VIDEO Jurnalistul care a dezvăluit agresiunile lui Toader Jr, Răzvan Moldoveanu, relatează, la podcastul „Cum e, de fapt?”, cum a reușit să identifice victimele
Cătălin Prisacariu și Mircea Marian au discutat, la podcastul „Cum e, de fapt?”, cu Răzvan Moldoveanu, unul dintre cei doi jurnaliști care au dezvăluit abominabilele violuri de care este acuzat Alexandru Toader, fiul lui Tudorel Toader, fost ministru al Justiției și fost membru al CCR.
Jurnalistul a arătat și ce presiuni au venit spre publicația sa, ReporterIs.ro, probabil dinspre Tudorel Toader, ca să împiedice publicarea anchetei de presă.
Investigația: A început cu un prenume și atât
„Răzvan Moldoveanu: A început ca orice investigație jurnalistică, a existat o sursă zero, să-i spunem, care ne-a dat atât, un prenume și un posibil an de studiu, de facultate, al fetei respective. Acesta a fost bobul mărunt de la care am plecat. Am avut un prenume, nici măcar unul rar, ca să spun așa, faptul că respectiva domnișoară era în anul trei sau patru la facultatea de drept.
De aici a fost o înșiruire de evenimente, mai multe puncte, să spunem, în care am crezut că ne vom bloca în acțiunea de a identifica în primă fază fata sau fetele, studenta sau studentele, și apoi într-adevăr a fost și o muncă de convingere pentru că principalul..., principala cauză pentru care astfel de cazuri n-au fost cunoscute mai demult a fost frica fetelor. Dacă ai citit cu atenție, inclusiv în referatul cu propunerea de arestare preventivă, se vorbește că aceste lucruri s-au întâmplat între 2022 și 2025. Ori noi am aflat în noiembrie 2025. Deci avem cel puțin un interval de trei ani în care aceste fapte, așa cum au reconstituit procurorii, s-au întâmplat. La noi, repet, a ajuns o un un fir de nisip de la care am plecat și am încercat pas cu pas, zile în șir să reconstituim sau pe cât posibil să reconstituim măcar parte din poveste”.
Momentul crucial: jurnaliștii de la ReporterIS o sună pe victimă și o conving să vorbească
„Răzvan Moldoveanu: Pasul doi a fost identificarea în universitate, în facultate, a unor posibile surse, ca acest prenume și un an de curs să se transforme între... măcar într-un nume și prenume, ceea ce s-a și întâmplat. Pasul doi: a existat o fotografie cu o tânără despre care am presupus că ar putea fi una dintre fete. Într-un colț se vedea un număr de înmatriculare al unei mașini și o bucată de clădire. Iarăși pe aceste date am construit o localitate, am aflat o localitate, încă nu știam că e persoana pe care noi o căutam. Am găsit o localitate undeva la câteva zeci de kilometri de Iași, o adresă care, aproape cum se întâmplă când ajungi la adresa respectivă, casa de la numărul ăla nu există acolo. Au durat alte câteva ore de pas la pas... nu știu jumătate, de un sfert de localitate.
Am găsit o soluție să mai micșorăm raza de căutare. Am găsit casa, am găsit o rudă de-a fetei, ne-a dat un număr de mobil, ne întorceam spre Iași și cred că a fost unul din din cele mai importante momente, eu cu colegul meu în mașină înapoi spre Iași, când am sunat-o.
Gândește-te la tema pe care voiam să abordăm. Ești o fată, o domnișoară, 20 și ceva de ani, te sună un necunoscut pe mobil care îți spune...Ai 10, 20, 30 de secunde la dispoziție să-ți spui tema și să capeți un pic de încredere, pentru că totul se putea termina foarte foarte scurt. Fata să închidă, să se sperie, să închidă telefonul și nu mai existat nicio investigație jurnalistică la ora asta”.
