marți 08 septembrie
Login Contact
DeFapt.ro

drepturi

18 articole
Eveniment

Drepturile asiguratului în sistemul CNAS în 2026: operații gratuite, RMN și medicamente compensate

Plata contribuției la sănătate oferă acces la un pachet extins de servicii medicale, dar nu transformă automat orice consultație, analiză sau intervenție într-un serviciu gratuit. Pentru a nu plăti, pacientul trebuie să aleagă un furnizor aflat în contract cu casa de asigurări, să respecte traseul medical și să dețină documentele necesare. Chiar și atunci pot exista liste de așteptare, plafoane epuizate sau costuri pentru servicii care nu fac parte din pachetul de bază. Primul pas: verificarea calității de asigurat Calitatea de asigurat poate fi verificată online, în sistemul pus la dispoziție de CNAS, prin introducerea codului numeric personal. Citește și: Abandonată șase zile în spitalul Floreasca, cu fracturi grave: „Nu m-am simțit o ființă umană”. S-a operat la privat, 8.000 de euro Dacă o persoană apare ca neasigurată, deși contribuția îi este reținută sau face parte dintr-o categorie asigurată fără plata contribuției, trebuie să ceară clarificări casei județene de asigurări de sănătate. Multe case județene permit acum transmiterea acestor documente (adeverință, cupon de pensie) online, prin e-mail sau prin platforme dedicate de reglare a asigurării, fără să mai fie necesară deplasarea fizică la ghișeu. Pot fi necesare acte precum adeverința de salariat, documente fiscale, cuponul de pensie sau un document care dovedește încadrarea într-o categorie protejată. Asiguratul are dreptul să își aleagă casa de asigurări, furnizorii aflați în contract cu aceasta și medicul de familie. Medicul de familie poate fi schimbat, de regulă, după cel puțin șase luni de la înscriere. Ce servicii oferă gratuit medicul de familie Medicul de familie este principala poartă de intrare în sistem. Citește și: Medicamente cu reducere de 90% pentru pensionari: cum poți cere o variantă mai ieftină în farmacie În baza asigurării pot fi acordate consultații pentru boli acute și cronice, monitorizarea unor afecțiuni, consultații preventive, vaccinări incluse în programele naționale, îngrijiri legate de sarcină și lăuzie, precum și anumite servicii la domiciliu. Tot medicul de familie poate elibera, atunci când situația medicală o justifică: - bilete de trimitere pentru consultații la specialiști; - trimiteri pentru analize de laborator și investigații imagistice; - rețete compensate sau gratuite; - concedii medicale; - recomandări pentru îngrijiri la domiciliu; - documente necesare internării. Consultația este decontată numai dacă medicul se află în contract cu o casă de asigurări, iar serviciul solicitat face parte din pachetul de bază. O adeverință cerută pentru școala de șoferi, permis de armă sau alte scopuri administrative poate fi contra cost, chiar dacă este emisă de medicul de familie. Cum ajungi gratuit la un medic specialist Pentru o consultație decontată în ambulatoriu, de exemplu, la cardiologie, neurologie, endocrinologie, ortopedie sau dermatologie, pacientul are nevoie, în mod obișnuit, de bilet de trimitere de la medicul de familie ori de la un alt medic specialist care poate emite trimiteri. Citește și: Drepturile pensionarilor în spitale în 2026: când pot face gratuit RMN și CT, ce fac dacă li se cer bani și unde reclamă abuzurile Pacientul poate alege orice cabinet sau clinică aflată în contract cu o casă de asigurări, nu doar unitatea recomandată verbal de medic. Înaintea programării asiguratul trebuie să întrebe explicit: - dacă medicul lucrează în contract cu CAS; - dacă specialitatea și serviciul solicitat sunt decontate; - dacă există locuri disponibile prin CNAS; - ce documente trebuie prezentate. La consultație sunt necesare, de regulă, cardul de sănătate, actul de identitate și biletul de trimitere. În cazul copiilor sau al persoanelor pentru care nu a fost emis card, se folosesc documentele prevăzute de sistem. Nu este necesară trimitere pentru urgențele medico-chirurgicale. Există și anumite afecțiuni ori situații pentru care pacientul se poate prezenta direct la specialist, conform regulilor din pachetul de servicii, dar excepția trebuie verificată înainte de programare. O singură trimitere poate acoperi mai mult decât prima consultație Biletul de trimitere nu plătește doar câteva minute petrecute în cabinet. Citește și: Pensionarii pot primi ajutor pentru medicamente de la Primărie: unde există programe locale și ce acte se cer Consultația de specialitate poate include evaluarea pacientului, stabilirea diagnosticului, recomandări terapeutice, eliberarea unei rețete, trimiterea la investigații ori internare și, când normele permit, consultații ulterioare pentru același episod de boală. Pacientul nu ar trebui trimis inutil înapoi la medicul de familie numai pentru ca specialistul să evite emiterea documentelor medicale pe care are dreptul să le elibereze. Valabilitatea trimiterii diferă în funcție de tipul serviciului și de diagnostic. De aceea, data înscrisă pe bilet trebuie verificată imediat, iar programarea trebuie făcută înainte de expirarea documentului. Cum obții analize medicale gratuite Pentru analize decontate, pacientul are nevoie de bilet de trimitere eliberat de un medic aflat în contract cu sistemul de asigurări. Pe bilet trebuie să fie înscrise investigațiile considerate necesare medical. Cu trimiterea, pacientul poate contacta un laborator aflat în contract cu CAS. Nu este obligat să meargă numai la laboratorul indicat de medic și nici să aleagă o unitate din aceeași rețea cu cabinetul. Înainte de recoltare trebuie să verifice dacă: - laboratorul are contract pentru analizele respective; - investigațiile sunt incluse în pachetul de bază; - există fonduri disponibile; - programarea se încadrează în termenul de valabilitate al biletului; - este necesară o pregătire specială, precum repausul alimentar. O trimitere nu oferă acces gratuit la orice analiză dorită de pacient. CNAS decontează investigațiile înscrise de medic și incluse în pachetul de servicii. Ce faci când laboratorul spune că „s-a terminat plafonul” Pentru multe investigații paraclinice, laboratoarele lucrează în limita valorii contractate cu casa de asigurări. De aceea, fondurile se pot epuiza înainte de sfârșitul lunii. Pacientul nu este însă obligat să accepte pe loc varianta cu plată. În acest sens, pacientul poate: - solicita programarea la o dată ulterioară, în termenul de valabilitate al trimiterii; - contacta alte laboratoare aflate în contract; - cere casei de asigurări lista furnizorilor contractați; - întreba laboratorul dacă poate fi înscris pe o listă de programare; - solicita explicații dacă analiza aparține unei categorii pentru care există reguli speciale de decontare. Dacă biletul riscă să expire înainte de data oferită, pacientul trebuie să ceară lămuriri laboratorului și medicului prescriptor. Nu este prudent să lase trimiterea la laborator fără o dovadă a programării. Investigațiile necesare monitorizării unor boli incluse în programe speciale, cele legate de sarcină, prevenție sau suspiciunea și monitorizarea bolilor oncologice pot avea reguli distincte. Marcajele înscrise de medic pe bilet sunt importante și nu trebuie modificate de pacient. CNAS publică listele furnizorilor contractați, iar informațiile pot fi cerute și casei județene de asigurări. RMN-ul și CT-ul pot fi gratuite Investigațiile imagistice de înaltă performanță, precum CT, RMN, angiografia sau scintigrafia, pot fi decontate dacă sunt recomandate medical, sunt incluse în pachet și sunt efectuate de un furnizor aflat în contract cu CAS. Dificultatea practică este găsirea unui loc disponibil. Furnizorul poate avea o listă de așteptare, cu excepția situațiilor care beneficiază de circuite sau reglementări speciale. Dacă pacientul dorește efectuarea imediată într-un loc fără disponibilitate CNAS, clinica îi poate oferi serviciul contra cost. Plata este însă alegerea pacientului; existența unei liste de așteptare la un furnizor nu anulează posibilitatea de a căuta un loc decontat la altul. Pentru o urgență reală, investigațiile necesare sunt efectuate în cadrul serviciului medical de urgență sau al internării, fără ca bolnavul să fie trimis să caute singur un „plafon” în ambulatoriu. Cum se obține o rețetă compensată Rețeta poate fi emisă de medicul de familie sau de medicul specialist, în limitele competenței sale și cu respectarea protocoalelor terapeutice. Compensarea se aplică la prețul de referință stabilit pentru medicamentul respectiv, nu neapărat la întregul preț de vânzare al mărcii alese. Din acest motiv, un medicament „compensat 50%” nu înseamnă întotdeauna că pacientul achită exact jumătate din prețul afișat. Dacă pacientul alege un produs mai scump decât prețul de referință, va suporta și diferența. El poate întreba farmacistul dacă există un medicament cu aceeași substanță activă pentru care contribuția personală este mai mică, fără a schimba însă tratamentul din proprie inițiativă. În linii generale, listele de compensare includ niveluri diferite: medicamente compensate cu 90%, 50%, 100% sau, pentru unele categorii, 20% din prețul de referință. Tratamentul gratuit integral apare numai în condițiile stabilite pentru anumite boli, medicamente și programe. Listele și prețurile de referință sunt actualizate periodic, astfel încât suma plătită poate varia. Farmacia poate refuza o rețetă compensată? Farmacia trebuie să fie în contract cu sistemul de asigurări și să aibă medicamentul disponibil. Dacă produsul lipsește, pacientul poate întreba când va fi adus sau se poate adresa altei farmacii contractate. Rețeta are un termen de valabilitate, care diferă în funcție de tipul afecțiunii și de perioada pentru care a fost prescris tratamentul. Pentru unele boli cronice se pot emite prescripții pentru perioade mai lungi, cu eliberarea medicamentelor potrivit regulilor aplicabile. Pacientul trebuie să verifice ce cantitate a fost eliberată, ce contribuție personală a achitat și dacă medicamentele primite corespund prescripției. Operații gratuite prin CNAS În sistemul public de sănătate din România, CNAS decontează mii de tipuri de intervenții chirurgicale, de la operații de urgență de rutină până la proceduri de înaltă complexitate cardiovasculară sau oncologică. Pentru a fi gratuite, acestea trebuie să fie considerate necesare medical (să aibă scop curativ sau de reconstrucție, nu estetic) și să fie efectuate într-un spital aflat în contract cu casa de asigurări. Printre cele mai frecvente operații decontate integral se numără: - intervențiile de chirurgie generală (operațiile de hernie, îndepărtarea colecistului sau a apendicelui), - chirurgia oncologică (extirparea tumorilor), - procedurile oftalmologice (precum operația de cataractă cu implant de cristalin standard). De asemenea, există și intervenții complexe de ortopedie (proteze de șold sau genunchi), neurochirurgie (hernie de disc) sau cardiologie (bypass sau implant de stent). Pachetul de bază garantează gratuitatea pentru asistența la naștere (atât nașterea naturală, cât și cezariana cu indicație medicală), asigurând pacienților accesul la tratamente esențiale fără costuri de spitalizare. Când spitalul public trimite pacientul să cumpere materiale Pentru un caz internat și decontat, spitalul trebuie să asigure medicamentele și materialele sanitare necesare. Pacientului nu ar trebui să i se ceară informal să vină de acasă cu medicamente, fire chirurgicale, mănuși ori alte materiale indispensabile operației. Dacă un produs sau un dispozitiv nu este inclus în pachetul decontat ori pacientul dorește o variantă diferită de cea asigurată de spital, situația trebuie explicată clar, înainte de intervenție. Bolnavul are dreptul să știe ce acoperă CNAS, ce ar trebui să plătească, de ce și în baza cărui tarif. Orice sumă achitată trebuie să fie fiscalizată. Banii solicitați direct personalului medical, fără documente, nu reprezintă contribuție legală a pacientului. Dacă totuși spitalul nu are pe stoc cele necesare și sunteți nevoit să le cumpărați din buzunar pe durata internării, aveți dreptul legal să solicitați spitalului rambursarea banilor, în baza facturilor, bonurilor fiscale și a foii de observație medicală, conform normelor CNAS. În spitalele private poate apărea contribuția personală Un spital privat poate avea contract cu CAS, dar acest lucru nu înseamnă că toate costurile sunt suportate de fondul de sănătate. Pentru spitalizarea continuă, unitatea privată poate percepe contribuție personală, reprezentând diferența dintre tariful cerut de spital și suma decontată de casa de asigurări. Înainte de internare, pacientul trebuie informat asupra costului estimat și trebuie să își exprime acordul. Este recomandat să solicite în scris: - suma decontată de CNAS; - contribuția personală estimată; - serviciile și materialele incluse; - costurile care pot apărea suplimentar; - condițiile în care devizul se poate modifica. Formularea „lucrăm cu CNAS” nu este suficientă. Pacientul trebuie să întrebe dacă operația concretă este contractată și care este suma pe care o va plăti. Coplata nu este același lucru cu prețul operației Pentru unele internări continue poate exista o coplată de valoare redusă, stabilită în limitele legale. Aceasta nu reprezintă plata operației și nu trebuie confundată cu o contribuție personală de sute sau mii de lei percepută de un furnizor privat. Mai multe categorii sunt scutite de coplată, în condițiile legii, între care copiii, anumite persoane cu boli cuprinse în programe naționale și unele categorii vulnerabile. Serviciile medicale de urgență nu trebuie condiționate de plata anticipată. Dreptul și la recuperare și îngrijiri la domiciliu Pachetul CNAS nu se limitează la consultații și internări. În funcție de indicația medicală și de regulile aplicabile, asiguratul poate beneficia de: - consultații preventive; - investigații pentru depistarea precoce a bolilor; - servicii stomatologice incluse în pachet; - recuperare medicală și fizioterapie; - îngrijiri medicale la domiciliu; - îngrijiri paliative; - dispozitive medicale, proteze și orteze; - servicii acordate prin programele naționale de sănătate. Pentru unele dintre acestea este necesară recomandarea medicului, aprobarea casei de asigurări sau alegerea unui furnizor contractat. Pot exista termene de așteptare și limite privind numărul procedurilor sau perioada de acordare. Documente necesare pentru consultație sau internare În funcție de serviciu, pot fi necesare: - actul de identitate; - cardul național de sănătate; - biletul de trimitere; - biletul de internare; - documentele medicale anterioare; - dovada calității de asigurat, dacă sistemul informatic nu o confirmă; - scrisoarea medicală ori recomandarea specialistului. Pentru urgențe, acordarea îngrijirii nu poate fi amânată până când pacientul obține bilet de trimitere sau rezolvă o problemă administrativă cu cardul. Biletul de trimitere sau de internare poate fi prezentat și în format digital (de exemplu, codul de bare sau seria primite de la medic pe telefon/e-mail), nefiind obligatoriu printul pe hârtie dacă datele pot fi scanate de furnizor. Această facilitate este integrată oficial prin noul portal e-Sănătatea Mea gestionat de CNAS, care digitalizează complet traseul documentelor medicale. Unde reclami dacă ți se cer bani pentru un serviciu decontat Mai întâi, pacientul trebuie să solicite furnizorului explicația în scris: serviciul este sau nu în contract, ce sumă decontează CNAS și care este temeiul pentru plata cerută. Dacă răspunsul este neclar, poate sesiza: - casa județeană de asigurări de sănătate cu care furnizorul are contract; - conducerea spitalului sau a clinicii; - CNAS; - direcția de sănătate publică, dacă problema ține de funcționarea unității; - Colegiul Medicilor, pentru aspecte privind conduita profesională. Trebuie păstrate biletul de trimitere, recomandările, facturile, chitanțele, devizul și orice refuz primit în scris.  

