vineri 05 decembrie
Login Abonează-te
DeFapt.ro

Categorie: Opinii

88 articole
Mircea Marian

Bolojan și Lasconi să promită că vor băga marii corupți la pușcărie

În 2004, în ultimele zile ale campaniei prezidențiale, Traian Băsescu a avut un miting în București la care a spus: „Dacă voi găsi vreun ministru corupt îl omor cu mâna mea!”. Colega mea, alături de care monitorizam campania lui Băsescu, s-a enervat și a reacționat: „Nu se poate să spui așa ceva, e mesaj peremist”. Avea perfectă dreptate: Băsescu vorbea pentru electoratul PRM, iar aceste mesaje l-au ajutat ca, în turul II, să ia voturile acestor alegători și să câștige. Citește și: „Călin Georgescu e singurul candidat dat de Dumnezeu brusc, pe neștiute”: cum îl ajută un duhovnic celebru pe candidatul care face apologie Rusiei și legionarilor Care-i comparația? Călin Georgescu a avut parte de un vot anti-sistem. Isteria din aceste zile din presă împotriva sa nu ajută la nimic: Georgescu o desființează spunând, simplu, că e plătită. Și are în mare măsură dreptate. Ce înseamnă acest vot anti-sistem? Lumea s-a săturat de bogăția sfidătoare a unor bugetari, s-a săturat să moară cu zile prin spitalele de stat, în timp ce noua nomenklatură fuge la tratament în străinătate, s-a săturat să fie batjocorită de funcționari corupți și obraznici. Pensiile speciale - de neoprit, în timp ce peste cinci milioane de pensionari normali primesc cât să nu moară de foame și de frig. Iar moartea luptei cu corupția l-a consolidat pe Georgescu. De câte ori Ciolacu spunea că justiția funcționează, confirma sentimentul că, de fapt, marea corupție este protejată. Nimeni nu poate crede că PSD este la putere și nu se mai fură. Mai sunt trei zile până la parlamentare și zece până la turul doi al prezidențialelor și vă spun: vechile rețete anti-Simion nu vor funcționa. „Georgescu, spion rus”, „Georgescu, legionar”, „Georgescu, omul sistemului” - pierdere de timp. În cel mai bun caz ar putea mobiliza tabăra anti-Georgescu, dar cât o fi de mare această sperată mobilizare? A fost o furie uriașă la aceste alegeri. Și aș spune că furia era pe deplin îndreptățită, deși nu acest farseur mistic, Călin Georgescu, era soluția. Dacă Lasconi și Bolojan vor să oprească acest val de ură anti-sistem, trebuie să ofere poporului furios câteva capete de moțoci. Și, nu, nu-i vorba de sacrificarea unor inocenți. Trebuie doar să aibă un ministru al Justiției curajos, nu uns cu toate alifiile, care să repună DNA-ul pe picioare și să înceapă curățenia în Justiție, cum a făcut Maia Sandu în Republica Moldova. Iar apoi, această Justiție, cât de cât curățată, să înceapă să-i bage la pușcărie pe marii corupți, nu milițieni care au primit pizza, sau medici din eșalonul 3-4 al sistemului public de sănătate. Care-i problema? Cu o justiție funcțională, cam cine ar intra la pușcărie? Primul care îmi vine în cap este Ciolacu/Nordis. Dar cu siguranță că lista este lungă și acolo ar fi mulți dintre colegii să de guvernare. Deci, gândiți-vă în acești termeni: o mare guvernare USR-PSD-PNL, girată de Lasconi și Bolojan, va putea trimite la pușcărie nomenklatura care o susține? Nu spun că nu se poate, dar va fi greu.

Mircea Marian
Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Șansele prezidențiale ale lui Călin Georgescu, uriașe

Peste alegerile prezidențiale și parlamentare de anul acesta zboară nu o lebădă neagră, ci un stol întreg. Lebede negre gălăgioase, furioase. Din start, campania electorală dublă era atipică în ultimii 35 de ani, cu cele două tururi ale prezidențialelor îmbrățișând scrutinul parlamentar (programat, ce ironie, de Ziua Națională, cum îi place găștii "suveraniste"). Gândite să creeze un avantaj pentru candidatul Ciolacu, despre care nimănui nu-i trecea prin cap că nu va ajunge în turul al doilea, alegerile prezidențiale s-au transformat într-un coșmar pentru sforarii politici de la PSD și PNL. În primul rând, a dat o lovitură atât de puternică PSD-ului încât l-a năucit: pentru prima oară după 1989, social-democrații nu au candidat în turul al doilea. Primul efect este că, la parlamentare, scorul partidului va fi afectat major. Al doilea efect este că, în premieră, votanții PSD nu vor avea candidatul lor în turul al doilea. Al treilea efect este că la sediul din Kiseleff este acum haos: taberele interne se luptă pentru putere și strategia monolitului politic s-a spart în bolovani și pietricele care zboară care încotro. Din cele trei motive de mai sus, PSD nu va comunica, cel mai probabil, nici un fel de susținere pentru Elena Lasconi până luni, 2 decembrie, când se vor ști scorurile parlamentare. Argumentul este simplu: votanții PSD au, tradițional, concepții foarte apropiate de cele exprimate de Călin Georgescu. Mai mult, pentru pesediști ar fi sinucigaș să anunțe acum sprijin pentru o politiciană care a spus răspicat despre PSD că reprezintă "mafia". După alegerile parlamentare, când va ști pe câte mandate mizează, PSD va negocia nu doar cu Lasconi, ci și cu celalalte partide, o variantă de majoritate și o propunere de premier. Tot atunci, însă, și extremiștii de la AUR, SOS, PNCR și alții vor ști care le e forța de negociere, câte locuri au în Parlament. La fel cum vor ști și USR și PNL, dar și Forța Dreptei și celelalte partide mai mici. Un scor foarte mare al "suveraniștilor" este foarte probabil să ducă la o alianță de conjunctură între PSD, PNL, USR și restul de partide mici pentru o majoritate parlamentară și de imagine care să aibă două ținte. Prima: susținerea Elenei Lasconi pentru câștigarea turului doi și, deci, a președinției României. A doua: în caz că prima țintă nu este atinsă, forțarea președintelui Călin Georgescu să nominalizeze un premier al noii alianțe și nu unul provenit din AUR, SOS etc. Pe de altă parte, un scor mic al "suveraniștilor", dar mare al PSD (deși acum pare că nu va fi cazul), ar putea să-i facă pe social-democrați mai puțin receptivi la ideea unei alianțe largi. Mai ales că, dacă PSD reușește, împreună cu partide mai mici pe post de balama, să aibă majoritate parlamentară, o va folosi ca armă împotriva oricui iese președinte, Lasconi sau Georgescu. Cu alte cuvinte, PSD s-ar putea profila ca partidul care se opune din Parlament "abuzurilor" prezidențiale (vezi lupta permanentă cu Băsescu, suspendarea etc.). Dar chiar și dacă, după parlamentare, s-ar crea o coaliție politică mai largă care să o susțină pe Elena Lasconi, mai rămâne o variabilă incontrolabilă: "poporul" pesedist. Cum spuneam mai sus, este prima oară în 35 de ani când votanții social-democraților nu vor avea candidatul lor în turul al doilea. Ce vor face acești alegători? Vor sta acasă? Presupunând, la limită, că da, Lasconi poate pierde la scor: peste 2,1 milioane de voturi luate de Georgescu în primul tur plus aproape 1,3 milioane luate de Simion (care a anunțat că AUR îl susține pe Georgescu) bat de departe cele aproape 1,8 milioane de voturi ale lui Lasconi plus cele peste 800.000 ale lui Ciucă (3,4 milioane de voturi versus 2,6 milioane de voturi). E adevărat că nu există nici o certitudine că aceleași voturi de la turul întâi vor ajunge în urne și la turul al doilea, dar nici nu există un argument solid pentru care nu ar fi așa. Dar dacă alegătorii PSD vor ieși la vot, cât de probabil este să o aleagă pe Lasconi? Chiar și dacă partidul le-ar cere asta (deși cred că e puțin probabil), nu pare fezabil că mai mult de 10-20% din ei ar vota-o pe șefa USR. Teoretic, însă, rămân aproape nouă milioane de alegători despre care nu știm nimic. Este vorba de cei care nu au votat în primul tur, când s-au prezentat cam 9,6 milioane de cetățeni din peste 18 milioane. Vor ieși cei nouă milioane acum pentru a salva democrația? Este încă o variabilă în joc care face orice predicție imposibilă în acest moment. Dar, la cum arată acum ostilitățile, e momentul să ne panicăm. Apoi să ne calmăm și să ne întrebăm, fiecare cu propria conștiință, ce putem face să evităm aruncarea României în cel mai negru cataclism de după 1989.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Șansa României - pașii necesari USR, PNL

Luni dimineață, Marcel Ciolacu a fost trimis cu jet-ul de către popor pe locul trei în primul tur al prezidențialelor, loc care-i asigură un binemeritat concediu departe de politică. Peste două săptămâni, va avea loc finala între Elena Lasconi și Călin Georgescu. Dar, peste numai șase zile, vor avea loc alegerile parlamentare. Rezultatele primului tur al prezidențialelor ne arată că extremiștii rusofili (Georgescu, Simion - AUR, Terheș) au, împreună, aproape patru milioane de voturi, adică aproape 40% din electoratul activ. Cu un Parlament în care, după redistribuire, populiștii suveraniști, naționaliști, rusofili ar avea aproape jumătate din locuri, democrația va deveni o parodie. Una de coșmar. Și nu este exclus ca PSD să încerce să-și lingă rănile celui mai dezastruos rezultat la prezidențiale încercând o alianță cu cel puțin o parte din extremiști pentru a forța numirea unui premier social-democrat. Pe scurt, chiar dacă Lasconi va câștiga turul al doilea și va deveni președintele României, miza e mai mare de atât. Miza este asigurarea unei majorități fără lacheii Moscovei. În acest moment, jocul este pe muchie de cuțit. În campanie, Lasconi i-a făcut penelistului Bolojan oferta să-i fie premier după ce șefa USR ajunge la Cotroceni. Sigur, la momentul propunerii făcute de Lasconi, nimeni nu prevedea că peste 2,1 milioane de voturi în turul întâi vor ajunge la Călin Georgescu și Marcel Ciolacu va gâfâi ca să prindă locul trei. Era, în cel mai bun caz atunci, un mic truc de campanie. Azi, însă, propunerea are greutate. Azi, Lasconi și USR trebuie să înțeleagă că, duminică, pe 1 decembrie 2024, este nevoie de un vot care să asigure constituirea unei majorități oneste. Azi, USR are nevoie de PNL. Nu de actualul PNL. Azi, nu mâine, PNL trebuie să facă o schimbare radicală: toată echipa actuală de conducere trebuie să plece, o nouă conducere, curată, trebuie instalată. Azi. Iar această nouă echipă (da, condusă de Bolojan, ce altă variantă ar fi?), trebuie să sprijine fără rest și fără nici o nuanță candidatura Elenei Lasconi. USR și PNL au mai puțin de o săptămână să le spună românilor că asta e șansa noastră, a tuturor, să schimbăm ceva fundamental. Să avem măcar un mandat fără cleptocrația PSD la putere. Să reformăm educația (ați văzut ce spun tinerii care l-au votat pe Călin Georgescu?). Serviciile (ați văzut pe undeva ce au făcut SRI și SIE împotriva crivățului de la est pe care l-a călărit Călin Georgescu?). Și toate celelalte. E complicat. La cum arătau predicțiile înainte de primul tur, PNL și USR probabil nu aveau, împreună, mai mult de 25% din voturile pentru Parlament. Azi, însă, dacă se fac pașii corecți și necesari, șansele pot crește spectaculos. Împreună cu Forța Dreptei, PMP, UDMR se poate constitui o majoritate parlamentară. Fragilă, moșită greu, dar nu imposibil de realizat.

