Ministrul Culturii promite sprijin pentru „Fjord”, dar fără bani: cum poate rata România, din nou, șansa unui Oscar

Succesul uriaș al filmului „Fjord”, recompensat cu Palme d’Or la Cannes, a redeschis speranța României pentru un Oscar.

Însă istoria ultimilor ani arată că talentul singur nu este suficient.

Filme precum „După dealuri” sau „Cadoul de Crăciun” au reușit să atragă atenția Academiei Americane și să ajungă pe listele scurte ale Oscarurilor, însă nu au beneficiat de campanii de promovare esențiale în mecanismul extrem de competitiv al premiilor Oscar.

Spre deosebire de România, Polonia și Ungaria au investit sute de mii de euro în promovarea filmelor „Ida” și „Son of Saul”, ambele recompensate ulterior cu Oscar pentru cel mai bun film străin.

În timp ce Ministerul Culturii vorbește acum despre sprijin pentru promovarea internațională a filmului lui Cristian Mungiu, fără a avansa însă sume concrete, regizorul Tudor Giurgiu atrage atenția că, fără o campanie competitivă la Hollywood, chiar și filmele premiate la Cannes riscă să rămână în afara marilor nominalizări.

Avertismentul lui Tudor Giurgiu

Succesul internațional al filmului „Fjord”, regizat de Cristian Mungiu și recompensat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, a redeschis în România o dezbatere mai veche, dar rareori purtată până la capăt: cât de mult contează, de fapt, banii într-o cursă pentru Premiile Oscar?

Citește și: Omul lui Carmen Dan, ex-consilier al lui Florin Iordache, uitat în conducerea ministerului de Interne

Recent, regizorul Tudor Giurgiu, a criticat reacțiile strict ceremoniale ale autorităților române după triumful lui Mungiu la Cannes.

Într-o postare publicată pe Facebook, acesta a atras atenția că un succes de asemenea amploare nu ar trebui întâmpinat doar cu felicitări și declarații simbolice, ci cu un sprijin financiar real pentru campania internațională de promovare a filmului în cursa Oscarurilor.

În spatele covorului roșu și al glamourului hollywoodian se află însă o realitate mai puțin spectaculoasă: Oscarurile reprezintă nu doar o competiție artistică, ci și una financiară, strategică și logistică.

Cannes aduce prestigiu, Oscarul cere bani

Pentru cinefili, câștigarea Palme d’Or reprezintă una dintre cele mai mari validări artistice din lume.

Festivalul de la Cannes funcționează ca o garanție de prestigiu, iar multe dintre filmele premiate aici ajung ulterior să domine sezonul marilor trofee internaționale.

Tudor Giurgiu a comparat Cannes-ul cu „World Cup la fotbal”, încercând să explice importanța uriașă a unui asemenea succes pentru cinematografia românească.

Totuși, între triumful de pe Croazetă și o eventuală nominalizare la Oscar există o diferență majoră: sistemul american funcționează după reguli complet diferite.

Dacă marile festivaluri europene presupun evaluarea tuturor filmelor de către un juriu restrâns, Premiile Oscar depind de voturile a mii de membri ai Academiei Americane de Film.

Iar într-un sistem în care votanții au de urmărit aproape 100 de propuneri din întreaga lume doar la categoria „Cel mai bun lungmetraj internațional”, simpla valoare artistică nu mai este suficientă.

Un film trebuie să fie văzut. Iar pentru a fi văzut, trebuie să fie promovat agresiv.

„Fjord” și șansa rară a unei campanii globale

În cazul „Fjord”, contextul pare mai favorabil decât în alte tentative românești anterioare.

Filmul lui Cristian Mungiu este o coproducție între șase țări (România, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Franța și Suedia) și beneficiază de distribuție americană prin Neon, compania care a construit în ultimii ani unele dintre cele mai eficiente campanii Oscar pentru cinemaul independent.

Neon s-a aflat în spatele succesului unor filme precum Parasite, Triangle of Sadness sau „Anora”, producții care au reușit să transforme prestigiul festivalier în trofee hollywoodiene.

Acesta este și motivul pentru care Tudor Giurgiu consideră că România are acum o oportunitate rară nu doar pentru cinematografie, ci și pentru imaginea sa externă.

În opinia sa, o campanie Oscar eficientă înseamnă diplomație culturală, influență și prestigiu internațional, lucruri pe care multe state europene le tratează deja ca priorități strategice.

Ministerul Culturii promite sprijin, dar fără cifre

La scurt timp după succesul de la Cannes, Ministerul Culturii a anunțat includerea filmului „Fjord” pe lista proiectelor culturale strategice care pot beneficia de sprijin pentru campania Oscar.

Ministrul interimar al Culturii, Demeter Andras, a vorbit despre necesitatea unui „cadru instituționalizat” care să permită susținerea financiară a unor asemenea proiecte.

Totuși, oficialul a evitat să avanseze orice sumă concretă.

Demeter Andras a explicat că ministerul dorește „crearea unui cadru instituțional care să permită finanțarea unor astfel de campanii internaționale”.

