Ramona Emilian

7460 articole

Dezmăț pe cheltuieli publice pentru funcționari în Franța, Spania, Germania: avantaje fiscale enorme, pensii uriașe, posturi garantate pe viață

Dezmăț pe cheltuieli publice în Europa. Potrivit unor date Eurostat, țări precum Norvegia, Suedia, sau Danemarca au cei mai mulți funcționari publici, proporțional cu numărul total de angajați. Dezmăț pe cheltuieli publice în Europa În Norvegia, cota este de 30,7%, ceea ce înseamnă că aproape unul din trei angajați este angajat în sectorul public. Iar în Suedia și Danemarca cota e, de asemenea, peste 25%. La capătul opus al topului se situează Germania, cota reprezentând puțin peste 10% dintre lucrători. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online În Franța, cifrele oficiale arată că puțin peste unul din cinci angajați (21,2%) lucrează în serviciul public, ceea ce reprezintă aproximativ 5,5 milioane de oameni. Cifra este mai mare decât media OCDE (18%). Însă în spatele cifrelor se ascund multe detalii – pe când în țările scandinave funcționarii publici nu au statut preferențial (precum pensii mai mari), nu același lucru se întâmplă în Germania sau în Franța. În Spania, creșterea angajărilor în sectorul public a fost, oficial, o măsură pentru a contracara șomajul, însă motivele electorale nu sunt excluse. Cu costurile de rigoare. Macron, promisiune electorală neonorată În campania electorală din 2017, Emmanuel Macron promitea eliminarea, pe parcursul mandatului său, a 120.000 de posturi de funcționar public (70.000 în autoritățile locale și 50.000 în funcția publică de stat). O promisiune pe care nu a respectat-o. După doi ani de mandat, în 2019, șeful statului a declarat că are de gând să "abandoneze" acest obiectiv, motivând că nu este sustenabil. Câteva săptămâni mai târziu, Gérald Darmanin, pe atunci ministru pentru Conturi Publice, a confirmat că guvernul nu va respecta această promisiune de campanie, din cauza situației economice și a "Vestelor galbene", stabilind un nou obiectiv: 85.000 de posturi de funcționari publici eliminate până în 2022. În 2021, ținta a fost desființarea a 70.000 de posturi, însă nici de data aceasta promisiunea nu a fost ținută. În timpul campaniei prezidențiale pentru al doilea mandat, Emmanuel Macron nu s-a mai angajat la nici o reducere a numărului de funcționari publici. Oficial, 5.674.000 de funcționari publici în Franța Oficial, potrivit ultimelor cifre, în Franța există 5.674.000 de funcționari publici, însă numărul lor pare a ajunge undeva la șapte milioane. Căci cifra oficială exclude numărul "operatorii de stat" (492.000) care e prevăzut într-o anexă a bugetului de stat pentru 2023. E vorba despre personalul din universități și școli de stat, organizații de cercetare precum CNRS sau CEA, personalul din muzee, agenții regionale de sănătate, toți beneficiind de toate privilegiile unui bugetar. Și anume: angajare pe viață, studii superioare gratuite, avansare pe bază de vechime, program redus de muncă, pensii mari și foarte mari (calculându-se, în pezent, în baza a 75% din media ultimelor șase luni în serviciu față de 50% din cei mai buni zece ani), locuințe publice alocate cu prioritate, vacanțe subvenționate etc. Alte două milioane de funcționari la secret Într-o altă anexă, bugetul de stat oferă o estimare pentru anul 2023, la rubrica "organisme private cu finanțare publică predominantă": 2% din totalul locurilor de muncă, adică 560.000. În 2009, în această anexă, cifra estimată era de 2,7% din totalul locurilor de muncă, iar în 2015, 1,4%, fluctuațiile arătând că nu e ușor de estimat numărul de angajați ai organizațiilor private care beneficiază de finanțare publică predominantă, precum asociațiile, care angajează în jur de două milioane de oameni. De asemenea, unii angajați ai La Poste și Orange (fostă France-Telecom), și angajați ai unor companii deținute 100% de stat, precum EDF, SNCF, RATP au statut de funcționar public, fără a fi incluși în statisticile funcționarilor publici – numărul acestora nu se cunoaște, invocându-se dreptul la confidențialitate. Germania, "republică de funcționari" În Germania crește numărul de funcționari publici, care în prezent se situează la 5,096 milioane. Cu toate acestea, Asociația funcționarilor publici (DBB) a criticat faptul că nu există suficient personal în sectorul public. Șeful DBB, Ulrich Silberbach, s-a referit la creșterea sarcinilor în multe domenii, adăugând că, potrivit evaluărilor, mai e nevoie de peste 360.000 de angajați la nivel național pentru a se furniza servicii, în mod adecvat. Pe de altă parte, există critici care susțin că Germania pe cale de a deveni o "republică de funcționari", reproșându-i lui Ulrich Silberbach că numărul angajaților din sectorul public crește de ani de zile, însă nu în domeniile utile cetățeanului, precum centrele de zi și clinici, profesori și ofițeri de poliție, ci mai ales în domenii care țin de instituții, în care investițiile ar trebui să meargă, nu înspre noi angajați, ci în direcția digitalizării. Un angajat la privat, muncă 91 de ani pentru pensie de funcționar Pe de altă parte, bugetarii germani beneficiază de multe avantaje. Nu plătesc taxe și au beneficii generoase la pensionare, mult mai mari decât cea a angajaților în sectorul privat. Tratamentul preferențial al funcționarilor publici a fost de altfel criticat de Rainer Holznagel, Președintele Federației Germane a Contribuabililor, care a comentat faptul că funcționarii publici primesc contracte pe viață și sunt scutiți de taxe: "Pe de o parte, acest lucru dăunează asigurărilor sociale statutare, deoarece se pierd venituri, iar pe de alta, dăunează contribuabililor, deoarece trebuie să finanțeze pensiile mari.". Nivelul pensiilor funcționarilor publici în Germania este deosebit de ridicat. Pentru a primi o pensie echivalentă cu cea a unui funcționar public, o persoană care lucrează în mediul privat ar trebui să muncească 91 de ani. În luna aprilie, la presiunea sindicatelor, Guvernul german a aprobat grile de salarizare mai mari pentru 2,5 milioane de lucrători din sectorul public. Mulți funcționari, puțini angajați În Spania, numărul funcționarilor publici a crescut de 5,3 ori mai mult decât numărul total de angajați din țară. Potrivit Labour Force Survey, ocuparea forței de muncă în rândul funcționarilor publici spanioli a crescut cu 95.800 de persoane în 2022, cea mai mare creștere înregistrată în grupul marilor economii euro, fiind depășită doar de Letonia, unde creșterea anuală a fost de 7,6% (ceea ce înseamnă, de fapt, 4.000 de angajați). Paradoxal, Spania a devenit liderul zonei euro în privința creșterii numărului de funcționari publici, fără însă a crea locuri noi de muncă, Guvernul fiind criticat că astfel realizează prin bugete ceea ce nu reușește prin politici, preferând să umfle ocuparea forței de muncă în administrațiile publice decât să faciliteze crearea de locuri de muncă pentru companii, susținând o economie reală. Spania, cei mai mulți șomeri din zona euro Potrivit Eurostat, În Spania, numărul funcționarilor publici este de 1,44 milioane, ceea ce reprezintă doar 7% din numărul total de angajați, însă datele se referă doar la angajații din sistemul guvernamental, nu la toți lucrătorii din sectorul public (precum sănătatea și învățământul), ceea ce ridică cifra la 3,53 milioane, adică 17,2% din totalul persoanelor angajate. Guvernul spaniol este criticat și pentru proasta funcționare a sistemului public, pe care, departe de a-l îmbunătăți, îl menține în mediocritate - potrivit Legii Funcției Publice, aprobată în ajunul alegerilor regionale, bugetarii care nu trec evaluarea performanței nu pot fi disponibilizați și nu-și pierd calitatea de funcționari publici. Citește și: Economist: O creștere cu 10% a salariilor profesorilor înseamnă un efort bugetar anual de 1,3 miliarde lei. Anvelopa pensiilor speciale: 12 miliarde lei! În plus, noul val de angajări are iz de scop electoral: cu cât ai mai mulți funcționari publici, cu atât primești mai multe voturi. Deși Guvernul se laudă că a creat locuri de muncă, noii angajați în sistemul public au contracte temporare, ceea ce scurtează listele de șomaj doar pentru o perioadă. Iar șomajul a devenit o reală problemă în Spania: în luna aprilie s-au înregistrat 2,8 milioane de șomeri, cea mai mare rată a șomajului din zona euro.

Internațional

"Gandhi" Kemal Kılıçdaroğlu, omul care-l poate detrona pe Erdoğan, "revoluționarul liniștit" vizat de mai multe tentative de asasinat

Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț. Alegerile prezidențiale din Turcia vor avea, în premieră, un al doilea tur de scrutin. Președintele în exercițiu, Recep Tayyip Erdoğan, este un model de islamo-naționalism despre care analiștii spun că e un amestec "uluitor" de succese diplomatice și eșecuri economice. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Adversarul său, Kemal Kılıçdaroğlu, este lider de cincisprezece ani al Partidului Popular Republican (CHP), partidul fondat de Mustafa Kemal. A renunțat la funcții publice în 1999 Kemal Kılıçdaroğlu s-a născut în 1948 în districtul Nazımiye din Tunceli, al patrulea dintre cei șapte copii, având o mamă casnică și un tată, funcționar public. Provine dintr-o familie alevi - sectă islamică, o minoritate religioasă în Turcia, în mare parte sunită. Și-a terminat studiile primare și secundare în diferite orașe din Anatolia, dovedindu-se a fi un elev eminent. În 1971 a absolvit Academia de Științe Economice și Comerciale din Ankara, iar după terminarea facultății s-a angajat în cadrul Ministerului Finanțelor, ca asistent contabil. A făcut un stagiu de un an în Franța, iar în 1983 a fost numit în cadrul Direcției Generale a Venituri, mai întâi ca șef al departamentului, apoi, director general adjunct. În 1992 a fost numit director general al instituției de asigurări sociale a statului. În 1999, s-a pensionat, din proprie inițiativă. Președintele CHP din 2010 Pentru o perioadă, a susținut prelegeri pe teme economice, la Universitatea Hacettepe, apoi a devenit membru al Consiliului de Administrație la Banca Türkiye İş. În 2002 a devenit membru al Parlamentului, în calitate de deputat al Partidului Popular Republican. În 2009 a candidat pentru primăria Istanbulului, a pierdut alegerile, însă a câștigat simpatie pentru campania sa, fiind luat în vizor, pentru conducerea CHP. În 2010, după ce liderul CHP a demisionat, în urma unui scandal legat de o aventură extra-conjugală, Kılıçdaroğlu a devenit principalul candidat pentru funcție. Inițial a refuzat să candideze, nedorind să profite de acest scandal, însă s-a lăsat convins, fiind ales președinte al Partidului Popular Republican la cel de-al 33-lea Congres ordinar al CHP. "Gandhi Kemal" I se spune Gandhi Kemal – firea blândă, calmul, și o oarecare asemănare fizică cu fostul lider spiritual dând naștere acestei porecle. Potrivit prietenilor și colegilor de partid, când cineva intră în cameră, se ridică și dă mâna, nu vorbește niciodată cu oamenii care sunt ocupați și nu întrerupe niciodată pe nimeni. "Când l-am cunoscut prima dată, am crezut că nu e un lider revoluționar, ci unul evoluționist", a declarat pentru BBC, o coleg de partid, Melda Onur, care crede că meticulozitatea și tenacitatea au fost motivele pentru care a durat 13 ani pentru a-și remodela partidul și a-și asigura sprijinul pentru a candida la președinție. "Își propune o țintă, se ține de ea cu o seninătate incredibilă și, până la urmă, reușește. Este foarte hotărât și meticulos când crede că face ceea ce trebuie făcut.", a mai spus Onur. Fidel formării sale profesionale de economist, a menținut o disciplină financiară strictă. "Este foarte atent să nu cheltuiască nimic în plus pentru ceva inutil", a spus un apropiat, Okan Konuralp, adăugând: "Uneori lucrurile ne înnebunesc și nu putem să nu țipăm. Chiar și atunci, își păstrează calmul. N-am auzit niciodată un cuvânt plin de ură din gura lui. Ar putea fi supărat pe cineva, dar își păstrează calmul și apoi iartă ușor. Așa a putut lucra împreună cu politicienii care i s-au opus ferm în trecut.". "Helalleșme", reconcilierea În cei 13 ani de conducere, Kılıçdaroğlu a condus o revoluție "liniștită" în cadrul partidului, încercând să facă pace cu islamiștii prin gesturi precum participarea la cine Iftar (masa luată în fiecare seară, de către musulmani, după apusul soarelui în timpul postului din luna Ramadan) și a șters vechile coduri militariste ale partidului. În timp, a inclus în partid personalități religioase, activiști kurzi și activiști pentru drepturile femeilor în partid, pentru a demonstra societății turce că CHP s-a schimbat. Sub Kılıçdaroğlu, CHP s-a deplasat de la o poziție ideologică etatistă, la o viziune mai liberală și orientată spre reformă. Chiar de a doua zi după ce a fost ales lider, delegații de partid au înlocuit o mare parte din vechea gardă cu membri mai tineri, ceea ce i-a adus critici, în anii următori, că a diluat valorile CHP și a admis în rândul partidului membri controversați – de exemplu, un activist kurd și un lider de sindicat în 2011 – într-un moment în care partidul era deja vulnerabil la alegeri. Însă deschiderea partidului către alte medii, puncte de vedere și stiluri de viață a devenit o componentă definitorie a conducerii lui Kılıçdaroğlu, pe care acesta a denumit-o "helalleşme" (reconciliere). Una dintre cele mai vizibile transformări a vizat problema persistentă a acoperirii capului femeilor, despre care Kılıçdaroğlu a declarat, în iulie, 2020: "Am făcut din problema basmalei principala problemă în Turcia. Ce ne pasă de basma? Lăsați femeile să poarte ceea ce își doresc.". În aceeași lună, delegații au ales pentru prima dată o femeie în adunarea partidului. Femeia era însă purtătoare de hijab. Marșul de 480 de mile În 2017, Kılıçdaroğlu i-a convins pe susținătorii săi să nu protesteze față de referendumul controversat, care i-a acordat lui Erdoğan puteri vaste. Criticat fiind pentru pasivitate, Kılıçdaroğlu a explicat că aflase că susținătorii lui Erdoğan sunt înarmați și nu a vrut să fie responsabil pentru violențele care ar fi putut avea loc. Pentru a contracara criticile, Kılıçdaroğlu a organizat un amplu marș, denumit "Marșul pentru Justiție", de la Ankara la Istanbul, pentru a protesta împotriva condamnării lui Enis Berberoğlu – un parlamentar CHP, condamnat la 25 de ani de închisoare pentru că ar fi dezvăluit secrete de stat jurnaliştilor despre transportul de arme către jihadişti în Siria. Marșul de 480 de mile nu doar că i-a adus o vizibilitate internațională, dar a arătat că, deși Kılıçdaroğlu nu era revoluționarul dorit de opoziție, ar putea fi o forță liniștită de schimbare. Kılıçdaroğlu, miting electoral în vestă antiglonț Se spune că Kılıçdaroğlu a fost ținta mai multor atacuri fizice și tentative de asasinat decât oricare alt politician din Turcia. În 2014, în timp ce susținea un discurs în Parlamant, a fost atacat și lovit de mai multe ori de un intrus. În 2016, la o lună după lovitura de stat eșuată, pe care de altfel Kılıçdaroğlu și partidul CHP au condamnat-o, convoiul său a fost atacat de o rachetă de către gruparea militantă kurdă PKK. În 2019, a supraviețuit unei tentative de linșaj, survenită la înmormântarea unui soldat. Când a fost atacat, a fost dus într-o casă din apropiere, unde o femeie îndemna mulțimea să incendieze clădirea. La mitingul electoral, de dinaintea primului tur al alegerilor, vineri, a purtat o vestă antiglonț, ca măsură de precauție, primindu-se informații că ar putea fi atacat. Vrea mai mult Occident în Turcia Kılıçdaroğlu este în favoarea rolului consolidat al Turciei în NATO. Într-un interviu pentru The Wall Street Journal, Kılıçdaroğlu a declarat: "Turcia este membră a Alianței Occidentale și a NATO, iar Putin știe bine acest lucru. Turcia trebuie să respecte deciziile luate de NATO.". În ceea ce privește Uniunea Europeană, Kılıçdaroğlu a declarat că, dacă va fi ales președinte, va urma o politică mai orientată spre Occident, transmițând mesaje pozitive Uniunii Europene. La sfârșitul anului trecut, în timpul unei conferințe la Universitatea Johns Hopkins, din Washington, Kılıçdaroğlu a declarat că, deși există probleme dificile pentru admiterea Turciei, "Aderarea deplină la UE este un obiectiv comun al tuturor celor șase lideri ai opoziției. Vom implementa reformele noastre democratice fără a aștepta ca UE să deschidă capitole de negociere, căci acestea vor aduce regulile democratice în țara noastră.". Kılıçdaroğlu i-a etichetat pe Erdoğan și Mitsotakis drept "populiști care joacă cărți de război în timp ce voturile lor sunt în scădere" pe fondul tensiunii din ce în ce mai mari dintre două țări cu privire la Insulele Egee. Deși și-a declarat scopul de a îmbunătăți relațiile cu Grecia, Kılıçdaroğlu s-a opus cu fermitate militarizării insulelor grecești. Poziții foarte nuanțate în legătură cu Rusia Dacă ar fi ales președinte, una dintre provocările imediate ale lui Kılıçdaroğlu pe plan extern ar fi gestionarea relației cu Rusia. Din toate declarațiile, se pare că va urma politica lui Erdoğan, menținând legăturile atât cu Moscova, cât și cu Kievul, neavând o politică anti-rusă, ci o abordare nuanțată. "În timp ce țările occidentale nu au furnizat multe tehnologii Turciei, Rusia a făcut-o", a spus Kılıçdaroğlu în octombrie, în timpul unei vizite la Washington, adăugând: "De exemplu, Rusia a furnizat tehnologie în domenii precum aluminiul, industria sticlei, industria petrochimică. (...) Ne vom menține relațiile economice cu Rusia.". Citește și: Rachetele „invincibile” ale Rusiei nu trec de antiaeriana ucraineană: nouă drone și 18 rachete, din care șase Kinzhal, doborâte. Nici o rachetă rusească n-a trecut de defensiva Kievului În plus, Kılıçdaroğlu a aprobat gestionarea "echilibrată" de către Erdoğan a războiului Rusia-Ucraina și Inițiativa pentru cereale la Marea Neagră. El a promis că va continua construcția centralei nucleare Akkuyu, construită de antreprenori ruși. Totuși, mesajele pe care le transmite sunt confuze. Pe de o parte, Kılıçdaroğlu a afirmat: "Ne vom dezvolta relația cu Rusia. (...) Nu există nici o logică în lupta împotriva Rusiei". Pe de alta, a spus: "Credem că ar trebui să fim alături de Ucraina în războiul Rusia-Ucraina. (...) Nu e corect ca o țară cu arme nucleare să invadeze teritoriul unei țări fără arme nucleare, să înceapă un război.".