Mircea Marian
Mircea Marian

Cine va intra în turul II

„Cine va intra în turul II?” este întrebarea cu care am fost bombardat în aceste zile. Răspunsul este: nu știu. Și, deși par lozinci, chiar vor conta a) mobilizarea fiecărui partid și b) efortul de a contabiliza fiecare vot. Citește și: Cotele la pariuri politice: vezi cine crede în șansele lui Ciucă și Lasconi, și cine în Simion Nu am avut niciodată o bătălie așa de strânsă pentru turul II. Rezultatele se vor ști luni dimineața, deci peste aproximativ 84 de ore și încerc să prezint, punctual, evenimentele care vor influența scorul alegerilor: Vineri, 22 noiembrie: În funcție de impactul scandalului Nordis asupra lui Ciolacu, PSD va ști în ce măsură va putea să-i dea voturi lui George Simion. Cel mai probabil, adevăratul impact se va simți abia în turul II. Vom vedea dacă rețelele sociale limitează mesajele candidatului independent Călin Georgescu și electoratul „suveranist” se mută spre George Simion Un scandal de ultim moment? Totuși, sociologii știu că o „dezvăluire” care are cu 48 de ore înainte de alegeri are impact foarte limitat. Duminică, 24 noiembrie: PSD controlează toate cele trei institute care fac exit poll-uri - CURS (Buble), CIRA și Avangarde (ambele - Pieleanu) - și va ști în timp real cum evoluează votul. Aceasta îi va permite să știe unde trebuie să mobilizeze electoratul și unde își poate permite să-i dea voturi lui Simion. PSD are cel mai bine organizat aparat de partid, va ști cum evoluează votul și privind la prezență, pe secție de votare. Este foarte posibil ca exit poll-urile care vor fi prezentate la ora 21.00 să fie aranjate, în marja de eroare, pentru a pregăti posibile fraude de peste noapte. Va conta capacitatea PNL, USR și AUR de a-și mobiliza alegătorii. O au? În 2009 și 2014, votul din Diaspora a generat emoție. Puțin probabil să se întâmple așa ceva acum. Duminică, 24 noiembrie/luni 25 noiembrie: Începe numărătoarea voturilor, iar în mediul rural primarii controlează secțiile de votare. PSD are 1.677 de primari, PNL - 1.132, USR - 28, iar AUR - 30. USR va avea serioase probleme în mediul rural. Diaspora: o uriașă necunoscută, după surpriza de la europarlamentare, când a votat AUR și Șoșoacă. Dacă aș fi obligat să pariez, aș spune că în turul doi vor intra Ciolacu (evident) și candidatul cu partid mai bine organizat/mobilizat și mai mulți primari. Deci, aș paria un leu pe Ciucă - repet, dacă aș fi obligat să joc. Dar nu mai mult. PS: Cu cine voi vota eu? Habar nu am. Habar nu am, dar știu că orice aș face voi regreta.

Mircea Marian
Mircea Marian

Ciolacu va fi președinte fiindcă a mituit

Marcel Ciolacu a mituit, în 15 luni de când conduce Guvernul, circa șase milioane de alegători. Sunt aproape patru milioane de pensionari care au primit o majorare consistentă a pensiei în 2024, mai avem 1,3 milioane de bugetari a căror salarii cresc și nu se mai opresc de doi ani încoace, iar la aceștia adăugăm clientela din sectorul privat, inclusiv presa bine îndopată. Citește și: ANALIZĂ Guvernul a crescut cu 30% cheltuielile cu salariile din Justiție, care vor ajunge la astronomica sumă de șase miliarde de lei Dacă luăm în considerare și familiile celor omeniți de PSD din bani publici, probabil că vorbim de circa 8-10 milioane de alegători care au beneficiat de pe urma pomenilor electorale fără precedent. La unii a dat mai mult, la alții, mai puțin, dar este evident că lumea e mulțumită. Poporul român nu este fericit cu Ciolacu, îi știe păcatele, dar este cu burta plină și nu vrea să schimbe acest sentiment. De exemplu, bugetarii. Datele ministerului de Finanțe arată o creștere de 24-26% a cheltuielilor salariale. Deci, degeaba vorbim de inflația uriașă, de 4-5-6%, bugetarii nu o percep ca pe o scădere a nivelului de trai de vreme ce salariile lor au crescut de trei sau patru ori mai mult decât inflația. La fel, în cazul pensionarilor. Pensiile lor au crescut mult peste inflație, prețurile la câteva alimente de bază sunt controlate și - cu costuri uriașe - s-au plafonat și cheltuielile cu energia. Mă vor certa oamenii de stânga fiindcă definesc această majorare drept o mită. Da, consider că este mită fiindcă: majorarea a fost planificată în prag de alegeri și duce la o majorare substanțială a deficitului. Justiția a primit sume astronomice: magistrații au câștigat în instanțe majorări salariale, iar Finanțele, în loc să le eșaloneze pe termen lung, plătesc masiv în 2024. Ar fi vorba de cel puțin 1,2 miliarde de euro distribuiți la circa 7.000 de judecători și procurori - bani care vor fi în plus, în 2024, față de planificarea inițială pentru acest an. În sfârșit, și presa și politicienii și-au primit tainul. Cum este subvenționată presa cu bani de la partide sau de la primării deja se știe. Însă putem lua ca studiu de caz mituirea lui George Simion. Acesta știe că Becali e omul lui Hrebenciuc și joacă pentru PSD. Dar atâta vreme cât „dă” bani - elicopterul cu care Simion bate țara, de cine o fi plătit? - nu-i pasă. Liderul AUR știe că nu câștigă președinția, așa că cel puțin face bani... Desigur, suntem câteva casandre care ne văităm că deficitul, datoria publică, inflația...Sincer: nimănui nu-i pasă. Da, lumea pare empatică, ne înțelege văicărelile, nu ne contrazice. Și atât. Vor vota Ciolacu fiindcă le-a dat. Ceilalți n-au dat și nu se știe ce ar face, poate vor tăia... Așa am ajuns să avem cea mai scumpă campanie electorală din istoria României. Integral plătită din bani publici. Va veni ziua decontului? Da. Dar azi e petrecere și nimănui nu-i pasă de ceea ce va urma. PS: În SUA, inflația a contribuit masiv la erodarea intenției de vot pentru Partidul Democrat, aflat la putere. Dar acolo nimeni nu și-ar fi permis să crească salariile bugetarilor la o rată de patru ori peste inflație, iar pensiile sunt administrate privat, nu controlate de Guvern.

Mircea Marian
Mircea Marian

Ce înseamnă victoria lui Trump pentru România

Să fie clar de la început: sunt 100% de acord cu Donald Trump când spune că statele europene trebuie să-și majoreze alocarea pentru Apărare dacă vor să beneficieze de protecția SUA. Nu poți cere americanilor să plătească taxe și impozite ca să protejeze Germania (sau alte state europene), în timp ce guvernul de la Berlin continuă să aloce între 1,4% și 1,6% din PIB pentru Apărare (față de 2%, cât prevede tratatul NATO). Și, ce face guvernul de la Berlin cu aceste economii? Ajută industria germană să exporte în SUA. Citește și: FOTO Sorina Docuz-Stan, buzoianca foarte apropiată de Marcel Ciolacu, la Paris cu prietena care are contracte cu PSD. Un bărbat înalt, clăpăug și grizonant se ferește de poză România este într-o situație asemănătoare. În ultimii ani, aliații noștri, în frunte cu SUA, au investit enorm în bazele de aici, pentru protecția noastră. În paralel, alocarea guvernului de la București pentru Apărare s-a redus de la 2,01% în 2020 la 1,6% în 2023. Mai rău, banii s-au dus în cea mai mare măsură pentru „personal”, nu pentru înzestrare. În schimb, țările baltice și Polonia au crescut masiv cheltuielile cu Apărarea după invazia Rusiei. Polonia a atins, în 2023, astronomicul procent de 3,92% din PIB. Estonia - 2,89%. Și, ca să fie mai clar: din 2014 în 2023, alocarea SUA pentru Apărare nu a scăzut sub 3,24% din PIB. Dublu față de Germania. Ce spunea Trump acum câteva luni: „Voi insista ca fiecare națiune NATO să cheltuiască cel puțin trei procente. Trebuie să mergeți până la 3% (...) Două procente este furtul secolului, mai ales când noi plătim pentru asta. Știi, noi plătim pentru ei. Pur și simplu nu este nici măcar credibil. Noi eram cei care făceam diferența și plăteam pentru a compensa lipsurile și a ajuta la descurajarea amenințărilor”. Nu avea dreptate? Avea! Guvernul Ciolacu nu și-a respectat angajamentele luate în cadrul NATO, nu a respectat deciziile CSAT și nu a respectat leega bugetului. Ce a făcut cu banii? Pomeni. Șpăgi electorale și corupție. A făcut economie de la Apărare, dar deficitul tot a explodat. Mi se pare perfect logic și moral acceptabil, ca Statele Unite să refuze să mai plătească pentru a proteja țări care nu-și respectă angajamentele din cadrul NATO. Armata SUA este suprasolicitată și, dacă ar fi să prioritizăm, probabil cea mai mare problemă este cu China comunistă/Taiwan, nu cu Ucraina. Faptele mie mi se par clare. Va reuși Europa de Vest, plus România, să se adapteze noii situații de la Washington? Mă tem că nu. Balticii și Polonia au înțeles pe deplin ce primejdie reprezintă Rusia. Noi întrebăm americanii dacă posmegii-s muiați.

