retorici anti-corupție, dar și-a consolidat controlul prin militarizarea politicii.
Armata a primit acces la posturi-cheie în guvern, la companii de stat, la infrastructură.
A fost o strategie politică, dar a creat și oportunitatea perfectă pentru capturarea instituțiilor.
Chávez a expulzat DEA din Venezuela
Ruptura decisivă a avut loc în 2005, când Chávez a expulzat DEA (agenția americană anti-drog) din Venezuela.
De atunci, rutele de trafic s-au mutat aproape integral pe teritoriul venezuelean, protejate de instituții care nu mai răspundeau nimănui.
Potrivit Insight Crime, colaborarea dintre oficiali venezueleni și FARC – gruparea columbiană implicată în producția de cocaină – a început chiar înainte de această ruptură, dar s-a intensificat după plecarea agenților americani.
În același timp, cartelurile mexicane au văzut în Venezuela un hub ideal: relativ stabil politic, cu porturi mari și cu o armată dispusă să închidă ochii – sau să participe direct.
Anatomia transportului perfect
Un raport Europol descrie o nouă eră în traficul de cocaină către Europa: cantități istorice ajung în porturile din Belgia, Olanda și Spania, iar o parte semnificativă provine din Venezuela.
Metoda este simplă și uluitor de eficientă:
cocaina pleacă din Columbia către depozite temporare din Zulia, Apure sau Falcón;
armata preia transportul, îl mută în porturi militare sau comerciale;
containerele sunt protejate de escortă;
odată pe mare, transporturile sunt redirecționate către Caraibe, Africa de Vest sau Europa;
în altă variantă, avioane mici zboară către Honduras, Guatemala sau Mexic.
„Dacă pleacă din Venezuela, atunci acel transport este garantat”, afirmă un agent antidrog spaniol, care adaugă: „Acolo nu există risc. Riscul apare abia când ajunge în Europa.”
Porturile europene confirmă. Antwerp și Rotterdam au confiscat în ultimii ani cantități-record, dar oficialii admit că acestea reprezintă doar o fracțiune din fluxul real.
Cazul care a făcut totul vizibil: „narco-nepoții”
În 2015, opinia publică americană a aflat un detaliu care, deși simbolic, a rupt iluzia de negare a regimului Maduro.
Efraín Antonio Campo Flores și Franqui Francisco Flores de Freitas, nepoții soției lui Maduro, Cilia Flores, au fost arestați în Haiti după o operațiune DEA sub acoperire.
Aveau pașapoarte diplomatice. Aveau protecția securității venezuelene. Și transportau peste 800 kg de cocaină.
Înregistrările prezentate în instanță îi arată negociind nu doar cantitatea, ci și garanțiile militare pentru transport.
Verdictul din 2017 – condamnare pentru trafic internațional – a fost o validare juridică a ceea ce analiștii spuneau deja: traficul nu este un fenomen periferic în Venezuela, ci unul central, coordonat la vârful statului.
Exportul de violență: Tren de Aragua
Dacă Cartel de los Soles este creierul economic, Tren de Aragua este brațul brutal.
Grupare născută în închisorile venezuelene, s-a extins în Peru, Chile, Ecuador și coloniile de migranți.
Răpiri, execuții, extorcări – palmaresul său depășește granițele Venezuelei.
În 2024, răpirea și uciderea ofițerului venezuelean Ronald Ojeda la Santiago de Chile a fost descrisă de presa locală drept „momentul de trezire” al autorităților.
Investigatorii chilieni au stabilit legături între executanți – membri ai Tren de Aragua – și persoane conectate la aparatul de securitate al lui Maduro.
„Venezuela nu mai exportă petrol”, spune un jurnalist chilian. „Exportă criminalitate organizată.”
Ce se întâmplă când un stat devine infrastructura crimei
Statele tradiționale luptă împotriva cartelurilor.
În Venezuela, instituțiile oferă protecție și acces.
Rezultatul este o simbioză care face sistemul aproape imposibil de destructurat.
UNODC avertizează că rutele sud-americane sunt în continuă expansiune, iar Venezuela este menționată sistematic ca nod central.
În SUA, DEA descrie Venezuela drept „coridor strategic pentru cartelurile mexicane”.
În Europa, autoritățile portuare admit că nu pot controla fluxurile actuale.
„Dacă vrei să înțelegi de ce orașe ca Antwerp sau Rotterdam sunt sub presiune, trebuie să privești spre Venezuela”, explică un oficial belgian.
Petrolul – mitul comod
Timp de ani de zile, discuția internațională despre Venezuela a fost dominată de ideea că miza geopolitică este petrolul. Realitatea economică dezminte acest narativ.
Producția petrolieră venezueleană s-a prăbușit. Rafinăriile nu pot procesa țițeiul greu. Investițiile au dispărut.
În schimb, cocaina a devenit o sursă rapidă de finanțare.Este lichidă, mobilă, scalabilă – și protejată de stat.
„Nu petrolul îi ține la putere”, spune un fost diplomat venezuelean. „Ci traficul. De acolo vine lichiditatea. De acolo vine loialitatea armatei. Aici trebuie să căutați răspunsurile.”
Un stat cu două fețe: o țară în colaps și un regim prosper
Pentru populație, criza este profundă: pene de curent, lipsa medicamentelor, exod masiv.
Dar pentru elitele politico-militare, sistemul funcționează.
Crima organizată nu doar că supraviețuiește în Venezuela – prosperă la adăpostul unei guvernări care o tolerează sau chiar o coordonează.
„Acolo unde statul se destramă, apare criminalitatea. În Venezuela, statul nu s-a destrămat: a fost reconstruit pentru a servi criminalității”, spune CSIS.
Aceasta este definiția unui narco-stat.
