INTERVIU Siegfried Mureșan: România nu trebuie pusă să aleagă între dezvoltare și securitate. La frontiera cu Ucraina și la Marea Neagră, are nevoie atât de dezvoltare, cât și de apărare
Bugetul multianual 2028-2034 al Uniunii Europene este dezbătut pe toate fronturile la Bruxelles iar o versiune finală este departe de a fi stabilită.
Unul din cei mai importanți actori ai negocierilor pe viitorul buget multianual este Siegfried Mureșan, europarlamentar PNL și vicepreședinte al Grupului PPE (Popularii Europeni) din Parlamentul European, dar și coraportor pentru viitorul buget european.
DeFapt.ro i-a adresat lui Mureșan mai multe întrebări în legătură cu stadiul negocierilor, cu alocările propuse, cu criticile Parlamentului European și cu sumele pe care le-ar putea primi România.
În calitate de coraportor pentru viitorul cadru financiar multianual, ați atras atenția în repetate rânduri asupra propunerilor de compromis ale Consiliului, argumentând că acestea reduc finanțarea pentru noile priorități și lasă fermierii și regiunile subfinanțate. Având în vedere acest blocaj, care sunt liniile roșii absolute ale PPE în negocieri pentru a ne asigura că fondurile pentru coeziune și agricultură nu vor fi sacrificate în favoarea securității, apărării și competitivității?
Linia noastră roșie este clară: nu vom finanța noile priorități prin sacrificarea politicilor care au făcut Europa mai puternică, precum agricultura și coeziunea. Acestea sunt și principalele politici din care România primește fonduri europene, iar obiectivul meu este să asigurăm o finanțare adecvată pentru ele și în următorii ani.
Ca atare, poziția noastră este că agricultura și coeziunea trebuie să beneficieze de finanțări adecvate, distincte și protejate. Nu vom accepta ca fermierii să concureze cu regiunile pentru aceiași bani și nici ca agricultura și coeziunea să concureze cu apărarea și competitivitatea.
Pe de altă parte, susținem nevoia de a finanța noile priorități: apărarea și competitivitatea. Sunt foarte importante și pentru România. Europa are nevoie de toate aceste politici. De aceea, soluția este un buget european mai puternic și introducerea unor noi resurse proprii, nu împărțirea unui buget care este deja insuficient.
În cadrul dezbaterilor din plenul Parlamentului European din octombrie 2026, ați declarat ferm că „orice reducere a bugetului care ar slăbi Europa în anii următori nu va constitui o bază pentru aprobarea Parlamentului”. Dacă Consiliul și statele membre vor continua să insiste pe o politică de austeritate bugetară, cum intenționează Grupul PPE și majoritatea proeuropeană din Parlament să își folosească dreptul de veto pentru a impune un buget cu adevărat ambițios?
Acordul Parlamentului European nu este o formalitate. Pentru aprobarea bugetului sunt necesare cel puțin 361 de voturi. Toate partidele guvernamentale din cele 27 de state membre reprezentate în Consiliu numără puțin peste 270 de eurodeputați. Deci Consiliul European nu ar putea controla majoritatea din Parlament nici dacă ar vrea.
Noi, Grupul PPE, împreună cu liderii celorlalte grupuri politice proeuropene – S&D, Renew Europe și Verzii –, am transmis că reducerile aflate acum pe masă nu pot constitui baza acordului Parlamentului.
Consiliul European nu a reușit să ajungă la un acord, în timp ce Parlamentul are o poziție adoptată cu o majoritate puternică încă de acum șase luni.
Vrem să adoptăm bugetul la timp, pentru ca fermierii, regiunile, întreprinderile și cercetătorii din România și din întreaga Europă să poată beneficia de finanțare de la 1 ianuarie 2028. Dar nu vom accepta un buget slab, prezentat pe ultima sută de metri și negociat în grabă.
Dacă principalele cerințe ale Parlamentului nu sunt incluse, Consiliul nu va putea obține majoritatea necesară pentru aprobarea bugetului.
Ați subliniat public faptul că, pentru a finanța bunurile publice europene și noile priorități fără a crește povara directă asupra bugetelor naționale, Uniunea trebuie să găsească noi resurse proprii. Care sunt mecanismele concrete sau taxele la nivelul UE pe care PPE le susține cu prioritate în acest moment și cum plănuiți să depășiți reticența miniștrilor de finanțe de la nivel național?
Comisia Europeană a propus un pachet de noi resurse proprii estimat la 57,4 miliarde de euro anual. Noi, Parlamentul, am propus trei resurse suplimentare: o contribuție digitală din partea marilor companii, o resursă bazată pe criptoactive și o contribuție aplicată jocurilor de noroc și pariurilor online.
În funcție de forma lor finală, acestea ar putea genera între 18 și 32 de miliarde de euro anual. Numai contribuția digitală ar putea aduce până la 25 de miliarde de euro pe an.
Mesajul nostru pentru guverne este simplu: cu cât avem mai multe resurse proprii, cu atât presiunea asupra bugetelor naționale este mai mică.
Noile resurse proprii sunt puntea dintre dorința unor state de a-și limita contribuțiile naționale și nevoia Europei de a avea un buget capabil să finanțeze toate prioritățile.
Nu le putem explica oamenilor de ce reducem fondurile pentru fermieri, regiuni, securitate și cercetare, în timp ce marile corporații tehnologice globale, din afara Europei, beneficiază gratuit de acces la piața unică europeană.
