Opinii
Șansele prezidențiale ale lui Călin Georgescu, uriașe
Peste alegerile prezidențiale și parlamentare de anul acesta zboară nu o lebădă neagră, ci un stol întreg.
Lebede negre gălăgioase, furioase.
Din start, campania electorală dublă era atipică în ultimii 35 de ani, cu cele două tururi ale prezidențialelor îmbrățișând scrutinul parlamentar (programat, ce ironie, de Ziua Națională, cum îi place găștii "suveraniste").
Gândite să creeze un avantaj pentru candidatul Ciolacu, despre care nimănui nu-i trecea prin cap că nu va ajunge în turul al doilea, alegerile prezidențiale s-au transformat într-un coșmar pentru sforarii politici de la PSD și PNL.
În primul rând, a dat o lovitură atât de puternică PSD-ului încât l-a năucit: pentru prima oară după 1989, social-democrații nu au candidat în turul al doilea.
Primul efect este că, la parlamentare, scorul partidului va fi afectat major.
Al doilea efect este că, în premieră, votanții PSD nu vor avea candidatul lor în turul al doilea.
Al treilea efect este că la sediul din Kiseleff este acum haos: taberele interne se luptă pentru putere și strategia monolitului politic s-a spart în bolovani și pietricele care zboară care încotro.
Din cele trei motive de mai sus, PSD nu va comunica, cel mai probabil, nici un fel de susținere pentru Elena Lasconi până luni, 2 decembrie, când se vor ști scorurile parlamentare.
Argumentul este simplu: votanții PSD au, tradițional, concepții foarte apropiate de cele exprimate de Călin Georgescu.
Mai mult, pentru pesediști ar fi sinucigaș să anunțe acum sprijin pentru o politiciană care a spus răspicat despre PSD că reprezintă "mafia".
După alegerile parlamentare, când va ști pe câte mandate mizează, PSD va negocia nu doar cu Lasconi, ci și cu celalalte partide, o variantă de majoritate și o propunere de premier.
Tot atunci, însă, și extremiștii de la AUR, SOS, PNCR și alții vor ști care le e forța de negociere, câte locuri au în Parlament.
La fel cum vor ști și USR și PNL, dar și Forța Dreptei și celelalte partide mai mici.
Un scor foarte mare al "suveraniștilor" este foarte probabil să ducă la o alianță de conjunctură între PSD, PNL, USR și restul de partide mici pentru o majoritate parlamentară și de imagine care să aibă două ținte.
Prima: susținerea Elenei Lasconi pentru câștigarea turului doi și, deci, a președinției României.
A doua: în caz că prima țintă nu este atinsă, forțarea președintelui Călin Georgescu să nominalizeze un premier al noii alianțe și nu unul provenit din AUR, SOS etc.
Pe de altă parte, un scor mic al "suveraniștilor", dar mare al PSD (deși acum pare că nu va fi cazul), ar putea să-i facă pe social-democrați mai puțin receptivi la ideea unei alianțe largi.
Mai ales că, dacă PSD reușește, împreună cu partide mai mici pe post de balama, să aibă majoritate parlamentară, o va folosi ca armă împotriva oricui iese președinte, Lasconi sau Georgescu.
Cu alte cuvinte, PSD s-ar putea profila ca partidul care se opune din Parlament "abuzurilor" prezidențiale (vezi lupta permanentă cu Băsescu, suspendarea etc.).
Dar chiar și dacă, după parlamentare, s-ar crea o coaliție politică mai largă care să o susțină pe Elena Lasconi, mai rămâne o variabilă incontrolabilă: "poporul" pesedist.
Cum spuneam mai sus, este prima oară în 35 de ani când votanții social-democraților nu vor avea candidatul lor în turul al doilea.
Ce vor face acești alegători? Vor sta acasă? Presupunând, la limită, că da, Lasconi poate pierde la scor: peste 2,1 milioane de voturi luate de Georgescu în primul tur plus aproape 1,3 milioane luate de Simion (care a anunțat că AUR îl susține pe Georgescu) bat de departe cele aproape 1,8 milioane de voturi ale lui Lasconi plus cele peste 800.000 ale lui Ciucă (3,4 milioane de voturi versus 2,6 milioane de voturi).
E adevărat că nu există nici o certitudine că aceleași voturi de la turul întâi vor ajunge în urne și la turul al doilea, dar nici nu există un argument solid pentru care nu ar fi așa.
Dar dacă alegătorii PSD vor ieși la vot, cât de probabil este să o aleagă pe Lasconi? Chiar și dacă partidul le-ar cere asta (deși cred că e puțin probabil), nu pare fezabil că mai mult de 10-20% din ei ar vota-o pe șefa USR.
Teoretic, însă, rămân aproape nouă milioane de alegători despre care nu știm nimic.
Este vorba de cei care nu au votat în primul tur, când s-au prezentat cam 9,6 milioane de cetățeni din peste 18 milioane.
Vor ieși cei nouă milioane acum pentru a salva democrația?
Este încă o variabilă în joc care face orice predicție imposibilă în acest moment.
Dar, la cum arată acum ostilitățile, e momentul să ne panicăm. Apoi să ne calmăm și să ne întrebăm, fiecare cu propria conștiință, ce putem face să evităm aruncarea României în cel mai negru cataclism de după 1989.