Drepturile asiguratului în sistemul CNAS în 2026: operații gratuite, RMN și medicamente compensate
Demisiile abuzive: de ce nu trebuie să semnezi nimic pe loc când angajatorul vrea să renunțe la tine
Eveniment

Demisiile abuzive: de ce nu trebuie să semnezi nimic pe loc când angajatorul vrea să renunțe la tine

Un angajator care vrea să renunțe la un salariat nu îl poate obliga pur și simplu să plece și nici nu poate transforma concedierea într-o „demisie” doar pentru a evita procedurile prevăzute de lege. Una dintre cele mai periculoase situații pentru angajat apare atunci când i se pune în față o demisie sau o încetare „prin acordul părților” și i se spune că trebuie să semneze. Dacă angajatul vrea să își păstreze locul de muncă, regula de bază este simplă: nu semnează un document prin care declară că pleacă de bunăvoie. Demisia nu poate fi cerută de angajator Din punct de vedere juridic, formularea „angajatorul mi-a cerut să-mi dau demisia” conține o contradicție. Citește și: Cum verifici dacă ești angajat cu forme legale: ghid complet pentru REGES-ONLINE Codul muncii definește demisia drept actul unilateral de voință al salariatului prin care acesta anunță că dorește încetarea contractului de muncă. Cu alte cuvinte, demisia trebuie să provină de la angajat, nu de la șef. Angajatorul poate propune plecarea, poate negocia o încetare prin acordul părților sau, dacă există motive legale, poate începe o procedură de concediere. Nu poate însă transforma voința sa de a concedia într-o demisie fictivă a salariatului. Dacă angajatul nu vrea să plece, nu există niciun motiv să semneze o demisie redactată de firmă. Atenție și la „încetarea prin acordul părților” O altă variantă frecventă este documentul întemeiat pe art. 55 lit. b) din Codul muncii – încetarea contractului prin acordul părților. Citește și: Șomajul, facultatea, armata și concediul pentru creșterea copilului pot conta la pensie: ce ani sunt recunoscuți în 2026 Nici acesta nu trebuie semnat dacă salariatul dorește să își păstreze serviciul. Diferența este esențială. La concediere, inițiativa îi aparține angajatorului și acesta trebuie să demonstreze că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege. La acordul părților, prin semnătură, angajatul acceptă încetarea contractului. În plus, indemnizația de șomaj este acordată, în condițiile Legii nr. 76/2002, persoanelor cărora le-au încetat raporturile de muncă din motive neimputabile lor, dacă îndeplinesc și celelalte condiții legale. Demisia și, în mod obișnuit, încetarea prin acordul părților nu reprezintă o asemenea încetare involuntară. Prin urmare, semnarea unui asemenea document poate însemna inclusiv pierderea posibilității de a primi indemnizație de șomaj. De ce este semnătura atât de importantă Dacă angajatorul concediază salariatul, trebuie să emită o decizie care poate fi verificată de judecător. Citește și: Zilele libere „invizibile” în 2026: drepturile angajaților când apare o urgență în familie sau trebuie să îngrijească o rudă bolnavă Instanța poate analiza motivul, documentele și respectarea procedurii și poate anula concedierea. Dacă însă salariatul semnează că demisionează sau că este de acord cu încetarea contractului, nu mai există o decizie de concediere pe care să o atace ca nelegală. Teoretic, salariatul poate încerca ulterior să demonstreze în instanță că voința sa a fost viciată – de exemplu, că a semnat sub constrângere. Practic însă, situația probatorie este mult mai dificilă. De aceea, unui salariat căruia i se spune „semnează demisia și terminăm amiabil” îi este util să știe că poate răspunde pur și simplu că nu dorește încetarea contractului și nu demisionează. Concedierea are două mari categorii de motive Codul muncii împarte concedierile în două mari categorii: concedieri pentru motive care țin de persoana salariatului și concedieri pentru motive care nu țin de aceasta. În prima categorie intră patru situații principale: - abaterea disciplinară gravă sau abaterile disciplinare repetate; - arestarea preventivă pentru o perioadă mai mare de 30 de zile; - inaptitudinea fizică sau psihică stabilită de organele medicale competente; - necorespunderea profesională. Fiecare are propriile condiții. Angajatorul nu poate alege pur și simplu o etichetă convenabilă și apoi să concedieze salariatul. „Nu mai ești suficient de bun” Una dintre formulele folosite uneori pentru îndepărtarea unui angajat este „nu mai corespunde profesional”. Dar necorespunderea profesională nu se poate stabili doar prin opinia șefului. Codul muncii prevede că o asemenea concediere poate avea loc numai după evaluarea prealabilă a salariatului, efectuată potrivit procedurii stabilite prin contractul colectiv de muncă sau, dacă acesta nu există, prin regulamentul intern. Prin urmare, evaluările anterioare bune, premiile, mesajele de apreciere, atingerea obiectivelor sau lipsa oricăror avertismente pot deveni probe foarte importante dacă, brusc, angajatorul susține contrariul. Nici concedierea disciplinară nu se face peste noapte Pentru o concediere disciplinară este obligatorie, ca regulă, cercetarea disciplinară prealabilă. Salariatul trebuie să aibă posibilitatea să își formuleze apărările și să prezinte probe. Angajatorul nu poate să sară peste procedură și să transforme o simplă nemulțumire într-o concediere disciplinară. Codul muncii condiționează expres această concediere de efectuarea cercetării prealabile. Nerespectarea procedurii poate duce la anularea concedierii. „Îți desființăm postul” Cea mai cunoscută concediere pentru motive care nu țin de persoana angajatului este desființarea postului. Aici există o condiție esențială: potrivit art. 65 din Codul muncii, desființarea trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Asta nu înseamnă că firma trebuie neapărat să fie aproape de faliment. Angajatorul are dreptul să își reorganizeze activitatea. Dar postul nu poate fi „desființat” numai pe hârtie pentru a scăpa de un anumit angajat. Dacă după concediere apare imediat un post practic identic, cu aceleași atribuții, dacă altă persoană este angajată pentru aceeași muncă sau dacă reorganizarea există doar formal, aceste elemente pot deveni relevante într-un proces. Judecătorul va analiza dacă desființarea a fost efectivă și dacă motivul invocat a fost real și serios. Când angajatorul nu te poate concedia Codul muncii instituie și perioade în care salariatul beneficiază de protecție specială. Printre acestea se află incapacitatea temporară de muncă dovedită prin certificat medical, sarcina – dacă angajatorul știa despre ea înainte de emiterea deciziei –, concediul de maternitate, concediul pentru creșterea copilului, concediul pentru îngrijirea copilului bolnav și concediul de odihnă. De asemenea, concedierea nu poate avea la bază criterii discriminatorii ori exercitarea legală a drepturilor sindicale. Există însă excepții. De exemplu, anumite interdicții temporare nu operează dacă încetarea este determinată de reorganizarea judiciară, falimentul sau dizolvarea angajatorului. Un element foarte important pentru concediul medical a fost clarificat și de Înalta Curte prin RIL nr. 18/2025: protecția privește momentul emiterii deciziei de concediere, care nu se poate situa în perioada incapacității temporare de muncă stabilite legal. Pasul 1: nu semna pe loc ceea ce nu înțelegi Dacă ți se pune în față un document privind încetarea contractului, primul lucru este să verifici ce scrie în el. „Demisie”, „cerere de încetare”, „încetare prin acordul părților” și „decizie de concediere” au efecte juridice foarte diferite. Mai ales în primele trei situații, nu semna doar pentru că ți se spune că „este o formalitate”. Dacă angajatorul dorește să te concedieze, responsabilitatea de a urma procedura legală îi aparține lui. Pasul 2: cere decizia de concediere în scris Concedierea nu se produce printr-o discuție la birou. Codul muncii prevede că decizia de concediere se comunică în scris, iar aceasta trebuie să cuprindă elementele obligatorii prevăzute de lege, între care motivele care determină concedierea și, atunci când este cazul, durata preavizului. Decizia produce efecte de la data comunicării. Un mesaj de tipul „de mâine să nu mai vii la serviciu” trimis pe WhatsApp nu înlocuiește, în sine, procedura legală de concediere. Mai corect spus decât că o „concediere verbală este nulă” este că încetarea prin concediere trebuie materializată prin actul scris cerut de lege, iar nerespectarea procedurii legale atrage nulitatea concedierii. Pasul 3: păstrează probele înainte să pierzi accesul la ele Într-un conflict de muncă pot deveni importante documente aparent banale: - evaluările profesionale; - obiectivele și rezultatele obținute; - e-mailurile profesionale; - mesajele prin care se exercită presiuni pentru demisie; - organigramele vechi și noi, dacă este invocată reorganizarea; - anunțurile de recrutare pentru un post asemănător celui „desființat”; - convocările și documentele cercetării disciplinare; - martorii; - notificările adresate angajatorului. Probele trebuie păstrate în mod legal. Salariatul nu ar trebui să copieze baze de date, secrete comerciale, date personale ale clienților sau alte informații confidențiale fără drept doar pentru a-și pregăti procesul. Pasul 4: atenție la termenul de 45 de zile Măsura privind încetarea contractului individual de muncă poate fi contestată în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care persoana interesată a luat cunoștință de măsura dispusă. Termenul este foarte important. Angajatul nu ar trebui să aștepte soluționarea unor discuții informale cu firma până aproape de expirarea lui. Contestația se soluționează de instanța competentă în materia conflictelor de muncă, în practică tribunalul. Procesul de muncă nu presupune taxă judiciară de timbru Un avantaj important pentru salariat este că litigiile individuale de muncă sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Legea dialogului social menține expres această scutire. Asta nu înseamnă că un proces este neapărat fără niciun cost – pot exista, de exemplu, cheltuieli cu avocatul sau cu anumite probe –, dar angajatul nu trebuie să plătească taxă judiciară de timbru pentru a contesta concedierea. Ce se întâmplă dacă judecătorul anulează concedierea Consecințele pot fi importante pentru angajator. Dacă instanța constată că o concediere a fost netemeinică sau nelegală, Codul muncii prevede anularea acesteia și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat. În practică, aceasta poate însemna plata drepturilor salariale pentru perioada dintre concediere și soluția instanței, potrivit situației concrete. Iar dacă salariatul cere acest lucru, instanța poate dispune reintegrarea, adică repunerea părților în situația de dinaintea concedierii. Reintegrarea nu este însă automată dacă salariatul nu o solicită. În anumite situații pot fi solicitate și despăgubiri pentru prejudicii morale, dar acestea nu se acordă automat doar pentru faptul că o concediere a fost anulată. Prejudiciul și legătura sa cu fapta angajatorului trebuie susținute și probate. Cine vrea încetarea trebuie să și-o asume Pentru angajat, distincția esențială este aceasta: Dacă tu vrei să pleci – demisionezi. Dacă amândoi vreți să încheiați contractul – puteți conveni încetarea prin acord. Dacă tu vrei să rămâi, iar angajatorul vrea să pleci – nu semna un document prin care transformi decizia lui în voința ta. În ultima situație, angajatorul trebuie să își asume concedierea, să indice un motiv prevăzut de lege și să respecte procedura corespunzătoare. O semnătură pusă în câteva minute poate schimba radical situația juridică a salariatului: de la o concediere pe care angajatorul trebuie să o justifice în instanță, la un document din care rezultă că angajatul însuși a dorit încetarea raportului de muncă. Tocmai de aceea, atunci când presiunea este „semnează și rezolvăm repede”, cea mai prudentă reacție este adesea cea mai simplă: citește actul, cere timp pentru a-l analiza și nu declara în scris că vrei să pleci dacă, în realitate, vrei să rămâi.