Parlamentul European – dar și dumneavoastră personal – a insistat ca viitorul MFF (buget multianual) 2028–2034 să fie definit prin viteză, substanță și, mai ales, flexibilitate pentru a reacționa rapid la dezastre naturale sau crize geopolitice. Din perspectiva Grupului PPE, cum ar trebui să arate o structură bugetară ideală care să permită o reacție rapidă în caz de criză, fără a fi nevoie de revizuiri birocratice constante care să blocheze fondurile alocate proiectelor pe termen lung?
Avem nevoie de predictibilitate pentru investițiile pe termen lung și de flexibilitate pentru situațiile de criză.
Fondurile destinate agriculturii, coeziunii, cercetării și infrastructurii trebuie protejate. Un fermier, un primar sau o întreprindere din România nu poate planifica o investiție dacă banii sunt mutați permanent de la un program la altul.
În același timp, bugetul trebuie să conțină rezerve reale și instrumente speciale care să poată fi mobilizate rapid în cazul incendiilor, inundațiilor, crizelor energetice sau amenințărilor de securitate.
Pentru România, acest lucru este deosebit de important. Suntem expuși atât dezastrelor naturale, cât și riscurilor de securitate generate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de situația de la Marea Neagră.
Ca atare, flexibilitatea trebuie să însemne bani suplimentari disponibili rapid în situații de criză, dar nu prin realocarea fondurilor deja promise fermierilor, regiunilor sau cercetătorilor.
Apărarea, protecția frontierelor, competitivitatea și reconstrucția Ucrainei necesită toate finanțări substanțiale. Cum ar asigura PPE că aceste noi provocări nu se vor face în detrimentul politicii de coeziune și al fondurilor de convergență destinate regiunilor din Europa Centrală și de Est?
România demonstrează cel mai bine de ce alegerea dintre securitate și coeziune este una falsă.
Investițiile în autostrăzi, căi ferate, energie, porturi și dezvoltarea comunităților contribuie atât la economie, cât și la securitate. Infrastructura construită prin politica de coeziune poate fi folosită inclusiv pentru mobilitate militară și pentru reacția rapidă în situații de criză.
Regiunile aflate la frontiera cu Ucraina nu vor deveni mai sigure dacă le reducem investițiile și le lăsăm în urmă.
De aceea, apărarea, protecția frontierelor și sprijinul pentru Ucraina și Republica Moldova trebuie finanțate suplimentar, printr-un buget mai puternic și noi resurse proprii, nu prin reducerea fondurilor de coeziune de care România și celelalte state din regiune au nevoie.
România este atât un beneficiar important al fondurilor de coeziune și al celor din cadrul PAC, cât și un stat situat în prima linie a securității europene. Puteți să vă angajați că Grupul PPE nu va susține un acord privind CFM care să reducă, în termeni reali, alocările destinate României din fondurile de coeziune sau din fondurile agricole pentru a finanța noi priorități în domeniul apărării și al competitivității?
Voi continua să apăr, ca și până acum, în calitate de coraportor al Parlamentului European și vicepreședinte al Grupului PPE, o finanțare adecvată pentru România din politica agricolă și politica de coeziune.
Poziția de buget a Parlamentului – deci și a Grupului PPE – este cea mai favorabilă României dintre toate variantele aflate pe masă. În propunerea Comisiei, alocarea țării noastre este estimată la aproximativ 60 de miliarde de euro. Poziția Parlamentului ar putea crește această sumă la aproximativ 66 de miliarde de euro.
Țara noastră nu trebuie pusă să aleagă între dezvoltare și securitate. Fiind la frontiera cu Ucraina și la Marea Neagră, România are nevoie atât de fonduri pentru agricultură și coeziune, cât și de investiții suplimentare în apărare, protecția frontierelor și infrastructură strategică.
În același timp, România poate beneficia de mai multe fonduri, per total, și prin accesarea banilor pentru apărare, competitivitate, cercetare și Erasmus+. Aceste fonduri beneficiază de creșteri importante în buget atât în propunerea de buget a Comisiei, cât și în propunerea Parlamentului și s-ar adăuga anvelopei de 60–66 de miliarde de euro a României.
Domnule Mureșan, noua arhitectură bugetară propusă pentru MFF 2028–2034 prevede integrarea fondurilor destinate agriculturii și coeziunii într-un singur instrument gigantic numit Fondul pentru Parteneriat Național și Regional. Există temeri legitime că această comasare va reduce finanțarea reală și va lăsa agricultura expusă altor priorități. Cum se va asigura Grupul PPE că fondurile destinate fermierilor vor rămâne strict protejate și că nu vom asista la o descentralizare birocratică ce va lăsa fermele de familie fără sprijin direct?
Poziția noastră este foarte clară și a fost aprobată de Parlament încă din aprilie: viitorul buget trebuie să finanțeze adecvat Politica Agricolă Comună și să prevadă fonduri distincte și protejate pentru subvențiile agricole, pentru zonele rurale, pentru investițiile în modernizarea agriculturii, precum și pentru politica de coeziune.
Comasarea acestor politici într-un singur fond comun ar crea riscul ca fermierii, comunitățile rurale și regiunile să concureze între ele pentru aceleași fonduri europene.
Nu putem accepta acest lucru. Agricultura și coeziunea trebuie să aibă alocări distincte, clar identificate și protejate.
În același timp, autoritățile locale, regiunile și reprezentanții fermierilor trebuie implicați direct în stabilirea și implementarea investițiilor.
Simplificarea trebuie să însemne mai puțină birocrație pentru beneficiari, nu mai multă putere discreționară pentru guvernele naționale, în detrimentul beneficiarilor finali ai fondurilor europene.
Articol publicat în cadrul unei campanii a Grupului PPE în Parlamentul European
