Judecătorii din CSM, conduși de amicul Liei Savonea, apără vehement halucinanta sentință în care securiștii care ar fi coordonat asasinarea disidentului Gheorghe Ursu au fost achitați
Judecătorii din CSM, conduși de Daniel Grădinaru, amicul Liei Savonea, apără vehement halucinanta sentință în care securiștii care au coordonat asasinarea disidentului Gheorghe Ursu au fost achitați. Într-un lung comunicat emis azi de secția de judecători a CSM se afirmă că criticile care au fost aduse acestei decizii au „afectat independența justiției” și au subminat „încrederea publică în sistemul de justiție”.
Foştii ofiţeri de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzați că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, au fost achitaţi definitiv la 27 iulie de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Judecătorii CSM apără halucinanta sentință în cazul Ursu
CSM se războiește cu articole din presă, dar are grijă să nu ofere nici un exemplu sau vreun citat.
„Secția pentru judecători reține, că prin modul în care au fost formulate, fără o bază factuală, comentariile privind modul de apreciere a probelor și raționamentul judecătorilor care au soluționat dosarul depășesc limitele unor critici normale și acceptabile într-o societate democratică față de activitatea de judecată.
De asemenea, prin afirmațiile publice formulate, referitoare la profesionalismul judecătorilor membri ai completului de judecată, la modalitatea de administrare a probelor și de aplicare a dispozițiilor legale, precum și la soluția pronunțată în cauză, ce a fost asociată unei «lipse de atașament față de valorile democratice», a fost încălcată independența puterii judecătorești, fiind afectată încrederea publică în sistemul de justiție”, afirmă secția pentru judecători a CSM.
Motivarea, o lungă apologie a securității ceaușiste
În controversata motivare a deciziei de achitare a securiștilor acuzați că au coordonat uciderea în bătaie a lui Ursu, se arată că victima „nu a fost un opozant al regimului comunist și nu s-a aflat în relații de adversitate cu organele de securitate ale statului”.
„Spre deosebire de anii 1948-1964, în care s-au produs acele atrocități împotriva poporului român, reținute și în hotărârile anterior menționate, la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că există o intenție clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităților statului (...)
Împrejurarea evocată de procuror în sensul că represiunea organizată de securitate ar avea un caracter sistematic și s-ar exercita prin controlul informativ al «întregii populații active» (și prin aceasta s-ar face dovada situației premisă cerută de textul incriminator) dat fiind numărul cetățenilor români supravegheați sau urmăriți de securitate în anii 1974-1989 nu poate fi reținută de Înalta Curte”, se mai susține în controversata motivare, document considerat a fi o apologie a Securității și ceaușismului.