Când pot pensionarii cu bilete de tratament să își primească banii înapoi: condiții proaste la hotel sau sejur întrerupt
Eveniment

Când pot pensionarii cu bilete de tratament să își primească banii înapoi: condiții proaste la hotel sau sejur întrerupt

Biletul de tratament primit prin Casa de Pensii nu înseamnă că pensionarul trebuie să accepte orice condiții sau că banii plătiți sunt pierduți dacă sejurul nu mai poate fi efectuat. Pentru 2026, Casa Națională de Pensii Publice a stabilit criterii clare atât pentru repartizarea biletelor, cât și pentru situațiile în care contribuția achitată poate fi restituită integral sau parțial. Există însă și câteva mituri. O pensie mică aduce într-adevăr mai multe puncte la repartizare, dar o boală cronică gravă nu oferă automat prioritate în clasamentul obișnuit. Tot astfel, nu există o listă generală de diagnostice care transformă automat biletul într-unul gratuit. Cine poate cere un bilet de tratament în 2026 Legea nr. 360/2023 prevede că de bilete de tratament balnear pot beneficia pensionarii și asigurații sistemului public de pensii, în limita locurilor și a fondurilor disponibile. Citește și: Drepturile pensionarilor în spitale în 2026: când pot face gratuit RMN și CT, ce fac dacă li se cer bani și unde reclamă abuzurile Tratamentul este asigurat atât în unitățile aflate în proprietatea CNPP, cât și, în completare, în alte unități de profil cu care Casa Națională de Pensii încheie contracte. Un bilet presupune un sejur de 16 zile, dintre care tratamentul balnear se efectuează timp de 12 zile. Cererea se depune la casa teritorială de pensii competentă și poate fi transmisă personal, prin poștă, prin poștă electronică sau prin serviciile electronice ale Portalului CNPP. În cerere pot fi indicate cel mult trei stațiuni. Pentru a intra în repartizarea automată, cererea trebuie depusă cu cel puțin 30 de zile înainte de prima zi a perioadei solicitate. Nu funcționează regula „primul venit, primul servit” Locurile nu sunt acordate pur și simplu în ordinea în care pensionarii ajung la ghișeu. Citește și: Vouchere, tichete și bani în plus pentru pensionarii cu pensii mici: ajutoare de stat în 2026 CNPP folosește o aplicație informatică prin care cererile sunt ierarhizate în funcție de un punctaj. Pentru pensionarii care suportă o contribuție, în 2026 sunt luate în calcul trei criterii: - dacă persoana a mai beneficiat de bilet de tratament în ultimii doi ani; - categoria de pensie; - cuantumul total brut al drepturilor de pensie. Punctajele specifice obținute pentru fiecare dintre cele trei criterii sunt însumate direct de sistemul informatic. Cererile sunt apoi ordonate descrescător în funcție de acest scor total, asigurând o departajare matematică clară. Cel mai mare avantaj: să nu fi primit bilet în ultimii doi ani Acesta este criteriul cu cea mai mare greutate. Un pensionar care nu a beneficiat deloc de bilet de tratament în ultimii doi ani primește 10 puncte. Dacă a primit un singur bilet în extrasezon, primește 5 puncte, iar dacă biletul a fost în sezon, 3 puncte. Pentru două bilete primite în ultimii doi ani, punctajul poate coborî la 2, 1 sau chiar zero. CNPP consideră „sezon” perioada 15 mai – 31 august, iar restul anului este extrasezon. Așadar, pensionarul care nu a mai beneficiat recent de tratament balnear are un avantaj considerabil față de cel care a primit deja bilete. Pensia mică aduce puncte în plus Al doilea avantaj important este nivelul pensiei. Pentru 2026, grila CNPP acordă: 6 puncte pentru o pensie sub 1.281 lei; 5 puncte pentru pensii între 1.282 și 2.830 lei; 4 puncte între 2.831 și 4.430 lei; 3 puncte între 4.431 și 6.030 lei; 2 puncte între 6.031 și 7.630 lei; 1 punct între 7.631 și 9.192 lei; 0 puncte pentru pensii mai mari decât câștigul salarial mediu brut folosit la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru 2026. Prin urmare, pensionarii cu venituri mici sunt favorizați efectiv de sistemul de punctaj. Categoria pensiei contează aproape la fel de mult O altă diferență importantă apare în funcție de tipul pensiei. Pensionarii de invaliditate primesc 10 puncte, cei cu pensie pentru limită de vârstă – 6 puncte, beneficiarii pensiei de urmaș – 4 puncte, iar pensionarii anticipați – 2 puncte. Aceasta este una dintre explicațiile pentru care un pensionar cu venit asemănător altuia poate ajunge mai sus în clasament. În caz de egalitate a punctajului final, CNPP aplică succesiv criterii de departajare: mai întâi se analizează istoricul biletelor din ultimii doi ani, apoi venitul, iar dacă egalitatea persistă, are prioritate cererea cu numărul mai mic. Bolile cronice severe dau puncte suplimentare? Pentru pensionarii obișnuiți care solicită un bilet cu plata unei contribuții, diagnosticul medical sau gravitatea bolii nu figurează printre cele trei criterii de punctaj. Afecțiunea este necesară pentru justificarea tratamentului și pentru alegerea profilului balnear, dar nu se acordă, de exemplu, 5 puncte suplimentare doar pentru că solicitantul are o anumită boală cronică. Există însă un mecanism separat pentru situațiile grave. Criteriile CNPP prevăd ca la nivelul caselor teritoriale de pensii să fie constituită o rezervă de 3% din totalul biletelor repartizate, destinată cazurilor medicale grave, cazurilor sociale deosebite și altor situații care necesită tratament balnear în regim de urgență. La nivel național, CNPP poate păstra, de asemenea, o rezervă pentru cazuri medicale grave, sociale sau urgente. Așadar, boala gravă poate conta, dar nu sub forma unor „puncte ascunse” în clasamentul obișnuit. Cine beneficiază de bilet gratuit Nici aici regula nu este „ai boala X, primești gratuit”. Legea nr. 360/2023 acordă gratuitate pensionarilor de invaliditate care urmează tratamentul în cadrul programului de recuperare întocmit de medicul expert al asigurărilor sociale. Criteriile CNPP pentru 2026 includ, de asemenea, printre beneficiarii biletelor gratuite mai multe categorii stabilite prin legi speciale, între care: - persoanele persecutate politic, deportate sau constituite în prizonieri; - persoanele persecutate din motive etnice; - veteranii de război și anumite categorii de invalizi ori văduve de război; - beneficiarii Legii nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R.; - persoanele cu handicap, în condițiile Legii nr. 448/2006; - anumite persoane care au suferit accidente de muncă sau boli profesionale și beneficiază de programe de recuperare; - anumite persoane care au lucrat în mediu radioactiv. Prin urmare, gratuitatea este legată de statutul juridic al beneficiarului și de legea în baza căreia acesta are dreptul, nu de existența unei liste generale de afecțiuni precum reumatism, diabet, boli cardiovasculare sau alte boli cronice. Hotelul este prost. Pot refuza și cere banii înapoi? Faptul că pensionarul consideră camera veche, mobilierul uzat sau mâncarea nesatisfăcătoare nu creează un drept automat de a abandona sejurul și de a primi integral contribuția înapoi. CNPP contractează servicii de cazare, masă și tratament, iar unitățile trebuie să respecte categoria de confort și obligațiile contractuale asumate. Contractele-tip folosite de CNPP prevăd inclusiv obligația prestatorului de a soluționa reclamațiile beneficiarilor și de a furniza serviciile contractate la nivelul de calitate corespunzător clasificării unității. Dacă serviciile sunt necorespunzătoare, pensionarul nu trebuie să se limiteze la o reclamație verbală la recepție. Este recomandabil să formuleze sesizarea în scris, către conducerea unității și către casa teritorială de pensii care a emis biletul, și să păstreze dovezi, precum fotografii, răspunsuri scrise, documente sau alte înscrisuri relevante. Dar regulile de rambursare trebuie separate de simpla nemulțumire privind confortul. Când primești integral contribuția înapoi Criteriile CNPP pentru 2026 prevăd expres trei situații în care biletul poate fi anulat cu restituirea integrală a contribuției: - titularul nu se poate prezenta în stațiunea înscrisă pe bilet la data începerii seriei; - titularul renunță la bilet din motive personale, după ce anunță în prealabil casa teritorială de pensii; - titularul ajunge în stațiune la data prevăzută, dar nu este cazat, iar unitatea prestatoare îi eliberează o justificare scrisă în acest sens. Cererea de restituire poate fi depusă în termenul general de prescripție de trei ani de la data începerii seriei. Aceasta este o modificare importantă de urmărit față de formulările întâlnite în unele criterii sau informații mai vechi, în care apar termene mai restrictive. Pleci mai devreme? Poți primi o parte din bani Există și posibilitatea unei restituiri parțiale. Dacă pensionarul s-a prezentat în stațiune, dar nu beneficiază de servicii pentru întreaga perioadă a sejurului, casa teritorială de pensii poate restitui contribuția proporțional cu numărul zilelor neefectuate. Condiția esențială este existența unei adeverințe eliberate de prestatorul de servicii care să dovedească perioada neefectuată. Și această cerere poate fi formulată în termen de trei ani de la începutul seriei. De aceea, pensionarul care este nevoit să plece înainte de final nu ar trebui să părăsească pur și simplu hotelul. Înainte de plecare trebuie să solicite documentul care dovedește data încetării sejurului. Ce trebuie făcut dacă unitatea nu te cazează Aceasta este situația cea mai clară din perspectiva rambursării. Dacă pensionarul se prezintă în ziua înscrisă pe bilet, iar hotelul sau baza de tratament nu îi poate asigura cazarea, trebuie să ceară în scris motivarea refuzului sau imposibilității de cazare. Documentul este esențial pentru restituirea integrală a contribuției. Casa teritorială de pensii raportează ulterior cazul către CNPP. Cu alte cuvinte, pensionarul nu trebuie să plece doar cu promisiunea verbală „mergeți la Casa de Pensii și vă dau ei banii”. Trebuie să plece cu dovada scrisă. Un singur bilet într-un an În 2026, regula rămâne că unei persoane îi poate fi eliberat un singur bilet de tratament balnear într-un an calendaristic, indiferent dacă biletul este gratuit sau presupune plata unei contribuții. Dacă pensionarul nu ridică biletul repartizat, acesta poate fi oferit altui solicitant. Criteriile permit și repartizarea manuală a locurilor rămase disponibile după alocarea automată, inclusiv până aproape de data începerii sejurului. De aceea, cei care nu obțin un loc din prima repartizare pot urmări listele de bilete disponibile publicate de casele teritoriale de pensii.

