Procurorii au ratat dosarul Gheorghe Ursu. Decizia achitării a doi ofițeri de Securitate acuzați de Parchetul General că ar fi pus la cale uciderea disidentului Gheorghe Ursu a șocat o mare parte a societății românești.
Fapte versus opinii
Foarte multe voci publice au criticat, unele în termeni duri, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Avocata Elenina Nicuț, însă, are o analiză juridică nuanțată a cazului și ajunge la concluzia că dosarul ar fi fost instrumentat foarte prost de procurori.
„Greu de comentat dosarul Ursu, dar o sa ma sacrific (la propriu, pentru ca nu o sa scriu pe placul multora si evident ca o sa mi iau iar scuipati):
1. Presa s a dovedit din nou praf. Praf si pulbere, mai precis, in conditiile in care opinia publica avea nevoie de factual, nu de opiniile personale ale unora si altora care profita de expunerea publica pentru a si raspandi propriile doleante.
Procurorii au ratat dosarul Gheorghe Ursu
2. Dosarul a plecat prost de la inceput, din 2016, cand instanta l a restituit la parchet cu mentiunea ca acuzarea sa si faca temele pe partea de descriere a faptelor si incadrare in litera de lege.
3. Dosarul a continuat la fel de prost, dat fiind ca, dupa clarificarile acuzarii, s a ajuns la o recalificare a legii penale mai favorabile si o schimbare a incadrarii juridice. Practic, instantele au lucrat ca niste zidari care indreapta peretii: aoleo, cine v a lucrat aici, hai sa nu daramam, vedem noi cum indreptam. In acest sens, exista referiri exprese la tardivitatea acuzarii abia in 2016 pentru fapte din 1984/85.
4. Doar ca de unde nu e nici Dumnezeu nu cere: faptele nu au reusit sa se pupe cu acuzarea, fie ea si adusa din cazma, cu multe eforturi din partea instantei, impartiala de felul ei.
5. Pentru uciderea propriu zisa fusesera deja condamnate 3 persoane. Nu stiu daca aveati cunostinta de asta, daca nu, v o spun eu.
„Victima se plimbase destul de mult prin Vest”
6. Dosarul solutionat definitiv azi a vizat un obiectiv mai macro, asa, si anume agatarea si a unor faptuitori indirecti si anume niste securisti. In acest sens, am apreciat in mod deosebit ca partile civile au fost aparate de casa de avocatura fondata de un fost ofiter de contrainformatii din cadrul securitatii, dar asta e alta poveste.
7. Agatarea colaterala a respectivilor securisti a picat pentru ca pct. 4 de mai sus, plus statul da drept care ne deosebeste de regimul securistic in care problema se punea mult mai simplu: nu trebuie sa stim noi de ce il condamnam, las’ ca stie el!
8. Referitor la motivarile celor doua solutii, fond si apel, am retinut un element destul de relevant, in opinia mea: anterior conflictului frontal cu securitatea, victima se plimbase destul de mult prin Vest, viza SUA included, prin ‘83, fix cu acordul inevitabil al securitatii. Mie mi s a parut exceptional acest tratament, in conditiile in care, in acei ani, din cate imi amintesc, era cam dificil de atins o asemenea performanta.
===
Cam asta ar fi opinia mea.
Rea, ca de obicei.”, a scris Nicuț pe Facebook.
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului Defapt.ro
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.