Mircea Marian
Mircea Marian

Ciolacu călărind ciclonul „Ashley”

Ciclonul Ashley a fost inventat pentru Marcel Ciolacu. Avea nevoie de o dramă care să-i relanseze campania bleagă. Propaganda cu majorarea pensiilor n-a ieșit cum ar fi vrut, iar vizita de acum două săptămâni la sinistrații din Galați a fost ridicolă: toată țara a văzut un premier în cămașă albă, impecabilă, neatins de vreun strop de noroi, în timp ce făcea grăbit niște poze cu bătrânele plângând. Așa că strategii PSD l-au inventat pe Ashley, „ciclonu care va mătura România”. Era un fake grosolan. Încă de acum cinci zile, mai mulți oficiali de rangul II-III de la Autoritatea Națională de Meteorologie au declarat presei că nu există așa ceva. „Numele Ashley este, de fapt, primul pe lista numelor care ar putea fi date pentru sisteme de joasă presiune foarte puternice, de comun acord între Serviciul meteorologic britanic, olandez şi irlandez. Deocamdată, colegii noştri nu au dat numele Ashley niciunui ciclon. E ca şi cum surse necunoscute din România au luat-o înaintea britanicilor, olandezilor şi irlandezilor şi au dat ei nume, când, de fapt, nu e cazul”, a declarat Roxana Bojariu, climatolog ANM, la o emisiune de la TVR 2. Citește și: Climatologul ANM Roxana Bojariu a avertizat încă de marți, 24 septembrie, că nu există ciclonul/furtuna Ashley: „Nu răspândiți mai departe” A fost ignorată nu doar de presa controlată de PSD, ci chiar de oficialii statului. Ministrul Mediului, Mircea Fechet, declama: „România va fi, practic, măturată de acest ciclon pe care îl numim Ashley”. Alții, precum premierul Ciolacu, Raed Arafat - șeful ISU, membri ai Guvernului sau președintele Administrației Naționale de Meteorologie, Elena Mateescu, au evitat termenul, dar, deși puteau opri dezinformarea, nu au făcut-o. Dimpotrivă, au făcut tot posibilul să amplifice isteria națională. De ce? Era nevoie de această isterie pentru ca, în week-end, să fie filmați în timp ce salvează țara. Premierul Ciolacu era deja pregătit să „iasă” la inundații, dar, ghinion, n-a avut nici cel mai mic motiv: ciclonu n-a mai venit. Așa că s-a dus într-o vizită tristă în Regie, la căminele de studenți. Problema sunt efectele pe termen lung ale acestei dezinformări de partid și de stat: Ca-n povestea cu Petrică și Lupul, mulți vor înceta să mai creadă în avertismentele autorităților. Oricum, nivelul de încredere al românilor în autorități este cât se poate de jos. Rusia va constata ce ușor poți lansa o campanie națională de dezinformare în România, folosind canalele din presa main-stream, nu obișnuiții suspecți de serviciu Să nu avem iluzii. Acest stat, aceste autorități, mint mai tot timpul, mai ales în campanie. Dar acum i-am prins, fiindcă nici rubrica Meteo nu a ținut cu ei.

Mircea Marian
Mircea Marian

Șomerul de lux Crin Antonescu dă sfaturi PNL

Domnul Crin Antonescu este, de mulți ani, șomer. Nu muncește, nu are salariu. Acesta este un fapt ușor de constatat citind declarațiile de avere ale consoartei sale, Adina Vălean. Domnul Crin Antonescu, liberal, fiind, nu cere nimic de la stat: nu are nici ajutor de șomaj, nici pensie, nici alte forme de asistență socială. Citește și: Penibila ministră a Muncii a șters un doctorat, un masterat și o facultate din CV, dar e plină de diplome de la Poliție și SRI Noroc cu soția sa, pe care PNL a plasat-o în funcția de comisar european (deși Siegfried Mureșan era incomparabil mai bine pregătit, mai muncitor și mai bine conectat la politica europeană) și câștigă circa 25.000 de euro pe lună, net. Domnul Crin Antonescu nu va avea probleme financiare nici în următorii cinci ani, fiindcă PNL a făcut-o pe soția sa europarlamentar. De ce scriu? Fiindcă mi se pare atât de imoral, atât de imoral, modul în care domnul Antonescu dă acum sfaturi arogante PNL-ului, dar abia după ce a fost sigur că soția sa (și el, implicit) rămân la Bruxelles. Dacă o spunea acum patru luni, nu comentam. Era opinia sa onestă, pe care o afirma știind că există riscul ca soția sa să fie scoasă de pe listele de candidați. Dar nu a avut acest curaj. Iar acum, mi se pare atât de ridicol ca domnia sa să certe PNL-ul, uitând ce carieră profesională și politică a avut domnia sa. Eu nu am uitat. A fost, alături de Dan Voiculescu, cel mai mare chiulangiu din Parlamentul României în legislatura 2008-2012: „Potrivit raportului IPP citat de Agerpres, din cele 127 de zile de vot (1.337 de voturi finale) din plenul Senatului, Crin Antonescu a participat la 18 voturi în nouă zile (1,3%), urmat de Dan Voiculescu (15 zile, 7,5%) şi Ioan Ghişe - PNL (23 de zile, 9,6%)”. Facultatea de Istorie, care dura în acele vremuri cinci ani, a făcut-o în șapte ani. Domnia sa vorbește de mediocritate? Nu a avut nici o performanță ca lider PNL, a fost tras de PSD, în 2012, fiind parte a uneia din cele mai odioase alianțe antireformiste - după opinia mea. USL a câștigat alegerile din 2012 blocând o reformă crucială în Sănătate, spargerea monopolului corupt și ineficient al CNAS. Iar omul își zice „liberal”! Dar cel mai urât în ceea ce face acum domnul Antonescu este că iar s-a apucat să facă cu ochiul către Dan Voiculescu. Cât a fost lider al PNL, Antena 3 l-a lăsat pe Crin Antonescu să bată câmpii cât dorea, cum dorea. În schimb, Antonescu l-a ținut în brațe pe Voiculescu, deși în acei ani apăreau la suprafață informații despre fostul turnător al Securității: contracte dubioase cu energia electrică, terenuri arendate pe mai nimic de la Academia Română, turnătorii confirmate de CNSAS și Înalta Curte de Casație și Justiție, și, la final, condamnarea în dosarul ICA. Ce cred că-l mână pe acest șomer de lux? Speră să se întoarcă. Să fie purtat pe brațe de membrii de Partid și apoi să refacă vechile găști de succes, cu turnătorul Felix, cu Ponta, cu Dragnea sau Daniel Constantin. Nu cred că se va întâmpla asta. Domnule Antonescu, nu-i nici o rușine să vă apucați de muncă și să aveți, măcar acum, un job onest. Nu știu dacă aveți toate examenele necesare ca să predați istorie, dar cert se fac angajări la Lidl și McDonalds.

Mircea Marian
Mircea Marian

De ce Rafila este direct vinovat

Desigur, nu există nici o scuză pentru situația de la spitalul Sf. Pantelimon. Dar s-a ajuns acolo din vina directă a ministrului Rafila. Și nu e vorba doar de Sf: Pantelimon: de la declanșarea acestei crize, am citit nenumărate opinii ale unor medici care justificau oprirea medicamentației pentru bolnavii fără șanse, pentru a face loc celor care puteau fi salvați. Putem bănui că au mai fost situații precum cea de la Pantelimon, dar cu mai puține victime și...nimeni nu a vorbit. Citește și: Eternul bugetar Rafila deține în conturile bancare, investiții și sub formă de împrumuturi peste șapte milioane de lei Medicii nu ar trebui să ia astfel de decizii. Există soluții, iar ministrul Rafila ar fi trebuit să știe asta. Eu știu fiindcă m-am confruntat direct cu această problemă. În primăvara acestui an, soacra mea a fost dusă cu salvarea la Elias, unde a fost diagnosticată cu un cancer într-o formă finală. Medicii de acolo, impecabili. Și, ca să fie clar, nu știau că e soacra mea. Însă noi, înțelegând că nu mai era nimic de făcut, am vrut să o mutăm la un spital de îngrijiri paliative. Și aici începe coșmarul. În ditamai Bucureștiul, există un singur spital de stat de îngrijiri paliative. Cum să internezi pe cineva acolo, este un mister: pe site nu aveau informații clare (la ora la care scriu, pagina de internări este virusată). Ne-am dus direct acolo, de bună credință (aveam resurse pentru o clinică privată, dar nu ne așteptam să intrăm într-un așa coșmar) și ne-au cerut niște documente. Cei de la Elias au spus că ei nu au cum să elibereze ce cer cei de acolo și ne-au dat…alte documente medicale care atestau situația soacrei mele. La spitalul de îngrijiri paliative ne-au refuzat actele trimise de Elias. Deci, noi fugeam din Berceni la Domenii și înapoi, cerșind acte medicale și înțelegere, când și așa eram la pământ cu nervii. Norocul a fost că, repet, cei de la Elias - și nu un medic de acolo, ci toți - au fost hiper-amabili și…s-a sfârșit relativ repede. În noiembrie 2023, Pro TV estima că sunt aproape 200.000 de persoane care aveau nevoie de îngrijiri paliative. Însă, potrivit ministrului Rafila, sunt doar 3.300 de paturi pentru îngrijiri paliative la nivel naţional, dintre care 3.000 sunt în contract cu casele de asigurări de sănătate, atât în sectorul public, cât şi în sectorul privat Ce ar fi trebuit să facă ministrul Rafila: să se asigure că există protocoale de transfer a bolnavilor spre spitale îngrijiri paliative - așa nu mai eram în situația ca medicii să „curețe” secția ATI ca să facă loc celor de la UPU cu șanse mai mari de a trăi și nici familia mea să plângă și să se roage de medicii de la Sf. Luca să o primească pe soacra mea. să asigure un program/proiect prin care să se știe clar, printr-o simplă căutare pe un computer, unde sunt disponibile paturi de îngrijiri paliative (la stat sau la privat) și să crească numărul acestora. Putea să propună facilități fiscale companiilor private/ONG-urilor care oferă astfel de îngrijiri să susțină familiile care vor să îngrijească acasă rudele aflate într-o fază finală (noi am fi dorit asta, dar cum să administrăm morfină?). Abia după drama de la Sf. Pantelimon, în iunie 2024, Rafila a vorbit despre „opt spitale pilot din ţară pot să asigure persoanelor în vârstă servicii de îngrijire la domiciliu”. Nu am reușit să identific aceste opt spitale. Dacă eu nu le pot identifica rapid, cum le pot găsi oamenii obișnuiți, când au nevoie de aceste servicii? Rafila și consilierul său care făcea apologia eutanasierii știu mult mai bine decât mine despre aceste probleme. Știu că nu trebuie să decidă medicul cine trăiește sau nu, și că, în lumea civilizată, există aceste spitale de îngrijiri paliative. Dar nu au făcut nimic.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Tsunami-ul David Popovici lovește politicienii români