Drepturile mamelor la revenirea la serviciu: mitul celor 6 luni de protecție împotriva concedierii
Eveniment

Drepturile mamelor la revenirea la serviciu: mitul celor 6 luni de protecție împotriva concedierii

Revenirea la serviciu după nașterea unui copil este însoțită de mai multe drepturi pe care angajatorul trebuie să le respecte. Mama nu poate fi dezavantajată profesional pentru că a lipsit, poate beneficia de pauze sau de reducerea programului dacă alăptează și, în anumite situații, legea îi oferă o protecție suplimentară împotriva concedierii. Există însă și câteva confuzii frecvente. Protecția de șase luni după întoarcerea la serviciu nu trebuie confundată cu protecția acordată pe durata concediului de maternitate, iar legea nu spune că angajatorul trebuie să păstreze în orice împrejurare „exact același post”. Regula este mai nuanțată. Concediul de maternitate și concediul pentru creșterea copilului În limbajul curent, expresia „revenire din maternitate” este folosită deseori pentru orice întoarcere la serviciu după nașterea copilului. Citește și: Cum verifici dacă ești angajat cu forme legale: ghid complet pentru REGES-ONLINE Juridic însă trebuie separate două perioade. Concediul de maternitate este concediul medical de sarcină și lăuzie. După acesta, părintele poate intra, dacă îndeplinește condițiile legale, în concediul pentru creșterea copilului, reglementat separat prin OUG nr. 111/2010. Distincția contează inclusiv atunci când se discută despre protecția împotriva concedierii, deoarece legea stabilește reguli diferite pentru diferitele tipuri de concediu. Dreptul de a revenit pe fostul post sau pe unul echivalent Una dintre cele mai importante garanții este prevăzută de Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. Citește și: Zilele libere „invizibile” în 2026: drepturile angajaților când apare o urgență în familie sau trebuie să îngrijească o rudă bolnavă La încetarea concediului de maternitate sau a concediului pentru creșterea copilului, salariata are dreptul să se întoarcă la ultimul loc de muncă sau la un loc de muncă echivalent, cu condiții de muncă echivalente. În plus, trebuie să beneficieze de îmbunătățirile condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi lipsit. Așadar, formularea potrivit căreia firma este obligată să îi păstreze „exact același post” este prea categorică. Dacă postul există în continuare, regula firească este revenirea la acesta. Dacă însă au existat modificări reale în organizarea companiei, legea permite revenirea pe un post echivalent, dar nu pe unul inferior doar pentru că salariata a fost în concediu. În practică, echivalența trebuie analizată prin raportare la elemente precum nivelul profesional, natura muncii, responsabilitățile și condițiile de muncă. O retrogradare mascată, o diminuare nejustificată a responsabilităților sau alte măsuri luate tocmai pentru că salariata a lipsit pentru maternitate ori creșterea copilului pot ridica probleme de discriminare. Legea interzice discriminarea inclusiv în ceea ce privește modificarea raportului de muncă, atribuțiile, remunerația, evaluarea și promovarea. Salariata trebuie să primească și avantajele apărute în perioada absenței Mama nu revine la serviciu într-o „fotografie” a contractului făcută înainte de concediu. Legea prevede expres că, la revenire, salariata trebuie să beneficieze și de îmbunătățirile condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în perioada în care a lipsit. De exemplu, dacă între timp au avut loc modificări generale care îi privesc și pe ceilalți salariați aflați într-o situație comparabilă, simplul fapt că mama s-a aflat în concediu nu justifică excluderea sa. În plus, la revenirea la locul de muncă, Legea nr. 202/2002 prevede și dreptul la un program de reintegrare profesională, cu o durată stabilită prin regulamentul intern, dar care nu poate fi mai mică de cinci zile lucrătoare. Protecția după revenire: mitul celor șase luni vs. realitatea stimulentului Una dintre cele mai răspândite afirmații este că „o mamă nu poate fi concediată șase luni după revenirea la serviciu”. În realitate, legislația actuală din România (OUG nr. 111/2010) oferă o protecție mult mai puternică, dar condiționată diferit. Protecția la concediere după întoarcerea din concediul de creștere a copilului (CCC) este strâns legată de stimulentul de inserție. Dacă mama își reia activitatea și solicită acest stimulent, legea interzice angajatorului să o concedieze pe întreaga perioadă în care ea încasează acest drept (adică până când copilul împlinește 3 ani, sau 4 ani în cazul copilului cu dizabilități). Prin urmare, regula nu este o perioadă fixă de „șase luni” acordată automat oricărei mame, ci o umbrelă de protecție care poate dura și 1-2 ani, atât timp cât salariata se află în plata stimulentului de inserție. Dacă mama revine la muncă abia când copilul împlinește 2 ani (la finalul natural al CCC) și nu mai beneficiază de stimulent, protecția specifică împotriva concedierii încetează în acel moment, aplicându-se regulile generale din Codul Muncii. Protecția nu înseamnă că raportul de muncă nu poate înceta niciodată Nici protecția maternității, nici cea acordată în legătură cu concediul pentru creșterea copilului nu trebuie interpretate ca o imunitate absolută în orice împrejurare. Legislația prevede excepții, în special în situații precum reorganizarea judiciară, falimentul sau, după caz, dizolvarea angajatorului. În același timp, concedierea sau retrogradarea unei salariate tocmai pentru că a fost gravidă, a născut, a intrat în concediu ori și-a exercitat drepturile legale poate constitui o încălcare a legislației privind egalitatea de tratament. Mama care alăptează poate lucra cu două ore mai puțin pe zi Un drept foarte concret, dar mai puțin cunoscut, este cel acordat salariatelor care alăptează. Potrivit OUG nr. 96/2003, angajatorul este obligat să acorde, în timpul programului, două pauze pentru alăptare de câte o oră fiecare, până când copilul împlinește vârsta de un an. În acest interval este inclus și timpul necesar deplasării către și de la locul unde se află copilul. La cererea mamei, cele două pauze pot fi înlocuite cu reducerea programului normal de lucru cu două ore pe zi. Este important că aceste două ore nu sunt concediu fără plată și nu trebuie recuperate. Pauzele sau reducerea programului sunt incluse în timpul de muncă, nu diminuează veniturile salariale, iar costul este suportat de angajator. Reducerea programului pentru alăptare Legislația mai prevede un drept distinct pentru salariata gravidă care, din motive de sănătate proprii sau ale fătului, nu poate efectua programul normal de lucru. Pe baza recomandării medicului de familie, durata normală a muncii poate fi redusă cu o pătrime, cu menținerea veniturilor salariale. Această regulă privește sarcina și este diferită de reducerea cu două ore acordată după naștere pentru alăptare. Angajatorul nu poate folosi maternitatea ca motiv pentru „retrogradare” La întoarcerea la serviciu pot apărea situații în care salariatei i se comunică faptul că postul ei „nu mai există”, că atribuțiile au fost preluate de altcineva sau că poate reveni numai pe un post inferior. O asemenea schimbare nu este automat ilegală: companiile își pot reorganiza activitatea. Dar reorganizarea trebuie să fie una reală și să respecte toate garanțiile prevăzute de legislația muncii. Ceea ce nu poate face angajatorul este să transforme absența pentru maternitate sau creșterea copilului într-un dezavantaj profesional. Legea interzice discriminarea în ceea ce privește inclusiv modificarea contractului, atribuțiile, remunerația, evaluarea, promovarea și încetarea raportului de muncă. Ce poate face salariata dacă drepturile îi sunt încălcate Primul pas util este păstrarea documentelor: contractul individual de muncă, fișa postului de dinainte de concediu, actele adiționale, notificările privind revenirea, corespondența cu angajatorul și orice document prin care i se propune schimbarea postului, salariului sau atribuțiilor. Dacă apar probleme privind respectarea normelor de muncă, salariata se poate adresa inspectoratului teritorial de muncă, iar dacă există o măsură precum concedierea, modificarea nelegală a contractului sau discriminarea, situația poate ajunge și în instanță. În cazurile de discriminare poate deveni relevantă și legislația specială privind egalitatea de șanse. Este important ca salariata să nu semneze în grabă un act adițional prin care acceptă un post inferior sau un salariu mai mic dacă nu este de acord cu modificarea.

Zilele libere „invizibile” în 2026: drepturile angajaților când apare o urgență în familie sau trebuie să îngrijească o rudă bolnavă
Eveniment

Zilele libere „invizibile” în 2026: drepturile angajaților când apare o urgență în familie sau trebuie să îngrijească o rudă bolnavă

