ANAF, între haos informatic și vânătoarea de amenzi: radiografia unei instituții aflate în criză

Problemele tehnice, acuzațiile de abuz și dificultatea combaterii marii evaziuni au transformat ANAF într-una dintre cele mai contestate instituții ale statului român.

Criticile vin constant din partea contribuabililor, a mediului de afaceri, a consultanților fiscali și, în ultimii ani, chiar din interiorul aparatului de stat.

Pentru milioane de români, ANAF nu mai înseamnă doar administrație fiscală, ci și anxietate birocratică: frica unei popriri automate, a unui server blocat înainte de termenul-limită sau a unei amenzi disproporționate pentru o eroare tehnică ori administrativă.

Digitalizarea care „scârțâie”

În ultimii ani, statul român a încercat să răspundă problemelor de colectare și evaziune fiscală printr-o accelerare masivă a digitalizării.

Citește și: ANAF a respins contestația unui contribuabil cu ajutorul AI, care a invocat legi inexistente

Însă, în loc să simplifice radical relația contribuabilului cu statul, noile sisteme au generat un nou val de nemulțumiri.

Pentru mulți antreprenori și contabili, birocrația nu a dispărut, ci s-a mutat în online.

În cursul lunii mai au explodat mai multe controverse majore în spațiul public și economic din România, care au pus sub semnul întrebării atât modul în care funcționează aparatul fiscal, cât și fiabilitatea tehnologiei utilizate de ANAF.

Una dintre cele mai grave acuzații a venit din partea companiilor de consultanță fiscală, care au semnalat situații în care contestațiile unor contribuabili ar fi fost respinse cu ajutorul unor algoritmi automați de inteligență artificială.

Potrivit CC Tax Advisory, sistemul informatic al ANAF ar fi generat decizii de respingere pe baza Inteligenței Artificiale, care invocau articole de lege inexistente și hotărâri judecătorești complet inventate.

Comunitatea de business a acuzat instituția că a împins digitalizarea într-o zonă „absurdă și periculoasă”, în care dreptul la apărare al contribuabilului poate fi afectat de erori automate imposibil de verificat rapid.

În paralel, Ministerul Finanțelor a recunoscut oficial problemele majore ale infrastructurii digitale ANAF.

Contribuabilii reclamă de luni întregi blocaje frecvente, funcționare lentă și căderi repetate ale platformei Spațiul Privat Virtual (SPV).

Presiunea publică a forțat autoritățile să anunțe lansarea unui nou portal informatic în semestrul al doilea al anului 2026, recunoscând indirect că infrastructura actuală nu mai poate susține volumul de date generat de sistemele e-Factura și e-TVA.

Scandalul e-Factura și presiunea pe contribuabili

Implementarea sistemului RO e-Factura a devenit una dintre cele mai controversate reforme fiscale din ultimii ani.

Conceput inițial ca instrument pentru combaterea marii evaziuni fiscale, sistemul a provocat tensiuni puternice între Ministerul Finanțelor, ANAF și mediul economic.

Una dintre principalele probleme reclamate de firme a fost incapacitatea infrastructurii tehnice de a susține volumul uriaș de date.

În apropierea termenelor-limită, serverele ANAF și platforma SPV funcționează extrem de lent sau se blochează complet.

În numeroase cazuri, erorile de sistem au dus la încărcarea duplicată sau chiar triplată a facturilor, firmele figurând astfel în evidențele ANAF cu venituri fictive majorate.

Companiile au fost nevoite să consume timp și resurse pentru a corecta erori generate chiar de infrastructura statului.

În mai 2026, Ministerul Finanțelor a admis public că site-ul ANAF este „instabil” și depășit tehnic, promițând o platformă complet nouă abia spre finalul anului.

Criticile s-au concentrat și asupra termenului de transmitere a facturilor în sistem, considerat de multe firme nerealist.

Dacă o companie nu reușește să încarce documentele în cele cinci zile prevăzute de lege din cauza unei defecțiuni tehnice sau a căderii serverelor, riscă amenzi care pot ajunge la zeci de mii de lei.

În plus, statul a decis că factura clasică, transmisă pe hârtie sau PDF, nu mai are valoare juridică în lipsa încărcării în SPV.

Astfel, firmele pot pierde dreptul de deducere a TVA inclusiv din cauza erorilor sau întârzierilor partenerilor comerciali.

Raportul Curții de Conturi: erori sistemice și risc de abuz

Criticile venite din mediul privat au fost amplificate de concluziile unui raport dur al Curții de Conturi a României, care a evidențiat deficiențe structurale majore în activitatea ANAF.

Auditorii au formulat o „opinie cu rezerve” privind evidența veniturilor statului și fișele fiscale ale contribuabililor, semnalând erori informatice și administrative care pot genera decizii arbitrare.