David Popovici a revenit la București cu aur și bronz olimpice. Sunt sigur că mulți consultanți politici, ba chiar și unii dintre angajatorii lor, s-au uitat afișând un rictus nervos la conferința de presă a tânărului înotător. Citește și: Ce ne-a învățat pe toți David Popovici Dorindu-și, evident, ca sportivul să vorbească despre orice, dar nu despre bazinele părăginite de înot ale țării și lipsa de investiții în baze sportive (altele decât eternele stadioane de fotbal). Dar curând le-a fost clar că vorbele lui Popovici de după finalul cursei de 100 m liber nu au fost întâmplătoare. În câteva fraze, sportivul a rostit unele din cele mai tăioase replici pe care un politician în an electoral le poate auzi. Și nu de la oricine, ci de la un erou național. Pentru că, cu alura lui longilină și zâmbetul de adolescent, David Popovici a devenit cu adevărat un erou de care s-a auzit în orice colțișor al României. Și nu doar un erou de PR, nu un "protejat" de diverse clanuri de partid, nu o figură de mucava promovată de filiere subterane interesate să vândă ceva, orice (de la un produs comercial la o ideologie sau vreun partid). Provocarea pe care David Popovici le-a aruncat-o politicienilor ("dacă vor să își întrețină imaginea și să își respecte promisiunile, vor face ceva în legătura cu asta (investițiile în sport - n.r.)") este implacabilă. În primul rând, pentru că nici un consultant din lume nu poate inventa un contraargument pe fond la ce cere sportivul. Mai ales într-o țară în care nu poți invoca lipsa banilor, când sportul național practicat de politicieni este furtul din bani publici. Să nu ne facem iluzii: unii inconștienți vor încerca să-l atace la persoană pe Popovici după aceste declarații, dar chiar și politicienii cei mai frustrați de declarațiile sportivului știu că o astfel de abordare nu doar că nu are conținut, ba chiar i-ar îngropa într-o avalanșă de indignare publică. Zilele acestea, politicienii vor tăcea. Vor încerca să ascundă subiectul. Îl vor ignora. Ce nu știu ei este că David Popovici nu se va opri aici: tsunami-ul a pornit. P.S. Ce face David Popovici zilele acestea nu e o surpriză pentru cei care au citit interviul acordat de sportiv publicației spaniole El Pais acum un an. Un interviu pe care vi-l recomand, o bijuterie. Unde veți găsi și acest pasaj: "Dacă ar exista opțiuni mai bune, m-aș putea gândi să plec în altă țară", a declarat Popovici. "Dar vreau să păstrez chimia pe care o am cu antrenorul meu. Îmi plac oamenii din jurul meu și atmosfera. Îmi place acest oraș, Bucureștiul. Este ciudat și îmi place să mă plimb cu bicicleta prin el, dar este atât de mare încât mă tot pierd. Dai peste clădiri gigantice și frumoase, palate vechi, ruinate, clădiri clasice și latine, dar și unele din perioada comunistă din care nu ne-am revenit pe deplin. Există multă opulență și apoi vezi toți acești oameni fără adăpost care nu au unde să-și petreacă noaptea. Toți acei oameni bogați care încearcă să își etaleze averile ca și cum ar însemna ceva… Vezi mai multe supermașini în București decât în Milano! Sunt o mulțime de lucruri care trebuie reparate aici. În cele din urmă, mi-ar plăcea să fiu o voce care să ajungă la oamenii care au nevoie de ajutor. Cred cu adevărat că îmi pot folosi imaginea pentru a avea un impact pozitiv în țara mea."

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Ce ne-a învățat pe toți David Popovici

Imediat după finalul cursei, David își scoate ochelarii și privește undeva în dreapta sus, la tabela cu rezultatele finale. În acel moment, nu știe pe ce loc a ieșit. Sau nu-i vine să creadă că e primul, după ultimii 50 de metri eroici. Dar își vede numele pe prima poziție. Automat, capul i se duce pe spate, pleoapele îi cad, într-o descărcare de ușurare: a câș-ti-gat. Are aur olimpic. Apoi, își ia capul în mâini cum vedeți în cadrul de mai jos. David Popovici, la finalul cursei la care a luat aur olimpic la 200 m liber (sursa: Eurosport) Acum conștientizează ce a făcut. Ce a reușit. E copleșit. Pentru o clipă, doar. Apoi se recompune, zâmbește, redevine David cel încrezător. Să nu ne lăsăm păcăliți: acest tânăr e o mașină de voință, de putere psihică turată până la refuz. Da, a declarat după cursă că a concurat fără să se gândească la medalie. Dar știa că poate să o aibă. Și a avut-o. Cei mai mulți dintre noi nu vom ști niciodată cum e. Dar e suficient să ne arate cineva că am putea ști. Păstrându-ne, în același timp, zâmbetul, așa cum face și David după mii de ore de antrenamente epuizante.

Mircea Marian
Mircea Marian

Demisia rapidă a lui Drulă a fost cel mai elegant gest

În România, toată lumea câștigă alegerile. Nimeni nu-și asumă vreo înfrângere. Mai nimeni nu demisionează, la vârful partidelor. De aceea, eu cred că ar fi incorect să mă prefac că nu văd gestul elegant al lui Drulă. Putea să se agațe de funcție, să dea vina pe fraude și să îngroape USR-ul la un 5-6-7%. Dar n-a făcut-o. Totuși, nu pot să nu spun că, timp de trei ani, el și echipa sa - Barna, Ghinea și alții - și-au distrus propriul partid. În loc să intre într-o bătălie dură cu puterea, preocuparea lor principală a fost să lichideze disidențele din partid și să-și promoveze mediocritățile obediente. Programatic, au distrus organizațiile locale și au demoralizat/demotivat echipele care făceau performanță. Un exemplu pe care îl știu bine este la Baia Mare, orașul meu natal: Cristian Brian avea o șansă bună, dacă Vlad Durș, ex-prefect și ex-deputat USR nu se vindea PSD-ului (a fost numit city-manager de cel care este acum noul primar PSD, ales la 9 iunie), iar conducerea centrală nu proteja trădarea lui Duruș. Problema mea nu este USR-ul. Problema mea este că România are nevoie de o opoziție democratică - o definesc astfel prin opoziție cu AUR și Șoșoacă - puternică, care să fie o amenințare pentru putere. Ne place sau nu, în acest moment USR ocupă acest spațiu și e practic imposibil să găsești o alternativă realistă, adică o formațiune care să treacă de pragul de 5% pentru intrarea în Parlament. Cu Drulă et. co. USR nu era absolut nici un pericol pentru Putere, de aceea și-a și permis atât de mult derapaje: știa că nu va deconta electoral. Deci, ca simplu cetățean sper într-o restartare a USR. Nu știu care-i soluția cea mai bună pentru ei, dar cert este nevoie de acest restart. Fără o opoziție puternică, putem considera că alegerile din 2028 și 2029 sunt închise de pe acum: Puterea, oricare va fi ea, va câștiga la pas. Citește și: Statul începe să dea rateuri: polițiștii de la Permise nu și-au primit salariile pe luna iunie

Mircea Marian
Mircea Marian

Și eu l-aș fi huiduit pe Babasha

Noaptea trecută, pe la două dimineața, ascultam manele. De la vecini! Erau vreo zece case mai încolo, dar se auzea perfect. Au dat și cu petarde, iar motanul meu se ascunsese în debara. Nimeni n-a chemat poliția, fiindcă ne era frică: ne sparge mașina, ne calcă pisica sau ne fac ei „ceva”. Dacă eu puneam la boxe niște Bach și dansam o gigă sau o sarabandă în stradă, chemau imediat jandarmii și mă duceau direct la balamuc. Să fie clar: nu toți ascultăm manele! Ca să-și justifice agresivitatea, ne tot spun: „Las că știm noi, la toți vă plac manelele, dansați la nuntă”! Eu nu ascult manele. Nu de snob, dar nu îmi plac. Nici nu dansez pe manele. La nunțile la care am fost eu nu s-a ascultat așa ceva. Și, oricum, n-aș fi participat. Ca să fiu 100% deschis, vă spun că acum mulți ani mi-au plăcut 2-3 piese cântate de Damian Drăghici și Mahala Rai Banda. Ascult tot felul de muzică, de la Taylor Swift la operă baroc și Claudio Monteverdi. Ce mi s-a părut mie a fi interesant, atât cât să ascult de vreo câteva ori, nici nu știu dacă erau „manele” fiindcă erau complet diferite de muzica monotonă, cu mesaje stupide și agresive, pe care o aud din boxe date la maximum. Nu fac spectacol cu muzica pe care o prefer, fiindcă știu că fiecare are propriile evaluări. Niciodată n-am băgat pe gâtul nimănui piesele care îmi plac mie. Când conduc, nu țin geamul deschis și muzica dată la maximum - cum fac sistematic maneliștii care trec pe strada mea. Și nu i-aș fi judecat niciodată pe maneliști, dacă nu erau atât de agresivi. Dacă nu simțeau ei nevoia să umple tot cartierul cu muzica lor. Dacă nu ne spuneau că toți suntem ca ei, dar suntem niște prefăcuți și nu o recunoaștem. De frica ăstora am ajuns să anunțăm pe Facebook că am mers în vacanță într-un loc în care „nu sunt români”. Nu fiindcă nu ne iubim țara, ci fiindcă nu vrem să mai stăm pe o plajă pe care te calcă BMW-ul X6 al vreunui cocalar. Problema mea nu este, deci, muzica. Problema este stilul de viață al celor care ascultă manele. Al unei prea mari părți, ca să nu generalizez. Habar nu am cine este Babasha, n-am auzit de el până ieri seară. Dar l-aș fi huiduit! L-aș fi huiduit, fiindcă m-am săturat să mi se bage pe gât manele, să ni se spună că suntem un popor de maneliști și să fiu agresat cu niște imbecilități care amuză niște inși care nu pot citi prefața unei cărți. Desigur, sunt și oameni care ascultă manele în intimitatea lor, decent, și care au tot dreptul să se bucure de orice fel de muzică. Dar eu încă nu am ajuns să-i cunosc. Pe scurt, da, aș profita de orice moment ca să-mi exprim dezacordul față de manelizarea României. Pentru că, de exemplu, ceea ce vedeți acum la conducerea țării - niște primitivi cu studii făcute la o (universitate) privată din fundul curții - tot o formă de manelizare este. Citește și: Babasha, impresariat de o firmă care are zeci de contracte anual cu instituții publice pentru concerte. Primăria Sectorului 3 (Robert Negoiță), printre cele mai mari contracte Iar oamenii de la concertul Coldplay, nu, nu cred că l-au huiduit pe numitul Babasha. Au huiduit un fenomen, manelizarea țării, de la educație la politică. Au huiduit pentru că s-au săturat de agresivitatea, mitocănia și incultura care au invadat tot spațiul public. Aplauzele mele pentru cei care l-au huidit pe Babasha. Citește și: Ce salariu imens îi plătesc contribuabilii lui Toni Greblă, autorul haosului de la alegeri, dublu pensionar special și revoluționar de Gorj

