Președintele CCR Enache, dosar Secu pierdut. Marian Enache, președintele Curții Constituționale a României, figurează cu dosar Fond Rețea la Securitate, dar Serviciul Român de Informații susține că „dosarul nu s-a păstrat în arhivă”.
Istoricul Mihai Demetriade a explicat pentru DeFapt.ro că această sintagmă se referă la faptul că dosarul a fost distrus, adică nu mai există fizic. Cel mai probabil, dosarul a fost distrus în decembrie 1989 la ordinul generalului Iulian Vlad, care a ordonat distrugerea arhivei Securității. Însă a rămas numărul de dosar: 7259/Vaslui.
La solicitarea DeFapt.ro, judecătorul Marian Enache a negat orice colaborare cu Securitatea înainte de decembrie 1989. Mai mult, se consideră o victimă a Securității: susține că el și familia sa au fost supravegheați pentru că aveau rude în străinătate și presupuse legături cu cetățenii străini. Motiv pentru care nu a fost lăsat să plece în străinătate.
Avocat înainte de 1989
Marian Enache, actualul președinte al Curții Constituționale a României, și-a început cariera la vârsta de 23 de ani, în anul 1977, ca avocat în Baroul Iași, la scurt timp după ce a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Ulterior, a activat ca avocat în Baroul Vaslui, până în 1990.
În toată această perioadă, studenții de la Drept, avocații și angajații din sistemul de justiție erau în atenția specială a Direcției I a Securității. Istoricul Mihai Demetriade a explicat, la solicitarea DeFapt.ro, că Direcția I a Departamentului Securității Statului (DSS) avea printre atribuții și supravegherea domeniului justiție.
„De la studenți la drept până la avocați, procurori, toți cei care lucrau în zona asta. Grefieri, habar n-am, toată lumea. Supravegherea presupunea forme de urmărire, forme de supraveghere în dosarul de obiectiv. De exemplu, dacă lucrai la Tribunalul Bârlad, Tribunalul Bârlad avea un dosar de obiectiv în care erau urmăriți toți cei care lucrau acolo. De la stenodactilografă până la președintele tribunalului”, a precizat Mihai Demetriade.
Mai mult, Justiția avea propria rețea informativă. Astfel, în calitate de student la Drept, respectiv de avocat la Iași și Bârlad, Marian Enache nu avea cum să scape de atenția specială a Securității.
Membru CPUN, FSN, juristul lui Iliescu
Imediat după Revoluția din Decembrie 1989, îl regăsim pe avocatul Marian Enache membru în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN). Apoi, pe 11 iunie 1990, a ajuns vicepreședinte al Adunării Deputaților în calitate de deputat din partea Frontului Salvării Naționale (FSN).
O lună mai târziu, a fost desemnat de FSN să facă parte dintr-o echipă de 28 de parlamentari pentru a redacta proiectul Constituției României.
Tot în anul 1990, deputatul Marian Enache a fost trimis într-un stagiu de documentare în Drept constituțional comparat în Franța, Spania și Italia.
Ulterior, pe 15 ianuarie 1993, președintele României Ion Iliescu l-a numit în funcția de consilier de stat, director al Direcției juridice. A stat pe funcție până la data de 18 iunie 1993, dată la care a fost numit ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Moldova.
Meleșcanu, Voiculescu, Oprea
Trei ani mai târziu a fost rechemat în țară, ocazie cu care a câștigat un mandat de deputat la Iași pe listele Partidului Democrației Sociale din România (PDSR).
În anul 1997, a lăsat partidul lui Ion Iliescu pentru a ocupa funcția de vicepreședinte al Alianței pentru România, formațiune politică condusă atunci de Teodor Meleșcanu. Marian Enache a activat ca avocat în Baroul București în perioada 1998 – 2010, dar în paralel a continuat să cocheteze cu politica.
În 2008, a fost recuperat de Dan Voiculescu, care l-a înregimentat în Partidul Conservator. A candidat pentru o funcție de senator, dar nu a fost ales. Apoi a ajuns în UNPR, partid condus de generalul Gabriel Oprea, care l-a făcut deputat în anul 2012. La finalul mandatului, în anul 2016, a fost numit judecător la Curtea Constituțională pe o perioadă de nouă ani, cu sprijinul PSD.
Președintele CCR Enache, dosar Secu pierdut
În urma candidaturii la Senat din 2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis o adeverință în care se menționează că „nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau colaborator al Securității”.
Dar, în baza Notei de Constatare nr. S/DI/I/585 din data de 23.02.2009, întocmită de către Direcția de Specialitate, din cadrul CNSAS, se regăsesc următoarele informații: „SRI a comunicat că domnul Enache Marian figurează cu dosar F.R. (Fond Rețea) 7259/Vaslui, dar dosarul nu s-a păstrat în arhivă”.
Întrebat ce înseamnă că Marian Enache a avut un „dosar Fond Rețea”, istoricul Mihai Demetriade a explicat: „Neștiind ce era în coperțile alea, nu ne putem pronunța.
Ce putem spune este ce putea însemna un dosar de rețea. Un dosar de rețea putea însemna construcția unui instrument de intimidare și șantaj. Adică să fi fost un dosar de… nici nu știm ce a fost… de informator. Sunt mai multe forme de colaborare.