Potrivit raportului, ANAF emite frecvent decizii de impunere eronate, instituie popriri pentru datorii deja achitate sau refuză compensări fiscale, obligând firmele să intre în litigii de lungă durată pentru a-și demonstra nevinovăția.

Curtea de Conturi a criticat și modul în care sunt realizate controalele fiscale.

Auditorii au constatat că ANAF nu folosește criterii matematice și digitale clare pentru a stabili riscul fiscal al unei companii înainte de a trimite controlul.

Inspecțiile nu sunt ghidate de softuri inteligente, ci sunt stabilite subiectiv.

Acest lucru lasă loc comportamentelor abuzive din teren, unde inspectorii pot „alege” să hărțuiască anumite firme cu controale repetate, în timp ce marile rețele de evaziune rămân neatinse.

Pentru că ANAF nu a reușit să recupereze banii de la aceste rețele volatile, instituția a mutat presiunea pe companiile stabile din economie, se mai arată în raport.

Inspectorii fiscali primesc ordin să strângă bani cu orice preț, declanșând acea „vânătoare de amenzi” semnalată de sindicate și aplicând sancțiuni disproporționate firmelor oneste pentru greșeli birocratice minore.

Sindicaliștii reclamă „vânătoarea de amenzi”

Criticile la adresa ANAF au venit și din interiorul instituției.

În octombrie 2025, Federația sindicală „Solidaritatea” a acuzat conducerea ANAF că exercită presiuni asupra inspectorilor fiscali pentru aplicarea unor sancțiuni „exemplare”.

Potrivit sindicaliștilor, inspectorii ar fi obligați să îndeplinească indicatori de performanță considerați abuzivi, sub amenințarea concedierilor.

Președintele Federației „Solidaritatea”, Dorin Modure, a susținut că presiunea pentru colectarea rapidă a banilor la buget riscă să transforme controalele fiscale într-o „vânătoare de amenzi” dictată administrativ și politic.

Sindicaliștii au criticat inclusiv intenția de reintroducere a unor indicatori de performanță folosiți și în trecut, care ar încuraja creșterea numărului de sancțiuni aplicate.

„Se pune o presiune cum nu am văzut în 25 de ani”, a afirmat Dorin Modure, susținând că inspectorilor li se cere să prioritizeze sancțiunile și colectarea rapidă a sumelor stabilite prin controale.

Inspectorii preferă controalele la micii contribuabili

O altă controversă majoră a fost generată chiar de declarațiile președintelui ANAF, Adrian Nicușor, care a recunoscut public faptul că inspectorii fiscali ajung să controleze mai frecvent micii contribuabili decât marile companii.

În cadrul audierilor din Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, șeful ANAF a explicat că activitatea de control în cazul firmelor mici este „mult mai simplă”, iar salariile inspectorilor sunt identice indiferent de complexitatea dosarelor investigate.

„Având aceeași sumă, același salariu, colegii noștri preferă să nu lucreze la mari contribuabili și să meargă către micii contribuabili”, a declarat Adrian Nicușor.

Potrivit acestuia, instituția se confruntă cu o distribuție „neadecvată” a personalului și cu un deficit de inspectori specializați pentru zona marilor contribuabili.

Declarațiile au alimentat percepția deja existentă în mediul economic potrivit căreia firmele mici sunt controlate și sancționate mai des, în timp ce marile mecanisme de evaziune fiscală rămân dificil de investigat.

Ideea radicală: desființarea ANAF

Nivelul de neîncredere acumulat în jurul instituției a făcut posibilă apariția unei propuneri radicale: desființarea ANAF.

Ideea a fost lansată în septembrie 2025 de economistul Ionuț Dumitru, consilier onorific al premierului Ilie Bolojan.

Economistul a susținut că instituția a devenit „complet nefuncțională” în ceea ce privește colectarea taxelor și că este nevoie de o reconstrucție radicală a administrației fiscale.

Propunerea a fost respinsă rapid de ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.

Ministrul a admis însă că ANAF „a provocat foarte multă dezamăgire” și că instituția suferă de disfuncționalități majore acumulate în timp.

În opinia sa, soluția nu este eliminarea instituției, ci reconstrucția și digitalizarea profundă a aparatului fiscal.

Între reformă și neîncredere

La aproape doi ani de la accelerarea reformelor digitale, ANAF continuă să fie percepută de o parte importantă a contribuabililor ca o instituție rigidă, birocratică și dificil de anticipat.

Problemele tehnice, erorile administrative, acuzațiile privind sancțiunile disproporționate și dificultatea combaterii marii evaziuni au alimentat o relație tensionată între stat și contribuabili.

Digitalizarea nu a reușit încă să simplifice semnificativ relația cu administrația fiscală.

Pentru mulți antreprenori, ea a adăugat un nou strat de obligații tehnice peste o birocrație deja complicată.

Iar principala provocare a reformei fiscale pare să fie nu doar modernizarea tehnologică a instituției, ci și reconstruirea încrederii dintre stat și contribuabil.