Există câteva zile libere prevăzute de Codul muncii despre care mulți salariați fie nu știu, fie le confundă cu concediul medical sau cu zilele lor de concediu de odihnă. Sunt drepturi relativ noi, introduse pentru situațiile în care problema medicală nu îl privește direct pe angajat, ci pe cineva apropiat. În 2026, două dintre aceste mecanisme sunt deosebit de importante: concediul de îngrijitor, de minimum 5 zile lucrătoare pe an, și dreptul de a lipsi de la serviciu până la 10 zile lucrătoare pe an în cazul unor urgențe familiale neprevăzute. Cele două nu trebuie confundate: au condiții, documente și reguli de plată diferite. Concediul de îngrijitor Concediul de îngrijitor este reglementat de articolul 152¹ din Codul muncii și a fost introdus în legislația românească în 2022. Citește și: Concedierea în timpul concediului medical: ce drepturi au salariații în 2026 și cum se pot apăra de abuzurile angajatorilor Angajatorul este obligat să îl acorde salariatului care trebuie să ofere îngrijire sau sprijin personal unei rude ori unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie și care suferă de o problemă medicală gravă. Durata prevăzută de lege este de 5 zile lucrătoare într-un an calendaristic, acordate la solicitarea scrisă a salariatului. Prin contractul colectiv de muncă poate fi prevăzut un număr mai mare de zile. Cele cinci zile nu sunt scăzute din concediul de odihnă. Pentru cine poate fi cerut concediul Codul muncii folosește o definiție mai restrânsă a „rudei” decât sensul obișnuit al cuvântului. Pentru acest tip de concediu, sunt considerate rude: - fiul sau fiica; - mama sau tatăl; - soțul sau soția. Există însă o a doua posibilitate importantă. Persoana bolnavă nu trebuie neapărat să fie rudă, dacă locuiește în aceeași gospodărie cu salariatul. Prin urmare, în anumite condiții, concediul poate fi solicitat și pentru îngrijirea unei persoane cu care angajatul locuiește, chiar dacă între cei doi nu există o relație de rudenie. Nu orice răceală intră în categoria „problemă medicală gravă” Concediul de îngrijitor nu se acordă pentru orice problemă de sănătate. Citește și: Cum verifici dacă ești angajat cu forme legale: ghid complet pentru REGES-ONLINE Afecțiunea trebuie să se încadreze în categoria problemelor medicale grave, stabilită prin Ordinul comun nr. 2.172/3.829/2022 al Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății. Lista este însă destul de amplă și include afecțiuni din numeroase specialități medicale – printre acestea, boli respiratorii, neurologice, cardiovasculare, oncologice, psihiatrice, nefrologice, endocrinologice, diabet și boli metabolice, afecțiuni ORL sau oftalmologice, în condițiile prevăzute de ordin. Nu salariatul trebuie, așadar, să demonstreze angajatorului cât de „gravă” i se pare situația, ci existența problemei medicale se dovedește prin documentele prevăzute de lege. Ce acte trebuie prezentate angajatorului Procedura are un avantaj important pentru situațiile în care problema apare brusc: actele justificative nu trebuie neapărat adunate înainte de solicitarea zilelor. Citește și: Contractul pe perioadă determinată în 2026: de câte ori poate fi prelungit și când trebuie să devină nedeterminat Salariatul înaintează o cerere scrisă, iar în cel mult 30 de zile lucrătoare de la solicitare trebuie să prezinte documentele justificative. Pentru dovedirea relației de rudenie pot fi folosite, după caz, actul de identitate, certificatul de naștere sau certificatul de căsătorie. Dacă persoana îngrijită nu este rudă, dar locuiește cu angajatul, situația poate fi dovedită prin acte din care rezultă același domiciliu sau aceeași reședință, prin documentul de luare în spațiu, o adeverință de la asociația de proprietari ori chiar prin declarația pe propria răspundere a salariatului, în condițiile prevăzute de ordin. Problema medicală gravă se dovedește prin biletul de externare din spital sau, după caz, printr-o adeverință eliberată de medicul curant ori medicul de familie al persoanei bolnave. Cele 5 zile sunt plătite și nu consumă concediul de odihnă Un detaliu esențial este că acest concediu nu funcționează precum concediul fără plată. În forma actuală a Codului muncii, zilele de concediu de îngrijitor sunt zile libere plătite de angajator, nu se includ în durata concediului anual de odihnă și constituie vechime în muncă și în specialitate. În plus, perioada este luată în calcul ca perioadă de activitate atunci când se stabilește dreptul la concediul anual de odihnă. Cu alte cuvinte, un angajat nu pierde zile din concediul său anual pentru că a folosit concediul de îngrijitor. Este una dintre diferențele majore față de concediul medical obișnuit: salariatul nu este el însuși în incapacitate temporară de muncă, ci lipsește pentru a îngriji sau sprijini o altă persoană. Angajatorul poate refuza cele 5 zile? Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, concediul de îngrijitor este un drept al salariatului, nu o facilitate acordată după bunul plac al angajatorului. Codul muncii spune că angajatorul are obligația să îl acorde. Neacordarea concediului de îngrijitor salariaților care îndeplinesc condițiile legale este contravenție și poate fi sancționată cu amendă între 4.000 și 8.000 de lei. Urgențele familiale neprevăzute Separat de concediul de îngrijitor, Codul muncii prevede un alt drept, la articolul 152². Salariatul poate absenta de la locul de muncă atunci când apare o situație neprevăzută, determinată de o urgență familială cauzată de boală sau accident, iar prezența imediată a angajatului este indispensabilă. Aici vorbim, de exemplu, despre acel tip de situație în care angajatul este la serviciu și află că un membru al familiei a suferit un accident ori a apărut brusc o problemă medicală care necesită prezența sa imediată. Limita legală este de maximum 10 zile lucrătoare într-un an calendaristic. Este importantă corectarea unei confuzii frecvente: nu sunt 5 zile pentru urgențe familiale, ci maximum 10 zile pe an. Limita de 5 zile aparține concediului de îngrijitor. Nu trebuie să ceri „voie” în sensul unui concediu obișnuit Natura acestei absențe este diferită tocmai pentru că legea vorbește despre o situație neprevăzută. Codul muncii prevede că salariatul trebuie să își informeze în prealabil angajatorul, dar situația nu funcționează asemenea unei cereri de concediu de odihnă programate cu mult timp înainte. Condiția fundamentală este ca urgența să fie familială, să fie provocată de boală sau accident și să facă indispensabilă prezența imediată a salariatului. Marea diferență: aceste zile trebuie recuperate Cele 10 zile pentru urgențe familiale nu sunt zece zile suplimentare de concediu plătit. Perioada absentată trebuie recuperată integral, iar angajatorul și salariatul stabilesc de comun acord modalitatea în care se face recuperarea. Aceasta este diferența-cheie față de concediul de îngrijitor. În cazul concediului de îngrijitor, salariatul beneficiază de zile libere plătite și nu trebuie să vină ulterior la serviciu pentru a recupera orele respective. În cazul urgenței familiale, salariatul poate lipsi imediat când situația o cere, dar timpul de muncă trebuie recuperat ulterior. Absențe care nu reduc concediul de odihnă Și perioada în care angajatul absentează în condițiile articolului 152² este considerată perioadă de activitate în ceea ce privește stabilirea duratei concediului de odihnă anual. Prin urmare, angajatorul nu poate spune, de exemplu: „Ai lipsit trei zile pentru urgența din familie, deci îți scad trei zile din concediul de odihnă.” Sunt drepturi distincte. Salariatul este protejat și împotriva concedierii Codul muncii oferă și o protecție suplimentară angajaților care folosesc aceste drepturi. Concedierea nu poate fi dispusă pe durata concediului de îngrijitor și nici pe durata absentării de la serviciu în condițiile prevăzute pentru urgențele familiale de articolul 152², cu excepțiile prevăzute de lege. Mai mult, drepturile pe care salariatul le avea înainte de folosirea acestor forme de concediu sau absență se mențin pe durata lor. Concediu medical, concediu de îngrijitor sau urgență familială? Cele trei situații sunt ușor de confundat, dar răspund unor probleme diferite. Concediul medical clasic intervine, în principiu, atunci când salariatul se află el însuși într-o situație medicală pentru care legea recunoaște dreptul la concediu și indemnizație, pe baza certificatului medical. Concediul de îngrijitor este destinat angajatului sănătos care trebuie să ofere îngrijire sau sprijin unei rude ori unei persoane din aceeași gospodărie care are o problemă medicală gravă. Are cel puțin 5 zile lucrătoare pe an și este plătit. Absența pentru urgență familială intervine atunci când apare brusc o boală sau un accident în familie și prezența imediată a salariatului devine indispensabilă. Poate ajunge la 10 zile lucrătoare pe an, însă timpul absentat trebuie recuperat. Un drept pe care angajații trebuie să știe să îl numească În practică, problema acestor zile „invizibile” este tocmai faptul că un salariat care nu le cunoaște poate ajunge să solicite o zi de concediu de odihnă sau chiar concediu fără plată pentru o situație pentru care Codul muncii îi oferă deja un mecanism distinct. Dacă un părinte grav bolnav are nevoie de îngrijire, poate exista dreptul la concediu de îngrijitor. Dacă un membru al familiei suferă brusc un accident și salariatul trebuie să plece imediat de la serviciu, există mecanismul absenței pentru urgență familială. În 2026, aceste drepturi sunt deja parte a Codului muncii. Nu înlocuiesc concediul medical și nici concediul de odihnă, ci acoperă tocmai zona dificilă dintre ele: momentele în care angajatul poate munci, dar familia lui are nevoie urgentă de el.

Concediul de odihnă neefectuat: când se reportează zilele rămase și ce obligații financiare are angajatorul dacă te recheamă din vacanță
Eveniment

Concediul de odihnă neefectuat: când se reportează zilele rămase și ce obligații financiare are angajatorul dacă te recheamă din vacanță

Dacă un salariat ajunge la sfârșitul anului cu zile de concediu nefolosite, acestea nu se transformă automat în bani și nici nu ar trebui considerate pur și simplu „pierdute”. Codul muncii pornește de la o regulă foarte clară: concediul de odihnă trebuie, în primul rând, efectuat, scopul său fiind odihna efectivă a salariatului. Compensarea în bani este permisă, ca regulă, numai atunci când contractul individual de muncă încetează. Situația se complică atunci când zilele rămân neefectuate, când concediul este amânat de angajator sau când salariatul este chemat înapoi la serviciu în timpul vacanței. Legea stabilește însă reguli și pentru aceste cazuri. Concediul de odihnă este un drept garantat Potrivit Codului muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților și nu poate face obiectul unei renunțări sau al unei limitări. Citește și: Concedierea în timpul concediului medical: ce drepturi au salariații în 2026 și cum se pot apăra de abuzurile angajatorilor Durata minimă prevăzută de lege este de 20 de zile lucrătoare pe an, contractele individuale sau colective de muncă putând prevedea un număr mai mare de zile. Așadar, un angajator nu poate propune legal, cât timp raportul de muncă continuă, ca salariatul să renunțe la concediu în schimbul unei sume de bani. Regula este tocmai inversă: zilele de concediu trebuie luate în natură. Ce se întâmplă cu zilele de concediu rămase la sfârșitul anului În principiu, concediul de odihnă trebuie efectuat în fiecare an. Există însă numeroase situații în care acest lucru nu este posibil: salariatul a fost în concediu medical, activitatea firmei nu a permis efectuarea concediului în perioada programată sau au intervenit alte motive justificate. Codul muncii prevede că, atunci când salariatul nu poate efectua integral sau parțial concediul anual din motive justificate, angajatorul este obligat, cu acordul salariatului, să îi acorde zilele rămase într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediu. De exemplu, pentru zile de concediu aferente anului 2026 care nu au putut fi efectuate din motive justificate, perioada legală de acordare începe în 2027. Prin urmare, simplul fapt că a venit 1 ianuarie nu înseamnă că zilele rămase dispar. Angajatorul poate spune „nu ți-ai luat concediul, l-ai pierdut”? O asemenea concluzie automată este riscantă. Citește și: Angajatorul nu plătește salariul la timp: ce poate face salariatul și cum își recuperează banii Angajatorul are, la rândul său, obligații privind organizarea și acordarea concediului. Codul muncii nu tratează concediul de odihnă ca pe un beneficiu pe care firma îl poate lăsa la nesfârșit la discreția salariatului, iar apoi să constate că acesta „a expirat”. În practică trebuie văzut de ce concediul nu a fost efectuat: salariatul nu l-a solicitat, concediul a fost amânat, cererile au fost refuzate, salariatul s-a aflat într-o situație care făcea imposibilă efectuarea lui sau angajatorul nu a asigurat efectiv posibilitatea efectuării concediului. De aceea, pentru salariați este util ca solicitările de concediu, aprobările, refuzurile și eventualele amânări să fie păstrate în scris. Banii în locul zilelor libere Salariatul nu poate să ceară banii în locul zilelor libere, cât timp contractul individual de muncă continuă. Articolul 146 din Codul muncii stabilește expres că „compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”. Prin urmare, nu este legală formula: „Nu mai pleci în concediu anul acesta, dar îți plătim zilele”. Chiar dacă atât angajatul, cât și angajatorul ar fi de acord, principiul rămâne același: în timpul existenței contractului, concediul trebuie acordat ca timp liber. La plecarea din firmă, concediul neefectuat se plătește Situația se schimbă radical atunci când contractul individual de muncă încetează. Dacă salariatul mai are zile de concediu la care era îndreptățit și pe care nu le-a efectuat, acestea nu mai pot fi acordate în natură după încetarea raportului de muncă. În această situație intervine compensarea în bani prevăzută de Codul muncii. Regula este valabilă indiferent de modalitatea de încetare a contractului, dacă există concediu de odihnă cuvenit și neefectuat. Cu alte cuvinte, plata zilelor rămase nu este un „bonus” oferit de angajator la plecare, ci consecința faptului că dreptul la concediu nu mai poate fi exercitat efectiv după încetarea contractului. Ce se întâmplă dacă salariatul se îmbolnăvește în concediu Concediul de odihnă și concediul medical au scopuri diferite. Codul muncii stabilește că perioadele de incapacitate temporară de muncă, concediul de maternitate, concediul de risc maternal și concediul pentru îngrijirea copilului bolnav sunt considerate perioade de activitate prestată pentru stabilirea concediului de odihnă. Dacă una dintre aceste situații intervine în timpul concediului de odihnă, acesta se întrerupe, iar zilele rămase se efectuează ulterior. Așadar, un salariat care se îmbolnăvește în timpul vacanței și intră legal în concediu medical nu ar trebui să „consume” simultan și zilele de odihnă aferente perioadei respective. Rechemarea din vacanță, legală sau nu Angajatorul poate să cheme salariatul înapoi din concediu, însă nu oricând și nu doar pentru că „este mult de lucru”. Articolul 151 din Codul muncii permite angajatorului să îl recheme pe salariat din concediul de odihnă în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența acestuia la locul de muncă. Prin urmare, rechemarea este concepută de lege ca o măsură excepțională. O situație critică, un incident grav, o urgență operațională sau o împrejurare care nu poate fi gestionată fără prezența salariatului pot justifica rechemarea. Simpla comoditate a angajatorului sau o organizare defectuoasă a activității nu ar trebui confundate cu „interese urgente”. Obligația de despăgubire Totuși, această măsură excepțională vine cu un cost direct pentru firmă. Potrivit legii, angajatorul este obligat să suporte toate cheltuielile salariatului și ale familiei sale, necesare pentru revenirea la locul de muncă, precum și eventualele prejudicii suferite din cauza întreruperii concediului (ex: bilete de avion pierdute, nopți de cazare neutilizate și nerambursabile). De aceea, salariatul ar trebui să păstreze facturile, biletele de transport, rezervările și documentele care pot demonstra prejudiciul produs prin întreruperea concediului. Zilele de concediu rămase după rechemare nu dispar Rechemarea la serviciu nu înseamnă că salariatul pierde zilele din concediu pe care nu le-a mai putut efectua. Practic, concediul este întrerupt, iar perioada neefectuată rămâne disponibilă pentru a fi acordată ulterior, în condițiile legii. Inspecția Muncii arată, de asemenea, că vacanța poate fi întreruptă și că angajatorul poate dispune rechemarea cu suportarea cheltuielilor aferente. Dacă, de exemplu, un angajat avea aprobate zece zile de concediu și este rechemat după patru, celelalte zile nu sunt considerate concediu efectuat doar pentru că figurau inițial în programare. Ce este bine să păstreze salariatul În cazul unui conflict, documentele pot face diferența. Este util ca salariatul să păstreze cererile de concediu, aprobările sau refuzurile angajatorului, programările concediilor, mesajele prin care i s-a cerut amânarea concediului și, dacă a fost rechemat, solicitarea angajatorului și documentele privind cheltuielile produse. Mai ales atunci când există mai mulți ani cu zile de concediu restante, este indicat ca salariatul să ceară în scris situația exactă a zilelor disponibile și programarea efectuării lor. Concediul nu este o recompensă acordată de firmă Regula esențială pentru salariați este simplă: concediul de odihnă reprezintă un drept, nu o favoare acordată de angajator. Zilele neefectuate din motive justificate pot fi acordate ulterior, în condițiile și în termenul prevăzut de Codul muncii. În timpul raportului de muncă, ele nu pot fi înlocuite pur și simplu cu bani. Compensarea devine posibilă atunci când contractul încetează. Iar dacă angajatorul îl recheamă în mod justificat pe salariat din concediu, trebuie să suporte costurile și prejudiciile generate de revenirea la muncă, iar zilele neefectuate rămân de recuperat.