Internațional

Ucigașii ruși din închisori care au fost recrutați de Wagner și au supraviețuit în Ucraina s-au întors acasă ca "eroi". Unul din ei a ucis din nou

"Eroii" Wagner din închisori terorizează Rusia. Cinci mii de infractori și criminali ruși, recrutați din închisoare de grupul Wagner, și-au încheiat contractul de mercenari și au început să se întoarcă acasă. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Contractele prevedeau, pe lângă salariul de aproape 3.000 de euro, și o sumă de peste 70.000 de euro pentru familiile lor, în caz de deces pe câmpul de luptă. În plus, grațiere și libertate, după șase luni petrecute pe frontul din Ucraina. Astăzi, mulți dintre ei, chiar dacă mai aveau de ispășit ani buni în închisoare, sunt liberi, unii decorați cu medalii de eroi. "Eroii" Wagner din închisori terorizează Rusia Revenirea lor în societate provoacă îngrijorare și furie în rândul populației, însă există teama că aceștia beneficiază de protecție înaltă – Prigojin asigurându-i pe foștii prizonieri eliberați, că, de acum, va avea grijă de ei, și că va interveni, dacă vor avea probleme cu legea. La sfârșitul lunii martie, Prigojin a anunțat grațierea a cinci mii de prizonieri după încheierea contractului cu grupul Wagner. Potrivit fondatorului companiei militare private, doar 0,31% dintre cei grațiați au comis o a doua infracțiune la o lună de la întoarcerea din zona de "conflict", subliniind că cei care comit infracțiuni vizează, de fapt, persoanele care "se opun acțiunilor Federației Ruse în Ucraina". În concluzie, Prigojin a declarat că, de fapt, grupul Wagner a redus criminalitatea în Rusia. Ucigaș sadic, eliberat și medaliat În urmă cu zece ani, Serghei Jiganov, un judecător din Veliki Novgorod (nord-vestul Rusiei), a fost torturat și omorât în chinuri groaznice. Ucigașul, Stanislas Bogdanov, condamnat la 23 de ani de închisoare, s-a înrolat anul trecut în grupul Wagner. După opt zile pe front, a fost rănit și i s-a amputat un picior, fiind decorat ulterior cu "Medalia curajului". Într-un reportaj din octombrie al RIA FAN, canal deținut de Prigojin, Bogdanov apare alături de alți luptători Wagner, într-un centru de recuperare, vizitați fiind de liderul Grupului Wagner. "În situația mea, n-aș fi putut visa ceva mai bun [...]. Tocmai petrecusem zece ani în închisoare și mai aveam 13 de făcut", spune Stanislav Bogdanov, stând pe o canapea. "Lumea spune că ai fost un criminal, dar acum ești un erou de război", i-a replicat Prigojin. A doua zi, RIA FAN a publicat un alt videoclip, arătându-i pe aceiași bărbați primind diverse premii, insigne și certificate de amnistie. Sora judecătorului ucis, Olga Pavlova, a declarat, după difuzarea reportajelor: "Nu credeam că Rusia le permite prizonierilor să meargă la război. Credeam că doar Zelenski a făcut asta! Dacă n-ar fi fost acest conflict cu Ucraina, cred că Bogdanov și-ar fi ispășit pedeapsa și n-ar fi primit niciodată amnistia.". A comandat uciderea familiei unui partener de afaceri Alexander Tiutin, un antreprenor din Sankt Petersburg, a fost reținut în 2018 când încerca să angajeze un ucigaș pentru a-și ucide nepoata, din cauza unei dispute privind moștenirea. Ancheta a descoperit că, în 2005, acesta angajase un alt criminal pentru a ucide o întreagă familie: partenerul său de afaceri, soția, fiul de 11 ani și fiica, de 15 ani, toți fiind împușcați cu o pușcă de asalt AK. Familia a fost apoi măcelărită cu un topor pentru a se asigura că erau morți. În 2021, Tiutin a fost condamnat la 23 de ani de închisoare. Însă, după doar un an, în iulie 2022, Tiutin a fost recrutat de grupul Wagner și, după șase luni, s-a întors la Sankt Petersburg, viu, nevătămat și liber. Confirmând eliberarea, Prigojin a declarat, cu mândrie, despre Tiutin că în război a valorat "cât trei sau patru luptători". Lovit în cap, apoi înecat. Asasinul e acum erou Anatoli Salmin a fost condamnat în 2011, pentru omor calificat. În timpul unei dispute cu un prieten, Salmin a apucat o piatră și l-a lovit de câteva ori în cap, însă pentru că acesta nu murise, i-a ținut capul sub apă până a încetat să respire. Salmin a ieșit din închisoare anul trecut, cu mult înainte de termen, înrolându-se în grupul Wagner. La terminarea contractului, s-a întors în orașul său, Pikalevo. Prezența lui a stârnit panică, frică și angoase printre locuitori. "Am început să-l vedem în oraș acum câteva săptămâni. E un om periculos, (...) le-am spus copiilor mei să nu iasă singuri pe stradă în zilele următoare. Nu a fost doar ceea ce i-a făcut prietenului său, a furat, a provocat bătăi și violență, și a hărțuit multe fete. A băut mult, a consumat droguri și a fost violent.", a declarat un localnic. Frica e însă dublată de neputință, de vreme ce bărbatul, care le-a terorizat orașul, e considerat a fi de acum de neatins, fiind asociat cu Prigojin. Într-un videoclip, de la începutul anului, Prigojin promite unui grup de foști condamnați, care și-au executat contractele în Ucraina, că îi va ajuta, dacă vor avea probleme cu forțele de ordine: "Poliția va trebui să vă trateze cu respect. Dacă sunt nerezonabili... eu însumi voi suna și voi rezolva lucrurile cu guvernatorii și așa mai departe. Vom găsi o soluție.". Întors din Ucraina, a omorât o femeie La începutul acestui an, Ivan Rosomakin, condamnat în 2020 la zece ani de închisoare pentru crimă, s-a întors acasă, în orașul natal Novi Burets din regiunea Kirov, după expirarea contractului cu grupul Wagner. La doar câteva zile, în oraș au apărut probleme - Rosomakin amenințând că va ucide pe toată lumea. Într-o ședință a primăriei, șeful poliției, Vadim Varankin, i-a asigurat pe locuitori că lucrurile vor fi ținute sub control, însă la scurt timp, o femeie din oraș a fost ucisă, Rosomakin fiind arestat sub suspiciunea de crimă. Comentând cazul, Prigojin a declarat că grupul Wagner e dispus să asiste forțele de ordine în legătură cu oricare dintre foștii săi luptători: "Dacă o persoană se comportă agresiv sau provocator sau dacă există vreun risc, mai ales dacă e din categoria foștilor deținuți, trebuie să ne anunțați.". Rosomakin nu a fost acuzat oficial. Wagner nu mai recrutează. Statul rus, da În februarie 2023, Evgheni Prigojin a anunțat că grupul Wagner nu va mai recruta oameni din închisori. Însă există informații conform cărora recrutarea prizonierilor a trecut în sarcina statului rus. Potrivit Ministerului Apărării din Marea Britanie, armata Rusiei și-a "intensificat" recrutarea deținuților din închisoare în ianuarie 2023, și e posibil ca până în luna aprilie, să fi recrutat deja până la 10.000 de condamnați. Citește și: Planul de pace în Ucraina al Papei Francisc, discutat în detaliu cu Zelenski, la Roma. Președintele ucrainean, însă, insistă că nu are nevoie de mediator: Decizia e a noastră, războiul e pe teritoriul nostru Potrivit unei anchete BBC, interviurile cu prizonierii au fost efectuate după aceeași schemă folosită anterior de recrutorii Wagner, însă, înainte de sosirea recrutorilor, comunicațiile au fost întrerupte în toate închisorile - atât prin canale oficiale, cât și neoficiale. Deținuților li s-a propus să semneze un contract pe șase luni cu ministerul Apărării în schimbul unei "grațieri complete și scoaterea cazierului din bazele de date" în șase luni, plus un salariu lunar.

Economie

De ce sunt veseli Ciucă și Ciolacu în privința PNRR: România poate obține lejer o renegociere a Planului, cum au făcut deja Italia, Germania, Franța. Berlinul refuză chiar reforma pensiilor

România poate obține lejer renegocierea PNRR. Creat în iulie 2020, fondul UE de redresare europeană post pandemie, în valoare de 723,8 miliarde de euro, este cel mai mare "pot" pe care Uniunea Europeană l-a creat vreodată. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Scopul a fost de a (re)construi o Europă mai puternică, de la economie, la ecologie și de a sprijini statele membre pentru realizarea unor reforme ambițioase care să consolideze Uniunea. Sfânta treime a culiselor politice Însă culisele acestor reforme arată altă realitate. În primul rând, a existat o mare lipsă de transparență asupra proiectelor înaintate, pentru evaluare, Comisiei Europene. În al doilea rând, mai multe state membre au recurs la "trucuri". Fie au propus în PNRR-uri ținte care, de fapt, transpuneau directivele UE în legislația națională, directive care trebuia oricum să fie implementate, în caz contrar, existând riscul unor amenzi (Bulgaria, Croația, Cipru, Italia, Lituania, România, Slovacia și Spania), fie au menționat ținte care fuseseră deja bifate (cazul Germaniei). În al treilea rând, Regulamentul Parlamentului European pentru accesarea Fondului pentru redresare și reziliență (emis în 21 februarie, 2021) este, în același timp, și ferm și maleabil - celebrul Articol 21 (invocat azi de politicienii români), este cheia pentru o posibilă renegociere a PNRR-urilor, astfel încât banii, chiar nefolosiți, să nu se piardă. O uniune a tăcerilor Potrivit unei investigații jurnalistice, statele membre ale UE și Comisia Europeană au negociat cu ușile închise cum să cheltuiască cei 723,8 miliarde de euro ai fondului de recuperare și reziliență, refuzând să dezvăluie presei sute de documente. În iulie 2021, Hans-Martin Tillack, jurnalist de investigație al WELT, a cerut acces la toate documentele privind evaluarea planului german. După o tergiversare de câteva săptămâni, Comisia a spus că nu-i poate furniza documentele solicitate, fără "consultarea statelor membre relevante". În același an, în luna august, jurnalistul Attila Biro a solicitat Comisiei europene documente referitoare la evaluarea planului românesc. Pe 19 noiembrie, a primit un răspuns negativ, Comisia argumentând că dezvăluirea acelor documente ar amenința "climatul de încredere reciprocă" cu autoritățile române și ar "încorda relațiile de lucru" dintre Bruxelles și București. Potrivit oficialilor UE, autoritățile române s-au opus dezvăluirii a 168 de documente. Comisia a transmis totuși câteva documente (anonimizate) care conțineau, în mare, doar mailuri care descriau procedurile birocratice. Pentru Danemarca, Comisia a respins divulgarea a 35 de documente în baza aceluiași argument: "Ar încorda relațiile de lucru dintre Comisia Europeană și autoritățile naționale daneze". Spania, unul dintre cei mai mari benefiari ai granturilor (aproximativ 70 de miliarde de euro), a trimis la Bruxelles peste 2.200 de dosare – întrebați fiind dacă cele 25.000 de pagini au fost citite, ca parte a evaluării planului spaniol, o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene a răspuns evaziv: "Putem confirma că a fost dedicată o perioadă semnificativă de timp acestui exercițiu, timp de câteva săptămâni, implicând mai mulți membri ai personalului.". În Finlanda, guvernul a făcut publice peste 1.000 de documente, în mare parte prezentări și e-mailuri, însă abundența documentelor a ascuns de fapt ce era mai important: agenda grupului de coordonare al planului finlandez, lipsind atât procesele verbale ale întâlnirilor (pregătirea planului, calendarul, liniile directoare), cât și înregistrările videoconferințelor sau apelurilor dintre Helsinki și Bruxelles. În Ungaria, cererea jurnaliștilor de a accesa documentele nu a primit nici măcar confirmare de primire, cu atât mai puțin accesul la documentele solicitate. Iar în Franța, unde Ministerul Economiei a publicat în mod proactiv detalii despre planul francez într-un stadiu incipient, cererea de a avea acces direct la documente s-a lovit de tăcere. România poate obține lejer renegocierea PNRR Țările care au dorit să acceseze fondurile Uniunii Europene au elaborat planuri naționale specifice, în care s-au angajat pe drumul unor reforme ambițioase, detaliate în calendare concrete de realizare. Însă, practica a demonstrat că nu toate au ținut pasul cu promisiunile făcute inițial. Totuși, pierderea banilor nu este atât de ușoară, căci Regulamentul Parlamentului European pentru accesarea Fondului pentru redresare și reziliență (emis în 21 februarie, 2021) vine la pachet cu un colac de salvare. Este vorba despre Articolul 21, potrivit căruia statele membre, care din motive obiective nu și-au putut îndeplini promisiunile inițiale, pot propune un plan de redresare și reziliență modificat sau chiar unul nou. Modificarea planului de redresare și reziliență, inclusiv etapele și obiectivele relevante, se poate face în cazul în care acesta nu mai poate fi atins "din cauza unor circumstanțe obiective". Metodologia operandi În cazul în care Comisia consideră că motivele invocate de statul membru în cauză justifică o modificare a planului relevant de redresare și reziliență, Comisia evaluează planul de redresare și reziliență, modificat sau nou, și face o propunere pentru o nouă decizie de punere în aplicare, în termen de două luni de la depunerea oficială a cererii. Cu alte cuvinte, nu există o grilă standard pentru implementarea strictă a PNRR-urilor, ci Comisia Europeană discută, de la caz la caz, cu statele membre. Într-un raport publicat în septembrie 2022, Curtea de Conturi Europeană a criticat această situație, pledând pentru o metodologie clară de calculare a penalităților, în cazul neîndeplinirii țintelor, astfel încât fiecare stat să fie tratat în mod egal. Italia, o mică problemă de 19 miliarde de euro Italia este cel mai mare beneficiar al Fondului UE de redresare post-COVID, însă dificultățile de a gestiona resursele Fondului de Recuperare au devenit incontestabile pe 27 martie a.c., când Comisia Europeană a decis să amâne cu o lună plata celei de-a treia tranșe a planului, în valoare de 19 miliarde de euro, solicitând clarificări cu privire la eforturile Romei de a îndeplini "țintele și jaloanele" necesare pentru a debloca bani. Italia și Comisia Europeană "au convenit să prelungească faza de evaluare cu o lună pentru a permite serviciilor Comisiei să își finalizeze activitățile tehnice de verificare", după cum a declarat biroul premierului italian, Giorgia Meloni. Tranșa de 19 miliarde de euro are legătură cu 55 de obiective și etape propuse în PNRR-ul Italiei. Pentru a obține o oarecare flexibilitate, ministrul Afacerilor UE, Raffaele Fitto, a declarat că guvernul este în discuții cu Bruxelles-ul pentru a modifica unele proiecte din planul său inițial de redresare, pe care acum își dă seama că nu le poate finaliza până în 2026. Acestea ar fi înlocuite cu programe mai puțin ambițioase, dar care pot fi finalizate la timp, în timp ce proiectele propuse inițial ar putea fi finanțate din fonduri separate ale Uniunii Europene, care pot fi cheltuite până în 2029. Germania a refuzat reforma pensiilor Potrivit unui document european emis la începutul anului 2023, Germania va beneficia de o renegociere a PNRR-ului. Guvernul federal a dorit, de fapt, să solicite o plată inițială de 4,1 miliarde de euro încă de la jumătatea anului 2022 - ca parte a sumei totale de 25,6 miliarde de euro, dar pentru că Germania nu a atins obiectivele convenite, Comisia UE ar fi trebui să reducă suma transferului. Pentru a evita acest lucru, Berlinul a solicitat Bruxelles-ului, în data de 9 decembrie, o modificare oficială a planului de cheltuieli german, invocând Articolul 21 din Regulamentul UE, considerând că planul inițial nu mai e parțial realizabil din cauza unor "circumstanțe obiective". Unul dintre obiectivele din planul inițial care nu a fost atins a fost legat de producția de vaccin împotriva Covid-19. Guvernul federal s-a angajat să plătească "cel puțin" 712,5 milioane de euro producătorilor de vaccinuri - doi dintre ei ar fi trebui să ajungă cel puțin în stadiul testului de aprobare. Dar, în timp ce Biontech (Mainz) a primit aprobarea pentru vaccinul său la sfârșitul anului 2020, al doilea candidat german, compania din Tübingen, Curevac, și-a retras cererea de aprobare în toamna anului 2021. Astfel, în loc de peste 712 milioane, Germania a plătit companiilor farmaceutice un total de doar 591 milioane euro. Totuși, potrivit modificărilor solicitate, Germania nu va pierde bani, ci doar îi va reloca. Berlinul s-a angajat să facă reforme deja făcute În ceea ce privește celelalte angajamente făcute în PNRR, guvernul federal, sub egida comună a cancelarului de atunci, Angela Merkel, și a ministrului de Finanțe Olaf Scholz, a inclus obiective care fuseseră deja atinse - cum ar fi "intrarea în vigoare a liniilor directoare de finanțare pentru mașini electrice", bifată la sfârșitul anului 2020. Mai mult de jumătate din condițiile - 23 din 37 - pentru prima tranșă de plată pentru Germania fuseseră deja îndeplinite când Consiliul de Miniștri al UE a aprobat programul de la Berlin, în iulie 2021. Potrivit documentelor obținute de WELT negocierile preliminare asupra planului german de reconstrucţie au fost făcute "ca la piață": Bruxelles-ul a încurajat Berlinul să facă promisiuni mai ambițioase, în special în domeniul dezvoltării vaccinurilor - tocmai acele promisiuni care mai târziu nu au fost respectate. În ceea ce privește sugestia de a introduce în planul de redresare și reforma pensiilor, aceasta a fost refuzată de oficialii germani – motivând că anul 2021 era an electoral. Ungaria, strânsă cu ușa statului de drept După ce la finalul anului trecut Comisia Europeană a recomandat înghețarea a 13 miliarde de euro din fondurile UE pentru Ungaria, deoarece Budapesta nu își îndeplinise angajamentele de a respecta statul de drept european, în aprilie 2023, ministrul ungar al Justiţiei, Judit Varga, a anunţat că s-a ajuns la un "acord tehnic" cu Comisia Europeană, spunând că speră într-o deblocare a fondurilor europene în lunile următoare. Potrivit Politico, acest acord tehnic s-a referit la reforma judiciară. Dacă va fi adoptată, Budapesta ar putea primi aproximativ 13,2 miliarde de euro de la Bruxelles. În discuție este independența justiției, despre care oficialii UE susțin că a fost împiedicată de guvernul prim-ministrului Viktor Orbán. "Dacă problema independenței sistemului judiciar este soluționată, se deblochează marea majoritate a programelor de coeziune", a declarat săptămâna trecută comisarul UE pentru buget, Johannes Hahn. Trei oficiali UE au declarat pentru Politico, sub condiția anonimatului, că, de fapt, Comisia a dat undă verde preliminară reformelor propuse săptămâna trecută. Veto, asul din mâneca lui Orbán Însă dacă lupta dintre Budapesta și Bruxelles-ul se duce pe frontul problemelor statului, Orbán ar putea să pună presiune pe Bruxelles prin exercitarea dreptului de veto asupra unor decizii cheie, o tactică de obstrucție pe care a aplicat-o cu succes în trecut. Puterea de veto a Budapestei frânează deja candidatura Suediei de a adera la alianța NATO, care necesită un vot unanim. Alte decizii viitoare, care necesită unanimitate, includ noi sancțiuni împotriva Rusiei. Hahn a fost marți la Budapesta pentru a discuta despre revizuirea bugetului cu guvernul lui Orbán. Dacă reforma este adoptată, aceasta ar fi considerată o victorie pentru guvernul lui Orbán. "Acordul tehnic dintre Comisie și guvernul maghiar cu privire la reformele judiciare conține măsuri pozitive pentru a consolida o justiție independentă, dar procesul în care acestea sunt supuse la vot în parlamentul maghiar încalcă regulile legislative și reperele cheie ale UE în materie de transparență și legiferare", a declarat Márta Pardavi, copreședintele Comitetului Helsinki din Ungaria, pentru publicația citată. România nu vrea bani, nu vrea valută, vrea pensii 100% Recent, Victor Negrescu a declarat despre renegocierea PNRR: "Actualul regulament european, modificat ca urmare a unui demers pe care l-am făcut chiar eu, în calitate de eurodeputat, permite aceste modificări ale Planurilor de Redresare și Reziliență. Sunt mai multe state europene care fac acest lucru, adică își modifică Planurile de Redresare și Reziliență, ca urmare a schimbării contextului, vorbim aici de creșterea inflației, de impactul generat de războiul din Ucraina și în consecință evident și România intenționează să facă astfel de modificări, pentru că vorbim de noi provocări și de o nouă situație.". Citește și: Pensiile speciale, răspândite în toată UE. Unele din cele mai generoase state (Franța, Germania, Belgia, Portugalia) au zeci de tipuri de pensii plătite regește. Oficial, se vrea reformă și acolo Renegocierea PNRR vizează în special eliminarea plafonului de 9,4% din PIB pentru pensii și înlocuirea proiectului magistralei de metrou Gara de Nord - Filaret cu magistrala de metrou spre aeroportul Otopeni. Modificările implică o tăiere de 2,1 miliarde euro față de suma alocată inițial de Bruxelles României, dintre care un miliard ar fi fost destinat reformelor din domeniul sănătății. Pierderea e însă negată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene: "Întrucât a reușit redresarea economiei și creștere în 2021 față de 2020, Guvernul este în situația de a propune diminuarea alocării cu 2,1 miliarde euro. Nu se pierde din suma pe care trebuie să o primim din PNRR pentru că nu s-au îndeplinit reforme sau nu s-au realizat investiții.". România mai bagă o fisă: REPowerEU De fapt, tentația majoră a guvernului român este de a accesa noul proiect al Uniunii Europene, REPowerEU, un plan de măsuri menit să crească independența de combustibilii fosili din Rusia și care ar aduce României o finanțare nouă de 1.440.391.220 euro, cu o prefinanțare de 20%. "Imediat ce va fi aprobat planul, fiecare stat va primi o prefinanţare de 20%. Pentru România, vestea bună constă în faptul că în următoarele luni vom avea această prefinanţare de 20%, aproximativ 280 de milioane de euro, care va fi un sprijin important când încă ne aflăm în această situaţie dificilă, cu inflaţie crescută, cheltuieli mari pentru oameni şi pentru întreprinderi", a explicat europarlamentarul Siegfried Mureşan. Atât pagina MIPE, cât și discursurile politicienilor despre motivele renegocierii PNRR-ului, citează în special din prezentarea acestui proiect, un instrument văzut de țările membre, mai degrabă ca un ajutor de modificare a planurile inițiale. Franța a depus pe 21 aprilie o cerere de modificare a planului său de redresare și reziliență, motivând că dorește să adauge capitolul REPowerEU. Astfel, Franța a inclus trei noi reforme și două noi investiții care vizează atingerea obiectivelor REPowerEU, precum și două măsuri existente, care au fost consolidate. Însă modificarea propusă în acest sens prevede, de asemenea, ștergerea a șase investiții din planul inițial și modificarea a 57 de măsuri planificate. O dată cu alocarea subvențiilor din Franța în cadrul REPowerEU (2,3 miliarde de euro), aceste fonduri aduc valoarea planului modificat la peste 40 de miliarde de euro.

