OECD arată haosul birocratic prin care trec antreprenorii: 502 licențe emise de 65 de instituții
OECD arată haosul birocratic prin care trec antreprenorii: „raportul se bazează pe o analiză aprofundată a unui inventar al licențelor comerciale, care conține informații administrative și procedurale detaliate privind 502 licențe emise de 65 instituții publice românești”, se arată în studiul intitulat „Reformele în domeniul licențierii afacerilor în România”. Citește și: Sondaj CURS: majoritatea românilor vrea reunificarea cu Republica Moldova OECD arată că folosește termenul de „licență” și pentru „aprobări” sau „avize”. OECD arată haosul birocratic prin care trec antreprenorii: 502 licențe emise de 65 de instituții Ce arată raportul: „Antreprenorii sunt adesea obligați să consulte mai multe surse și să navigheze pe mai multe platforme și agenții pentru a determina ce licențe se aplică activității și modelului lor de afaceri, ceea ce crește costurile de conformitate”. Acest haos „nu numai că încetinește eforturile de reformă, dar și subminează încrederea investitorilor și descurajează antreprenoriatul”. „Lipsa unei ordini clar definite pentru procedurile de acordare a licențelor reprezintă o provocare semnificativă pentru antreprenori, în special atunci când sunt necesare mai multe licențe pentru o singură activitate comercială. În consecință, antreprenorii sunt adesea obligați să viziteze diverse instituții sau să angajeze experți pentru a înțelege diferitele proceduri administrative, costurile aferente și pentru a reduce potențialele întârzieri”. Disponibilitatea și claritatea informațiilor privind licențierea în România rămân inegale între instituții. În timp ce unele instituții oferă orientări procedurale, altele oferă doar liste parțiale de documente, iar multe nu furnizează liste de verificare cuprinzătoare. Această inconsecvență duce la confuzie și incertitudine, în special pentru întreprinderile noi sau mici. Complexitatea terminologiei privind licențele este exacerbată și mai mult de utilizarea interschimbabilă a termenilor precum „licență”, „permis”, „aprobare”, „autorizație” etc. În plus, există mulți alți termeni utilizați, de exemplu „aviz”, care ar putea fi tradus ca o opinie fără caracter obligatoriu, dar care, în unele cazuri, are un caracter obligatoriu. Doar 51% din cele 502 licențe incluse în Inventarul licențelor comerciale elaborat de OCDE pentru a urmări în mod sistematic cerințele de licențiere din sectoarele industrial, comercial și al serviciilor permit depunerea online a cererilor, cealaltă jumătate necesitând depunerea personală a cererilor. Pentru multe dintre licențele pentru care este posibilă depunerea online a cererii, aceasta se face prin intermediul diferitelor site-uri web și canale, și nu prin intermediul punctului unic de contact electronic al României. Chiar și pentru cele pentru care este posibilă depunerea online a cererii, procesul rămâne oarecum greoi. De exemplu, nu există un sistem automatizat care să informeze solicitanții cu privire la stadiul cererilor lor. Informațiile privind licențierea în România sunt dispersate pe site-urile web ale diverselor instituții, fiecare prezentând conținutul în formate și niveluri de detaliere diferite. Absența unei structuri standardizate pentru modul în care sunt comunicate cerințele de licențiere face ca sistemul să fie dificil de navigat și de prevăzut. Principiul „o singură dată” nu este aplicat în mod consecvent, ceea ce duce la duplicarea procedurilor de acordare a licențelor și a solicitărilor de informații. Antreprenorii se confruntă frecvent cu necesitatea de a completa formulare de mai multe ori, repetând aceleași informații sau informații similare pentru diferite agenții. În unele cazuri, mai multe copii pe hârtie ale aceluiași document trebuie depuse la un singur organism emitent. Doar 2% din licențele incluse în Inventarul licențelor comerciale menționează în mod explicit aplicabilitatea principiului „tăcerea înseamnă consimțământ”, iar pentru 98% dintre acestea, principiul nu este specificat sau nu se aplică în practică. Acest lucrucreează incertitudine pentru antreprenori, care nu știu dacă o licență este acordată în absența unui răspuns formal. Raportul OECD mai arată că „pentru aproximativ 20 % din totalul autorizațiilor, termenele de aprobare prevăzute de lege sunt mai lungi decât termenul efectiv necesar pentru eliberarea autorizațiilor”.