Oficialul a menționat că finanțarea ar urma să fie posibilă abia după finalizarea etapelor preliminare ale competiției Oscar și după stabilirea oficială a participării românești.

Cât costă drumul către Oscar

În industria americană de film, marketingul pentru Oscar este aproape o disciplină separată.

Filmele intrate în cursă au nevoie de publiciști specializați, proiecții dedicate membrilor Academiei, evenimente private, reclame în presa de specialitate și o prezență constantă în conversația hollywoodiană.

În jargonul industriei, aceste campanii poartă celebrul slogan „For Your Consideration”.

O singură reclamă de o pagină în reviste precum Variety sau The Hollywood Reporter poate costa între 30.000 și 72.000 de dolari.

Iar aceasta reprezintă doar o mică parte din mecanism.

Serviciile unui consultant de Oscar din Los Angeles pot ajunge la 15.000–25.000 de dolari pe lună, iar agențiile sunt angajate, de regulă, pentru minimum trei sau patru luni.

La acestea se adaugă proiecțiile oficiale pentru membrii Academiei, organizate în cinematografe acreditate din Los Angeles sau New York, recepțiile, transportul echipei și campaniile digitale.

În total, specialiștii estimează că o campanie minim competitivă începe de la aproximativ 200.000 de dolari și poate depăși cu ușurință 1,5–2 milioane de dolari pentru țările care investesc agresiv în promovare.

România și problema unei infrastructuri inexistente

Aici apare ruptura dintre cinematografia românească și țările care au înțeles de mult mecanismul Oscarurilor.

Deși filmele românești au fost premiate constant la Cannes, Berlin sau Veneția, succesul festivalier nu s-a transformat aproape niciodată în nominalizări la Oscar.

Trei producții românești au ajuns pe lista scurtă a Academiei.

Este vorba despre „După dealuri”, regizat de Cristian Mungiu, „Cadoul de Crăciun”, regizat de Bogdan Mureșanu, și „Colectiv”, realizat de Alexander Nanau.

Doar „Colectiv” a reușit să obțină nominalizări efective, iar explicația ține mai puțin de statul român și mai mult de faptul că filmul a fost distribuit în SUA de Magnolia Pictures și susținut de o infrastructură americană solidă de promovare.

În rest, producțiile românești s-au bazat mai ales pe prestigiu artistic și pe entuziasmul realizatorilor.

„Cadoul de Crăciun” și exemplul unui eșec provocat de lipsa banilor

Povestea scurtmetrajului „Cadoul de Crăciun” este probabil cea mai relevantă pentru felul în care funcționează sistemul Oscarurilor.

Filmul lui Bogdan Mureșanu devenise, la momentul respectiv, cel mai premiat scurtmetraj românesc din istorie.

Câștigase peste 50 de trofee internaționale și obținuse inclusiv un premiu al Academiei Europene de Film.

A intrat pe lista scurtă pentru Oscarurile din 2020, însă s-a oprit înaintea nominalizărilor finale.

Motivul? Lipsa unei campanii de amploare.

Realizatorii nu au avut fondurile necesare pentru reclame în presa de specialitate și nici sprijinul unui mare distribuitor american capabil să mențină filmul în atenția votanților.

Diferența dintre România și statele vecine

În timp ce România s-a bazat aproape exclusiv pe prestigiul artistic al regizorilor săi, alte țări europene au construit mecanisme dedicate pentru campaniile Oscar.

Polonia și Ungaria sunt exemplele invocate frecvent în industrie.

Filmul polonez „Ida”, regizat de Paweł Pawlikowski, a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în anul 2015.

Polski Instytut Sztuki Filmowej gestionează un buget anual general dedicat exclusiv promovării internaționale a filmelor poloneze (trimiterea de delegații la festivaluri, organizarea de proiecții), care în acea perioadă se ridica la aproximativ 2,8 milioane de dolari pe an.

O parte semnificativă din acest buget pe anul respectiv a fost direcționată strategic către „Ida”.

Filmul maghiar, regizat de László Nemes, a obținut premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, un an mai târziu, în 2016.

La fel ca în cazul Poloniei cu „Ida”, succesul filmului „Son of Saul” a fost puternic susținut de statul maghiar, fiind finanțat integral în faza de producție de către Fondul Național de Film din Ungaria (Magyar Nemzeti Filmalap).

Lecția Hollywood-ului: de la artă la campanie electorală

Poate cel mai celebru exemplu despre modul în care Oscarurile pot fi influențate de campanii agresive de promovare rămâne cazul „Shakespeare in Love”.

În anii ‘90 producătorul Harvey Weinstein a transformat cursa pentru Oscar într-o adevărată campanie electorală.

Pentru „Shakespeare in Love”, compania Miramax ar fi investit între 5 și 15 milioane de dolari în promovare, potrivit estimărilor industriei.

Filmul a reușit să învingă marele favorit al acelui an, „Saving Private Ryan”, regizat de Steven Spielberg.

Campania a inclus proiecții constante, reclame masive, dar și strategii de influențare a percepției publice și a votanților.

Mulți analiști consideră acel moment drept punctul în care Oscarurile au devenit definitiv și o competiție de marketing.