Internațional

Unde se duc rușii când se duc să scape de războiul lui Putin? Majoritatea au invadat țările vecine, provocând angoasa unei cuceriri lente. Mii de rusoaice, turism de naștere în Argentina

Rușii invadează lumea fugind de Putin. Potrivit estimărilor, din cauza războiului cu Ucraina, aproape un milion de ruși și-au părăsit țara din februarie anul trecut. Unde fug rușii, cum sunt primiți? Chiar dacă există și voci care încurajează primirea lor, există o mare îngrijorare: sunt acești refugiați purtătorii mesajelor de la Kremlin? Rușii invadează lumea fugind de Putin Unii aleg țări din apropiere, precum Georgia, Armenia, sau Kazahstan. Alții, Finlanda, țările baltice sau state europene, precum Germania sau Franța. Dar și țări îndepărtate, precum Argentina. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Exodul a început în februarie și martie 2022, imediat după ce Rusia a invadat Ucraina. Un prim val a fost constituit din activiști, jurnaliști, persoane publice sau artiști. Un al doilea val de emigrare a început în iulie 2022, constituit în mare parte din membri ai clasei mijlocii și superioare. Potrivit unui raport al ministrului rus pentru Dezvoltare Digitală și Comunicații, Maxut Șadaiev, aproximativ 100.000 dintre aceștia erau specialiști IT. Al treilea val a fost provocat de anunțul mobilizării militare din 21 septembrie 2022. Granițele Georgiei și Kazahstanului au fost asaltate la scurt timp de zeci de mii de bărbați. Este estimat că în doar două luni, 400 de mii de ruși au fugit din țară. Ca urmare a acestui al treilea val de refugiați, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia au interzis cetățenilor ruși să mai intre în țară cu vize de turist. Unul din trei georgieni ar putea fi rus în curând "Rușii afară", "Rusia, stat terorist", se poate citi pe numeroasele afișe care împânzesc zidurile capitalei Georgiei, Tbilisi. În unele baruri și restaurante, clienții ruși sunt puși să semneze o declarație "anti-Putin", dacă vor să intre. Georgia, o țară de doar 3,7 milioane de locuitori, se vede copleșită de afluxul de imigranți ruși, iar tensiunile dintre georgieni și ruși sunt în creștere. "Poliția e mai îngăduitoare cu rușii, decât cu noi", afirmă Tsotne Japaridze, un georgian în vârstă de 42 de ani, managerul unei agenții de turism. În urma unei altercații cu un cetățean rus, cu care a refuzat să vorbească în rusă, doar el a fost cel reținut de poliție Iar rusul a fost lăsat în pace, fără măcar să i se pună vreo întrebare. "În ochii legii, eu am fost cel vinovat", a spus Japaridze, uluit de îngăduința de care s-a bucurat rusul. Însă faptul că rușii se bucură de favorurile administrației locale georgiene nu e surprinzător având în vedere influența oligarhului Bidzina Ivanishvili care, după ce a făcut o avere uriașă în Rusia, a revenit în Georgia, implicându-se în viața politică (fiind chiar prim-ministru al țării în 2012). Anul trecut, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a lăudat Georgia pentru refuzul de a aplica sancțiunile occidentale și pentru că a "rezistat presiunii". Furia georgienilor contra rușilor e dublată și de un sentiment de frică. "Sunt aproximativ 300.000 de ruși care au venit în Georgia", a afirmat recent fostul deputat al opoziției, Nona Mamulachvili, șefa platformei civice Gamziri. Și a adăugat: "În câțiva ani, am putea avea o minoritate rusă de 20% sau 30%". Potrivit lui Sergi Kapanadze, directorul think tank-ului Grass, "Cu cât permitem instalarea rușilor în Georgia, cu atât oferim Moscovei mai multe motive să intervină pentru a-și proteja comunitatea". Kapanadze a făcut referire și la faptul că majoritatea nu a sosit după izbucnirea războiului, ci în timpul mobilizării militare decretate de Kremlin: "Un lucru e să-i primim pe rușii anti-regim, altul, pe cei care nu vor să moară în rândurile armatei (...), căci aceștia din urmă nu sunt neapărat împotriva regimului lui Putin și, la un moment, dat vor începe să facă chiar propagandă pro-rusă.". Finlanda aplică măsuri "sanitare" Nici Finlanda nu vede cu ochi buni venirea rușilor pe teritoriul său. Potrivit Serviciului finlandez de imigrare, anul trecut au fost depuse 1.172 de cereri de azil, o creștere enormă față de anul 2021, când s-au înregistrat doar 207, estimările arătând că anul acesta vor exista între 1.000 și 1.500 de astfel de cereri. Însă, în afara cererilor de azil, Finlanda s-a confruntat cu un aflux enorm de "turiști" ruși, imediat după anunțul Rusiei de mobilizare militară, când aproape 17.000 de ruși au trecut granița Finlandei invocând activități de "turism". Era o creștere cu 80% față de săptămâna anterioară. Guvernul finlandez a declarat atunci că nu va mai oferi vize turistice rușilor. "Decizia, în principiu, urmărește să prevină complet turismul rusesc în Finlanda și tranzitul aferent prin Finlanda", a declarat ministrul de Externe, Pekka Haavisto. Potrivit unui recent sondaj realizat în Finlanda, imigranții ruși au devenit extrem de indezirabili. Sondajul arată că atitudinea finlandezilor față de imigranții din diferite țări s-a schimbat în ultimii șapte ani. Astfel, pe când suedezii, germanii, estonienii, americanii și ucrainenii sunt considerați ca fiind cei mai dezirabili, imigranții ruși sunt priviți cu multă mefiență. Chiar dacă nici până acum rușii nu aveau parte de prea multă simpatie (în 2015, 51% dintre finlandezi se declarau contra imigranților ruși), azi procentul a crescut la 72%. La sfârșitul lunii februarie, Finlanda a început să construiască un zid la granița cu Rusia. Estonia, fără compromis, exclude toți turiștii ruși În septembrie anul trecut, Estonia a închis granițele pentru cetățenii ruși, inclusiv pentru cei care dețin vize Schengen pentru Uniunea Europeană eliberate de Estonia. Potrivit Reuters, ar fi vorba despre aproximativ 50.000 de persoane. "Refuzul de a-și îndeplini datoria civică în Rusia sau dorința de a nu face acest lucru nu constituie un motiv suficient pentru a primi azil într-o altă țară", a declarat ministrul de Externe al Estoniei, Urmas Reinsalu, într-un e-mail către Reuters. Potrivit presei din Estonia, în primul rând eforturile guvernamentale trebuie concentrare pentru ajutorarea refugiaților ucraineni. În al doilea rând, turiștii ruși care au călătorit până acum prin Estonia, au manifestat o atitudine "arogantă față de războiul din Ucraina". "Prin oprirea fluxului de turiști, am vrut să evităm o situație în care refugiații ucraineni care au obținut un loc de muncă în Estonia ar ajunge să-i servească pe rușii care au început războiul. De asemenea, nu se poate exclude faptul ca imigranții ruși nu vor destabiliza situația de aici, bărbații care fug de război nu sunt împotriva războiului imperial, ci pur și simplu nu vor să riște să fie uciși participând la el. E o amenințare evidentă pentru securitate noastră și nu trebuie să ne asumăm riscuri excesive pe timp de război.", arată un comentariu. Unii polonezi văd avantajele primirii dezertorilor În Polonia părerile sunt împărțite și, potrivit jurnalistului și comentatorului politic Lukasz Warzecha, "Polonia ar trebui să accepte dezertorii din Rusia". Acesta argumentează că nu e vorba despre o "judecată morală", ci despre un considerent "pur pragmatic": "Unul dintre cele mai bune și mai vechi mijloace de subminare a eficienței luptei e de a determina soldații inamici (sau potențialii soldați) să dezerteze. (...) Toate argumentele, precum dorința de a «pedepsi» rușii pentru că nu s-au revoltat contra lui Putin sau pentru că ar fi susținut regimul în mod colectiv, sunt iraționale. (...) În primul rând, fiecare rus primit în străinătate, înseamnă un soldat rus mai puțin pe frontul ucrainean. (...) În al doilea rând, fuga rușilor slăbește economia statului rus, căci deseori vorbim despre reprezentanți ai clasei de mijloc și, prin urmare, de profesii căutate: specialiști, manageri sau specialiști IT. (...) Exodul de creiere din Rusia ar trebui să fie una dintre prioritățile Occidentului, dacă urmărim un conflict de durată. (...) În al treilea rând, Occidentul câștigă acum o oportunitate, dacă abordează problema cu înțelepciune, cu prudență și planificare: crearea unei diaspore ruse ostile lui Putin.". Un rus în Germania: "La ce vă folosește democrația?" În principiu, Germania e deschisă să accepte refugiați ruși, în special pe cei care fug de serviciu militar. Potrivit unui sondaj realizat de ARD Deutschlandtrends, 54% dintre respondenți se declară în favoarea primirii acestora în țară, 35% fiind contra. Datele Oficiului Federal pentru Migrație și Refugiați arată că numărul solicitanților de azil ruși în Germania e în creștere semnificativă, doar în primele trei luni ale acestui an, fiind depuse 2.381 de astfel de cereri (față de 2.851, în 2022). Totuși, mefiențe există, mai ales din cauza puternicii îndoctrinări a rușilor. "Propaganda lui Putin îi face pe oameni să creadă că lumea se învârte în jurul Rusiei", afirmă Felix Eick, redactor WELT, povestind că un bun prieten din Sankt Petersburg a ajuns în Germania fugind de mobilizarea militară. Însă bucuria revederii a fost înlocuită de stupoare: atitudinea imigrantului față de Putin, război și valorile occidentale era ruptă din propagandei Kremlinului: "Războiul Rusiei e de apărare, e doar o consecință logică a ceea ce America urmărește, Rusia nu e declanșatorul, ci doar reacționează, (...) SUA a controlat evenimentele, pentru ca Europa să cumpere gaz în SUA, Olaf Scholz face doar ceea ce îi spune Washingtonul etc.". În ceea ce privește democrația și libertatea, imigrantul a recunoscut că în Rusia nu există libertate de exprimare, însă a adăugat: "Dar la ce vă folosește această democrație în Germania?". Turism masiv de naștere în Argentina Argentina a fost, până nu demult, raiul pe pământ pentru ruși. Totuși, și aici lucrurile au început să se clatine. Cum legile imigrației în Argentina permiteau "turismul de naștere" (o practică veche, care a dus la revizuirea legilor în Germania, Franța, Marea Britanie, unde copilul poate primi cetățenie doar dacă unul dintre părinți e deja cetățean, sau rezident de lungă durată), în 2022, au venit aproape 2.500 de rusoaice însărcinate, care plănuiau să nască acolo. În 2023, doar în primele trei luni, potrivit autorităților din Argentina, în țară au intrat peste cinci mii de rusoaice însărcinate. Rușii nu au nevoie de viză pentru a intra în Argentina, iar prelungirea șederii standard de 90 de zile e o procedură simplă. În plus, copilul născut în Argentina primește automat cetățenie, ceea ce înlesnește primirea cetățeniei și de către părinți (în maximum doi ani). Singura condiție pusă e ca părinții și copiii să rămână în Argentina. O condiție pe care rușii nu o respectă. După naștere, majoritatea femeilor se întorc acasă, lăsând avocații argentinieni să rezolve cererile pentru cetățenie argentiniană, atât pentru copil, cât și apoi părinții. Cu un pașaport argentinian, astfel obținut, rușii sunt asigurați că pot călători în multe alte țări. Iar asta a început să povoace neliniști autorităților argentiniene. "Este în joc securitatea pașaportului nostru", a declarat recent Florencia Carignano, directoarea biroului de imigrație al Argentinei. În luna februarie, autoritățile argentiniene au deschis o anchetă judiciară asupra practicii "turismului de naștere", văzut deja ca o afacere profitabilă pentru ruși, prin care aceștia obțin facil pașaportul argentinian, fără să îndeplinească condiția de a rămâne în țară. Ancheta a fost declanșată după ce 33 de rusoaice însărcinate au sosit în Argentina cu același avion. Pedepse pentru cei care fug Între timp, în Rusia, politicienii se gândesc cum îi pot pedepsi pe emigranții ruși. La sfârșitul lunii ianuarie, purtătorul de cuvânt al Dumei, Viaceslav Volodin, a declarat că parlamentul rus lucrează la o lege care să permită pedepsirea emigranților care "aruncă cu mizerie în Rusia, de departe". Citește și: Tinerii ruși care refuză înrolarea sunt „dușmani interni”, potrivit patriarhului Kirill, și vor doar să „facă bani în Rusia” Concret, se dorește ca, printre altele, proprietățile rușilor care părăsesc Rusia să fie confiscate de stat. Kremlinul nu a dat încă aprobarea acestei legi, mai ales că alți membri ai partidului Kremlinului criticaseră propunerea. Cu toate acestea, intenția legislatorilor provoacă neliniște în rândul emigranților.

Economie

Pensiile speciale, răspândite în toată UE. Unele din cele mai generoase state (Franța, Germania, Belgia, Portugalia) au zeci de tipuri de pensii plătite regește. Oficial, se vrea reformă și acolo