Angajatorul nu plătește salariul la timp: ce poate face salariatul și cum își recuperează banii
Eveniment

Angajatorul nu plătește salariul la timp: ce poate face salariatul și cum își recuperează banii

Salariul nu este o plată pe care angajatorul o poate amâna după bunul plac atunci când firma are probleme financiare. Codul muncii prevede că salariul trebuie plătit cel puțin o dată pe lună, la data stabilită prin contractul individual de muncă, contractul colectiv aplicabil sau regulamentul intern. Dacă termenul a trecut, salariatul are mai multe căi pentru a-și cere banii: solicitare scrisă către angajator, sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă și, dacă plata nu este făcută, acțiune în instanță. Din ce moment salariul este considerat restant Primul lucru pe care angajatul trebuie să-l verifice este data la care salariul trebuia plătit. Citește și: EXCLUSIV Scandalul armei de asalt prin SAFE: Predoiu și Cotroceniul insistă pentru Sig Sauer, deși România are oferte clare de la Heckler & Koch și FN Herstal Aceasta trebuie să rezulte din documentele care reglementează raportul de muncă. De exemplu, dacă în contract este prevăzut că salariul se plătește pe data de 15 a lunii, iar banii nu sunt virați la termen, obligația angajatorului este deja scadentă. Nu este nevoie ca salariatul să aștepte o lună pentru a putea reclama faptul că nu și-a primit salariul. Codul muncii stabilește expres că întârzierea nejustificată sau neplata poate atrage inclusiv plata unor daune-interese pentru prejudiciul produs. Pragul de o lună are însă importanță pentru sancțiunea contravențională. Dacă angajatorul depășește cu mai mult de o lună termenul de plată, poate primi o amendă între 5.000 și 10.000 de lei pentru fiecare salariat căruia nu i-a plătit salariul. Excepția prevăzută de Codul muncii privește angajatorii aflați sub incidența legislației insolvenței. Primul pas: cereți plata în scris O discuție verbală cu șeful sau cu departamentul de contabilitate poate rezolva problema, dar este greu de dovedit ulterior. Citește și: Concedierea în timpul concediului medical: ce drepturi au salariații în 2026 și cum se pot apăra de abuzurile angajatorilor De aceea, dacă salariul întârzie, este utilă o solicitare scrisă transmisă angajatorului – prin e-mail, registratură sau alt mijloc care permite păstrarea dovezii comunicării. Dacă depuneți solicitarea fizic, la registratură, asigurați-vă că primiți o copie a documentului pe care este aplicată ștampila firmei, data, semnătura primitorului și numărul de înregistrare. Dacă angajatorul refuză primirea, trimiteți documentul prin poștă/curier cu confirmare de primire și conținut declarat. Salariatul poate indica luna pentru care nu a fost achitat salariul, suma datorată dacă o cunoaște și data la care plata trebuia efectuată. Această etapă nu este o condiție obligatorie pentru sesizarea ITM sau pentru introducerea unei acțiuni în instanță, dar poate deveni o dovadă importantă a demersurilor făcute de angajat. Ce dovezi trebuie păstrate Chiar dacă, într-un proces de muncă, sarcina probei revine în mare măsură angajatorului, salariatul nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe această regulă. Citește și: Ce acte trebuie să păstreze bugetarii înainte de aplicarea noii legi a salarizării: pot fi decisive dacă apar erori și contestații Codul muncii prevede că plata salariului este dovedită prin statele de plată semnate sau prin alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății. Este util să fie păstrate: - contractul individual de muncă și actele adiționale; - documentul din care rezultă data plății salariului; - fluturașii de salariu; - extrasele de cont pentru lunile în care banii nu au fost virați; - pontaje sau alte dovezi privind activitatea prestată; - e-mailuri și mesaje referitoare la salariile restante; - solicitările scrise adresate angajatorului și răspunsurile primite; - eventualele notificări în care firma recunoaște că are salarii neachitate. Un extras din REGES-Online poate fi de asemenea util pentru verificarea informațiilor privind contractul și salariul înregistrat, însă extrasul nu demonstrează, prin el însuși, că salariul a fost efectiv plătit. Sesizarea la ITM: ce poate face inspectorul de muncă Salariatul poate sesiza Inspectoratul Teritorial de Muncă. Inspecția Muncii pune la dispoziție inclusiv un formular electronic pentru petiții, iar sesizările pot fi transmise și prin e-mail, poștă, fax sau depuse la ghișeu. În urma sesizării, inspectorii pot verifica situația, pot solicita angajatorului documente și dovada achitării salariului și pot dispune măsuri pentru remedierea neregulilor constatate. În condițiile prevăzute de Codul muncii, pot fi aplicate și sancțiuni contravenționale. Există însă o diferență importantă între controlul ITM și recuperarea silită a banilor. ITM poate controla și sancționa angajatorul, dar atunci când există un conflict privind drepturile bănești și angajatorul refuză în continuare plata, instanța este cea care poate soluționa litigiul și stabili obligația de plată printr-o hotărâre judecătorească. ITM sau instanță? Nu sunt același lucru Cele două variante nu se exclud, dar nu sunt acelați lucru. Sesizarea ITM este utilă pentru declanșarea unui control și constatarea unor încălcări ale legislației muncii. Acțiunea în instanță este calea prin care salariatul poate cere efectiv obligarea angajatorului la plata salariilor restante și, după caz, a sumelor suplimentare generate de întârziere. Inspecția Muncii explică explicit că, dacă angajatorul nu achită salariile nici după intervenția inspectorilor, salariatul se poate adresa tribunalului. Conflictele de muncă se judecă în regim de urgență și sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Salariatul poate cere și despăgubiri pentru întârziere Recuperarea banilor nu se limitează obligatoriu la salariul nominal rămas neachitat. Articolul 166 din Codul muncii prevede că întârzierea nejustificată sau neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. În funcție de situația concretă și de ceea ce se solicită în proces, pot intra în discuție și accesoriile aferente unei obligații bănești neachitate la scadență, inclusiv dobânda legală penalizatoare. Codul civil și legislația privind dobânda legală reglementează despăgubirea pentru neplata la termen a unei sume de bani, iar Înalta Curte a analizat în mai multe hotărâri aplicarea acestor reguli în materia drepturilor salariale. Cu alte cuvinte, un salariat care ajunge în instanță ar trebui să formuleze cu atenție toate pretențiile, nu doar să ceară suma inițială restantă. Termenul de trei ani este esențial Salariatul nu poate amâna la nesfârșit recuperarea salariilor. Dreptul la acțiune pentru salariile restante și pentru daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariului se prescrie în trei ani de la data la care fiecare drept era datorat. Asta înseamnă că termenul nu începe, de regulă, abia când angajatul pleacă din firmă. Pentru un salariu care trebuia achitat, de exemplu, în august 2026, termenul se raportează la scadența acelui drept salarial. Este important mai ales pentru salariații cărora angajatorul le datorează bani de mai multe luni sau ani: fiecare salariu restant are propria scadență, iar apropierea termenului de trei ani nu trebuie ignorată. Plata parțială a salariului O altă situație frecventă este plata parțială. Angajatorul virează o parte din bani și îi cere salariatului să aștepte diferența. Codul muncii protejează angajatul și în această situație. Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea documentelor pentru suma primită nu înseamnă renunțarea la diferența de salariu la care persoana are dreptul. Prin urmare, diferența neachitată poate fi cerută ulterior. Plecarea din firmă nu șterge salariile restante Încetarea contractului individual de muncă nu îl eliberează pe fostul angajator de obligația de a achita drepturile salariale deja câștigate. Dacă raportul de muncă s-a încheiat și există bani restanți, recuperarea acestora se face prin instanță. ITM Maramureș precizează explicit că recuperarea drepturilor bănești ale foștilor salariați depășește competența inspectoratului atunci când contractul a încetat, litigiul urmând să fie soluționat de instanță. Ce ar trebui să facă, practic, salariatul Ordinea cea mai prudentă este simplă: verificarea datei de plată din contract, păstrarea tuturor documentelor, solicitarea salariului în scris, sesizarea ITM dacă problema nu este rezolvată și, atunci când angajatorul continuă să refuze plata, acțiunea la tribunal. Important este ca salariatul să nu lase lunile să treacă în ideea că „firma va plăti când va avea bani”. Lipsa banilor în conturile angajatorului nu transformă salariul într-o plată facultativă, iar termenul de trei ani pentru revendicarea drepturilor salariale continuă să curgă.

