Arsene nu vrea să facă pușcărie fiindcă este „timid” și „sensibil”
Baronul PSD Ionel Arsene, zis „Șosetuță”, nu vrea să facă pușcărie în România fiindcă este „timid” și „sensibil”, arată datele obținute de DeFapt.ro din surse judiciare din Italia. Acum, avocații săi blochează extrădarea pe motiv că a ajuns să evite „petrecerile și dansul”. În plus, el ar fi amenințat cu sinuciderea, după modelul Adrian Năstase. Citește și: Motivul stupefiant pentru care o judecătoare a amânat 44 de dosare într-o singură zi: „Standardul transparenţei instituit de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” Ionel Arsene, președintele CJ Neamț, a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Brașov la 6 ani și 8 luni de închisoare cu executare pentru trafic de influență. Însă el nu a ajuns într-o închisoare din România fiindcă a fugit în Italia, iar autoritățile române încearcă acum să-l aducă înapoi în țară. Arsene a fost poreclit „Șosetuță” după ce ar fi fost filmat făcând sex cu o elevă de liceu, la un hotel din Piatra Neamț. El a susținut că filmarea ar fi un fals. Avocații săi descriu autorităților italiene sentimentele pe care le încearcă acum fostul ăreședinte al Consiliului Județean Neamț. Arsene nu vrea să facă pușcărie fiindcă este „timid” și „sensibil” „Nu are încredere în ceilalți și nutreşte resentimente față de ei pentru că a fost tratat nedrept. Sensibilitatea lui îl face să se simtă ușor rănit. De asemenea, Ionel povesteşte experiența de a fi fost atacat, influențat și amenințat de alții. (…) Este timid și se jenează ușor în situații interpersonale. Experimentează situații noi cu aprehensiune și evită contactul cu oamenii. Are o aversiune puternică față de activitățile de grup, cum ar fi petrecerile, dansul și divertismentul social, tocmai din cauza dificultăţilor considerabile de a intra în contact cu celelalte persoane”, susțin avocații săi. „Ionel experimentează o stare accentuată de disconfort subiectiv, care derivă în esență dintr-o lipsă de încredere în propriile capacităţi de a face față stresului emoțional la care este supus”, mai susțin ei. Într-un dialog cu psihologul, Arsene se plânge că nu mai are dispoziția necesară pentru a merge la sală și nu mai are chef să meargă la restaurant : „Înainte vroiam să trăiesc, mergeam la sală, eram activ ... spune că totul este nedrept, ceea ce i se întâmplă și că se simte și speriat ... de situația de a fi trimis înapoi în România și de a nu rămâne aici aproape de rudele lui în Italia .. .pentru că nu mai are pe nimeni în România şi toţi cei dragi sunt aici ... locuieşte în Italia de 5 ani şi acum viaţa lui este aici lângă familia pe care o are aici (...) Toată situația în ansamblul ei l-a speriat ... de exemplu, nu mai puteam să fac sport, nu mai aveam chef de viață ... nu mai mergeam la restaurant ... “. Fără sentimente de vinovăție Însă o examinare psihologică arată un Arsene fără remușcări. „Persoana supusă evaluării reușește în continuare să atribuie o valoare și un sens propriei existențe oricât de aspru a fost pusă la încercare. Nu se identifică sentimente semnificative de vinovăție sau scăderi profunde ale stimei de sine. Se dovedeşte a fi hotărât în intenția sa de a depăși acest moment existențial dificil și, deși simte frică dacă nu teroare pentru ceea ce a suferit în România (de care se teme că s-ar putea întâmpla din nou), declară că are încredere în sistemul judiciar italian (...) Limbajul este, per ansamblu, bine articulat și expresiv din punctul de vedere al conceptelor: nu se observă înârzieri ale timpilor de aşteptare a răspunsurilor, tonul vocii este uneori supus și uniform, dar nu reies ezitări în fluiditatea vorbirii și/sau întreruperi în timpul gândirii (…) Atent, orientat în coordonate temporal-spațiale convenționale, îngrijit ca igienă și îmbrăcăminte, disponibil pentru discuţii la care participă spontan și cu un nivel adecvat de cooperare”, se arată în document. Dosarul arată că: „Cu ocazia internării în Secția de primiri urgențe a Spitalului Universitar Policlinica Umberto I din Roma, în urma evaluării psihiatrice, diagnosticul de externare a fost de «Ingerare necorespunzătoare de medicamente în tulburare de dispoziție nespecificată altfel» și nu a fost detectată nicio afecțiune psihiatrică acută astfel încât internarea în Serviciul psihiatric de diagnostic şi tratament să fie considerată necesară”. Statisticile anuale penale ale Consiliului Europei arată că riscul de sinucidere în pușcăriile românești este „foarte scăzut”. Anul trecut, în penitenciarele din România s-au sinucis 6 persoane, faţă de anii precedenţi când media era la 10-12 persoane. Media europeană este de aproximativ 20 de persoane. Asta înseamnă că rata de suicid în penitenciare, în România, este de 3 ori mai mică decât cea de la nivel european.