Pensiile speciale, răspândite în toată Europa. Majoritatea țărilor din Uniunea Europeană au scheme de beneficii, destinate unor anumite categorii profesionale, care prevăd un prag mai mic de vârstă pentru pensionare și avantaje financiare. Pensiile speciale, răspândite în toată Europa Extra-beneficiile sunt acordate fie sub forma unor pensii mai mari decât cele obișnuite, fie prin adaosuri, prin subvenții lunare, acordate pe viață. În unele cazuri, aceste pensii speciale pot fi și moștenite. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Potrivit celor mai recente date europene, Portugalia și România sunt pe primele locuri în Uniunea Europeană, având cele mai multe categorii profesionale care beneficiază de aceste scheme. La polul opus se situează Suedia, țară care nu oferă nici o formă de pensie "de lux", bazată pe statutul profesional. Cum majoritatea acestor tratamente preferențiale au fost introduse cu mult timp în urmă, din motive care azi sunt din ce în ce mai greu de justificat, tendința reformelor naționale din țările Uniunii Europene este de le a elimina. Pensie specială acordată doar 20 de ani Recent, presa din Portugalia a dezvăluit că în propunerea pentru bugetul statului din 2023 sunt incluse, pe lângă pensiile speciale, și subvențiile pe viață acordate foștilor politicieni și magistrați, care vor costa statul portughez 8,63 milioane de euro. Ce sunt aceste subvenții? Între 1985 și 2005, funcționarii guvernamentali și deputații (precum și judecătorii Curții Constituționale) aveau dreptul la o subvenție pe viață din momentul în care împlineau opt sau 12 ani în funcție (consecutivi sau interpolați), indiferent de vârstă. Subvenția lunară pe viață se calculează în cotă de 4% din salariul de bază, pe an de serviciu, corespunzătoare datei încetării funcției, în limita a 80% și poate fi acumulată cu alte pensii și venituri. Se plătește prin CGA (Caixa Geral de Aposentação, Fondul de pensii al funcționarului public) și, de la vârsta de 60 de ani a beneficiarului, suma se dublează. În 2005, la inițiativa Guvernului condus de José Sócrates, dreptul la subvenția pe viață a fost revocat, însă fără efecte retroactive. Prin urmare cei care o primeau deja o primesc în continuare. Și oricine avea la acel moment dreptul la subvenția pe viață (adică împlinise deja opt sau 12 ani în funcție) mai avea dreptul să o solicite – fapt ce a provocat în 2005 o goană după aceste subvenții, numărul beneficiarilor crescând substanțial. 35 de grupuri profesionale cu extra-pensii Potrivit unor date ale CGA din 2022, în Portugalia există 35 de grupuri de regimuri speciale de pensionare, printre care judecătorii, militarii sau instituțiile publice – precum Banco de Portugal. Însă nu toate detaliile privind meseriile incluse în aceste regimuri sunt cunoscute publicului, CGA invocând "confidențialitatea datelor". O pensie specială poate reflecta, în mare măsură, un salariu foarte mare, însă regulile diferă, fie în numărarea anilor de vechime în muncă (care în cazul magistraților se dublează), fie în formula de calcul. Astfel, beneficiarii unor pensii speciale nu sunt doar cei care și plătesc taxe mari. "Un militar poate poate intra în rezervă la vârsta de 50 de ani, poate primi și pensie, dar și salariul pentru cei cinci ani anteriori pensionării, iar asta reprezenta un avantaj de multe mii de euro, chiar dacă pensia în sine nu e mare", comentează Jorge Bravo, specialist în asigurări sociale și profesor la Nova IMS. În Portugalia, judecătorii și procurorii sunt categoriile profesionale care beneficiază de cele mai mari pensii – peste 6.290 de euro. Cei care optează pentru pensionare, cale preferată de mulți, pot avea o pensie echivalentă cu ultimul lor salariu, pensia actualizându-se pe măsură ce crește numărul personalului activ. Pensie mai mare decât salariul, în Portugalia Până în 2020, existau și mai multe avantaje, pentru judecătorii care se pensionau și care aveau de câștigat la pensie mai mult decât dacă ar fi lucrat, deoarece calculul pensiei excludea taxele (azi 11%), pensia devenind astfel mai mare decât salariul. Azi, regulile pentru o pensie specială sunt apropiate de cele ale regimului general în ceea ce privește vechimea în muncă, însă nu și a beneficiilor financiare. Iar pentru unele funcții, cum ar fi Președintele Curții Supreme Administrative, fiecare an de vechime se dublează. "Judecătorii Curții Constituționale beneficiază de cea mai favorabilă schemă de pensii aplicabilă funcționarilor publici", se arată în legea organică a TC (Tribunal de Contas, Biroul de audit), căci oferă avantaje atât în accesarea pensiei, cât și în calculul acesteia. Legea stabilește că, în cele șase luni de la încetarea funcției, judecătorii "pot solicita pensionarea voluntară din acea funcție". Iar condițiile pentru a putea face acest lucru, unice printre regimurile pensiilor speciale în vigoare, prevăd că judecătorii au nevoie doar de zece ani de serviciu, consecutivi sau interpolați, și să îndeplinească mandatele până la final. Militari și polițiști Pensia este egală cu remunerația unui judecător consilier în serviciu activ, dedusă din contribuția la CGA. Regulile mai prevăd că pensia crește în aceeași proporție cu salariul judecătorilor în funcție. Astfel, cu doar un deceniu de muncă, aceștia pot primi o pensie egală cu ultimul salariu, care va urmări evoluția salariului actual. În prezent, în Portugalia, printre beneficiarii regimurile care generează pensii avantajoase (peste 5.000 de euro) se mai numără militarii sau polițiștii, dar și directorii de școli private care, în anii 1980 și 1990, au încheiat contracte cu statul și și-au văzut pensiile echivalate, printr-o lege din 1987, cu cele ale funcției publice de atunci (pensia lor fiind egală cu ultimul salariu). Trei sisteme de pensii, plus cele speciale, în Franța În prezent, în Franța, statul cheltuiește aproape șase miliarde de euro pe an pentru schemele de pensii speciale acordate angajaților EDF (Électricité de France), Engie, SNCF (La Société nationale des chemins de fer français) și RATP (Régie autonome des transports parisiens) În Franța, există trei sisteme majore de securitate socială. În primul rând, schema generală, care privește aproximativ 80% dintre lucrători, în principal salariați din sectorul privat. Apoi, sistemul agricol de care depind angajații agricoli și fermierii. Și, în sfârșit, schema pentru lucrători independenți și neagricoli. Însă, pe lângă aceste trei scheme principale de asigurări sociale, există și un alt pilon major - cel al schemelor speciale. Acestea datează din 1946 și vizează profesii sau companii foarte specifice, funcționând în baza unor reguli diferite de cele ale celorlalte sisteme majore de securitate socială. De la lucrători în gaze până la Operă În Franța schemele pentru pensiile speciale pot fi clasificate în trei categorii principale: serviciul public, companii și organisme publice și categorii diverse (precum angajații Operei Naționale din Paris). În detaliu acestea sunt destinate funcționarilor publici, Banque de France, RATP, SNCF, minelor, personalului Operei Naționale din Paris și al Comédie Française, angajaților porturilor din Paris și Bordeaux, marinarilor din Instituția Națională a Invalizilor Navali, Cultelor, Grefierilor și Notarilor, Senatului parlamentar, angajaților Adunării Naționale, EDF și GDF (pentru Industriile Electrice și Gaze), lucrătorilor din unitățile industriale de stat și agenților autorităților locale. Angajații din aceste domenii au posibilitatea de a se pensiona înainte de vârsta legală de 62 de ani. Astfel, în timp ce în 2017, vârsta medie de pensionare era de 63 de ani în regimul general, aceasta a fost de 57,7 ani pentru angajații din domeniul industriilor Electrice și Gaze, 56,9 ani pentru cei din SNCF și 55,7 ani pentru angajații RATP. Pentru profesiile care implică un grad ridicat de risc, vârsta de pensionare scade și mai mult - polițiștii, controlorii de trafic aerian, gardienii, șoferii RATP sau SNCF, lucrătorii de la canalizare pot pleca de la vârsta de 52 de ani. Gunoierii, asistenții medicali sau chiar vameșii au posibilitatea de a ieși la pensie la vârsta de 57 de ani. Și financiar, schemele speciale prevăd condiții mai avantajoase, deoarece calculul pensiei nu se realizează în funcție de cele mai bune 25 de salarii, precum prevede schema generală, ci în mod diferit, în funcție de profesie. De exemplu, pentru grefieri sau notari, se iau în calcul cele mai bune salarii din zece ani de muncă, pentru marinari, ultimii trei ani, iar pentru funcționarii publici sau feroviari, ultimele șase luni. În plus, pensiile speciale pot fi moștenite - moștenitorii beneficiarului unei pensii speciale având dreptul să primească, pe toată perioada vieții, jumătate din valoarea acesteia. Macron a reformat doar 7% din pensiile speciale În 2022, președintele Macron susținea eliminarea pensiilor speciale invocând faptul că acestea țin de trecut, iar motivele care au stat la baza înființării acestora "nu se mai potrivesc realității țării". Anul acesta, în plin tumult al reformei pensiilor, Senatul a votat eliminarea mai multor scheme speciale. În fapt, s-a decis doar eliminarea beneficiilor angajaților din domeniul electricității și gazelor, ai RATP-ului și câteva micro-scheme, precum cea aplicată angajaților Banque de France sau a Consiliul Economic, Social și de Mediu (Cese) – care reprezintă doar 7% din membrii tuturor schemelor speciale. În vizor nu au intrat marile schemele speciale destinate funcționarii publici, care prind cea mai mare parte a pensiilor speciale. În plus, reforma nu se va aplica actualilor beneficiari ai acestor scheme, protejați de celebra "clauză a bunicului" (expresie folosită pentru a descrie implementarea în viitor a unei reforme, fără ca aceasta să aibă impact în prezent), ceea ce înseamnă că primele "roade" se vor vedea după aproximativ patruzeci de ani și chiar mai mult, luând în calcul și moștenitorii acestor pensii speciale. În Germania, funcționarii publici sunt regi Nici în Germania nu există un sistem unificat de pensii, funcționarii publici federali beneficiind de o schemă de pensii diferită de sistemul general. Chiar dacă, din 2005, toate beneficiile legate de vârsta de pensionare au dispărut, spre deosebire de alți angajați care trebuie să plătească contribuții de asigurări sociale de aproximativ 20%, funcționarii publici sunt scutiți de orice contribuție. În plus, pensia funcționarilor publici reprezintă aproximativ 72% din salariul lor brut de muncă, ceea ce este peste media din sectorul privat, iar dacă un funcționar public activează în serviciu doar cinci ani, acesta are dreptul la o pensie minimă, în valoare de 1.897 de euro. Potrivit noilor cifre guvernamentale, în Germania pensiile generoase ale funcționarilor publici sunt aproape imposibil de obținut pentru angajații obișnuiți, care cotizează toată viața la fondul de pensii, pensia unui funcționar public putând ajunge la 5.018 euro. Belgia vrea eliminarea pensiilor speciale Chiar dacă până azi pensiile speciale au fost subiect tabu în Belgia (după cum le numește premierul Alexander De Croo), acestea trebuie luate în discuție în cadrul reformei pensiilor, pe care guvernul belgian își propune să o definitiveze până în vară. Potrivit lui De Croo, vârsta pivot de pensie a militarilor sau a angajaților SNCB (Société Nationale des Chemins de fer Belges), de 55 sau 58 de ani, "nu are sens și trebuie să trecem la un sistem corect". Citește și: Averea totală a oligarhilor ruși a crescut în 2022 cu 152 de miliarde de dolari (Forbes) Însă, în Belgia, nu doar militarii sau șoferii SNCB beneficiază de pensii speciale, ci și funcționarii publici, minerii, personalul de zbor din aviația militară, angajați ai RATP sau chiar jurnaliștii, și nu este vorba doar despre vârsta de pensionare, ci și de beneficii financiare. În cazul angajaților funcționarilor publici și ai angajaților RATP, cuantumul pensiei se calculează luând în considerare ultimele șase luni de salariu, față de cei mai buni 25 de ani din sectorul privat. CRP, fondul de pensii pentru agenții RATP, este în mare parte deficitar. În 2023, statul îi va plăti o subvenție de 810 milioane euro pentru a-l menține în echilibru, după ce în 2022 l-a subvenționat cu 753 milioane euro. Modelul suedez are regrete Deși Suedia, o țară care nu oferă pensii de lux bazate pe statutul profesional este dată de multe ori ca exemplu în ceea ce privește reforma sistemului de pensii, Karl Gustaf-Scherman, inițiatorul acestei reforme a declarat recent că "modelul suedez nu trebuie copiat", căci va sărăci populația în vârstă. Realizată în urmă cu 20 de ani, reforma a împins vârsta pivot de pensionare la 65 de ani, însă potrivit lui Scherman, suedezii nu pot munci până la acea vârstă, pentru a primi o pensie completă. Drept urmare se pensionează anticipat, primind o pensie redusă, confruntându-se în prezent cu pericolul sărăciei. Potrivit unui studiu din 2019 al fondului suedez de pensii, 72% dintre bărbații pensionari și 92% dintre femeile pensionare se confruntă cu lipsuri, din cauza unei pensii reduse, puterea de cumpărare, după reforma sistemului, fiind în plină cădere.

Internațional

Vecinii Ucrainei s-au înecat singuri cu cerealele exportate de Kiev: pentru că erau ieftine, au preferat să le cumpere local în loc să le asigure doar tranzitul către Africa

Vecinii Ucrainei, auto-sufocați cu cerealele Kievului. Deși destinate, în mare parte, țărilor din Africa și Asia, cerealele venite din Ucraina au provocat discordie în Uniunea Europeană. Fiind scutite de taxe, deci mai ieftine, au tentat comercianții locali, care le-au preferat produselor autohtone. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Invocând concurența neloială, văzându-se amenințați cu falimentul, fermierii din estul Uniunii Europene au organizat proteste de amploare. Drept urmare, guvernele din Polonia, Ungaria, Slovacia și, recent, Bulgaria au introdus interdicții privind importul unui număr de produse agricole și alimentare din Ucraina. Comisia Europeană a etichetat aceste interdicții drept "inacceptabile", argumentând că politica comercială din Uniune nu e la latitudinea individuală a statelor membre. Recent, Polonia a ajuns la un acord separat cu Ucraina, în ceea ce privește tranzitul cerealelor, însă tensiunile sunt departe de a se relaxa. Cât de gravă este această criză și ce fisuri provoacă în solidaritatea europeană? Coridoarele de solidaritate După ce Rusia a blocat pasajele maritime tradiționale de export, UE a decis să scutească de taxe importul cerealelor ucrainene. În Polonia, Ungaria, Slovacia, Ungaria și România s-au creat "coridoarele de solidaritate", care prevedeau, pe lângă scutirile de taxe vamale, și măsuri de infrastructură, precum facilităţi pentru depozitarea temporară a cerealelor aflate în tranzit. Însă coridoarele de solidaritate înființate de Europa pentru a extrage cerealele produse în Ucraina și a le trimite în special în țările din Africa și Asia nu au funcționat așa cum se aștepta. În mare, din cauza infrastructurii țărilor de tranzit, care a întârziat transporturile. Iar depozitarea temporară a cerealelor a dat naștere unor afaceri locale, mai mult sau mai puțin legale. Vecinii Ucrainei, auto-sufocați cu cerealele Kievului Cum derogările comerciale nu s-au aplicat doar mărfurilor aflate în tranzit, ci și celor care staționau în silozurile de tranzit, cerealele au atras inevitabil atenția comercianților locali. Cumpărate la un preț mai mic decât cel al producătorilor locali (grâul ucrainean fiind cu până la 20% mai ieftin decât cel produs în Polonia), cerealele ucrainele au fost folosite fie în producția internă, fie revândute la un preț mai mare. Presa poloneză relatează despre companii înființate rapid, prin intermediul cărora s-au cumpărat așa-numitele "cereale tehnice" din Ucraina, destinate utilizării în producția de biocombustibil, care apoi au fost reetichetate drept "cereale alimentare" și vândute ca atare industriei morăritului. "Guvernul a permis importul a cel puțin trei milioane de tone de cereale din Ucraina fără nici un control. Mare parte din grâul și porumbul importate din Ucraina nu a părăsit țara, deși planul urma să fie complet diferit. Drept urmare, Polonia a fost inundată cu cereale.", spun articolele de presă. Cereale fără depozite Potrivit unui studiu al Farm Europe, citat de Le Point, culoarele de solidaritate, în loc să faciliteze drumul cerealelor ucrainene înspre țările din Africa și Asia, au creat în țările estice ale Uniunii Europene "un flux fără precedent, care a născut tensiuni la nivel local". Explicația: cantități mari de cereale au ajuns în regiuni cu capacități limitate de depozitare, ceea ce a dus, inevitabil, la desfacerea mărfii pe piața locală. Cauza principală a tranzitului lent al cerealelor ucrainene a fost infrastructura deficitară din țările de tranzit care a încetinit transporturile către piețele de peste mări, mare parte din produsele ucrainene rămânând în țările de tranzit. "O mare parte a produselor ar fi trebuit să fie încărcată în tren și dusă către porturile de la Marea Baltică", a spus europarlamentarul Martin Häusling, membru al Comisiei pentru agricultură. Care a adăugat: "Din păcate, acest mecanism încă nu funcționează din cauza problemelor legate de lipsa infrastructuii căilor ferate, motiv pentru care multe cereale sunt transportate cu camionul și ajung apoi în țările vecine. Acolo, aceste importuri de cereale denaturează piețele naționale, mai ales în România.". Pentru unii - prea puțin, pentru alții - prea mult Pe de o parte, cantitățile de cereale care sosesc în Polonia sau România, cu camionul sau trenul, nu au atras clienții tradiționali, precum Italia, Spania, Portugalia sau Țările de Jos, deoarece cantitățile erau prea mici pentru angrosiştii care cumpăraseră anterior nave întregi. Pe de altă parte, în Polonia, unde în prezent sunt depozitate patru milioane de tone de cereale din Ucraina, potrivit Camerei poloneze de comerț cu cereale, problemele exportului maritim sunt legate de infrastructura porturilor poloneze a căror capacitatea este de maximum 750.000 de tone pe lună. Deși Ministerul Agriculturii a anunțat vara trecută că un nou terminal în portul Danzig (Gdansk) urma să înceapă în curând operațiunile de transportate, acest lucru nu s-a întâmplat. Alegerile primează în Polonia "Deciziile Poloniei sunt motivate politic", a afirmat Michal Baranowski, directorul grupului de studii German Marshall Fund. Opunându-se importului cerealelor ucrainene, scutite de taxe vamale, guvernul ultraconservator naționalist Lege și Justiție (PiS), care merge la vot în această toamnă, a arătat că "Sprijinul pentru Ucraina se termină acolo unde încep propriile interese". Potrivit analistului, decizia bruscă a Poloniei de a interzice importurile de cereale ucrainene coincide cu campania politică dinaintea alegerilor legislative din toamnă. Sondajele arată că PiS pierde teren și, cum zonele rurale din Polonia, afectate de afluxul de cereale din Ucraina, sunt una dintre principalele sale surse de voturi, partidul nu vrea să piardă alegătorii. Extrema dreaptă crește Însă problema cerealelor evidențiază și un alt aspect, care deși există, nu a apărut, până acum ca dezbaterea publică. Potrivit lui Baranowski, există o nemulțumire crescândă în rândul populației față de sprijinul neclintit al guvernului polonez pentru Ucraina, nemulțumire de care profită Konfederacja (Confederația Libertății și Independenței), o alianță politică de extremă dreaptă ale cărei discursuri anti-UE au căpătat și accente anti-ucrainene. Cum unele sondaje creditează Konfederacja cu puțin peste 10%, alianța ar putea fi cheia formării unui viitor guvern. Citește și: În prețul mare al RCA intră și costuri de limuzină cu șofer pe care firmele de daune le solicită companiilor de asigurări "Primele indicii că guvernul polonez a fost dispus să-și moduleze politicile de sprijin pentru Ucraina au venit în urmă cu câteva luni când a anunțat că va începe să taxeze o parte din cazarea oferită refugiaților ucraineni care stau în refugiile publice mai mult de patru luni. Măsura a intrat în vigoare la 1 martie, dar s-a aplicat doar unui procent foarte mic din cei peste 1,3 milioane de refugiați. Cu toate acestea, decizia a transmis un mesaj clar acelui segment al societății poloneze care începea să creadă că refugiații ucraineni sunt tratați mai bine decât ei. Locuințele, care sunt din ce în ce mai scumpe într-o țară în care inflația a fost de 16,1% în martie, ar putea deveni un alt punct controversat între polonezi și refugiații ucraineni.", a mai spus Baranowski.

Internațional

Cărți occidentale ajung în Rusia în ediții... povestite din cauza sancțiunilor. Rușii plâng după Stephen King și prințul Harry

Cărțile occidentale ajung povestite în Rusia. De la începutul războiului din Ucraina, librăriile și editurile din Rusia sunt nevoite să se adapteze atât cenzurii interne, cât și boicotului editurilor din străinătate care au reziliat contractele, suprimând astfel schimburile culturale. Stephen nu e King în țara țarilor "Încă din luna februarie 2022, am primit scrisori, politicoase, de la mai multe edituri franceze, britanice, germane și americane în care se scuzau că trebuie să întrerupă relațiile, oricât de vechi ar fi fost acestea. Drept urmare, nu mai avem acces la foarte multe cărți, precum cele ale lui Stephen King, unul dintre scriitorii cei mai traduși în Rusia", a declarat Marina Kameneva, directoarea cunoscutei librării Moskva. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Care a adăugat că, până și în perioada comunistă, țara ei avea acces la traducerea cărților: "Uneori chiar îi cunoșteam pe unii dintre autorii occidentali mai bine decât occidentalii înșiși.". Boicotul literar asupra Rusiei a apărut inițial din partea scriitorilor. Pe lunga listă se află Olga Tokarchuk, Margaret Atwood, Stephen King, Frédéric Beigbeder, Yuval Noah Harari, Bernardine Evaristo, Joanne Rowling, Elif Shafak, Rupi Kaur. Socoteala din Rusia nu se potrivește cu cea din târguri La scurt timp a apărut și reacția târgurilor de carte: cele de la Frankfurt, Bologna, Varșovia, Praga, Bruxelles, Leipzig, Budapesta, Ierusalim, Göteborg, São Paulo, Bogota, Taipei și Seul au refuzat să colaboreze cu editorii ruși. Pe 5 martie 2022, Editura Pearson a publicat pe site un comunicat prin care își arată sprijinul față de Ucraina, anunțând totodată că suspendă vânzarea și livrarea produselor și serviciilor editurii atât în Rusia, cât și în Belarus. Măsuri asemănătoare au fost luate și de Penguin Random House, Simon & Schuster, Gardners, principalul angrosist de cărți din Marea Britanie, Curtis Brown Pan Macmillan Canongate. În Polonia, editura Powergraph a renunțat la toate contractele cu Rusia, iar Hemingway Foreign Rights Trust a interzis retipărirea lucrărilor lui Ernest Hemingway în Rusia. Cărțile occidentale ajung povestite în Rusia Rezumate ale cărților bestseller internaționale - aceasta e noua tendință a pieței de carte din Rusia. Pentru a ocoli interdicțiile de vânzare decise de editurile occidentale (ca răspuns la invazia rusă a Ucrainei), editorii ruși recurg la versiuni rezumate: cărțile bestseller sunt povestite, pe scurt, în discurs indirect. E și cazul cărții de memorii a prințului Harry, "Spare" (Rezervă - n.r.) a cărei povestire a fost lansată în Rusia pe 16 februarie. "Cartea începe cu relatarea înmormântării bunicului Prințului Harry, Prințul Philip, în primăvara anului 2021. Acest eveniment trist a avut loc la două luni după ce Harry și soția sa Meghan au renunțat la statutul de membri activi ai familiei regale. După înmormântarea bunicului său, Harry și-a descoperit, în secret, fratele și tatăl. La început au vorbit despre vreme, despre cum a mers înmormântarea. Discuție tipic britanică. Apoi Charles și William au început să discute despre noua viață a lui Harry.", se poate citi în ediția povestită. Cenzura anti-LGBT, împotriva naturii După boicotul internațional, editurile și librăriile din Rusia au fost lovite și de legea promulgată de Vladimir Putin la sfârșitul anului trecut, care interzice "propaganda LGBT". Fiind extrem de vagă, legea poate fi interpretată după bunul gust al cenzurii. Doar amenzile pentru încălcarea acesteia nu sunt deloc vagi: zece milioane de ruble (în jur de 12 mii de euro). La doar câteva zile de la promulgarea legii, o listă de 53 de cărți a fost trimisă bibliotecilor din Moscova, iar librăriile s-au conformat, preventiv, scoțând de pe rafturi cărțile lui Haruki Murakami, Jean Genet, Stephen Fry sau chiar pe Édouard Limonov – interzis și în Ucraina –, un scriitor rus care a a favorizat anexarea "Ucrainei". Citește și: Kara-Murza, doar vârful piramidei de opozanți ai lui Putin care au sfârșit fie asasinați, fie în închisoare. Lunga istorie de crime comandate de Kremlin Interpretarea laxă a legii contra propagandei LGBT naște multe îngrijorări. Evgeny Kopyov de la editura Eksmo avertizează că aceasta "ar putea afecta inclusiv romanele literaturii clasice". În plus, autoritățile ruse au interzis vânzarea către minori a cărților scrise de așa numiții "agenți străini" – cei care au criticat politica dusă de Kremlin, precum Dmitri Glukhovsky, scriitor de science fiction, sau autorul istoric Boris Akunin. Pentru Tatiana Stoyanova de la Kompas-Gid, restricțiile ar putea duce la o renaștere a practicii sovietice de samizdat - publicarea clandestină a cărților interzise.