Fără plată suplimentară: în avion, persoana care însoțește un minor sub 14 ani trebuie să stea pe un loc alăturat
Economie

Fără plată suplimentară: în avion, persoana care însoțește un minor sub 14 ani trebuie să stea pe un loc alăturat

Pasagerii de pe zborurile comerciale vor avea drepturi suplimentare, a anunțat europarlamentarul PNL Dan Motreanu. PE a votat noile prevederi „Pasagerii care utilizează transportul aerian vor beneficia de drepturi suplimentare. Consiliul UE a dat undă verde noilor prevederi pe care le-am votat în Parlamentul European. Pasagerii vor primi compensații pentru anulări și nu vor mai plăti taxe suplimentare pentru anumite servicii. ℹ️ Călătorii au dreptul la compensații dacă un zbor sosește cu o întârziere mai mare de trei ore sau este anulat cu mai puțin de 14 zile înainte de plecare.  ℹ️ Despăgubirile pentru întârzieri sau anulări vor fi de 250 de euro pentru zboruri de până la 1.500 km, 400 de euro pentru zboruri cuprinse între 1.500 și 3.500 de euro pentru celalate zboruri. ℹ️ Pasagerii nu vor plăti taxe suplimentare dacă transportă la bord un articol personal, cum ar fi o geantă mică sau un rucsac. Prețurile afișate trebuie să includă bagajul de mână permis, astfel încât pasagerii să poată compara costurile. ℹ️ În caz de anulare, celor care aleg redirecționarea trebuie să li se ofere o rută alternativă în termen de trei ore. Redirecționarea trebuie efectuată pe cheltuiala companiei aeriene și în condiții de transport comparabile. ℹ️ Orice persoană care însoțește un copil cu vârsta sub 14 ani poate fi așezată pe un scaun alăturat, fără a plăti suplimentar. Aceleași reguli se aplică în cazul persoanelor care însoțesc pasageri cu handicap sau cu mobilitate redusă. ℹ️ În cursul negocierilor, PPE a sprijinit menținerea drepturilor actuale ale pasagerilor și completarea acestora cu drepturi noi.”, a arătat Motreanu într-o postare pe Facebook.

Mai multe drepturi pentru victimele infracțiunilor (acord între Parlamentul European și Consiliul UE)
Justiție

Mai multe drepturi pentru victimele infracțiunilor (acord între Parlamentul European și Consiliul UE)

Un acord între Parlamentul European și Consiliul UE prevede ca persoanele afectate de infracțiuni să primească mai mult sprijin, protecție și acces mai rapid la justiție, arată europarlamentarul PNL Dan Motreanu. Anual, un european din șapte este victimă a unei infracțiuni „Am votat în Parlamentul European pentru actualizarea normelor UE privind consolidarea drepturilor victimelor. Acordul dintre Parlamentul European și Consiliul UE pe acest subiect reprezintă un pas important pentru ca persoanele afectate de infracțiuni să primească mai mult sprijin, protecție și acces mai rapid la justiție.  ℹ️ Drepturile persoanelor afectate vor fi protejate prin asigurarea asistenței juridice pentru victimele cu posibilități financiare reduse. Statele membre pot stabili pragurile de venit pentru care se acordă asistența juridică. ℹ️ Actul normativ prevede urgentarea acordării despăgubirilor de către persoanele condamnate pentru infracțiuni.  ℹ️ Va fi creată o nouă linie telefonică de asistență la nivelul UE pentru victime la numărul de telefon european 116 006. ℹ️ Infracțiunile vor putea fi raportate atât în persoană, cât și online. ℹ️ Victimele vor beneficia de servicii de sprijin, pe baza unei evaluări individuale realizate de personal specializat. ℹ️ Statele membre vor trebui să asigurej disponibilitatea unor servicii adaptate copiilor, care să ofere sprijin și protecție adecvate vârstei acestora. ℹ️ Grupul PPE a obținut în cursul negocierilor adoptarea unei prevederi solide privind protejarea datelor personale ale victimelor în cadrul procedurilor judiciare. Acestea nu vor fi comunicate infractorilor. ℹ️ Potrivit estimărilor Comisiei Europene, în fiecare an 15% dintre europeni sunt victime ale unei infracțiuni.”, se arată în postarea de pe Facebook a lui Motreanu.

Documentar despre îndoctrinarea din școlile rusești, premiat cu Oscar, vizat de acuzațiile Rusiei: Încalcă drepturile copiilor
Internațional

Documentar despre îndoctrinarea din școlile rusești, premiat cu Oscar, vizat de acuzațiile Rusiei: Încalcă drepturile copiilor

Un documentar recent premiat cu Oscar, „Mr. Nobody Against Putin”, se află în centrul unei controverse după ce un organism oficial din Rusia a acuzat producția că ar fi folosit imagini cu minori fără acordul părinților. Filmul expune mecanismele de propagandă și îndoctrinare din școlile rusești. Acuzațiile Consiliului prezidențial pentru drepturile omului Consiliul prezidențial rus pentru drepturile omului, un organism cu rol consultativ, a anunțat că a transmis solicitări către organizatorii Premiilor Oscar și către directorul general al UNESCO. Citește și: EXCLUSIV Care este oferta „umbrelei nucleare” franceze pentru România: două avioane Rafale cu rachete nucleare Instituția cere verificarea respectării normelor etice și juridice în acordarea premiului pentru acest documentar. Potrivit reprezentanților Consiliului, filmul ar include imagini cu minori realizate fără consimțământul părinților sau al reprezentanților legali. Aceștia susțin că materialele video ar fi fost inițial filmate în scop educațional, iar utilizarea lor într-un documentar ar depăși limitele legale și morale. Mai mult, autoritățile ruse afirmă că părinții copiilor care apar în film au sesizat instituțiile competente pentru a-și apăra drepturile. Povestea din spatele filmului: un profesor devenit avertizor de integritate Documentarul are la bază înregistrările realizate de Pavel Talankine, profesor într-o școală din Karabaș, o localitate din Munții Ural. În calitate de responsabil cu filmarea evenimentelor școlare, acesta a surprins modul în care propaganda autorităților ruse s-a intensificat în rândul elevilor după declanșarea invaziei din Ucraina, la 24 februarie 2022. Opoziția sa față de război l-a determinat pe Talankine să părăsească Rusia în vara anului 2024. El a luat cu sine hard-disk-urile care conțineau imaginile filmate, acestea devenind ulterior fundamentul documentarului. Filmul, cu o durată de 90 de minute, este co-regizat de Talankine și regizorul american David Borenstein și a fost recompensat cu Oscarul pentru cel mai bun documentar. Reacția Kremlinului și tăcerea oficială În ciuda controversei generate, Kremlinul a evitat să comenteze în mod direct conținutul documentarului. Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin, Dmitri Peskov, a declarat că nu a vizionat filmul, evitând astfel o poziție oficială clară. De asemenea, agenția de presă rusă Ria Novosti nu a inclus documentarul în lista oficială a câștigătorilor Premiilor Oscar, publicată recent. Mesajul filmului: complicitatea tăcută și pierderea libertății La ceremonia de decernare a premiilor, regizorul David Borenstein a subliniat miza profundă a documentarului. Acesta a declarat că filmul explorează modul în care o societate își poate pierde libertatea prin gesturi aparent minore de complicitate. „Este vorba despre momentul în care nu reacționăm, când acceptăm abuzurile sau când controlul asupra mass-media devine normă”, a explicat regizorul, sugerând că tăcerea colectivă poate contribui la consolidarea unor regimuri autoritare.

Profesorilor li se amână încă un an plata sumelor câștigate în instanță, oricum întârziate deja
Eveniment

Profesorilor li se amână încă un an plata sumelor câștigate în instanță, oricum întârziate deja

Drepturile profesorilor câștigate în instanță, amânate. Guvernul României a decis, prin Ordonanța de Urgență nr. 52/2025, publicată în Monitorul Oficial pe 2 octombrie, să amâne cu un an plata sumelor câștigate în instanță de angajații din sectorul public. Drepturile profesorilor câștigate în instanță, amânate Printre cei afectați se află și cadrele didactice, care trebuiau să primească aceste drepturi odată cu salariile din septembrie. Citește și: Panica autorităților de la București, care au închis școlile de teama ciclonului, contrazisă de prognozele externe Potrivit liderului USLIP Iași, la nivelul județului restanțele se ridică la aproximativ 6 milioane de lei. Măsura vizează toate instituțiile și autoritățile publice, inclusiv cele din domeniul educației. Continuarea, în Ziarul de Iași

Cum să negociezi un contract de închiriere în România: drepturile și obligațiile chiriașilor
Eveniment

Cum să negociezi un contract de închiriere în România: drepturile și obligațiile chiriașilor

Ghid pentru chiriași, drepturi și obligații. În fiecare toamnă, piața chiriilor din România intră în cea mai aglomerată perioadă a anului. Studenții revin la cursuri, familiile caută locuințe mai spațioase, iar proprietarii se pregătesc de afaceri bănoase. În acest context, chiriașii trebuie să fie mai atenți ca oricând atunci când negociază un contract de închiriere. Cum va evolua piața chiriilor în România Contextul economic actual complică lucrurile pentru chiriași. Citește și: Șeful DNA explică cum scapă marii evazioniști: ANAF nu face sesizări, dosarele, mutate la tribunale Creșterea TVA-ului și a impozitelor, dar și inflația, pun presiune atât pe proprietari, cât și pe chiriași. Potrivit Eurostat, în iunie 2025 România a înregistrat cea mai mare creștere a chiriilor din Uniunea Europeană comparativ cu iunie 2024. Chiriile au crescut în țara noastră cu 5,8%, într-un ritm de peste două ori mai mare comparativ cu media Uniunii Europene de 2,3%. Singura țară membră a Uniunii care a mai raportat o creștere cu peste 5% a chiriilor a fost Estonia. Ghid pentru chiriași, drepturi și obligații În orașe universitare precum Iași, București sau Cluj-Napoca, competiția pentru apartamente este acerbă, iar proprietarii știu să profite de această presiune pentru a ridica prețurile. Nu e vorba doar despre preț, ci și despre clauzele contractuale, care pot face diferența între o experiență locativă decentă și una marcată de abuzuri. Drepturile chiriașilor în România În primul rând, trebuie să știm că drepturile chiriașilor sunt reglementate de Codul Civil și detaliate în numeroase ghiduri juridice practice. Potrivit legii, principalele drepturi ale unui chiriaș sunt: - Dreptul la o locuință în stare bună de folosință. Proprietarul este obligat să predea apartamentul într-o condiție corespunzătoare și să remedieze eventualele defecte ascunse. - Dreptul la liniște și intimitate Proprietarul nu are voie să intre în locuință fără acordul chiriașului, decât în situații de urgență. - Dreptul la reparații majore Problemele structurale, defecțiunile instalațiilor și alte aspecte care țin de întreținerea majoră cad în sarcina proprietarului. - Dreptul la reducerea chiriei Dacă locuința devine parțial neutilizabilă (de exemplu, probleme cu instalațiile sau lipsa încălzirii), chiria poate fi diminuată proporțional. Garanția, un aspect important Un alt aspect important este legat de garanție. Proprietarul nu are voie să oprească garanția pentru orice motiv. Banii depuși ca garanție trebuie restituiți integral la finalul contractului, dacă apartamentul este predat în condiții bune și nu există datorii la utilități. Obligațiile chiriașului Pe de altă parte, chiriașul are și el o serie de obligații clare, prevăzute de lege. În calitate de chiriaș, plata chiriei trebuie făcută la termenul stabilit în contract. Folosirea apartamentului trebuie făcută conform destinației. Chiriașul nu poate transforma un apartament de locuit într-un spațiu comercial fără acordul proprietarului. Întreținerea locuinței intră de asemenea în obligațiile chiriașului. Acesta trebuie să facă reparațiile minore, precum înlocuirea unui bec sau a unei garnituri. Respectarea regulamentului de conviețuire, de pildă, regulile asociației de proprietari sau liniștea blocului, intră de asemenea la capitolul obligații. În plus, chiriașul trebuie să anunțe imediat proprietarul despre eventualele defecțiuni majore. Dacă acestea nu sunt semnalate și problema se agravează, chiriașul poate fi tras la răspundere pentru daune. Ce trebuie să conțină un contract de închiriere Un contract de închiriere bine redactat îți oferă siguranță juridică. Documentul trebuie să conțină câteva elemente obligatorii, menționate atât în Codul Civil, cât și în ghidurile de specialitate. Pe scurt, un contract de închiriere trebuie să conțină - datele de identificare ale părților. - descrierea apartamentului (adresă, suprafață, număr camere). - durata contractului. - valoarea chiriei și modalitatea de plată. - garanția depusă și condițiile de returnare. - obligațiile părților privind reparațiile și întreținerea. - condițiile de reziliere și termenul de preaviz. Un detaliu mai puțin cunoscut este că proprietarul are obligația să înregistreze contractul la ANAF. În paralel, proprietarii trebuie să notifice și asociația de proprietari în maximum zece zile de la semnarea contractului. Cum să negociezi un contract de închiriere Negocierea nu înseamnă doar obținerea unui preț mai bun, ci și stabilirea unor clauze clare care să-ți protejeze interesele. Câteva aspecte cheie pe care un chiriaș le poate negocia sunt, de exemplu, durata contractului. Pentru stabilitate, e necesar să obțină o perioadă mai lungă, cu preaviz rezonabil pentru reziliere. Garanția e, de asemenea, negociabilă. Poate fi limitată la echivalentul unei luni de chirie și nu la două sau trei. Clauzele de renovare sau reparații trebuie discutate cu atenție. Dacă locuința are nevoie de îmbunătățiri, e necesar să se stabilească cine anume le face și în ce condiții. Accesul proprietarului trebuie clarificat de la bun început. Pentru aceasta poate fi inclusă o clauză care precizează că vizitele se fac doar cu notificare prealabilă. Un sfat bun pentru negociere: pot fi propuse concesii avantajoase pentru proprietar. De exemplu, un contract pe termen mai lung sau plata chiriei în avans pe câteva luni poate justifica o reducere a chiriei lunare. Sfaturi practice pentru chiriași Nu acceptați înțelegeri verbale. Doar contractul scris oferă protecție legală. Citiți cu atenție fiecare clauză. Orice ambiguitate poate fi interpretată în defavoarea voastră. Cereți chitanțe pentru fiecare plată. Ele sunt dovada dumneavoastră în caz de litigiu. Verificați cu atenție apartamentul înainte de semnare. Notați eventualele defecțiuni într-un proces verbal. Informați-vă înainte despre cheltuielile de întreținere. Liniște, nu doar un preț mai mic Negocierea unui contract de închiriere nu înseamnă doar obținerea celui mai mic preț, ci asigurarea unei relații echilibrate și corecte cu proprietarul. Un chiriaș informat știe ce drepturi are, ce obligații trebuie să respecte și ce clauze poate adăuga în contract pentru a se proteja.