Putea să constituie un real dosar de informator și atunci avem de a face cu un exponent al poliției politice. Dar și aici este o discuție. Această calitate e probată doar dacă documentele din acel dosar privesc încălcarea unor drepturi și libertăți. Altminteri nu vorbim de asta”.
SRI spune că a predat tot ce a primit
Serviciul Român de Informații, instituția care a informat CNSAS că dosarul nu s-a păstrat în arhivă, a transmis la solicitarea DeFapt.ro următoarele:
„Instituţiei noastre i s-a atribuit sarcina preluării spre conservare şi folosinţă a fondurilor de arhivă ce priveau securitatea naţională ale fostelor organe de informaţii cu competenţă pe teritoriul României. Astfel, au fost preluate de către SRI toate documentele existente la acea dată, create de către structurile interne ale Securității”.
Ulterior, documentele preluate de la Securitate au fost transferate către CNSAS, conform legislației care reglementează accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste și Securității. Pe scurt, dosarul 7259/Vaslui nu a fost preluat de SRI.
Demetriade: „Dosarul a fost distrus”
Întrebat dacă există poibilitatea ca dosarul să nu fi fost predate către CNSAS, istoricul Mihai Demetriade a spus că este exclus.
„De ce spun <exclus>? Pentru că un deținător legal de materiale de arhivă, când spune expresia <dosarul nu s-a păstrat în arhivă>, asta înseamnă că el nu mai există fizic la deținător. Nu cred, adică nu cred, aproape aș spune cu certitudine e cu totul și cu totul implauzibil să crezi că SRI are acest dosar și nu l-a păstrat pentru că ai presupune că o instituție a statului minte într-un act oficial. (…)
Rezultă de acolo că dosarul ăsta s-a distrus, nu mai există fizic. Nu a fost identificat fizic, s-a distrus. S-a distrus masiv în 1989 și nu avem o evidență exhaustivă, deplină, totală a dosarelor distruse. Aici e o problemă”.
Operațiune dictată de generalul Iulian Vlad
Istoricul a explicat și contextul care a dus la distrugerea dosarelor Securității.
„Practic, a fost o operațiune coordonată de șeful Departamentului Securității Statului (DSS), fostul general Iulian Vlad, de distrugere sistematică a arhivei. Ofițerii de Securitate au început să ardă dosare în toate județele țării.
Au făcut asta fie în incinta inspectoratelor, fie în afara orașelor, fie le-au îngropat. În diverse formule. Pentru că România nu avea o tehnică de distrugere, adică mașini de tocat la tot pasul, au preferat să le ardă în sobe, în butoaie de tablă, le-au ars în afara municipiilor și așa mai departe.
Din cauza asta, multe dosare nu se mai află fizic în arhiva CNSAS”, a declarat Mihai Demetriade.
Enache nu știe cum opera Securitatea
Marian Enache, președintele Curții Constituționale a României, a transmis la solicitarea DeFapt.ro că nu are cunoștință de existența concretă a vreunui dosar cu referire la o potențială colaborare a sa organele de Securitate înainte de 1989.
„În ceea ce privește adeverința eliberată de CNSAS, prin care SRI a comunicat că figurez cu un dosar care nu s-a păstrat în arhivă, precizez că nu am cunoștință de modul de lucru prin care își desfășura activitatea această instituție”, a precizat judecătorul Marian Enache.
Mai mult, președintele CCR a negat orice legătură cu Securitate. Inclusiv că ar fi fost recrutat de Securitate sau că ar fi dat și semnat note informative.
„Eu însumi și familia mea am fost supravegheați de fosta Securitate”
Enache a mers chiar mai departe: susține că avut de suferit atât el, cât și familia sa, de pe urma abuzurilor făcute de Securitate în regimul comunist.
„Eu însumi și familia mea am fost supravegheați de fosta Securitate, motivat de faptul că aveam rude în străinătate și presupuse legături cu cetățenii străini.
Nu am primit niciodată aprobare până în 1989 să merg în străinătate pentru a-mi vizita rudele. Deși aveam documentația legală necesară de chemare din partea acestora, cererile depuse oficial în acest sens nu mi-au fost aprobate.
În acest context, după 1989 nu am primit explicații în privința acestor refuzuri de aprobare a cererilor de plecare în străinătate”, a mai transmis Marian Enache.
_______________________________
Defapt.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.
Defapt.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice.
Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului Defapt.ro
CONT BANCAR: IBAN RO48BRDE445SV97760644450
Deschis la BRD
Asociația „Doar fapte, CIF 45500057.
Ultima oră
linistiti la locurili voastre. Nu s-a pierdut nimic, scrisorica este buna pentru „pac la rezbelul”!
Se au unii pe altii la mana, nu ii credeti chiar asa de naivi.
[…] EXCLUSIV A avut dosar de turnător, dar susține că a fost victima Securității: președintele CCR… […]
V-o spun in cunoștință de cauza: Toată arhiva de de securitate a fost microfilmata, asa că dacă se vrea poate fi găsit și dosarul de care se discuta.
[…] o “erată” în bară … Mie mi se pare un abuz monstruos ceea ce a făcut această grupare de nenorociţi care recidivează. În fond, toată situaţia asta tulbure a pornit cu excluderea panaramei ăleia […]