Eveniment

Kara-Murza, doar vârful piramidei de opozanți ai lui Putin care au sfârșit fie asasinați, fie în închisoare. Lunga istorie de crime comandate de Kremlin

Opozanții lui Putin, asasinați sau închiși. Supraviețuitor a două tentative de otrăvire (în 2015 și 2017), Vladimir Kara-Murza (foto), unul dintre cei mai vocali opozanți ai președintelui Putin, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Kara-Murza a fost acuzat de răspândirea știrilor false și de înaltă trădate. De la începutul războiului, a făcut lobby pe lângă guverne și instituții străine pentru a impune sancțiuni Rusiei. Recenta sentința a tribunalului din Moscova este cea mai mare dată până acum unui oponent politic al lui Vladimir Putin. Arestat după un interviu pentru CNN În prezent, fostul jurnalist, în vârstă de 41 de ani, este unul dintre cei mai duri critici ai Kremlinului. A fost arestat anul trecut, la doar câteva ore după interviul acordat postului american de știri CNN în care a declarat că Rusia este condusă de "un regim de criminali". Potrivit WELT, Kara-Murza și-a primit verdictul, încătușat, într-o cameră separată de sticlă, zâmbind și îndemnându-și susținători să-i scrie în închisoare. Potrivit avocatei sale, Maria Eismont, va urma un apel, bazat pe "încălcări grave de procedură" în timpul procesului. Cu o săptămână înainte, Kara-Murza și-a comparat procesul cu unul dintre "procesele-spectacol ale lui Iosif Stalin din anii 1930. Infractorii ar trebui să ispășească crimele lor. Eu, pe de altă parte, sunt în închisoare din cauza opiniilor mele politice. Însă știu că va veni și ziua când întunericul se va risipi din țara noastră". Murza a adăugat: "Mă consider vinovat doar de un lucru: nu am reușit să-i conving suficient pe compatrioții și politicienii mei din țările democratice de pericolul pe care îl prezintă actualul regim de la Kremlin pentru Rusia și pentru lume.". Apeluri internaționale ignorate de Moscova Imediat după ce tribunalul din Moscova a pronunțat sentința condamnării la 25 de ani de închisoare, au apărut reacțiile internaționale. În Germania, guvernul federal a criticat aspru condamnarea: "Acest verdict, ca multe altele, are ca scop descurajarea și anihilarea vocilor opoziției". Berlinul a cerut eliberarea imediată a lui Kara-Murza și a tuturor celorlalți deținuți din motive politice. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului Federal de Externe, "Cazul împotriva lui Kara-Murza arată cum e folosită justiția rusă împotriva celor care se opun regimului și la ce nivel șocant a ajuns azi represiunea din Rusia.". Marea Britanie l-a convocat imediat pe ambasadorul Rusiei și a descris hotărârea tribunalului drept "motivată politic". Adresându-se jurnaliştilor din afara tribunalului, ambasadorul britanic în Rusia, Deborah Bronnert, a spus că verdictul e "şocant" şi a cerut eliberarea imediată a lui Kara-Murza. Comisarul ONU pentru drepturile omului, Volker Türk, a vorbit despre o o nouă lovitură adusă statului de drept în Rusia și a cerut eliberarea lui Kara-Murza: "Kara-Murza a fost judecat pentru acuzații legate de exercitarea legitimă a dreptului său la libertatea de opinie, inclusiv critica sa publică asupra atacului armat al Federației Ruse împotriva Ucrainei. (...) Nimeni nu ar trebui să fie privat de libertate pentru că și-a exercitat drepturile omului și fac un apel autorităților ruse să-l elibereze fără întârziere.". Opozanții lui Putin, asasinați sau închiși De la oligarhi cu ambiții politice și activiști civici, la părinți ai căror copii desenează imagini pacifiste în sprijinul Ucrainei, nimeni nu mai e în siguranță în Rusia. Unii sunt aruncați în închisoare, alții - uciși. În 2003, Mihail Hodorkovski, fostul șef al gigantului petrolier rus Yukos, a fost arestat și a petrecut zece ani în închisoare pentru evaziune fiscală și furt, după ce a finanțat partidele de opoziție. După eliberare, a părăsit Rusia. Tot în 2003, Iuri Scekotșișin, fost deput al partidului liberal Yabloko și jurnalist al Novaya Gazeta care nu se sfia să critice organele de securitate ale Rusiei, a murit în condiții suspecte. Întorcându-se la Moscova, s-a simțit neobișnuit de slăbit și a mers la medic. A doua zi a început să-i cadă părul fiind diagnosticat cu insuficiență renală cu progresie rapidă și, după două săptămâni, a murit. Parchetul care s-a ocupat de anchetă a abandonat cercetările. Cazul a rămas nerezolvat până astăzi. Otravă și gloanțe pentru Politkovskaia Jurnalista Ana Politkovskaia, vehementă voce critică la adresa guvernului, cunoscută pentru anchetele pe care le desfășura în Cecenia și Caucaz, a fost otrăvită în 2004 în avionul care o ducea spre Beslan. În spital a fost diagnosticată cu otrăvire "cu toxine necunoscute". A primit îngrijiri și a supraviețuit, suferind de leziuni renale și hepatice. Doi ani mai târziu, a fost împușcată în liftul blocului în care locuia. Alexander Litvinenko, fost ofițer al serviciului secret rus și critic al lui Putin, locuia ca refugiat politic la Londra. La o întâlnire cu doi oameni de afaceri ruși, la începutul lunii noiembrie 2006, Litvinenko a băut un ceai care conținea poloniu. Trei săptămâni mai târziu a murit de insuficiență cardiacă ca urmare a otrăvirii cu substanța radioactivă. Inspector fiscal, Serghei Magnițki, care consilia cea mai mare firmă de investiții străine din Rusia, Hermitage Capital Management, cu sediul la Londra, a avertizat asupra unei fraude de 230 de milioane de dolari, comisă de către oficialii ruși. A fost arestat în noiembrie 2008, acuzat de complicitate la evaziune fiscală. A murit în închisoare un an mai târziu (pe 16 noiembrie 2009), la vârsta de 37 de ani, după ce a solicitat în mod repetat asistență medicală. Cauza morții: șoc toxic și insuficiență cardiacă cauzate de pancreatită. Nemțov, împușcat ritualic lângă Kremlin Boris Berezovski, un alt oligarh rus, care inițial l-a sprijinit pe Puțin să ajungă la putere, a căzut în dizgrație imediat după instaurarea acestuia ca președinte. A emigrat în Marea Britanie, în 2000 și, în exil a devenit un critic vehement al președintelui Putin. În 2013, a fost găsit spânzurat în casa sa din afara Londrei. Un an mai târziu, profesorul Bern Brinkmann, un criminalist german angajat de membrii familiei, a conchis că Berezovski nu s-a sinucis. Unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia, Boris Nemțov a fost guvernator al regiunii Nijni Novgorod, ministru al Energiei și apoi viceprim-ministru, fiind ales și în parlamentul Rusiei. Puternic opozant al Kremlinului, a publicat o serie de articole critice la adresa lui Vladimir Putin, organizând numeroase demonstrații împotriva lui. A fost asasinat pe 27 februarie 2015, la mică distanță de Kremlin, în timp ce făcea pregătiri pentru o demonstrație anti-guvernamentală. În septembrie 2018, Piotr Wersilow, artistul conceptual al Pussy Riot și editorul site-ului Mediazone a manifestat brusc simptome neurologice severe: nu mai vedea, nu mai putea vorbi și nu se mai putea mișca. A fost transportat cu avionul în Germania, unde medicii au găsit urme de otravă, fără a putea identifica substanța. Wersilow publicase pe site-ul Mediazone o anchetă asupra violenței poliției din Rusia. Navalnîi se încăpățânează să nu moară Începând cu 2010, Alexei Navalnîi s-a implicat activ în mitinguri antiguvernamentale iar numeroasele dezvăluiri ale principalului vehicul politic al lui Navalnîi, Fundația Anticorupție (FBK), au atras milioane de vizualizări online. În august 2020, Navalnîi a fost otrăvit cu Novichok, în timpul unei călătorii în Siberia. Atacul aproape l-a ucis și a trebuit să fie dus cu avionul în Germania pentru tratament. La întoarcerea în Rusia, în ianuarie 2021, a fost arestat pentru fraudă și sfidarea instanței. Acum ispășește nouă ani de închisoare. Tot în 2021, FBK a fost scoasă în afara legii considerată a fi extremistă. Fostul lider al "Rusiei deschise", un grup pro-democrație înființat de fostul oligarh fugar Mihail Hodorkovski, Andrei Pivovarov, a fost inițial desemnat persona non grata, iar în 2021 a fost condamnat la închisoare, pe motivul implicării într-o "organizație indezirabilă". În prezent se află după gratii, unde ispășește o pedeapsă de patru ani. Închisoare pentru criticarea războiului Un alt critic esențial al lui Putin, aflat în prezent, în spatele gratiilor este Ilia Iașin, care a criticat puternic războiul Rusiei. Iașin s-a implicat în politică în 2000, la vârsta de 17 ani, anul în care Putin a ajuns la putere. În 2017, după ani de activism de opoziție, a fost ales șef al consiliului raional Krasnoselski din Moscova, unde a continuat să-și exprime opiniile critice la adresa Kremlinului. Într-un video live pe YouTube din aprilie 2022, el a cerut o anchetă asupra posibilelor crime de război comise de forțele ruse și l-a numit pe președintele Putin "cel mai rău măcelar din acest război". Acea transmisie live i-a dus o sentință de opt ani și jumătate de închisoare pentru încălcarea legii împotriva răspândirii "informațiilor în mod deliberat false" despre armata rusă. Legea fusese trecută în grabă în parlament la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina, pe 24 februarie 2022. Și fetițele de 12 ani pot fi pedepsite legal În martie 2023, Dmitri Ivanov, un student la matematică, a afirmat pe un canal Telegram: "Trebuie să înțelegeți că Rusia nu e Putin, că noi nu ne-am dat acordul și că el nu ne-a întrebat dacă vrem acest război cu vecinii noștri". Citește și: România a furnizat sau s-a angajat să furnizeze Ucrainei echipament militar „letal”, însă capacitatea de a oferi sprijin militar Kievului e în scădere – document „secret” al Pentagonului Ivanov a fost arestat și condamnat la opt ani și jumătate de închisoare pentru răspândirea de "falsuri" despre armată. Înainte de a primi verdictul, acesta a declarat că acest război este o tragedie atât pentru ucraineni, cât și pentru ruși. Pe 28 martie a.c., Alexei Moskalev a fost condamnat la o pedeapsă de doi ani de închisoare pentru disidență pe rețelele de socializare. Cu un an în urmă, fiica lui de 12 ani fusese denunțată poliției, de conducerea școlii, pentru un desen contra războiului – o mamă cu un copil sub steagul Ucrainei, care se opun rachetelor. Fetița a fost trimisă la o casă de copii la începutul lunii martie, iar Moskalev, condamnat la închisoare.

Eveniment

Viitorii șomeri ChatGPT: vor dispărea multe meserii pentru care este nevoie de competențe intelectuale. Meseriile bazate pe competențe fizice, ferite de risc

Viitorii șomeri ChatGPT au competențe intelectuale. La finalul lunii martie, sute de experți din întreaga lume, printre care și Elon Musk, au semnat un apel pentru o pauză de șase luni în dezvoltarea inteligenței artificiale, până când efectele vor fi cunoscute, minimalizându-se astfel riscurile. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online ChatGPT, revelația inteligenței artificiale, a provocat numeroase controverse: vor mai fi motivați copiii să învețe, câți oameni își vor pierde locurile de muncă și care sunt meseriile cele mai expuse pericolului de a fi înlocuite de ChatGPT? Sam Altman, CEO-ul OpenAI, a declarat că, în mod sigur, acest instrument va înlocui anumite meserii. Etuziaștii văd în progresul inteligenței artificiale un instrument prețios pentru cercetare. Cei îngrijorați se tem că instrumentul nu va fi folosit doar în scopuri nobile, ci va încuraja lenea intelectuală, deschizând larg poarta unei imbecilizări în masă, fiind și o amenințare la adresa democrației. Cunoscutul lingvist Naom Chomsky atacă dur ChatGPT. Cum faci o mașină să gândească uman? GPT, prescurtarea de la "Generative Pre-Training Transformer", este un program de procesare a limbajului uman. Conceptul a fost prezentat în 2018 de OpenAI în studiul "Îmbunătățirea înțelegerii limbajului prin pre-formare generativă", scopul declarat fiind de a învăța o mașină să gândească precum un om. În linii mari, acest model de procesare a limbajului preia cantități uriașe de date, caută tipare în ele, iar mai apoi, pe baza acestora, generează rezultate probabile statistic – imitând limbajul și gândirea umană, la o scară infinit mai mare. "Educate" în primă fază pentru a putea învăța să genereze texte asemănătoare celor învățate, prin anticiparea următorului cuvânt dintr-un pasaj, îmbunătățite an de an, modelele GPT au generat la sfârșitul anului trecut revelația Inteligenței Artificiale: ChatGPT ne permite să discutăm cu un computer, ca și cum am vorbi cu un om extrem de instruit, care ne dă răspunsuri la orice, ne scrie eseuri pe orice temă, face traduceri, calculează taxe și impozite. Testând ChatGPT, muncim voluntar pentru OpenAI La doar câteva zile după ce a fost lansat, ChatGPT a avut peste un milion de utilizatori. După o lună, în ianuarie 2023, numărul acestora avea să crească la peste 100 de milioane, oameni atrași din ce în ce mai mult, atât de publicitatea enormă, cât și de beneficiile oferite în mod gratuit. Însă gratuitatea chatbotului are și latura sa pragmatică, de vreme ce ChatGPT se deosebește de alți chatboți prin modelul de funcționare – cu cât primește mai mult feedback uman, cu atât înțelege, învață și își corectează greșelile. Astfel, de fiecare dată când un utilizator testează ChatGPT și raportează dacă un răspuns este sau nu adecvat, sau cere instrumentului să-și reformuleze răspunsul ținând cont de un element suplimentar, oferă sistemului posibilitatea de a se rafina cu fiecare nouă observație. Cu alte cuvinte, testând ChatGPT, lucrăm, în mod gratuit, pentru OpenAI. Elevii, demotivați să mai învețe? Pe 5 ianuarie, școlile publice din New York au interzis folosirea ChatGPT, Jenna Lyle, purtătoarea de cuvînt a departamentului de educație, declarând la vremea respectivă: "Acest instrument (...) nu dezvoltă abilități de gândire critică și de rezolvare a problemelor, care sunt esențiale pentru succesul academic și pe tot parcursul vieții". Pe 27 ianuarie, în Franța, Universitatea Science Po interzicea utilizarea ChatGPT, și a tuturor celorlalte instrumente bazate pe inteligența artificială, în cadrul universității, sancțiunile prevăzute pentru utilizarea acestora mergând pînă la excluderea studentului, atât din instituție, cât și din învățămîntul superior francez în ansamblu. Însă nu toți profesorii sunt de acord cu această măsură. "Interzicerea unui instrument nu i-a împiedicat niciodată pe elevi – care știu să ocolească perfect regulile – să-l folosească", afirmă Marie-Astrid Chauviré, profesoară de istorie și geografie, care aseamănă valurile produse azi de ChatGPT cu cele pe care le-a stârnit Google, în urmă cu cincisprezece ani: "Plagiatul a existat întotdeauna, ia doar forme noi. Practic, folosirea inteligenței artificiale nu este cu nimic mai înșelătoare decât atunci când părinții fac temele copiilor.". Viitorii șomeri ChatGPT au competențe intelectuale Potrivit unui studiu al companiei americane Resume Builder, publicat la sfârșitul lunii februarie, aproximativ 49% dintre firmele de peste Atlantic folosesc deja ChatGPT zilnic și, dintre acestea, 48% au declararat că productivitatea crescută datortită ChatGPT va putea periclita locurile de muncă. Printre profesiile care pot fi cel mai grav afectate se numără traducătorii, sociologii, creatorii de conținut, precum scriitorii sau jurnaliștii, cei care lucrează în relații publice, contabilii și matematicienii. La polul opus se numără agricultorii, sportivii, bucătarii, mecanicii, electricienii, frizerii și coafezele. Deși studiul atenționează că este vorba doar despre o simulare a ceea ce se poate întâmpla în Statele Unite, nu e vorba doar de simple speculații. Sam Altman, CEO-ul OpenAI, a afirmat recent, într-un interviu acordat ABC News că el însuși este "puțin speriat" de aceste tehnologii și de impactul pe care acestea le-ar avea atât în piața muncii, cât și în alegerile politice, fiind capabile să răspândească propaganda și dezinformarea. Potrivit lui Altman, ChatGPT va "elimina un număr mare de locuri de muncă actuale". Dar a adăugat imediat: "Putem crea locuri de muncă mult mai bune. AI, în ceea ce privește îmbunătățirea vieții noastre, va fi cea mai mare tehnologie pe care omenirea a dezvoltat-o vreodată". Totuși, Altman e de acord că societatea umană are nevoie de timp pentru a se putea adapta noii tehnologii. Conținutul original, întotdeauna necesar. Sau nu? În ceea ce privește traducătorii, provocările tehnologiei nu sunt noi. De la apariția Google Translate, apoi a DeepL, concurența acestor instrumente e o îngrijorare constantă. Totuși, dacă pentru traducerile standardizate acestea s-au impus deja, pentru cele literare, înlocuirea gândirii umane va produce derapaje. Oliver Mannoni, traducător profesionist, a declarat, în acest sens, că niciodată nu poți face o traducere perfectă, însă un om poate dibui ironia, gravitatea unei situații, sau umorul: "O mașinărie, oricât ar fi de performantă, este incapabilă de toate acestea, nu poate înțelege un stil, o formă, un talent". În aceeași direcție, eliminarea unor meserii (precum jurnalismul sau creatorii de conținut, care implică, pe de o parte analiza și explicația unor evenimente, pe de alta, inventivitate) ar duce la o inevitabilă implozie a sistemului care stă la baza ChatGPT – să nu uităm că acesta funcționează pe baza textelor create de oameni. "Va exista întotdeauna o cerere pentru conținut creativ, original, care necesită perspectiva și înțelegerea unică a unui scriitor uman", răspunde chiar ChatGPT, la întrebarea dacă oamenii vor fi demotivați de acum încolo să mai scrie și să mai producă conținut. Chomsky: "Falsa promisiune a ChatGPT" Într-un articol publicat în The New York Times, "Falsa promisiune a ChatGPT", cunoscutul lingvist Noam Chomsky analizează limitarea sistemelor de limbaj, axându-se în mod special pe ChatGPT, susținând că mecanismele acestuia diferă profund de modul în care oamenii gândesc și folosesc limbajul. Potrivit lui Chomsky mintea umană nu e un motor statistic, ci un sistem inimitabil care, deși operează cu cantități mici de informații, caută să înțeleagă cauzele și efectele, pe baza cărora creează explicații. Inteligența artificială, axată pe descriere și predicție, nu poate oferi explicații cauzale, sau să distingă posibilul de imposibil. "Aceste programe au fost ovaționate ca fiind primele licăriri la orizontul inteligenței artificiale – însă momentul demult profețit, în care mințile mecanice depășesc creierul uman nu numai cantitativ în ceea ce privește viteza de procesare și dimensiunea memoriei, cît și calitativ în ceea ce privește înțelegerea intelectuală, creativitatea artistică și orice altă facultate specific umană, încă nu a venit (...). Oricât de utile ar fi aceste programe în anumite domenii (...), știm din știința lingvistică și din filosofia cunoașterii că ele diferă profund de modul în care oamenii raționează și folosește limbajul.". De ce mintea umană nu este ChatGPT Potrivit lui Chomsky, mintea umană nu e, precum ChatGPT, un motor statistic greoi pentru potrivirea tiparelor, saturată cu sute de terabiți de date, care extrapolează cel mai probabil răspuns conversațional sau cel mai probabil răspuns la o întrebare științifică" "Dimpotrivă, mintea umană e un sistem surprinzător de eficient și chiar elegant, care funcționează cu cantități mici de informații; nu caută să deducă corelații brute între punctele de date, ci să creeze explicații.". Lingvistul propune exemplul unui copil mic care, dobândind limbajul, dezvoltă - inconștient, automat și rapid, din date minuscule - o gramatică sofisticată de principii și parametri logici: "Această gramatică poate fi înțeleasă ca o expresie a unui «sistem de operare» înnăscut, instalat genetic, care dă oamenilor capacitatea de a genera propoziții complexe și lungi șiruri de gândire. Când lingviștii caută să explice de ce o anumită limbă funcționează așa cum funcționează, construiesc în mod conștient și laborios o versiune explicită a gramaticii pe care copilul o construiește instinctiv, cu minimum de informații. Sistemul de operare al copilului e complet diferit de cel al unui program de învățare automată.". Cel mai profund defect al acestor programe, susține lingvistul, este absența capacități de bază a oricărei inteligențe: să poată nu doar să descrie și să facă predicții, ci să și explice. De ce cade mărul? Dacă ții un măr în mână, și îi dai drumul, observi rezultatul și spui: "Mărul cade". Descrii ceea ce se întâmplă. Afirmând "Mărul va cădea dacă deschid mâna", faci o predicție. Însă o explicație include nu doar descriere și predicție, ci și conjecturi contrafactuale precum "Orice astfel de obiect ar cădea", adăugând o condiție suplimentară, "din cauza forței gravitaționale" sau "din cauza curburii spațiului- timp". Gândirea reală generează explicația cauzală: "Mărul nu ar fi căzut dacă nu ar fi fost forța gravitației". "Cheia învățării automate e descrierea și predicția; nu presupune mecanisme cauzale sau legi fizice. Desigur, orice explicație în stil uman nu e neapărat corectă; suntem failibili. Dar asta face parte din ceea ce înseamnă să gândești. Inteligența constă nu numai din conjecturi creative, ci și din critică creativă. Gândirea umană se bazează pe posibile explicații și corectarea erorilor, un proces care limitează treptat posibilitățile care pot fi luate în considerare în mod rațional. (...) În timp ce oamenii ajung la tipurile de explicații pe care le presupun raționale, sistemele de învățare automată pot învăța atât că pământul e plat, cât și că pământul e rotund. (...) ChatGPT și programele asemănătoare sunt incapabile să echilibreze creativitatea cu constrângerile raționale. Ele fie supragenerează (producând atât adevăruri, cât și falsități, susținând decizii etice și neetice deopotrivă) sau subgenerează (demonstrând neangajamentul față de orice decizie și indiferență față de consecințe).". Omenirea, prea tânără pentru AI Pe 29 martie, sute de experți, din întreaga lume, printre care și Elon Musk, au lansat un apel, cerând o pauză de șase luni în cercetarea și dezvoltarea Inteligenței artificiale, care ar putea depăși ChatGPT 4, invocând pericolul la care este expusă civilizația umană. "Ar trebui să lăsăm mașinile să ne inunde canalele de informare cu propagandă și minciuni? Ar trebui să automatizăm toate locurile de muncă, inclusiv cele care ne îmbogățesc spiritual? Trebuie să dezvoltăm minți non-umane care ar putea fi într-o zi mai numeroase, mai inteligente, dar și mai mai anacronice și să le permitem să ne înlocuiască? Ar trebui să riscăm să pierdem astfel controlul asupra civilizației noastre?", se putea citi în apel. Citește și: Orice telefon poate fi ascultat iar datele aflate în acesta, accesate de la distanță, fără instalarea unui soft pe aparat. Cine se poate proteja și cum Printre altele, experții solicită înființarea unor sisteme de securitate, inclusiv noi autorități de reglementare dedicate supravegherii sistemelor inteligenței artificiale și instituții capabile să gestioneze "perturbările economice și politice dramatice (în special amenințarea democrației) pe care IA le va provoca". Yoshua Bengio, unul dintre semnatarii apelului, și-a exprimat îngrijorarea în timpul unei conferințe de presă: "Nu cred că societatea e pregătită să facă față acestei tehnologii, existând un potențial de manipulare care ar putea pune în pericol democrațiile. (...) Trebuie să facem o pauză, pentru a încetini această cursă comercială (...) cum am făcut-o și în cazul armelor nucleare.".