Pacienții trimiși de la spitale de stat în clinici private pot acum reclama aceste situații
Eveniment

Pacienții trimiși de la spitale de stat în clinici private pot acum reclama aceste situații

Raportarea abuzurilor, formular online pentru pacienți. Începând cu 1 septembrie, Ministerul Sănătății va pune la dispoziția pacienților un formular online prin care pacienții vor putea raporta cazurile în care au fost redirecționați abuziv dintr-un spital public către un cabinet privat. Raportarea abuzurilor, formular online pentru pacienți Formularul va fi disponibil pe site-ul oficial al ministerului și va permite pacienților să transmită detalii precum spitalul implicat, medicul responsabil, cabinetul privat către care au fost trimiși și costurile percepute. Citește și: Au încărcat o rulotă cu de toate, și-au luat fetițele și au gonit spre moarte. Oficial, plecau în vacanță Potrivit ministrului, pacienții au reclamat frecvent situații în care li s-a spus că „nu mai sunt locuri”, „s-a terminat plafonul”, „CT/RMN este stricat” sau „laboratorul nu funcționează”. În aceste cazuri, bolnavii au fost direcționați spre cabinete private, unde au plătit pentru servicii care ar fi trebuit să fie gratuite în sistemul public. „Această practică este inacceptabilă și nedemnă. Spitalul public are obligația de a trata pacienții. Activitatea medicală în privat se desfășoară după programul din spitalul public, nu în locul acestuia și nu în detrimentul pacienților”, a subliniat Rogobete. Verificarea și sancționarea cazurilor raportate Toate sesizările trimise prin formular vor fi analizate de specialiștii Ministerului Sănătății și de reprezentanții Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Fiecare caz va fi verificat, iar abaterile vor fi sancționate. Drepturile pacienților și sprijinul pentru personalul medical corect Ministrul a subliniat că pacienții au dreptul să aleagă liber între tratamentul în sistemul public sau în cel privat, dar nu trebuie forțați să plătească pentru servicii medicale la privat sub pretexte false. „Pacienții merită tratament corect, demnitate și grijă – nu umilință și presiuni financiare. Sănătatea românilor nu se negociază. Medicii care acționează corect și pun binele pacientului pe primul loc au Ministerul Sănătății alături, până la capăt”, a transmis Alexandru Rogobete.

Fum roz la Vatican: militante catolice cer ca și femeile să poată sluji în biserici
Internațional

Fum roz la Vatican: militante catolice cer ca și femeile să poată sluji în biserici

Protest la Vatican pentru sacerdoțiul femeilor. Mai multe activiste catolice au organizat miercuri un protest inedit în apropierea Vaticanului, unde are loc conclavul ce va decide succesorul papei Francisc. Femeile au aprins fumigene roz și au cerut accesul femeilor la preoție. Protest la Vatican pentru sacerdoțiul femeilor Pe una dintre colinele cu vedere spre Capela Sixtină, locul unde se desfășoară conclavul, activistele au parodiat simbolul tradițional al fumului alb care anunță alegerea unui nou papă. Citește și: BREAKING Nicușor Dan prezintă un sondaj care arată că Simion ar câștiga alegerile prezidențiale Ele au transmis un mesaj ferm: femeile trebuie incluse în viața decizională a Bisericii. „Nu puteți ignora 50% din populația catolică și să discutați viitorul Bisericii fără ele”, a spus Miriam Duignan, reprezentantă a Institutului Wijngaards pentru studii catolice. În 2011, Duignan a fost arestată temporar după ce a încercat să intre în Vatican pentru a înmâna o petiție în sprijinul unui preot care susținea cauza femeilor preot. Critici la adresa lipsei de reformă în pontificatul papei Francisc Duignan a criticat faptul că nici papa Francisc nu a abordat serios subiectul hirotonirii femeilor. Ea a amintit că singurele femei care îi vor vedea pe cei 133 de cardinali în conclav sunt cele care servesc mâncarea și fac curățenie la reședința Sfânta Marta. Deși pontificatul actual a promovat femei în funcții laice, acestea rămân excluse de la accesul la sacerdoțiu, deci și de la pozițiile de conducere ecleziastică. Inegalitate, în ierarhia Bisericii Miriam Duignan a subliniat inegalitatea persistentă în ierarhia Bisericii: „Chiar și cel mai tânăr preot este superior unei femei cu multă experiență. Statutul femeilor rămâne inferior”. Gabrielle Fidelin, reprezentantă a asociației catolice și feministe Magdala, a declarat că inegalitatea de gen din Biserică este „un păcat”. Ea și celelalte activiste au reamintit că, în primele secole ale creștinismului, femeile aveau un rol egal în ierarhia bisericească, rol pierdut în urma reformelor din Evul Mediu. „Trimitem fum roz, cu speranță” Kate McElwee, de la asociația „Women's Ordination Conference”, a explicat simbolistica acțiunii: „În timp ce lumea așteaptă fumul alb sau negru, noi trimitem un fum roz, cu speranța că Biserica va primi femeile ca egale. Fumul poate semnala și un pericol.” Doar un cardinal a susținut dreptul femeilor la preoție Miriam Duignan a afirmat că doar unul dintre cei 133 de cardinali electori s-a exprimat în favoarea hirotonirii femeilor. Însă a făcut-o în privat. Numele său nu a fost divulgat, de teama excluderii din conclav. Biserica recunoaște lipsa de vizibilitate a femeilor Un document al Bisericii Catolice publicat în octombrie recunoaște lipsa de reprezentare a femeilor în structurile administrative ale Vaticanului. Totuși, problema hirotonirii rămâne ignorată, o sursă de dezamăgire profundă pentru activiste, care consideră actualul sistem patriarhal, în ciuda rolului esențial jucat de femei în viața parohiilor din întreaga lume.

O nouă modificare a Constituției în Ungaria: marșurile LGBTQ sunt interzise, sunt recunoscute doar două genuri
Internațional

O nouă modificare a Constituției în Ungaria: marșurile LGBTQ sunt interzise, sunt recunoscute doar două genuri

Parlamentul Ungariei limitează drepturile comunității LGBTQ. Parlamentul Ungariei a votat luni un amendament constituțional major care limitează drepturile comunității LGBT+, consfințește existența a doar două genuri și stabilește că protejarea copiilor prevalează asupra altor drepturi fundamentale. Măsura a fost adoptată cu 140 de voturi „pentru” și 21 „împotrivă”, potrivit ABC News. Parlamentul Ungariei limitează drepturile comunității LGBTQ Premierul conservator Viktor Orban a declarat că „oameni normali ca noi sunt în mod constant provocați, întrucât persoane cu comportamente sexuale netradiționale se exhibă în stradă”, referindu-se la marșurile LGBT+, interzise luna trecută printr-o lege specifică. Citește și: Ce salarii astronomice se vor plăti în 2025 la compania-căpușă care „investește” banii statului în stadioane, biserici sau terenuri de sport Amendamentul recent întărește această interdicție și integrează în Constituție limitări privind dreptul la întrunire, în numele protecției minorilor. Protejarea copilului, principiu constituțional dominant Noua formulare constituțională prevede că „dreptul copilului la dezvoltare fizică, morală și spirituală” și „la identitate în acord cu genul de la naștere” prevalează față de orice alt drept fundamental, cu excepția dreptului la viață. Această prevedere oferă o justificare constituțională pentru limitarea marșurilor LGBT+ și pentru cenzurarea conținuturilor educaționale legate de identitatea de gen și orientarea sexuală în școli. Drepturile persoanelor transgender, restricționate Constituția revizuită formalizează și interdicția schimbării genului sau a numelui în documentele oficiale, interdicție deja în vigoare din 2020. Amendamentul vine în completarea revizuirii constituționale din 2019, prin care căsătoria a fost definită ca fiind exclusiv între un bărbat și o femeie. Măsuri împotriva ONG-urilor și jurnaliștilor Amendamentul mai include și o clauză care permite suspendarea cetățeniei ungare timp de zece ani și expulzarea persoanelor cu dublă cetățenie acuzate de „ingerințe în afacerile interne ale țării”, sub acoperirea ONG-urilor sau a presei independente. Criticii susțin că această măsură ar putea viza activiști și jurnaliști incomozi, pe care Orban i-a numit recent „armata din umbră” a lui George Soros. O Ungarie tot mai „iliberală”: direcția spre autoritarism De la revenirea sa la putere în 2010, Viktor Orban a fost acuzat că a subminat mecanismele democratice și a accelerat transformarea Ungariei într-un regim „iliberal”, inspirat de modelul rus. Szabolcs Pek, reprezentant al think-tank-ului Iranytu Intezet, consideră că Orban este încurajat de victoria aliatului său Donald Trump, care a adoptat politici similare privind genul și diversitatea în Statele Unite. Proteste în Parlament și în fața clădirii legislativului Adoptarea amendamentului a fost însoțită de proteste. Parlamentari ai opoziției progresiste au afișat bannere în sală, în timp ce în fața Parlamentului manifestanți au scandat împotriva transformării Ungariei în „Rusia lui Putin”. Între stat de drept și blocarea fondurilor Legea de protejare a minorilor adoptată în 2021, consolidată acum prin amendamentul constituțional, a atras critici din partea Comisiei Europene, care cere abrogarea ei pentru a debloca fondurile europene înghețate din cauza îngrijorărilor privind respectarea statului de drept. Premierul Orban respinge acuzațiile, susținând că legea „nu este anti-gay”, ci are scopul de a proteja copiii de influențe considerate dăunătoare, inclusiv din partea ONG-urilor active în școli.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră