Emeric Ienei a murit. Fostul antrenor avea 88 de ani
Fostul mare antrenor Emeric Ienei, cel care a condus echipa Steaua București spre triumful istoric din 1986 în Cupa Campionilor Europeni, s-a stins din viață miercuri, la vârsta de 88 de ani.
Anunțul oficial, făcut de FC Bihor
Vestea tristă a fost confirmată de clubul FC Bihor, unul dintre cluburile la care Ienei a activat de-a lungul carierei sale de antrenor.
Mesajul de condoleanțe a fost publicat pe pagina oficială de socializare a clubului.
Nașterea și formarea unui campion
Autor al celei mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc – câștigarea Cupei Campionilor Europeni din 1986 cu Steaua București – Emeric Alexandru Ienei (Imre Sándor Jenei) s-a născut la 22 martie 1937, în localitatea Agrișu Mic, județul Arad.
A urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din București, formându-se într-un context care avea să-l propulseze spre o carieră remarcabilă atât ca jucător, cât și ca antrenor.
Cariera de jucător: performanțe la Steaua și pe plan internațional
În calitate de mijlocaș defensiv, Emeric Ienei a evoluat pentru Flamura Roșie Arad (1955-1956), Steaua București (1957-1969) și Kayserispor (Turcia, 1969-1971).
A îmbrăcat tricoul Stelei de 254 de ori și a marcat șapte goluri.
Potrivit site-ului oficial csasteaua.ro, în perioada petrecută la clubul din Ghencea a cucerit trei titluri de campion al României (1959-60, 1960-61, 1967-68) și patru Cupe ale României (1962, 1966, 1967, 1969).
La echipa națională, a bifat șase selecții și a participat la Jocurile Olimpice de Vară din 1964, desfășurate în Japonia, unde România s-a clasat pe locul al cincilea.
De la teren la bancă: începuturile carierei de antrenor
După retragerea din activitate, Emeric Ienei s-a dedicat antrenoratului.
A pregătit echipe importante din țară și din străinătate:
Steaua București – 1975-1978, 1983-1984, 1984-1986, 1991, 1993-1994, 1998-2000
FC Bihor Oradea – 1978-1979
CS Târgoviște – 1981-1982
FC Fehérvár (Ungaria) – 1993
Panionios (Grecia) – 1996
Universitatea Craiova – 1996
A antrenat, de asemenea, echipa națională a României (1986-1990 și 2000) și naționala Ungariei (1992-1993).
Sub conducerea sa, România a câștigat turneul internațional Cupa Kirin din Japonia.
Cupa Campionilor Europeni – momentul care a scris istoria
Pe 7 mai 1986, la Sevilla, Emeric Ienei a condus Steaua București către cea mai mare victorie din istoria fotbalului românesc: cucerirea Cupei Campionilor Europeni, după o finală legendară cu FC Barcelona.
A fost un moment care a intrat în legendă, consfințind numele lui Ienei drept simbol al excelenței și al profesionalismului.
Performanțe ca selecționer
În cele 49 de meciuri pe banca naționalei, România a obținut 22 de victorii, 13 egaluri și 14 înfrângeri, cu un golaveraj de 77-56.
Sub comanda lui Ienei, tricolorii au participat la două turnee finale majore: Cupa Mondială din 1990 și EURO 2000.
În 1989, el a reușit să califice echipa națională la un Campionat Mondial după o pauză de două decenii, aducând-o până în optimile de finală, unde a fost eliminată dramatic de Irlanda, la loviturile de departajare.
Recunoaștere și distincții oficiale
Emeric Ienei a ocupat și funcții administrative importante: a fost secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului (1997-1998) și președinte al FC Bihor Oradea după retragerea din activitatea de antrenor, în iunie 2000.
În 1998, a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) în Ministerul Apărării Naționale.
Pentru meritele sale, a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă (martie 2008) și, ulterior, cu Ordinul „Steaua României” (9 martie 2017), distincție acordată de președintele Klaus Iohannis.
Viața personală
Emeric Ienei a avut un fiu din prima căsătorie cu actrița Vasilica Tastaman și o fiică din a doua căsătorie cu Ileana Ienei, fostă campioană olimpică la scrimă, decedată în 2021.
Emeric Ienei rămâne una dintre cele mai respectate și iubite figuri din istoria sportului românesc.
Cu o carieră de excepție, marcată de performanțe unice și o conduită impecabilă, el a fost și va rămâne sinonim cu excelența și demnitatea în fotbal.