Internațional

Comparat cu Iisus și Nelson Mandela de fanii săi, Trump nu este împiedicat de lege să candideze pentru un nou mandat chiar pus sub acuzare

Trump, comparat cu Iisus și Mandela. "Trump, președinte în 2024", "Salvează America!", "Termină de construit zidul, Trump!" - se putea citi, pe 4 martie, pe pancartele susținătorilor lui Donald Trump adunați în fața tribunalului din New York unde fostul președinte a fost adus pentru a i se citi capetele de acuzare. Trump, comparat cu Iisus și Mandela O zi în care a plouat cu comentarii. Republicana Marjorie Taylor Greene l-a comparat pe Trump cu Nelson Mandela și cu Isus: "Președintele Trump se alătură celor mai incredibili oameni care au fost arestați în istorie. Nelson Mandela a fost închis. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Isus a fost arestat și ucis de guvernul roman. Sunt mulți oameni care au fost persecutați de guverne radicale și corupte. Și începe astăzi, la New York. Și nu-mi vine să cred, dar îl voi sprijini mereu, nu a greșit cu nimic.". Jack Posobiec, creatorul teoriei Pizzagate (conform căreia democrații depozitau copii într-o pizzerie din Washington pentru a-i mânca), a anunțat moartea SUA: "Vă spun de ce suntem astăzi aici. Joe Biden, democrații și mass-media sunt îngroziți de oamenii mari ai acestei țări, le e frică de o Americă liberă. Și de aceea vor să-l bage pe președintele Donald Trump la închisoare. Această procesiune de mașini pe care ați văzut-o ieri este cortegiul funerar al republicii noastre.". Un milion de voturi din închisoare Stefanie Lindquist, profesoară de drept și științe politice la Universitatea de Stat din Arizona, explică de ce rechizitoriul, arestarea și posibila pedeapsă cu închisoarea nu-l vor putea împiedica pe Donald Trump să candideze la președinția SUA, și chiar să fie ales, amintind de cazul din 1920, când un candidat la președinție, Eugene Debs, aflat în închisoare, a strâns aproape un milion de voturi: "În SUA, o persoană pusă sub acuzare sau aflată în închisoare poate candida la funcție și poate fi aleasă chiar președinte, de vreme ce Constituția nu prevede acestea ca fiind impedimente pentru un viitor președinte.". Faptul că exercitarea funcției de președinte ar fi dificilă în timpul acuzării (sau după o condamnare) a fost pusă pe tapet într-un memorandum din 2000 al Departamentului de Justiție, bazat pe o notă din 1973 a Biroului consilierului juridic, din timpul Watergate. Trump ar putea fi președinte din închisoare Potrivit acestora, exercitarea funcției de către un președinte aflat sub acuzare sau chiar condamnat nu ar putea fi posibilă, enumerându-se toate îndatoririle pe care acesta ar trebui să le îndeplinească. Însă nu există nici o referință la un președinte inculpat sau condamnat înainte de a prelua funcția, așa cum ar putea fi cazul lui Donald Trump. Potrivit lui Lindquist, dacă Trump ar fi condamnat și încarcerat, dar în același timp reales ca președinte, o posibilă soluție ar fi al 25-lea amendament, care permite Cabinetului președintelui să-l declare "incapabil să își îndeplinească atribuțiile funcției". Însă și aici intervine o problemă, de vreme ce al 25-lea amendament nu menționează încarcerarea ca motiv pentru incapacitatea de a-și îndeplini atribuțiile: "Dacă poporul alege un președinte aflat sub sancțiuni penale, aceasta este și o formă de autodeterminare, pentru care Constituția nu are o soluție pregătită.". "Cu Trump nu te plictisești niciodată" Gérard Araud, fost ambasador al Franței în SUA, comentează consecințele arestării lui Trump în contextul viitoarelor alegeri, susținând că, deși teoretic, rivalul său, Ron DeSantis, ar putea profita de necazurile legale ale fostului președinte, pentru a-i răpi nominalizarea republicană, nimic nu este mai puțin sigur că asta se va și întâmpla: "Cu Trump nu te plictisești niciodată (...) O aventură care ar marca eșecul oricărui alt candidat nu reprezintă sub nici o formă sfârșitul ambițiilor sale prezidențiale.". Potrivit fostului ambasador, DeSantis știe că poate conta pe sprijinul conservatorilor ostili fostului președinte, dar trebuie să atragă și alegătorii lui Trump fără de care o victorie este inaccesibilă. "Dacă ar fi francez, ar trebuie să pună în aceeași oală «Manif pour tous» (asociațiile care se opun căsătoriei persoanelor de același sex - n.r), «Gilets jaunes», evangheliștii și victimele globalizării. (...) Misiunea lui DeSantis, foarte grea Chiar dacă se prezintă deja drept campionul tuturor cauzelor identitare conservatoare, de la cenzura programelor școlare (interzicând orice tentativă referitoare la identitatea sexuală sau la lupta împotriva rasismului), până la purificarea bibliotecilor școlare de cărți care ar putea jigni cititorii, (...) în viitorul apropiat, va trebui să-și dovedească abilitățile de a merge pe frânghie prin reacția sa la acuzarea lui Trump. Fără îndoială, trumpiștii vor vedea în această reacție o nouă fază a războiului pe care elitele l-ar duce împotriva idolului lor și vor fi cu atât mai convinse că acesta este lovit pentru că duce lupta dreaptă, lupta lor. Guvernatorul Floridei va trebui să țină cont de acest lucru și să-l cruțe pe păcătos fără să-l ierte pe păcat... să-i flateze pe fanii lui Trump și, în același timp, să-i convingă pe acei republicani, care nu mai suportă nebuniile lui Trump, că el este diferit.". Și alți președinți au avut probleme penale Potrivit lui Rieke Havertz, jurnalistă germană, specializată în studii americane, acuzarea lui Donald Trump este una istorică, dar nu din motivele vehiculate în mass media: "Richard Nixon a demisionat în august 1974. Și a fost grațiat o lună mai târziu de succesorul său, Gerald Ford. Bill Clinton nu a demisionat când aventura sa cu Monica Lewinsky a devenit publică la începutul anului 1998. Și-a încheiat al doilea mandat la Casa Albă și a încheiat o înțelegere cu procurorii în ultima sa zi ca președinte. Această privire în urmă ne ajută să înțelegem că ceea ce acum e descris peste tot ca fiind ceva istoric nu este, de fapt, decât o exagerare menită să atragă atenția, pentru că este vorba din nou despre Donald Trump.". Despre acuzarea fostului președinte, care "a depășit atâtea linii în politica internă și externă și și-a împins țara la limita imaginabilului", Havertz susține că este una istorică pentru că "va schimba ceva în felul în care cetățenii Statelor Unite se raportează la țara lor". Victoria justiției? Iar procurorul Alvin Bragg, susține jurnalista, este actorul pricipal pentru această schimbare: "Alvin Bragg nu s-a lăsat copleșit de presiunea politică. Nici de Donald Trump, care aproape că a vrut să se folosească de propria arestare pentru campanie. Nici de cei care au spus că este mai bine să nu depună acuzații într-un proces unde perspectiva unei condamnări este departe de a fi garantată și unde Trump ar putea înclina balanța. Citește și: Popularitatea lui Trump a explodat în rândul republicanilor după punerea sub acuzare, arată un prim sondaj efectuat de Yahoo News/YouGov O dată cu convocarea marelui juriu la începutul acestui an, Bragg a pus în mișcare un proces pe care acum îl finalizează cu succes. Pentru că justiția nu s-a lăsat exploatată de populismul lui Trump. De când a intrat în politică, în 2016, acesta a încercat totul pentru a submina principiile democratice și pentru a le reinterpreta ca un atac împotriva lui și a susținătorilor săi.". Acuzarea lui Donald Trump este istorică, în viziunea lui Havertz, pentru că "acea democrație, pe care el a tot propovăduit-o, nu-l salvează. Nici pe el și nici ideologia sa.".

Eveniment

De ce până și BBC și-a trimis reporterii în România să urmărească evoluția dosarul penal al fraților Tate: Andrew, influencerul misogin, urmat fanatic de un public masculin foarte tânăr în Marea Britanie

Tinerii fanatici englezi ai misoginului Tate. A devenit cunoscut în special pentru mesajele misogine care promovează "valori masculine tradiționale", multe diseminate pe YouTube sub denumirea de "Tate Speech" (aluzie la "hate speech"): victimele violului trebuie "să-și asume vina pentru viol"; "de ce femeile sunt lăsate să conducă?"; locul femeilor e "la bucătărie"; "aș lovi o femeie dacă mi-ar reproșa că o înșel". Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online În prezent, Andrew Tate e acuzat pentru viol și trafic de persoane. "Joc erotic" cu cureaua Fost campion mondial de kickboxing, Tate a captat atenția publicului în 2016 când a participat la Big Brother UK, emisiune din care a fost eliminat după doar șase zile. Cauza aparentă a eliminării: un videoclip apărut pe site-ul Daily Star în care lovea o femeie cu o curea. Ulterior, Tate a postat pe contul său de Facebook un videoclip cu femeia care declara că "totul a fost doar un joc erotic". Însă, potrivit unei anchete Vice, cauza reală a excluderii sale din Big Brother a fost alta: producătorii emisiunii fuseseră înștiințați de poliția din Marea Britanie că Tate se află sub investigație încă din 2015, când fusese arestat pentru viol și agresiune. Despre acea anchetă, închisă în 2019 din cauza dovezilor insuficiente, nu s-a aflat însă decât în 2023, când victimele au vorbit cu presa. În 2017, Tate s-a mutat în România, declarând că în Occident mișcarea MeToo îți poate distruge viața și că vrea să trăiască într-o țară unde "corupția e accesibilă oricui". În plus, influencerul a mai declarat că în România autoritățile n-ar fi capabile să investigheze acuzațiile de agresiune sexuală, poliția română cerându-le prea multe probe femeilor care reclamă violuri. "Doctorate" și universități misogine Într-un documentar lansat recent în Marea Britanie, "Periculoasa ascensiune a lui Andrew Tate", jurnaliștii de la Vice au pătruns în lumea privată a influencerului, petrecând câteva zile la cartierul general al acestuia din România. Potrivit investigației, Andrew Tate și-a lansat primele afaceri online în 2018, alături de fratele său, Tristan. Era vorba de un video chat erotic și de un curs pentru bărbați, denumit PHD (Pimping Hoes Degree) (diplomă de "peștit" curve - acronimul face aluzie la titlul de doctor în științe). Cursul îi instruia pe bărbați să-și deschidă propria afacere de video chat erotic, folosindu-și partenerele prin metoda "lover boy". "Mai mult de 50% dintre angajate erau partenerele mele când le-am angajat. Nici una nu lucrase în industria de video pentru adulți înainte să mă întâlnească pe mine", acesta era mesajul postat pe site-ul PHD. A urmat Hustler’s University, un curs online, care costa 49,99 dolari pe lună despre "secretele îmbogățirii și succesului" care oferea sfaturi despre criptomonedă, copywriting sau comerț electronic. Schema piramidală De fapt, potrivit lui Paul Harrigan, profesor la Universitatea din Australia de Vest, Tate a operat prin acest site o "schemă piramidală", în care "membrii postează conținut pentru adepții lor, care apoi postează pentru adepții lor și așa mai departe". Abonații erau stimulați să distribuie mesajele lui Tate, cu linkuri către Hustler's University, cu un comision de 48% din taxa de înscriere a fiecărui nou abonat adus. Site-ul a devenit o rețea de distribuire pentru mesajele influencerului, adepții lui Tate (printre care și copii de 13 ani) inundând TikTok, Youtube și Instagram cu videoclipuri care îl promovau atât pe Tate, cât și "universitatea". Formându-și o armată de distribuitori, Andrew Tate nu mai avea nevoie de nici o rețea socială. Bărbați complexați de femei de carieră "The War Room", cea mai recentă afacere, este descrisă, potrivit site-ului, ca o "Rețea globală în care modelele de individualism eliberează bărbatul modern de încarcerarea indusă social". Taxa de înscriere este de 5.454 de dolari. "Dacă ai o sabie, iar nevastă-ta începe să te cicălască îi spui: «Tacă-ți fleanca, eu decid ce vreau să fac, tu fă mâncare!»", afirmă Tate în investigația Vice. Este și mentalitatea participanților la The War Room, oameni bogați, din întreaga lume, veniți în România ca să-și testeze masculinitatea în fața celui căruia îi spun "Comandantul". "În lumea pe care o creează Tate, nu doar femeile sunt supuse prejudecăților, dar și bărbații, definiți prin gradul de violență de care sunt capabili". Testul constă în confruntarea participanților în ring cu luptători profesioniști, după care sunt răsplătiți cu petreceri-orgii. Câțiva participanți declară că sunt acolo pentru că "nu vor să se mai simtă neluați în seamă", că vor să se simtă "bărbați", iar declarațiile misogine ale lui Tate sunt pentru ei "adevăruri". Majoritatea visează să fie regi, să aibă haremuri și nu s-ar vedea în relații cu femei de carieră, ci doar cu unele supuse. Plângeri depuse încă din 2015 Întrebat dacă conștientizează răul pe care îl poate face, Tate a declarat: "Nu există nici o acuzație împotriva mea, nici o femeie nu a declarat că am lovit-o". După arestarea sa, în 2022, din ce în ce mai multe femei au mărturisit că au fost victime ale violului și abuzului. În Marea Britanie, cele care depus plângere contra lui Tate în 2015 au vorbit acum cu presa, acuzând poliția din Hertfordshire că a avut nevoie de patru ani pentru a transmite cazul procurorilor, care mai apoi au refuzat să-l instrumenteze. Strânsă de gât, amenințată Una dintre acestea, "Amelia", a povestit, plângând, calvarul: "Prima oară când m-am dus la el acasă, am început să ne sărutăm, apoi, brusc, s-a oprit, s-a lăsat pe spate și mi-a spus: «Mă gândesc dacă să te violez sau nu». Imediat, a devenit alt om. M-a imobilizat, m-a strâns de gât și, cu cât mă opuneam, cu atât devenea mai agresiv, lovindu-mă. Mă tot întreba: «Cine e stăpânul tău?». La un moment dat, pur și simplu, am cedat. Când a terminat, s-a dus la baie iar apoi s-a comportat absolut normal. Ceea ce m-a făcut să mă întreb: oare chiar am vrut asta? Știu că l-am rugat să se oprească, că n-am vrut să mă sugrume... oare el credea că vreau asta?". Din cauza confuziei, Amelia a continuat să-l vadă, timp de șase luni, după care, temându-se pentru viața ei, l-a părăsit. A urmat hărțuirea: "Sunt un om rău? Cu cât sufereai, cu atât îmi plăcea mai mult să te violez", îi spunea Tate, într-unul din mesajele vocale trimise pe Whatsapp. În altul: "Ce te tot plângi că te-am strâns puțin de gât? Nici una dintre femeile cu care am fost nu s-a plâns vreodată!". Apoi a ajuns la amenințări: "Țin să-ți amintesc cu cine ai de-a face: sunt unul dintre cei mai periculoși oameni de pe planeta asta!". Tinerii fanatici englezi ai misoginului Tate În prezent, din ce în ce mai mulți profesori din Marea Britanie și-au exprimat îngrijorarea în ceea ce privește influența lui Tate asupra elevilor, observând că foarte mulți băieți îl citează și îl consideră un idol. Potrivit BBC, profesorii au declarat că elevii au ajuns să-l urmeze pe Tate "ca pe o Evanghelie", atrași de imaginea lui de milionar auto-realizat, aspirând să devină și ei bogați, să aibă "o mulțime de mașini și aerul de autoritate" al influencerului, dezvoltând treptat opinii extreme. Citește și: Talibanii, sincer îngrijorați de soarta lui Andrew Tate, un apărător al Vestului în fața opresiunii feministelor – susține fosta Miss New Jersey Psihologul Dr. Nia Williams, lector la școala de educație și dezvoltare umană a Universității Bangor, a adăugat că opiniile lui Tate ar putea "spăla creierul" tinerilor: "Mesajele pe care le transmite au un impact negativ asupra tinerilor și ar putea să le afecteze parcursul întregii vieți”. Chiar dacă în august, 2022, lui Tate i-au fost suspendate conturile de Instagram, TikTok și Facebook, Elon Musk a decis să-i reinstaureze contul de Twitter, în ciuda protestelor victimelor agresiunii sexuale și violenței domestice, care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la "impactul misoginismului său asupra tânărului public masculin". Contul are deja aproape șase milioane de urmăritori.

Internațional

Mii de bătrâni austrieci bolnavi, fără îngrijirea la domiciliu oferită de românce după ce Viena s-a opus intrării României în Schengen. Președintele austriac îl critică pe cancelarul Nehammer

Bătrânii austrieci bolnavi, fără îngrijire acasă. Consecințele veto-ului Vienei în ceea ce privește aderarea România la Schengen încep să se facă simțite în Austria. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Pe de o parte, organizațiile care se ocupă de îngrijirea la domiciliu (care se bazează în mare parte pe lucrători veniți din România) avertizează că aceasta nu mai e "accesibilă". Pe de alta, marile companii austriece critică decizia, temându-se de noi valuri de proteste din partea României. Ambasadorul Emil Hurezeanu declară că "Răbdarea noastră nu este infinită", adăugând că o declarație clară în acest sens este de dorit să vină în luna iunie, iar o decizie concretă în a doua jumătate a anului. Bani puțini, ore multe pe drum Tema îngrijirii permanente la domiciliu a devenit una sensibilă în Austria, mai ales că mare parte a personalului vine din România (30.000 de angajați). Iar în siajul veto-ului, cele mai vocale nemulțumiri au venit din acest sector, unde nici măcar recompensele financiare nu sunt motivante. Potrivit asociației IG24 (Interessengemeinschaft der 24 Stunden Betrauen und Betraueninnen), pensia de care beneficiază un îngrijitor român care a lucrat 15 ani în Austria este de aproximativ 100 (o sută) de euro pe lună. "Aș vrea să vă imaginați cum ar fi să lucrați 4 saptamâni îngrijind bătrâni în izolare și singurătate în Austria sau Germania, să abia aștepți sa te reîntorci acasă la familia ta, să faci 5-20 de ore pe autostrăzi în minibusuri arhipline uneori și apoi să trebuiască să mai stai și câteva ore bune la graniță așteptând verificarea pașaportului. Poate pentru mulți astea sunt ifose, dar pentru persoanele care fac naveta între Vestul Europei și România la fiecare 2, 3 sau 4 săptămâni, e relevant”, a reacționat, într-un mesaj pe Facebook, Flavia Matei, una dintre fondatoarele asociației D.R.E.P.T. Nehammer, discurs în limba de lemn La trei luni după veto, în discursul său despre "Starea națiunii", susținut pe 10 martie, cancelarul Karl Nehammer a atins în treacăt tema, susținând că problema va fi rezolvată dacă e eliminată birocrația cardului Roșu-alb-roșu (permisul austriac de ședere și de muncă pentru cetățenii străini): "În opinia mea acesta ar trebui să fie un instrument adecvat, imigrarea organizată și calificată pe piața muncii din Austria. Am identificat o problemă. Mergem în străinătate, căutăm asistente și încercăm să le aducem în Austria. Și apoi, iată, începe ceea ce trebuie corectat din punctul meu de vedere și anume, din cauza birocrației, lucrurile nu funcționează așa cum avem nevoie. Sunt nouă proceduri de recunoaștere a calificării, nouă cereri diferite de aptitudini. Acestea sunt obstacolele care ne arată că nu am reușit încă să ținem problema sub control. Și din punctul meu de vedere trebuie să o facem, astfel încât deficitul de personal medical din Austria chiar să scadă. Trebuie să convocăm un summit de nostrificare, un cuvânt greoi, un așa-zis summit de calificare cu statele federale pentru a rezolva exact această problemă.". Bătrânii austrieci bolnavi, fără îngrijire acasă După cinci zile de la discursul cancelarului, organizațiile Caritas și Malteser, două organizații care se ocupă de îngrijirea permanentă, au avertizat: îngrijirea permanentă "nu mai este accesibilă" în Austria, susținând că "3.000 de îngrijitori au preferat alte țări". Problemele invocate au fost legate în special de subfinanțarea domeniului, dar și de demotivarea personalului care vine din România, cauzată de veto-ul Austriei: "Există un domeniu de îngrijire care este adesea trecut cu vederea în discuțiile despre deficitul de îngrijire în Austria: îngrijirea permanentă. Acest lucru nu a fost luat în seamă nici în reforma sănătății, nici în decizia de a refuza aderarea României la Schengen, de care ar beneficia cei aproximativ 70.000 de îngrijitori care fac naveta.". Totuși, recent, subiectul a fost abordat de Johannes Rauch, ministrul Muncii, Afacerilor Sociale, Sănătăţii şi Protecţiei Consumatorului din Austria Într-un mesaj pe Twitter, Rauch a declarat: "Intrarea României în Schengen ar facilita mult cooperarea transfrontalieră. În mod deosebit ar beneficia în mod deosebit îngrijitorii de 24 de ore pe zi, de al căror sprijin depind mii de familii din Austria. Fără aceste 30.000 de femei din România, îngrijirea persoanelor care au nevoie de îngrijire în Austria nu ar fi posibilă în calitatea actuală. Adesea își fac munca în condiții dificile. (...) România este parte a comunității europene și, prin urmare, trebuie să devină și ea parte a spațiului Schengen.". Președintele austriac încearcă să o dreagă Mesajul a fost preluat recent și de președintele federal, Alexander Van der Bellen, care s-a distanțat de cancelarul Karl Nehammer cu privire la veto-ul Schengen. Într-o întâlnire cu Martin Selmayr, șeful Reprezentanței Comisiei Europene la Viena, Van der Bellen a subliniat că România, la fel ca Bulgaria, este pregătită pentru aderarea la Schengen. "Sunt îngrijorat de reputația Austriei în rândul partenerilor noștri europeni", a declarat acesta, referindu-se în mod explicit la vocile critice din cercurile de afaceri locale: "Când companii cunoscute din Austria care activează cu succes în România spun că sunt preocupate de politica actuală austriacă, aceste voci trebuie ascultate. Este vorba despre comenzi reale, vânzări reale, de locuri de muncă reale. În acest sens, sper că o soluție poate ajuta în curând la calmarea situației.” Potrivit lui Van der Bellen vetoul Austriei a afectat îngrijitorii români: "Dacă le spunem acestor oameni «Nu sunteți bineveniți», se va dezvolta o mișcare care va avea efecte negative pentru persoanele care au nevoie de îngrijire în Austria.". Austria, dependentă economic de Europa de Est Nu doar sectorul îngrijirii permanente din Austria e afectat de acest veto. Potrivit Profil.at, există multe resentimente în rândul companiilor austriece. Robert Schmid, șeful Schmid Industrieholding, susține că, precum alte companii austriece care operează în România, și compania lor a fost inclusă pe lista neagră: "Nu aș fi crezut că este posibil ca guvernul să poată acționa atât de prost când economia Austriei este atât de dependentă de Europa de Est.". Deși, până în prezent, nu au fost semnalate probleme majore, "fricțiuni cu autoritățile locale sunt, din păcate, încă de așteptat", a declarat Schmid: "Camioanele aflate în trafic intra-european stau ore în șir la granițe. Acest veto duce la creșterea costurilor în logistică, dar și la întârzieri în obținerea autorizațiilor.". Criticile vin și din partea șefului Erste Group, companie care activează în România de aproape 20 de ani, România fiind piața cu a treia cea mai mare cantitate de clienți din cadrul grupului bancar – în jur de 2,8 milioane în 2022. Declarația CEO-ului, Willibald Cernko, a fost una tranșantă: "Nu există state membre UE de clasa a doua.". Teama de un nou boicot În ceea ce privește Raiffeisen Bank, după veto-ul Schengen, și aceasta a fost confruntată cu un val de emoții negative, precum toate companiile austriece din România, context în care "Raiffeisen Bank susține pe deplin aderarea României la spațiul Schengen și va continua să sprijine eforturile factorilor de decizie pentru atingerea acestui obiectiv", potrivit unui comunicat transmis Profil.at. „Însă nu toată lumea este atât de deschisă cu privire la opiniile lor. În discuțiile neoficiale, antreprenorii și managerii își dezvăluie în mod deschis furia și manifestă neînțelegere completă cu privire la blocada austriacă. Însă foarte puțini doresc să comenteze public acest lucru. Pe de o parte, nu vrei să intri în chestiuni de politică, iar pe de alta, există o teamă de înstrăinare a clienților acasă: inițial, sondajele au arătat că majoritatea austriecilor susțineau dreptul de veto asupra României și Bulgariei", scriu jurnaliștii austrieci. Concluzia infirmă, însă, acele sondaje: "Sabia lui Damocles atârnă asupra companiilor austriece care sunt active în România și Bulgaria: dacă Austria continuă să fie încăpățânată în negocierile ulterioare privind admiterea la Schengen, resentimentele și apelurile la boicot ar putea izbucni din nou, mai puternic.". Hurezeanu: "Răbdarea noastră nu este nesfârșită" Într-un interviu acordat Profil.at, ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, a declarat că, deși au existat mai multe întâlniri bilaterale ca urmare a veto-ului austriac, în prezent nu există nimic concret la nivel politico-diplomatic: "Am fi foarte încântați dacă ministrul de Externe, Alexander Schallenberg, și ministrul pentru UE, Karoline Edtstadler, s-ar angaja în discuții mai serioase cu noi. Știm că mulți politicieni nu aprobă decizia de aici. (...) Înțeleg de ce cancelarul Karl Nehammer trebuie să-și salveze reputația. Până la urmă, el a subliniat la sfârșitul lunii ianuarie că veto-ul va rămâne în vigoare. Citește și: Grindeanu și „greaua moștenire” din CFR: ministrul Transporturilor nu-și găsește nici o vină pentru accidentul de la Galați, nu-și dă demisia pentru „o emoție de moment” Care om de stat spune, două luni mai târziu, că totul a fost o glumă și că acum suntem în favoarea aderării? La Bruxelles, politicienii austrieci vorbesc mereu despre solidaritate, unitate și răbdare strategică. Dar răbdarea noastră nu este nesfârșită.". Ambasadorul Hurezeanu a mai declarat că o declarație clară în acest sens este de dorit să vină în luna iunie, iar o decizie concretă, în a doua jumătate a anului: "Anul viitor va fi deja foarte complicat. Peste tot sunt alegeri – la nivelul UE, în Austria, în România. Ne aflăm într-o situație dificilă din cauza războiului, a inflației și a dreptului de veto. Ne vom confrunta cu un populism intens, în România dar și în alte părți ale Europei.".

Eveniment

Asociația franceză RDSEE, prin intermediul căreia au fost adoptați în străinătate sute de copii din România, investigată la Paris: mulți copii ar fi fost "furați" de la părinții săraci

Adopțiile internaționale din România: fraudă, înșelăciune. Una dintre cele mai mari asociații de intermediere a adopțiilor internaționale, Le Rayon de Soleil de l’Enfant Etranger, activă și în România până în 2004, este în prezent investigată. Acuzațiile: fraudă, înșelăciune și nereguli masive în ceea ce privește adopțiile internaționale intermediate în anii ‘90. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online În decembrie 2022, Ministerul Afacerilor Externe din Franța i-a retras toate acreditările pentru adopție. Reprezentanții asociației susțin însă că totul a pornit de la zvonuri inventate de mass media. RDSEE, principii minunate Le Rayon de Soleil de l’Enfant Etranger (RDSEE) a fost înființată în 1976 de doctorul Marie-Antoinette Lemire, primind Autorizația pentru Adopție (OAA) în 1978, pe baza căreia a acționat ca intermediar de plasament pentru adopția a mii de minori din străinătate. În paralel, asociația intermediază și sponsorizări pentru orfelinate și centre pentru copii – în prezent aceasta funcționând în România ca intermediar pentru Casa de copii „Sf. Maria” din Barați-Mărgineni. Se află sub supravegherea Ministerului Europei și Afacerilor Externe, fiind o entitate recunoscută și de Misiunea pentru Adopție Internațională (MAI). Din 2019, "Le Rayon de Soleil de l’Enfant Etranger" face parte din Federația Franceză a Organizațiilor Autorizate pentru Adopție (FFOAA). "Primul drept al copilului este de a fi crescut în familia sa de origine și de a fi iubit acolo", este unul dintre principiile de bază ale asociației, care susține că "Prima datorie a Rayon de Soleil de l’Enfant Etranger este să facă totul pentru a păstra această legătură". În viziunea declarativă a RDSEE, adopția internațională este luată în considerare doar atunci când un copil este orfan sau abandonat și când nu poate fi adoptat sau crescut în propria țară, un copil devenind adoptabil "doar dacă a fost recunoscut ca atare în țara sa de origine". Practica avea să arate o cu totul altă poveste. Copii "furați" de la părinți din Peru și Mali În februarie 2007, în Franța, apare la editura Flamarion una dintre cele mai șocante cărți ale anului, "J’ai été volée à mes parents" (Am fost furată de la părinții mei - n.r.). O investigație prin care autoarea, Céline Giraud, adoptată în Franța, din Peru, pe când avea doar două săptămâni, a descoperit numeroase practici ale RDSEE pe care le-a denunțat drept ilegale. Printre altele, susține autoarea, asociația colaborase în anii 1980 cu un intermediar din Peru, implicat în trafic de copii. În același an, televiziunea franceză TF1 difuzează un reportaj din Mali, printre părinții care și-au încredințat copiii pentru adopție organizației RDSEE, între 1980 și 1990. Toți cei intervievați au declarat că nu au fost niciodată de acord cu o adopție totală, ci doar cu una parțială. Ce se întâmplase? Danielle Boudault, angajata de atunci a RDSEE, îi convingea pe părinții din Mali să-și plaseze temporar copiii la o familie din Franța spunându-le că acolo vor putea studia, asigurându-i că despărțirea nu e definitivă, promițându-le că vor ține legătura, că vor primi fotografii și vizite regulate. În plus, le mai promitea că, atunci când vor împlini 18 ani, copiii li se vor întoarce. Însă, după semnarea actelor și plecarea copiilor, părinții n-au primit decât câteva fotografii, un an, maximum doi, din partea familiilor adoptive. Apoi, tăcere. "În Mali înțelegem altfel adopția – ne adoptăm chiar reciproc copiii, când părinții trec printr-o perioadă dificilă, dar asta nu înseamnă că îi separăm total", a povestit una dintre mamele intervievate. Act de "adopție provizorie" Mărturiile părinților sînt, de altfel, susținute legal, căci legislația din Mali nu permite, sub nici o formă, adopțiile totale, dacă părinții sunt în viață. Potrivit articolului 66, din Legea adopțiilor, "Nu pot fi adoptați decât copiii abandonați, ai căror părinți sunt necunoscuți, sau cei ai căror părinți au murit, fără a numi tutori". După ce îi convingea să-și lase copiii "la studii" în Franța, angajata RDSEE le dădea părinților din Mali să semneze un act de "Adopție provizorie". Însă, în paralel, le strecura și un formular mai discret, potrivit căruia aceștia își dădeau, de fapt, consimțământul pentru adopția totală. Intervievați de jurnaliștii francezi, reprezentanții RDSEE au susținut că toate acele adopții au fost întru totul legale. "Noi nu știm ce li s-a spus acolo părinților", au declarat aceștia, adăugând că, dacă au fost greșit informați e doar vina angajatei care le-a făcut acele promisiuni (orale, nu în scris!) și a întocmit actele. Angajată respectivă nu mai lucra la asociație. În plus, reprezentanții RDSEE au ținut să sugereze că poate acei părinți intervievați s-au trezit să vorbească doar din interes, căutând un suport financiar din partea copiilor pe care i-au abandonat. Un judecător francez își admite greșeala Însă de ce a închis ochii justiția franceză la aceste adopții? Cum a putut fi declarată o adopția totală în Franța, în timp ce în Mali aceasta era interzisă prin lege, părinții fiind în viață? N-au știut judecătorii de legea respectivă sau nu au vrut să știe? În 2020, intervievat de doi jurnaliști, de la Le Monde și TV5 Monde, Jacques Vieilleville, fost judecător, implicat în validarea mai multor adopții internaționale, a recunoscut că ar fi trebuit să verifice mai atent detaliile și autenticitatea documentelor aflate în posesia sa: "Nu cunoșteam această lege a adopțiilor din Mali. Ar fi trebuit să mă interesez. Dacă această adopție nu era recunoscută în Mali, statul francez este într-adevăr responsabil.". Această neglijență a permis RDSEE să intermedieze în anii '80-'90, mai mult de 300 de adopții, doar în Mali. Și, chiar dacă după anii '90, presa din Mali și Peru a publicat articole despre aceste nereguli, chiar dacă presa franceză a alertat, în repetate rânduri, asupra cazurilor suspecte de adopție, ministerul Afacerilor externe din Franța, cel însărcinat cu supravegherea adopțiilor internaționale, nu a acționat în nici un fel, motivând, în 2020, că nu au existat plângeri în Justiție. MAE francez, declarații evazive Despre cazurile de adopție din anii '80-'90, Laureance Haguenauer, directoarea departamentului de supraveghere a adopțiilor internaționale, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a declarat jurnaliștilor de la TV5 Monde că "reglementările de atunci nu erau cele de azi" iar anchetarea RDSEE nu putea începe doar pe baza unor zvonuri iscate în presă. "N-am primit sesizări din partea Justiției și, evident, noi răspundem Justiției. Sau familiilor care ni se adresează direct, cu fapte, dovezi, dosare, care nici ele n-au existat. Nu putem acționa pe baza zvonurilor.", a spus Haguenauer. Chiar dacă au existat tentative de deschidere a unei anchete în ce privește activitatea RDSEE, acestea au fost omorâte în fașă. Pe 8 iunie 2020, nouă cetățeni francezi, de origine maliană, au depus o plângere împotriva organizației și a angajatei din Mali, Danielle Boudault. Plângerea, depusă la Tribunalul din Paris pentru "fraudă, ascunderea fraudei și încălcarea încrederii", le-a fost însă respinsă. Potrivit procuraturii, faptele calificate drept "fraudă" sunt prescrise, iar cele calificate drept "ascunderea fraudei" și "încălcarea încrederii" nu sunt "suficient descrise". MAE francez revine și retrage autorizațiile RDSEE Totuși, ceva a început să se clatine. În 2021, Yves Denéchère, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Angers, a propus Misiunii Internaționale de Adopție (MAI) să realizeze un studiu asupra practicilor ilicite în adopția internațională în Franța, iar Ministerul Afacerilor Externe a acceptat să finanțeze proiectul. În septembrie 2022, plângerea celor nouă francezi contra RDSEE a fost acceptată iar o anchetă judiciară a fost deschisă. În noiembrie, 2022, Guvernul francez a anunțat lansarea unei investigații asupra adopțiilor ilegale internaționale, iar o lună mai târziu, în decembrie, Ministerul Afacerilor Externe din Franța a retras toate autorizațiile de adopție acordate RDSEE, fără însă a da o explicație clară asupra deciziei. În februarie 2023, a fost dat publicității studiul condus de profesorul Yves Denéchère. Studiul este bazat pe 9.600 de pagini de arhive din colecțiile diplomatice ale guvernului, majoritatea clasificate, iar concluziile sunt șocante: numeroase adopții, făcute în peste 20 de țări, din anii '60 până în 2005, au fost făcute în mod abuziv. Este semnalat și cazul ARSEM (Association Rayon de soleil de l'enfant au Mali), asociație înființată de RDSEE în Mali, ca o corespondentă locală, pe care o și finanța. ARSEM a fost acuzată în 1993 de delapidare. Potrivit cercetării, între anii 1970 și 1980, majoritatea copiilor adoptați în Franța au venit din America Latină, apoi de la sfârșitul anilor 1980 și până în 1990, copiii adoptați au venit din Europa de Est, în special din România. Părinții biologici, împiedicați să-și vadă copiii În România nu se cunosc, nici până azi, multe dintre afacerile cu traficul de copii care au avut loc sub forma adopțiilor internaționale. După 1989, reportajele din orfelinate au atras mulți străini empatici, dornici să adopte orfanii României, fluxul acestora dând apă la moară celor cu inițiativă. Neexistând o monitorizare strictă a adopțiilor, multe erau făcute fie la mica tocmeală, fie copiii erau furați de-a dreptul din orfelinat. Și mai exista o tactică, înlesnită legal. Potrivit Legii nr. 47 din 13 iulie 1993, copilul aflat în îngrijirea unei instituții de ocrotire socială putea fi declarat abandonat, dacă se dovedea că părinții "s-au dezinteresat de el, în mod vădit", adică nu-l mai contactau timp de șase luni. În umbra acestei legi au fost creați falși orfani. În unele cazuri, părinții săraci, care își plasau temporar copiii în grija statului, erau "sfătuiți" să nu mai semneze registrul vizitelor, sau chiar nu mai erau lăsați s-o facă, iar în altele, erau pur și simplu alungați când veneau să-și vadă copiii. Un copil din România: 15.000 de dolari Este și cazul semnalat în 2000, într-un reportaj al BBC, al unui bărbat dintr-un sat din Argeș, Nico Georgescu. "Mi-am dat copiii la orfelinat (la Câmpulung), pentru că nu aveam cu ce să-i hrănesc. Când m-am dus să-i vizitez, mi-au spus că unul e bolnav, iar celălalt nu mai e acolo, că a plecat cu niște străini", a mărturisit acesta, plângând, reporterilor BBC. Reporterii au mers la orfelinat, pretinzând că vor să înfieze un copil, adăugând că sunt oameni bogați. Directoarea, dr. Babuș, nu le-a cerut nici un act de identitate și, mai mult, când a fost întrebată dacă părinții biologici și-au dat consimțământul pentru adopție, aceasta le-a zis că "semnăturile pot fi falsificate. Le cumpărăm părinților un sac de făină, nu se plâng niciodată". Le-a mai spus că, pentru a le putea trimite copilul în Anglia, va trebui să mituiască autoritățile locale și asociațiile oficiale prin care se făcea adopția. Totul ar fi costat 15.000 de dolari. Adopțiile internaționale din România: fraudă, înșelăciune Printre fundațiile care au intermediat adopțiile din România, până în 2004, se număra și asociația franceză RDSEE, aflată azi sub investigație. "Retragerea autorizației RDSEE, la sfârșitul lunii decembrie, a redeschis răni vechi, întrebări care au rămas fără răspuns", scrie Le Point. Adoptată din România în 1999, Lia (pe atunci în vârstă de șase ani) le-a povestit jurnaliștilor francezi că, aflând mai de mult din presă despre acuzele aduse RDSEE, și-a revizuit dosarul de adopție, pe care nu-l mai deschisese de când era adolescentă. În dosar apăreau informații "îngrozitoare" despre mama ei biologică, care n-ar fi avut "nici un interes" pentru copilul ei și n-ar fi "încercat niciodată s-o recupereze", însă nu există nici o decizie legală din partea statului francez și nici un act de abandon din partea mamei sale biologice. România, "supermarketul adopției" În schimb, exista un document, cu antetul RDSEE, în care se pretinde suma de "4.500 de dolari" de la părinții adoptivi pentru "costurile din România" pentru "procedură și formalități românești", fără a se da detalii despre ce proceduri sau formalități era vorba. Lia a venit în România, și-a găsit mama biologică, care i-a spus că "niciodată" nu a vrut s-o abandoneze, că a venit mereu s-o vadă la orfelinat, dar că la un moment dat i s-a spus că nu mai trebuie să semneze registru de vizite. "A fost foarte, foarte ușor în România anilor ’90, cu atât mai mult cu romii", a spus Lia. "Căderea lui Ceaușescu, al cărui regim a interzis avortul, a dezvăluit lumii întregi condițiile de viață a mii de copii închiși în instituții publice sordide. Însă foarte puțini erau cu adevărat orfani. Adopția internațională a explodat într-un mod total haotic, cu mulți bani în joc, până în punctul în care țara a ajuns să fie supranumită «supermarketul adopției».", notează Le Point. Un copil, 6.000 de dolari Un alt caz asemănător, semnalat de Le Monde, este Maria, adoptată prin intermediul RDSEE, în 1996, din București. "În august 2020, Maria și-a deschis dosarul de adopție. (...) Printre acte, două ordine de plată «mâzgălite manual». «Corespondentul român al asociației a cerut 6.000 de dolari în numerar de la părinții mei (adoptivi), pentru a avansa dosarul, ceea ce era mai mult decât taxele standard cerute»", potrivit publicației franceze. Maria, alături de alți șapte cetățeni francezi, elvețieni, belgieni și canadieni, adoptați din România, și reuniți în grupul Racines et dignité, a depus o plângere la procurorul din Paris pe 5 octombrie 2022. Potrivit presei franceze, RDSEE a continuat să intermedieze adopții din România până în 2004, iar în prezent, potrivit site-ului asociației, singura ei activitate în România este intermedierea de sponsorizări pentru "Casa de Copii Sf. Maria" din Barați-Mărgineni. Comunicat cinic al RDSEE În ceea ce privește iureșul de acuze, RDSEE nu a reacționat în prezent decât printr-un comunicat de presă, potrivit căruia decizia Ministerului de a le retrage autorizația pentru adopție a fost luată "doar pe baza zvonurilor din mass media": "Până în prezent, singura plângere în justiție contra RDSEE a fost respinsă prin decizia Parchetului din Paris din 24 iunie 2020 pe motiv că «infracțiunea nu pare a fi suficient de constituită sau descrisă, ancheta nereușind să adune probe suficiente». Prin urmare, Tribunalul de la Paris nu a solicitat deschiderea unei anchete în urma unei plângeri depuse în iunie 2020 de nouă francezi adoptați în Mali, așa cum, în mod fals, a transmis Le Monde. Reclamanți au fost cei care au dorit să treacă peste această decizie a Procurorului prin sesizarea directă a unui judecător de instrucție al Curții Judiciare din Paris.". Citește și: Fost director în CFR, după accidentul de la Galați: în orice clipă, vagoanele CFR Călători pot sări de pe linie și lovi un marfar cu benzină. “Trenurile CFR Călători sunt un real pericol“ RDSEE respinge categoric și confuzia care s-ar face în diverse articole între acțiunea sa și practicile ilicite în adopția internațională din Franța, vizând studiul lansat în luna februarie, de profesorii Yves Denéchère și Fábio Macedo: "RDSEE este prezentată în studiu ca fiind în «colimatorul presei și persoanelor adoptate din anii 2000», referindu-se la suspiciunile ridicate asupra asociației de către doamna Céline Giraud într-o lucrare publicată în 2007, în care critică asociația pentru că nu a informat-o despre un scandal juridic izbucnit în țara ei de origine, Peru. RDSEE dorește să sublinieze că nici răspunderea sa penală, nici răspunderea sa civilă nu au fost angajate în ceea ce privește adopțiile ilegale în Peru la începutul anilor 1980.". Minciuni grosolane În ceea ce privește scandalul de delapidare în care a fost implicată corespondenta asociației în Mali, ARSEM, RDSEE menționează că "S-a menținut în mod voluntar o confuzie cu o asociație locală din Mali numită ARSEM, prezentată în mod greșit drept «ștafeta RDSEE în Bamako până în 1994». RDSEE nu avea nicio autoritate asupra acelei asociații locale căreia îi oferea doar sprijin financiar. RDSEE a fost informată în 1993 de delapidarea comisă în cadrul ARSEM și, prin urmare, a încetat relația cu aceasta, începând cu 29 octombrie 1993.". Totuși, asociația ARSEM, înființată de RDSEE în Mali, nu a fost acuzată doar de delapidare. Potrivit corespondenței diplomatice din 17 noiembrie 1993, obținută de Le Point, oficiali ai ARSEM au fost suspectați de serviciile sociale din Mali și pentru că ar fi "încurajat familiile să se separe de copiii lor făcându-le să spere la o viață mai bună dacă aceștia ar fi fost adoptați.".

Mediu

Activiștii de mediu care atacă opere de artă nu sunt niște bezmetici: au organizații complexe, finanțări generoase și salarii de până la 1.300 de euro. În Germania, vor să se transforme în partid

Vandalii de mediu, bine organizați, finanțați. Aruncă piure de cartofi și supă pe operele de artă sau se lipesc de asfalt și provoacă blocaje rutiere. Totul, în numele salvării planetei. Defapt.ro este un proiect independent, ne poți sprijini direcționând 3,5% din impozitul tău pe venit. Durează un minut, online Dar Letzte Generation (Ultima generație - n.r.) nu înseamnă doar o mână de militanți entuziaști, ci o organizație puternică, cu finanțări solide, având ramificații în întreaga lume. Potrivit raportului de transparență al organizației, publicat de Lezte Generation în ianuarie, grupul a primit anul trecut donații de peste 900.000 de euro. Iar potrivit WELT, protestatarii sunt plătiți cu salarii care ajung la 1.300 de euro. În prezent, deși membrii sunt investigați pentru "constituirea unei organizații criminale", existând, doar în Berlin peste 2.000 de acuzații penale împotriva activiștilor, organizația plănuiește să înființeze un partid. Organizații în 11 state La prima vedere, Letzte Generation este un grup de activiști care militează împotriva schimbărilor climatice. Organizează proteste cu tentă antisocială, precum profanarea operelor de artă și provoacă blocaje rutiere (anul trecut, grupul a provocat aproape 300 de blocaje rutiere doar în Germania). În toate declarațiile, activiștii susțin că nu sunt violenți, că nu au provocat nici o pagubă, și că nu vor decât să sensibilizeze opinia publică cu privire la catastrofele climatice. Însă Letzte Generation nu este doar un grup, ci o întreagă rețea de organizații răspândite în toată lumea, având ramificații (oficiale) în Australia, Italia, Suedia, Austria, Noua Zeelandă, Elveția, Marea Britanie, Franța, Norvegia și Statele Unite. În Australia, de exemplu, organizația afiliată este Stop Fossil Fuel care se prezintă ca fiind un "grup neafiliat politic de cetățeni obișnuiți", care iau măsuri pentru "a forța guvernele să înceteze sprijinirea industriei combustibililor fosili". "Greva foamei a ultimei generații" În Franța există Dernière Rénovation, prezentată ca "O campanie de rezistență civilă franceză" care își propune să obțină "primă victorie concretă la nivel climatic și social" printr-un plan de renovare termică a "clădirilor aflate la apogeul situației de urgență". În Marea Britanie există Just stop oil, o coaliție de grupuri care "conlucrează pentru a se asigura că guvernul se angajează să pună capăt noilor licențe și aprobări pentru explorarea, dezvoltarea și producția de combustibili fosili în Marea Britanie". Toate sînt relativ nou apărute, precum și Letzte Generation, înființată la finalul anului 2021 de participanții la Hungerstreik der letzten Generation (Greva foamei a ultimei generații - n.r.), o amplă mișcare de protest sub forma grevei foamei care a avut loc în parcul Spreebogen (Berlin), din 30 august 2021 până în 25 septembrie 2021, menită a sensibiliza publicul cu privire la problemele climatice. De ce partid politic Acum cîteva săptămîni a avut loc, online, o întâlnire internațională a activiștilor grupați sub umbrela Letzte Generation. Astfel de întâlniri sunt organizate în mod regulat, ca ședințe de brain storming, însă de data aceasta întâlnirea s-a derulat sub denumirea de "Mobilizare generală – Finanțe 101". Și a pus pe tabet o schemă a finanțării organizaților din rețea și propunerea de a se constitui în partid politic. Din partea Letzte Generation au fost prezente Caris Connell (cea care s-a lipit de un schelet de dinozaur de la Muzeul de Istorie Naturală din Berlin) și Maike Grunst (care s-a lipit de Madonna Sixtină, pictura lui Rafael expusă în Dresda). Deși întâlnirea a avut loc cu ușile închise, publicația germană WELT a făcut rost de înregistrările video ale discuțiilor. Potrivit acestora, Letzte Generation nu se mai mulțumește doar cu statutul de grup activist, ci vizează înființarea unui partid politic. Întrebată dacă numele acestuia va corespunde numelui grupului, Caris Connell a negat, spunând că denumirea partidului nu trebuie să aibă nimic de-a face cu numele Letzte Generation. Potrivit lui Connell, însărcinată cu supravegherea finanțelor pentru Letzte Generation, înființarea unui partid e necesară pentru că "Partidele sunt foarte bine plasate în conformitate cu legislația germană" și, în plus, se vor primi mai multe donații. Structură greu de urmărit Într-un document intitulat "Timeline for Fundraising", activiștii germani au descris și pașii care trebuie urmați pentru construirea unei organizații puternice: înființarea unor asociații non-profit care să aibă alte denumiri, astfel încât să nu fie asociate cu activitățile Letzte Generation; configurarea unei infrastructuri (conturi bancare, site-uri web, structuri de facturare) și constituirea unor echipe care să poată întocmi contracte de muncă pentru activiști. Construirea unei rețele organizaționale care să devină din ce în ce mai greu de urmărit are ca scop evitarea eventualelor blocări ale conturilor bancare, s-a mai afirmat în cadrul recentei întâlniri a activiștilor. Activiștii au mai fost sfătuiți să ia măsuri de precauție suplimentare - comunicare criptată și vigilență crescută în vederea unor viitoare percheziții domiciliare. Măsurile vin ca urmare a percheziționării apartamentelor mai multor activiști ai Letzte Generation, din decembrie anul trecut, autorizate de procuratura din orașul Neuruppin. Activiștii sunt suspectați că ar fi avut legătură cu atacurile împotriva rafinăriei PCK din Schwedt (Uckermark) din aprilie 2022. Ca urmare a acuzelor aduse, de constituire a unei organizații criminale, membrii Letzte Generation au "bombardat" procuratura cu peste o mie de autodenunțuri. Cât costă acțiunile de vandalizare Pe parcursul sesiunii online, activiștii au intrat în mai multe detalii despre costurile acțiunilor lor. "Un blocaj rutier costă aproximativ 716 de euro", a spus Caris Connell, adăugând că închiderea Inelului Berlinului costă 12.000 de euro. Însă banii nu sunt o problemă pentru Letzte Generation: în noiembrie și decembrie, au primit mult mai mulți bani decât puteau cheltui – ceea ce s-a întâmplat de la bun început. Pentru a putea gestiona mai bine banii strânși, membrii "Letzte Generation au înființat deja de anul trecut, din luna iulie, o organizație non-profit. Aceasta se numește "Educația pentru climă și mediu pentru conservarea ecosistemelor care salvează vieți", cu sediul în Hamburg. În plus, activiștii pentru climă lucrează îndeaproape și cu asociația din Berlin "Wandelbündnis" (Alianța pentru schimbare), ascociație prin care numeroși activiști sunt plătiți, potrivit investigațiilor WELT. "O asociație din Berlin sprijină activiștii Letzte Generation, prin emiterea de contracte de muncă. Sumele mari de bani vin din SUA", anunța WELT în ianuarie 2023. Cum se fac contractele de muncă Potrivit acestei publicații, asociația Wandelbündnis eliberează contracte de muncă pentru activiști, astfel încât aceștia să poată trăi din proteste. "Diverse organizații de mediu au găsit aici un mic refugiu", scriu jurnaliștii germani, amintind și de Extinction Rebellion, una dintre cele mai cunoscute grupuri de protest împotriva schimbărilor climatice, înființate în 2018, în Marea Britanie. Și aceasta a beneficiat de aceste contracte de angajare a activiștilor. În 2020, la adunarea generală a asociației, un reprezentant al grupului Extinction Rebellion le-a mulțumit pentru "buna cooperare" și pentru că le-a permis "întocmirea de contracte și rambursarea cheltuielilor de călătorie". Totuși, ajungând la sediul Wandelbündnis, jurnaliștii au constatat că "angajații nu sunt de găsit". Asociația Wandelbündnis a fost fondată în 2015 la Riesa, Saxonia, sub numele Freie Kommunikation & Nachnachhaltiger Lifestyle. În 2020, asociația s-a mutat la Berlin. Se autodefinește ca "asociație de inițiative" care "se angajează în schimbarea socială și ecologică". Organizațiile membre ale acestei asociații derulează proiecte care militează pentru diverse cauze (precum venitul brut), oferă asistență IT, montează piese de teatru sau consiliază companiile în materie de durabilitate. Vandalii de mediu, bine organizați, finanțați Asociația a declarat pentru WELT că are în prezent aproximativ 250 de membri individuali, colaborează cu aproximativ 20 de organizații și are în jur de 30 de angajați. Chiar dacă Letzte Generation nu se află printre membrii săi, asociația derulează un program denumit "Munca educațională non-profit pentru sprijinirea Letzte Generation", în cadrul căruia au loc prelegeri "concentrate în jurul obiectivelor Letzte Generation". Traseul banilor dintre Letzte Generation și Wandelbündnis este unul abracadabrant: donațiile primite de Letzte Generation sunt transferate către Wandelbündnis care îi folosește pentru a angaja activiști din rândurile Letzte Generation. "Dacă activiștii decid să semneze un contract de muncă cu Wandelbündnis, trebuie să contacteze departamentul «Job center». Apoi se va întocmi un contract. Sunt posibile salarii de până la 1.300 de euro pe lună.", s-a menționat într-una dintre prelegerile Letzte Generation. Donații de la Climate Emergency Found În ceea ce privește sumele din donațiile venind din partea Climate Emergency Found, în cadrul căreia Letzte Generation este membră, acestea sunt încă necunoscute. Fondul, susținut, printre alții, de Rory Kennedy, fiica fostului senator american Bobby Kennedy și de Aileen Getty, nepoata lui Jean Paul Getty, a primit anul trecut, doar din partea regizorului Adam McKay, patru milioane de dolari. În raportul de transparență al Letzte Generation nu sunt trecute sumele donațiilor venite din partea CEF, iar documentele CEF pentru 2021-2022 nu sunt încă disponibile. Citește și: Probabilitatea unor lovituri nucleare din partea Rusiei a crescut enorm după ce adjunctul Apărării britanice a anunțat că Ucraina va primi obuze anti-tanc cu uraniu sărăcit Pe site-ul său, Letzte Generation infirmă toate acuzele aduse în presă: "Nu angajăm oameni și nici nu primim granturi directe de la Climate Emergency Found (CEF). Programul «Munca educațională non-profit pentru susținerea Letzte Generation», ca parte a asociației Wandelbündnis, este cel care primește finanțare de la CEF și investește banii în cooperarea cu noi în muncă educațională în sensul scopului non-profit al Wandelbündnis, de exemplu, pentru prelegeri despre climă. Pentru aceasta sunt 41 de oameni angajați de către Wandelbündnis, ca să-și poată plăti chiria în timp ce fac voluntariat în educația climatică. Contrar a ceea ce se pretinde, nici în Letzte Generation, nici în programul menționat al Wandelbündnis, oamenii nu sunt plătiți pentru protestele din stradă. Nici nu ar fi posibil, deoarece nu corespunde scopului caritabil al Wandelbündnis.".

Ramona Emilian

Dezmăț pe cheltuieli publice pentru funcționari în Franța, Spania, Germania: avantaje fiscale enorme, pensii uriașe, posturi garantate pe viață

"Gandhi" Kemal Kılıçdaroğlu, omul care-l poate detrona pe Erdoğan, "revoluționarul liniștit" vizat de mai multe tentative de asasinat

Ucigașii ruși din închisori care au fost recrutați de Wagner și au supraviețuit în Ucraina s-au întors acasă ca "eroi". Unul din ei a ucis din nou

De ce sunt veseli Ciucă și Ciolacu în privința PNRR: România poate obține lejer o renegociere a Planului, cum au făcut deja Italia, Germania, Franța. Berlinul refuză chiar reforma pensiilor

Unde se duc rușii când se duc să scape de războiul lui Putin? Majoritatea au invadat țările vecine, provocând angoasa unei cuceriri lente. Mii de rusoaice, turism de naștere în Argentina

Pensiile speciale, răspândite în toată UE. Unele din cele mai generoase state (Franța, Germania, Belgia, Portugalia) au zeci de tipuri de pensii plătite regește. Oficial, se vrea reformă și acolo

Vecinii Ucrainei s-au înecat singuri cu cerealele exportate de Kiev: pentru că erau ieftine, au preferat să le cumpere local în loc să le asigure doar tranzitul către Africa

Cărți occidentale ajung în Rusia în ediții... povestite din cauza sancțiunilor. Rușii plâng după Stephen King și prințul Harry

Kara-Murza, doar vârful piramidei de opozanți ai lui Putin care au sfârșit fie asasinați, fie în închisoare. Lunga istorie de crime comandate de Kremlin

Viitorii șomeri ChatGPT: vor dispărea multe meserii pentru care este nevoie de competențe intelectuale. Meseriile bazate pe competențe fizice, ferite de risc

Comparat cu Iisus și Nelson Mandela de fanii săi, Trump nu este împiedicat de lege să candideze pentru un nou mandat chiar pus sub acuzare

De ce până și BBC și-a trimis reporterii în România să urmărească evoluția dosarul penal al fraților Tate: Andrew, influencerul misogin, urmat fanatic de un public masculin foarte tânăr în Marea Britanie

Mii de bătrâni austrieci bolnavi, fără îngrijirea la domiciliu oferită de românce după ce Viena s-a opus intrării României în Schengen. Președintele austriac îl critică pe cancelarul Nehammer

Asociația franceză RDSEE, prin intermediul căreia au fost adoptați în străinătate sute de copii din România, investigată la Paris: mulți copii ar fi fost "furați" de la părinții săraci

Activiștii de mediu care atacă opere de artă nu sunt niște bezmetici: au organizații complexe, finanțări generoase și salarii de până la 1.300 de euro. În Germania, vor să se transforme în partid

Ultima oră

Curtea de Apel București protejează afacerile RAAPPS: nu se publică informații despre imobilele închiriate. Executarea HG 420/2026, suspendată

VIDEO De ce MApN nu a instalat sisteme anti-dronă la sol, mult mai ieftine și mai eficiente decât F-16 (Comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu, invitat la podcastul DeFapt.ro)

Ofițer de securitate, condamnat: a furat bani dintr-un bancomat CEC pentru jocuri de noroc

Surpriză în fotbalul ieșean: cine deține echipa care va primi bani publici pentru promovare

Dana Gârbovan, pe care PSD o dorea ministru al Justiției, vrea la ÎCCJ, în subordinea lui Savonea. Și controversata Liana Arsene concurează

Admitere cu miză mare la UMF Iași: peste 2.000 de candidați. Cea mai mare concurență, la Medicină Dentară

Organizatorii pro-Fidesz ai Universității de la Băile Tușnad l-au invitat pe Viktor Orban, nu pe Peter Magyar, actualul premier

Parc fotovoltaic uriaș lângă Iași. Va asigura o treime din energia necesară serviciilor publice

Judecătoarea Adam s-a pensionat înainte să împlinească 49 de ani. Va avea o pensie de peste 25.000 de lei net lunar

Fără plată suplimentară: în avion, persoana care însoțește un minor sub 14 ani trebuie să stea pe un loc alăturat

Gheorghiță, directorul spitalului SRI: „Sistemul medical din România trebuie regândit. Salariile mai bune nu vor soluționa toate neajunsurile”

Naștere extrem de rară la Iași: mama are 55 de ani, băiețelul are nota 8

Grindeanu a cerut juriștilor PSD să caute motive să-i facă plângeri penale lui Bolojan

Procurorii au găsit 500.000 de euro în locuinţa directorului Uzinei Mecanice Plopeni

Managerul dezastruosului spital Floreasca, Bogdan Zidaru: ex-membru PSD, absolvent de Româno-Americană, mason