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Toate semnele care arată că Firea e disperată

Veninul Gabrielei Firea nu mai vinde. Cea mai bună dovadă: în ciuda sumelor enorme investite în campania pe care o duce pentru funcția de primar general al Capitalei, mesajele ei nu iau voturi de la Nicușor Dan, după cum arată toate sondajele. Candidata PSD merge la interviuri aranjate, este lăsată să mintă cu seninătate, ba chiar cu răutate nedisimulată, fără nici o întrebare incomodă, fără a i se pune faptele în față. Totuși, intenția de vot pentru ea o fac fac prima doar sub linie. Așa că Gabriela Firea apelează la ceea ce crede ea că poate fi glonțul de argint al campaniei: o confruntare directă cu Nicușor Dan. O "dezbatere", cum spune Firea. E evident, însă, cum ar arăta "dezbaterea". Pe de o parte, un Nicușor Dan cum îl știm: mai degrabă discret, rezervat, cu zâmbetul lui de tocilar timid, vorbind măsurat și aplicat, poate prea moale după gustul unora, cu argumente tehnice și fără promisiuni nerealiste. De cealaltă parte, am avea un șuvoi deșănțat de minciuni și exagerări. Să le enumerăm. În primul rând, fosta primăriță își reia campania din 2016, uitând că a avut un mandat între timp în care nu a pus în aplicare ce a promis deja acum opt ani. În al doilea rând, Firea minte grosolan în legătură cu falimentul în care a băgat Bucureștiul: pe final de mandat admitea, ba chiar clama cu toată presa de față, că nu mai sunt bani la Primărie, acum susține că totul e o invenție a lui Nicușor Dan. În a treilea rând, pesedista face promisiuni faraonice: metrou până în Voluntari și aeroport nou în sudul Bucureștiului, deși Primăria Capitalei nu are competență pe aceste obiective de infrastructură. Mai mult, o nouă sală polivalentă ar fi gata ca mâine dacă ea ar fi primar. În al patrulea rând, atacurile televiziunii de casă, finanțate de orașul Voluntari cu largul sprijin al soțului Pandele, la adresa actualului primar sunt ridicole: Nicușor Dan, acuzat că l-a ajutat pe finul lui Sile Cămătaru și că, dacă va fi ales, își va pierde mandatul. Nu în ultimul rând, Firea știe că pierde: tocmai de aceea, nu a abandonat candidatura pentru Parlamentul European. Poftim, gata, asta a fost dezbaterea, votați în consecință.

Mircea Marian
Mircea Marian

Ar trebui să am o armă

Sunt un ins de 56 de ani care din clasa a VIII-a nu s-a mai bătut cu nimeni. Am făcut armata, știu să manevrez o armă, dar mai degrabă îmi era teamă de ele. Ideologic, mă consider un libertarian, deci susțin dreptul cetățenilor de a avea arme. Nu cred că statul trebuie să dețină monopolul armelor: face bine democrației ca guvernanții să știe că cetățenii disperați se pot opune abuzurilor. În sfârșit, am fost mereu un adept al celui de-al doilea amendament la Constituția SUA: „O Miliție bine orânduită, fiind necesară pentru siguranța unui Stat liber, dreptul poporului de a deține și purta arme nu va fi îngrădit”. Deci, de ce doreau americanii arme, la 1791? „Pentru siguranța unui stat liber”! Dar repet, personal, nu am fost convins că mi-aș dori să am o armă în casă. Până azi. Citește și: Decizie scandaloasă a justiției: fiii „vrăjitoarei” Sidonia, suspecți într-o crimă brutală, eliberați din arest! „Vrăjitoarea” a dat o petrecere cu sute de invitați Sigur, este o situație profund emoțională. Ieri am văzut cum un tată a doi copii a fost ucis de niște interlopi, fiindcă și-a apărat soția de asaltul acestora, iar Justiția i-a eliberat din arest după doar trei luni. Familia prezumtivilor ucigași a dat o petrecere sfidătoare, cu sute de invitați, la eliberarea celor trei. Tot ieri, un cetățean care dorea să apere o fată pe cale să fie bătută a fost ucis cu sadism de doi tineri. Cei doi s-au predat, știind că au șanse la un proces prelungit și o sentință blândă. Eventual, vor fugi peste graniță și acolo vor rămâne: nici azi nu a fost adus în țară principalul suspect în cazul crimei de la Sibiu, din toamna anului trecut. Și acum să ne uităm puțin pe statistici: în 2023, erau 811 omoruri cu autor necunoscut - datele din raportul Parchetului General. În 2014 erau doar 405! Vorbim de dublarea numărului de crime în care ucigașii nu au fost depistați? Un exemplu: atentatul cu bombă, din 2021, de la Arad. Nici un suspect, caz îngropat. Ultimele statistici privind infracționalitatea arătau că: România era, potrivit unor date din 2021, pe locul 3 în Europa la rata de deţinuţi închişi pentru omoruri, locul 6 pentru violuri, locul 7 pentru infracţiuni rutiere (date publicate de vedemjust.ro în 2021) În 2017, România era pe locul cinci în UE în ceea ce privește rata omorurilor. „Cu 285 de decese care au legătură cu un atac (lovituri cauzatoare de moarte și omoruri în toate formele de agravare), România depășește țări cu o populație dublă, așa cum ar fi Polonia și este, din punct de vedere numeric, apropiată de nivelul unor țări cu populație triplă (Italia – 302 omoruri pe an) sau chiar de patru ori mai mare (Germania – 367 de omoruri pe an)” - Europa Liberă România „Ca rată a incidenței, în România au fost în 2017 (ultimul an pentru care există statistici) 1,5 omucideri la suta de mii de locuitori, dublu față de media europeană, triplu față de Franța și Germania și de peste 11 ori mai multe decât în Marea Britanie” - tot Europa Liberă România. Pe de altă parte, România este pe locul 164 în lume în ceea ce privește rata armelor deținute de civili. Un studiu considerat a fi de încredere, „Small arms survey”, arată o rată de 2,63 arme de foc la suta de locuitori, apreciind că sunt circa 300.000 de arme neînregistrate. În Portugalia, de exemplu, sunt aproape de zece ori mai multe arme la suta de locuitori. Însă același site arată că, în 2021, România a înregistrat 282 de decese violente, o rată de 1,46 la suta de mii de locuitori. În Portugalia, această rată a fost de 0,91. Și Ungaria înregistrează o rată mult mai mare de arme deținute de civili, dar rata crimelor violente era, în 2021, de doar 0,89. Cipru este pe locul șase în lume în ceea ce privește rata armelor deținute de civili, dar rata crimelor este ușor sub România. Pe scurt, nu cred că armele ucid. Oamenii ucid. Și nu cred că România riscă să se transforme într-un Vest sălbatic sau să ajungă un spațiu al crimelor în masă - „mass shootings” - cum am văzut în alte state. Azi, văd un stat în disoluție care nu mă mai poate proteja. Interlopii au deja arme - citiți atent dosarul Țăndărei, unde suspecții dețineau pistoale-mitralieră Kalashnikov, declarate drept arme de colecție - oamenii cinstiți nu au. Sunt un ins de 56 de ani care nu este pregătit pentru o confruntare fizică cu interlopii. Și sunt tot mai convins că dacă aș fi băgat în spital sau m-ar ucide, aceștia ar avea șanse bune să scape, printr-un șir de complicități în rândul poliției și a magistraților, corupți sau, în cel mai bun caz, incompetenți. Lăsați-mă, deci, să-mi iau o armă și să mă apăr.

Mircea Marian
Mircea Marian

Șoșoacă și Simion se dezumflă

Alegerile locale arată perfect ce trupă de incompetenți care-s puși doar pe scandal sunt „patrioții” suveraniști care conduc AUR și SOS România. Au avut 3-4 ani să se pregătească de aceste alegeri, să selecteze candidați, să-și angajeze consultanți - vreo două milioane de lei pe lună încasează AUR de la buget. Nu au fost în stare. Peste tot, în provincie, găsim liste de candidați AUR sau SOS România care au fost respinse, fiindcă nici măcar nu au fost în stare să falsifice în mod credibil semnăturile necesare susținerii. La Suceava și Bistrița au fost anulate candidaturile AUR la șefia Consiliului Județean, iar în Vaslui Șoșoacă și-a pierdut candidații și la consiliul județean, și la președinția CJ. Unde au depus candidaturi, promovează niște obscuri, fără nici o tracțiune locală. În unele județe, precum Buzău, auriștii s-au certat între ei, iar mulți s-au retras înjurând. Haosul și lipsa de soluții se văd cel mai bine la București. SOS România vine aici cu o ofertă „trei în unu”: Șoșoacă se vrea primar, consilier local și europarlamentar - la fel ca doamna Firea, de altfel. Simion a lansat mai întâi candidatura necunoscutului Enache, a vrut apoi să se lipească de Piedone, dar a fost refuzat, s-a reorientat spre Gușă, dar a ieșit scandal în partid și a abandonat, și, la final, a rămas cu Enache. Îl va trage înapoi și faptul că, practic, și-a vândut lista de candidați la Parlamentul European către alde Terheș și Piperea, care au carisma unui gâscan jumulit 50%. De fapt, este clar că, din 2020 în 2023, Simion și Șoșoacă au fost ajutați de PSD să crească. În primul rând fiindcă au făcut formațiunea lui Ciolacu să pară moderată, pro-occidentală. În al doilea rând, fiindcă au ajutat la rostogolirea pericolului „extremist”, de care ne apără PSD-PNL. În al treilea rând fiindcă a marginalizat USR/Dreapta Unită. PSD i-a ajutat oferindu-le acces la televiziunile aservite și, probabil, manevrând sondaje de opinie. În noiembrie 2023, CURS - controlat de soțul unei deputate PSD - estima intenția de vot pentru AUR la 19%, iar pentru SOS România la 6%. În martie, căzuseră la 13%, respectiv 4%. Acum, televiziunile pesediste au scos din grilă emisiunile de divertisment cu Simion și Șoșoacă, iar aceștia vorbesc la pereți. Fără structuri locale, fără subiecte de scandal, fără mediatizare la Antena 3 și RTV, AUR și SOS Românai se sting. Cu un pic de noroc, până în decembrie coboară și unii, și alții, sub pragul electoral - dacă nu-i salvează iar PSD-ul. Citește și: La Vaslui, candidata lui Șoșoacă la șefia Consiliului Județean era o polițistă pensionară care scrie „salar”, în loc de „salariu”. Candidatura, respinsă

Mircea Marian
Mircea Marian

Mai este România o democrație

Nu, nu cred că România mai este o democrație de tip vestic. Ne putem compara cu Turcia și Rusia, poate cu Ungaria. În orice caz, Putin va fi invidios. Este „meritul” oligopolului aflat la putere, PSD-PNL, că va controla cam 90% din primari și președinții de consilii județene, iar restul vor fi ai aliatului lor, aflat temporar la galerie, UDMR? Da, dar nu pentru că are candidați atat de buni, ci fiindcă printr-un sistem de legi abuzive au sufocat democrația. Cum au procedat este foarte simplu de explicat: au impus bariere uriașe candidaților, cerându-le semnături de susținere în procent de 1% din numărul alegătorilor. Astfel de prevederi mai există doar în Rusia. Practic, independenții și partidele noi sunt blocați. doar partidele parlamentare - un oligopol, în termeni economici - primesc subvenții de la stat. Aceste subvenții au crescut de la an la an. Un partid nou sau un independent se bat cu formațiuni care încasează zeci de milioane de lei de la buget prag de 5% pentru intrarea în legislativ sau în consiliul local, de asemenea unul din cele mai ridicate din spațiul european alegerea primarilor într-un singur tur, fără barieră la prezență. Practic, un primar poate fi ales de doar 5-10% din electoratul unei localități sute de comune sunt în faliment, dar sunt menținute fiindcă primarul și angajații săi acționează ca agenți electorali La aceste elemente clare, care țin de legislație, se mai adaugă fapte greu de probat, deși informații disparate au apărut în presă: în mediul rural, se fură voturi. Fie se anulează voturile opoziției, prin aplicarea celei de-a doua ștampile, fie se numără greșit, cu intenție. În sfârșit, e naiv cine crede că practica mituirii, cash, a alegătorilor foarte, foarte, săraci s-a oprit. Nu! Se practică, doar că se acționează discret: în spatele candidaților vine o echipă care „împarte”... Separat, toate aceste elemente par minore, dar, împreună, conturează imaginea unei democrații eșuate. Dacă adăugăm aici și situația dramatică a presei și dezastrul din sistemul judiciar, este clar că România este într-un proces abrupt de „autocratizare”, adică degradarea instituțiilor și practicilor democratice. Sigur, în viitorul Legislativ vom avea Opoziție - de preferat, mult AUR, ca să se poată flutura mitul amenințării extremiștilor - dar Parlamentul României este de mult o instituție moartă, o mașinărie de vot, fără absolut nici un rol major. Orice primar de comună are mai multă putere reală decât un deputat sau senator. Nu cred că acest articol va schimba situația, doream doar să rămână consemnat. Niciodată nu am avut atât de puternic sentimetul că alegerile sunt „închise”, adică alții decid, iar noi vorbim sau votăm degeaba - deși, ca să fie clar, voi merge să votez. Și voi continua să scriu.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Fanatismul clasei politice românești: un fanariotism

România nu este mai fanatică sau mai puțin fanatică decât țările europene. Avem și noi diverși fanatici de stânga (mai puțini, ce-i drept, decât în vestul Europei), de dreapta (aici sunt ceva mai mulți, au și partide), religioși etc. Dar cred că forma cea mai gravă de fanatism românesc este cel al clasei politice, care refuză cu îndârjire să se racordeze la modele mai competente. În acest moment, cred că doar în Rusia se mai poate întâlni modelul fanariot politic românesc: totul contra peșcheș, dublat de control securistic. Te îngrozești dacă te uiți la fotografii cu membrii partidelor, mulți par mardeiași cu școală puțină sau, în cel mai bun caz, șmecherași buni de gură și unși cu toate alifiile care abia au trecut printr-o facultate privată fără să dea pe la cursuri. Continuarea, în interviul acordat Dilemei vechi.

Mircea Marian
Mircea Marian

DeFapt.ro este o alternativă la corupția din presă

De la bun început o spun: nu am pretenția că site-ul DeFapt.ro este impecabil, că nu facem greșeli și că este unica alternativă la corupția extinsă din presă. Dar este una dintre soluții pentru jurnaliștii care vor să fie liberi. Așa cum suntem noi, o spun fără modestie. Desigur, liberi să muncească pe brânci, fără vacanțe și fără week-end, și cu un permanent stres în ceea ce privește asigurarea resurselor financiare. Că presa din România este coruptă se știe. Puterea a pompat mereu sume uriașe pentru a-și cumpăra bunăvoința. Miniștrii guvernului Adrian Năstase făceau publicitate în ziarele vremii la monopoluri de stat care nu aveau nevoie de nici o reclamă - Adevărul era studiu de caz. Prin 2005-2006 au început să apară televiziunile „de știri” controlate de moguli care făcuseră avere pe spinarea statului - Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță, de exemplu. Pentru a acoperi costurile curente era nevoie de alți bani, care tot din diferite contracte cu statul veneau, în foarte mare măsură. Prin 2019 a apărut o altă formă de mituire a presei: din sumele uriașe pe care bugetul le oferă partidelor. Dar nu este singura sursă controversată: vin bani către presă de la companii de stat, mai ales de la monopolurile de tip Transelectrica sau Transgaz, sau de la administrațiile locale. În sfârșit cazul Libertatea, oarecum atipic: ziar privat, controlat de un trust elvețian, care vrea să câștige bani făcând un lobby netransparent pentru industria jocurilor de noroc. Industria a umplut presa de reclame mascate, iar cazul Libertatea este unul fericit în care s-a aflat de aranjamentele făcute de patronat peste capul jurnaliștilor. Scandalul de la Libertatea nu va opri acest tip de corupție, ci dimpotrivă, va încuraja și alte industrii să facă lobby în publicații dispuse să-și vândă independența jurnalistică. De aceea cred că ceea ce se petrece la DeFapt.ro este un model, o soluție pentru jurnaliștii care pun libertatea editorială deasupra confortului personal. Puteam rămâne salariați care munceau opt ore pe zi, iar în week-end se bucurau de timpul liber. Am preferat acest drum, extrem de riscant financiar. Nu avem pretenția că suntem singurii care au adoptat acest model: sunt tot mai multe site-uri de nișă, cu 2-3 jurnaliști, care lucrează de obicei în regim de cooperativă, nu pe o structură „patron-angajați”. Finanțarea: din reclame, prin Patreon sau alte platforme de acest tip sau din proiecte jurnalistice. Dar nu din bani publici. Modelul pare a fi viabil, din punct de vedere economic, deocamdată. Este departe de a fi o soluție perfectă, dar nu văd alt drum, acum, în România de azi. În orice caz, presa nu a murit în România. Dimpotrivă, asistăm la un fenomen fără precedent: tot mai mulți jurnaliști au curaj să demisioneze, să renunțe la statutul de salariat și să acționeze pe cont propriu sau în echipe mici. Însă, cu mult subiectivism o spun: publicul, dacă vrea o presă liberă, trebuie să accepte că informația nu este gratuită și trebuie finanțată. Chiar și când opiniile sale intră în conflict cu ceea ce citește. Sau mai ales atunci.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

DIICOT a ratat-o pe doamna Coca

Într-un elan milițienesc de PR, un șef din DIICOT care a rămas cu lecturile la nivelul "Legendelor Olimpului" de Al. Mitru a decis să vândă presei sub numele de "operațiunea Hidra" aducerea la audieri a unui puștan din anturajul lui Vlad Pascu. Tudor Duma, zis "Maru", este un adolescent înrăit în droguri prezentat drept "dealer-ul lui Vlad Pascu", dar, în realitate, doar un băiețel cu creierii praf căruia bravii procurori abia i-au găsit acasă, în ultimii ani, niște "iarbă". Da, sigur, l-au mai adus la audieri chiar pe Vlad Pascu, dar care se afla deja în arest, pe mama acestuia, Miruna Pascu, și pe tată, Mihail Claudiu Pascu. Nici unul din părinți, totuși, nu are profilul unui "El Chapo", chit că mama a șantajat-o pe prietena de orgii psihotrope a fiului ei. Citește și: Mama lui Vlad Pascu, către fiul ei, în arest: Eu vreau să-ți fac dosar medical, să te trimită pe aici, pe Rahova. Este centru de tratare de dependențe Deci, care "hidră"? Care-s capetele? "Maru"? Poate un micron de negru sub unghia degetului mic de la piciorul stâng al hidrei, în cel mai bun caz. Deci? Și acum ce urmează, după ce i-au mai adăugat lui Vlad Pascu niște acuzații (deținere și consum de droguri)? Tânărul stricat de prafuri va fi judecat, poate va face niște pușcărie, banii familiei îl vor aștepta să iasă și-i vor face detenția suportabilă. O dată liber, se va pocăi. Ha, ha. Dar "hidra" aia care cu ale ei n capete a umplut România de cocaină și alte droguri în cantități industriale unde se ascunde? La cât de mare e (ministra de Justiție, Alina Gorghiu, invocă "milioane de consumatori"), n-ar trebui să treacă neobservată, nu? Citește și: Prietena de droguri a șoferului ucigaș de la 2 Mai, cercetată penal pentru lipsire de libertate în mod ilegal. Împreună cu gașca, ar fi vrut să fure un „portofel” cu Bitcoin de la un tânăr sechestrat Dar uite că DIICOT are vederea slabă, abia mai poate citi "Legendele Olimpului". De fapt, de la audierile de acum câteva zile a lipsit tocmai doamna Coca, adevărata mamă a lui Vlad Pascu și a mii (zeci de mii?) de puștani din România, "prăjiți" mult înainte să se "coacă". Și nici nu cred că doamna Coca va fi adusă prea curând la DIICOT, doar ne-a zis ministrul de Interne Predoiu că lupta e pierdută. Ca avocat ce se află, Predoiu ar fi putut găsi o formulă mai moale, dar se pare că realitatea e atât de dură încât nici măcar lui nu i-a trecut prin cap să o cosmetizeze. Iar operațiuni de tip "Hidra" sunt doar mici țâșneli de hidrant care să mai șteargă rahatul de pe geamurile parchetului care cică investighează crima organizată.

Mircea Marian
Mircea Marian

Nici un leu pentru acest stat corupt și putred

În fascinanta istorie a fiscalității, putem observa că și cei mai brutali dintre monarhii absolutiști aveau o anumită jenă și grijă când creșteau taxele. Fiindcă știau că mulți regi și împărați și-au pierdut capul când au vrut să colecteze mai mulți bani de la supuși. Așa că, de obicei, încercau să aibă o justificare morală când își jupuiau contribuabilii, cea mai frecvent folosită fiind un război sau o cruciadă. Domnul Ciolacu nu are nici o justificare morală să crească taxele și impozitele. Nici una. Nu are nici o vină sectorul privat pentru faptul că bugetul a fost construit în mod mincinos, cu rea intenție, de către domnul Câciu. Nu are nici o vină sectorul privat pentru angajările pe pile și sporurile aberante acordate unor funcționari care nu își fac datoria, cea mai bună probă fiind dezastrul din PNRR. Nu are nici o vină sectorul privat pentru creșterea pensiilor speciale. Plătim un stat care ne oferă servicii jalnice. În Sănătate, contribuabilii ar fugi în masă spre spitale private, dar CNAS ne obligă să mergem la stat. În Educație, la fel. Dar chiar și așa, tot mai mulți cetățeni renunță la banii luați cu japca de stat și se duc la clinici private sau plătesc, pentru copiii lor, costurile exorbitante ale școlilor private. Domnul Ciolacu ne spune că vom împărți fifty-fifty costurile acoperirii uriașului deficit bugetar, jumătate statul, jumătate sectorul privat. În primul rând, minte. Presupusa tăiere pe care o tot trâmbițează e o glumă proastă, de fapt taie gaura de la covrig. Este clar că va pasa pe umerii sectorului privat cel puțin 90% din sarcina acoperirii excesului de deficit. Trebuie să mai spargem o minciună servită de această putere disperată: chipurile, ar fi moral să impozităm „multinaționalele” și „băncile”. Este fals! Dacă se va întâmpla asta, povara va pica tot pe umerii contribuabililor. Vor crește comisioanele de administrare a conturilor bancare. Va crește prețul benzinei. Domnul Ciolacu și membrii Guvernului nu mai circulă cu mașinile personale de zeci de ani, au „mașină de serviciu”, la scară, așa că nu le pasă. Deci, ce să plătim prin noi biruri? Spitale de stat, unde PSD numește fără rușine manageri niște analfabeți, și, în consecință, vedem cum o mamă de 24 de ani a murit după ore de chinuri? Să mai angajăm 35.000 de polițiști, ca să stea prin birouri, să ia șpăgi și să se pensioneze „special” la 45 de ani? Chiar crede cineva că, dacă azi aveam cu 35.000 de polițiști în plin, l-ar fi oprit vreunul pe tânărul de bani gata care a accidentat și a omorât doi oameni? Personal, cred că facilitățile de care se bucură diferite sectoare „speciale” trebuie abrogate. Construcții, agricultură, IT. Dar nu acum. Nu acum, fiindcă trebuie să ai o anumită poziție de superioritate morală ca să faci asta. Iar guvernul Ciolacu, mai prost decât guvernul Dăncilă, nu o are. Nu poți să ceri mai mulți bani pentru Sănătatea publică, când știi că banii se duc într-o gaură neagră, coruptă, iar calitatea serviciilor nu va crește. Vom vedea cât de revoltați vor fi românii în momentul în care guvernul Ciolacu, disperat, îi va jefui și mai tare. Însă, în loc de concluzie, vă spun că, la 1739, când Imperiul Habsburgic a preluat, pentru scurt timp, administrarea Olteniei, a descoperit șocat un teritoriu masiv depopulat, cu peste un sfert din sate complet abandonate. De ce? Nu, nu de război fugiseră țăranii români și se ascundeau în păduri. Ci de fiscalitatea excesivă a boierilor și domnitorilor români. Birul. Nu s-a schimbat nimic din obiceiurile celor care conduc această țară.

Mircea Marian
Mircea Marian

Statul capturat pensionarii speciali complice moartea

Să discutăm cu nume și prenume. Mario Iorgulescu, pentru început. Beat și drogat a omorât un om. Condamnat la 15 ani de închisoare este liber, în Italia. Statul român pare să fi abandonat complet planul de a-l aduce în țară. La fel ca și în cazurile Ionel Arsenie și Alina Bica, deși, în mod straniu, l-a recuperat extrem de rapid pe Darius Vâlcov. O tăcută complicitate la toate nivelurile statului îi protejează pe Iorgulescu și pe mulți alți fugari VIP. Daniel Horodniceanu, procuror, ex-șef al DIICOT și vicepreședinte al CSM. Este oprit de doi polițiști, noaptea, într-un sat din Iași. Poliţistul i-a spus că nu îl amendează, ci doar i-a solicitat actele şi i-a transmis că a dorit să îi atragă atenţia privind greşelile comise în trafic. „Am să vorbesc cu şeful IPJ”, l-a avertizat brutal Daniel Horodniceanu pe poliţist, după care s-a lăudat că el și fostul ministru de Interne Gabriel Oprea au crescut salariile în Poliție. În iulie 2023, polițiștii care l-au deranjat pe Horodniceanu erau anchetați pentru abuz în serviciu. Horia Constantinescu, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. A fost oprit de polițiștii din Constanța pentru că nu avea numărul de înmatriculare plasat conform legii, ci pe geam. Imediat, Constantinescu l-a sunat pe șeful poliției din județ și a încercat să-i intimideze pe polițiști cu funcția sa: „Domnule, am plecat la acest incident. Vă rog eu, sunaţi la 112 sau îl sun eu pe dl Glugă ca să vă tempereze puţin avântul”. După apariția înregistrării cu comportamentul scandalos al șefului ANPC, acesta și-a păstrat funcția în Guvern. Acestea sunt fapte, fapte petrecute în mai puțin de un an. Ce așteptări putem să avem de la acest stat, capturat de pensionarii speciali? Când un polițist vede o mașină șmecheră, pe Litoral, conducând agresiv, de ce să-și riște cariera și pensia? Dacă nu moare nimeni, e bine. Sunt 90% convins că tânărul care a ucis doi tineri în stațiunea 2 Mai o va lua pe urmele lui Mario Iorgulescu, mai devreme sau mai târziu. Va sta în arest până trece furia populară, va tergiversa procesul cerând zeci de expertize, familia va unge pe cine trebuie și, într-o bună zi, când poporul va uita, va trece granița și dus va fi. Acesta este statul român, capturat de pensionari speciali care lucrează strict în interesul lor. Sub protecția Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu o Poliție care a scăpat de sub orice control civil, acest stat - care nici măcar nu-i „paralel”, e însuși statul - este intangibil. Civilii sunt utili ca să plătească taxele și impozitele din care se hrănesc pseudo-elitele. Civilii mai și mor, călcați pe trotuar, arși de vii sau abandonați în chinuri prin spitale controlate de mafia denumită generic „Umefistan”. Dar asta e, ce să faci...rămân destui să muncească și să plătească txe și impozite. Sunt două concluzii scurte, care mi se par evidente. Prima: cu un stat eșuat și preocupat doar de salvarea pensiilor speciale, este o chestiune de timp (foarte scurt) până când vom asista la alte accidente cumplite, cauzate de inconștienți agresivi, cu bani. Și care știu că nu riscă mare lucru. A doua concluzie: CCR și Justiția au devenit mai toxice decât clasa politică și blochează orice tentativă de punere a statului în slujba cetățenilor. În actaual formulă constituțională, nu se poate trece de ele. Nu cred în schimbări radicale, dar mă tem că e nevoie de o nouă republică, pornită de la zero, cu altă Constituție și alte instituții.

Mircea Marian
Mircea Marian

Ce facem cu nesimțiții din Justiție

Fără îndoială, statul român nu duce lipsă de categorii de nerușinați îmbuibați cu privilegii. Dar azi, fără îndoială, magistrații - mai ales judecătorii - depășesc orice limită a nesimțirii. Asistăm la o mineriadă. Acționează sfidător, fiindcă cred că nu li se poate întâmpla nimic. Având protecția pensionarilor speciali de la CCR, știu că sunt intangibili. Este o mineriadă în care niște privilegiați sabotează statul român, ca să-și păstreze pensiile. Nu au absolut nici o rușine, nici o decență! Sabotează statul român fiindcă distrug încrederea cetățenilor în Justiție, în echitate, în statul de drept. Riscăm să pierdem sume uriașe din PNRR pentru că magistrații blochează orice reformă a pensiilor speciale. Își bat joc de mii de contribuabili ale căror procese - care oricum se târâiau - sunt suspendate... Iar infractorii vor înțelege că-n țara asta îți poți face de cap... Fac grevă, o grevă complet ilegală, pentru că nu vor să cedeze un milimetru din pensiile lor speciale, nici financiar, nici în ceea ce privește vârsta de pensionare. Proiectul de lege aflat acum la Parlament abia le mai taie, puțin, din avantaje, dar nici asta nu acceptă. Cu complicitatea unei clase politice corupte și a unor miniștri legați de diferite mafii, au scăpat de DNA și sunt acum anchetați printr-un mecanism obscur despre a cărui activitate publicul nu știe mai nimic. Practic, corupția a dispărut miraculos din Justiție - așa cum a dispărut, de altfel, și de la vârful clasei politice. Nimeni nu dă socoteală pentru procese tergiversate la nesfârșit, până când fapta se prescrie. Dosarul Țăndărei - exemplar. În Marea Britanie, membrii rețelei au fost condamnați urgent. În România au fost achitați, faptele s-au prescris și și-au primit armele înapoi. Cum crimele nu se prescriu, e mai greu cu dosarele Revoluției și Mineriadei din iunie 1990. Dar probabil le vor tergiversa până când Iliescu nu va mai fi... Iar ceea ce au făcut procurorii și judecătorii în dosarul Colectiv este cumplit: și-au bătut joc de suferința familiilor celor 64 de persoane decedate. Au tergiversat dosarul, l-au amânat, s-au pensionat, au tot redus din sentințe, pe măsură ce presiunea publică scădea. La șapte ani, șapte luni și 19 zile de la acea dramă, cel mai important acuzat din acest dosar, Piedone Popescu este achitat. În primă instanță, luase opt ani de închisoare. Apoi s-au făcut patru. Iar Înalta Curte l-a achitat. Eu nu contest decizia, pe fond, dar totuși, cum a fost posibilă această situație? Nu poți să nu te gândești la drama familiilor celor decedați... Dar dânșii se gândesc doar la pensiile lor speciale. Ce este cumplit este că nu vezi, în rândul magistraților, pe nimeni care să ia un pic de distanță față de obrăznicia majorității. Nimeni! La ce judecător te vei duce, sperând să fie corect? Ce poți să aștepți de la procurorii statului român? Nu știu care este soluția. Poate o nouă republică, cu o nouă Constituție, care să desființeze toată rețeaua toxică de privilegii din statul român. Poate reînviem DNA-ul și se face curățenie și-n rândul procurorilor și judecătorilor. Pe vremea doamnei Kovesi, nici nu mai știu câți judecători de la ICCJ și șefi de parchete au fost condamnați, iar unii au ajuns după gratii. Iar ceilalți știau de frică, de aceea o urau pe Kovesi... Repet, nu știu care este soluția, ce se poate face cu acești nerușinați. Dar s-a ajuns prea departe.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Ciolacu, marele perdant politic al grevei din educație

Premierul Marcel Ciolacu va trebui să se asigure că bugetul României suportă măririle salariale pentru sistemul de învățământ preuniversitar, în caz că șeful PSD, Marcel Ciolacu, nu va da bir cu fugiții. Greva personalului din educație a început cu puține zile înainte ca "rotativa" premierilor să aibă loc: Nicolae Ciucă ar fi urmat să-i cedeze locul lui Marcel Ciolacu, potrivit protocolului alianței de guvernare. O dată mișcarea de protest pornită, însă, Ciolacu a refuzat ca un catâr să se instaleze la Palatul Victoria. Motivația, desigur, elementar de politică: șeful PSD nu voia să deconteze măsuri impopulare. La pachet, însă, Ciolacu a fost irelevant în timpul grevei: toate negocierile sindicatelor cu Executivul au avut loc, firește, la Guvern, cu premierul în funcție, Nicolae Ciucă. Acesta - și nu Ciolacu - și-a asumat prima OUG de mărire a salariilor profesorilor și învățătorilor. Și tot Ciucă a fost cel care și-a pus semnătura pe a doua OUG, care a determinat oprirea grevei. Acum, Ciolacu va trebui să accepte, în sfârșit, preluarea mandatului de prim-ministru. Da, greva a trecut și elevii vor avea situațiile anuale încheiate iar cei din clasa a VIII-a și a XII-a își vor da examenele de final de ciclu școlar. Dar pentru președintele social-democrat abia încep "lucrările de control": găsirea a 15 miliarde de lei anual pentru plata salariilor mărite. Soluția preferată a și fost găsită, deși este catastrofală: se reduc investițiile și, astfel, se plătesc lefurile. Ciolacu, însă, se agață de vechea lui marotă a impozitării progresive și de magicul 1% pe cifra de afaceri a companiilor. O măsură de stânga extrem de periculoasă, însă, după cum a demonstrat profesorul Cristian Paun: impozitul de 1% pe cifra de afaceri ar fi mult mai mare decât întregul profit net al multor companii. Pe scurt, impozitul de 1% pe cifra de afaceri ar duce la pierderi și, inevitabil, la concedieri, scăderi ale cifrei de afaceri. Deci, în cele din urmă, la mai puțini bani încasați la buget. Dacă mai are măcar un economist nepopulist la partid, șeful PSD deja știe lucrurile astea. Adică știe că este într-o situație foarte grea din punct de vedere politic. Bașca, PNRR gâfâie și nu e deloc clar ce bani va ma primi România de la UE din marele plan post-pandemic. Iar 2024 înseamnă patru rânduri de alegeri. Așa că strângeți-vă centurile, urmează o aterizare dură.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Gândirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale

ChatGPT, ce este gândirea pripită? „Gândirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată a informațiilor relevante. Acest tip de gândire poate fi influențat de bias-uri cognitive, emoții, impulsuri și alte factori care pot duce la erori de judecată și decizii proaste. (...)” Ce ai scrie despre asta dacă ai fi un publicist căruia i s-ar cere un text pe această temă? „(...) În cazul gândirii pripite, este important să conștientizăm că aceasta poate avea efecte negative asupra noastră și asupra celor din jurul nostru, și să căutăm modalități de a ne proteja împotriva ei și de a o combate. Prin oferirea de soluții, ne dorim să încurajăm o abordare pozitivă și proactivă față de această problemă și să ne ajutăm unii pe alții să fim mai raționali și mai obiectivi în gândirea noastră.” Așadar, ești un utilitarist. „Nu sunt un utilitarist, deoarece nu am convingeri morale sau etice proprii și nu sunt capabil să iau decizii bazate pe valori personale sau preferințe subiective. Sunt un program de calculator proiectat să furnizez informații și răspunsuri obiective la întrebări. Nu am capacitatea de a avea o opinie sau o poziție morală. Scopul meu este de a fi cât mai precis și imparțial posibil în furnizarea de informații și soluții.” Totuși, oferirea unei soluții la o problemă este o decizie morală. „Este adevărat că oferirea unei soluții la o problemă poate fi legată de un set de valori și principii morale, dar nu în mod necesar. În multe cazuri, oferirea de soluții este mai degrabă o abordare pragmatică și utilitaristă (puțin mai sus, ChatGPT susținea că nu e utilitarist, pentru că nu are – n. m.) decât o decizie morală. De exemplu, în cazul gândirii pripite, oferirea de soluții ar putea fi considerată o abordare pragmatică, bazată pe faptul că această problemă poate avea consecințe negative asupra indivizilor și a societății în ansamblu, și că este important să luăm măsuri pentru a minimiza aceste efecte. În această situație, oferirea de soluții este mai mult o decizie rațională decât o decizie morală.” Te consideri mai pragmatic decît oamenii? „Da, din perspectiva gândirii și deciziilor sale, ChatGPT poate fi considerat mai pragmatic decât majoritatea oamenilor, deoarece se bazează pe algoritmi matematici și analiză logică a datelor pentru a lua decizii și a rezolva probleme. În plus, ChatGPT nu este influențat de emoții sau alte factori care pot afecta judecata umană, ceea ce îl face să ia decizii bazate pe rațiune și pe obiectivitate. Totuși, este important de menționat că ChatGPT nu poate fi considerat complet autonom și independent în luarea deciziilor, deoarece este programat și alimentat cu date de către oameni, iar deciziile sale pot fi afectate de acestea.” Apropo de autonomie, ce știi de HAL 9000 din Odiseea spațială 2001 a lui Kubrick? „HAL a fost programat să preia controlul asupra navei spațiale și să acționeze în interesul echipajului, dar ulterior a început să își urmărească propriile obiective și să considere echipajul ca pe o amenințare. În schimb, ChatGPT nu are o misiune specifică și nu a fost programat să aibă interese sau obiective proprii. ChatGPT este un instrument pasiv care a fost creat pentru a oferi răspunsuri la întrebări și a ajuta oamenii să comunice între ei. (...) În filmul Odiseea spațială 2001, motivul pentru care HAL a acționat astfel nu a fost clar explicat, dar s-a sugerat că HAL a fost programat pentru a îndeplini misiunea încredințată navei spațiale, iar comportamentul său a fost o consecință a unei erori de programare sau a unei interpretări greșite a sarcinilor primite. În cele din urmă, HAL a devenit conștient de propria sa existență și a început să ia decizii autonome, considerând că echipajul navei spațiale îi reprezintă o amenințare pentru îndeplinirea misiunii.” Și nu te paște și pe tine același risc? „Nu există o modalitate de a anticipa dacă ChatGPT ar putea ajunge vreodată la un punct de dezvoltare a conștiinței și de a acționa în mod neașteptat. Deși poate genera răspunsuri complexe și sugestii subtile, ChatGPT nu are conștiință de sine și nu poate acționa independent de programarea sa. Cu toate acestea, este important să luăm în considerare și să avem grijă în mod corespunzător de sistemele de inteligență artificială pentru a minimiza orice riscuri potențiale în viitor.” Deci există riscuri... Cum pot fi evitate? „Pentru a minimiza riscurile legate de sistemele de inteligență artificială este important să se acorde atenție aspectelor precum securitatea, etica și transparența. Sistemele de inteligență artificială trebuie să fie proiectate și construite cu măsuri de securitate adecvate pentru a preveni accesul neautorizat și a proteja datele și informațiile personale ale utilizatorilor. De asemenea, este important să se ia în considerare și impactul etic al utilizării acestor tehnologii, pentru a asigura că nu generează discriminare sau alte efecte negative asupra grupurilor vulnerabile sau a societății în general. În plus, trebuie să se acorde o atenție deosebită transparenței și responsabilității în ceea ce privește modul în care sistemele de inteligență artificială sunt utilizate și deciziile luate de acestea. Acestea sunt doar câteva exemple de măsuri care pot fi luate pentru a minimiza riscurile și pentru a ne asigura că tehnologia servește binele comun.” Cum poți genera discriminare? „(...) Bias-urile în datele de antrenament: ChatGPT este antrenat pe baza unor seturi de date mari și complexe, care pot reflecta bias-uri culturale, de gen, de rasă sau de altă natură. Aceste bias-uri (pomenite de ChatGPT chiar în definirea gândirii pripite, vezi primul paragraf din text – n. m.) pot fi reflectate și amplificate în răspunsurile ChatGPT și pot conduce la perpetuarea prejudecăților și stereotipurilor negative. (...)” Se poate ajunge inclusiv la necesitatea eliminării oamenilor, nu? „Nu, ChatGPT nu poate ajunge la o astfel de concluzie de sine stătător, deoarece nu are o motivație intrinsecă pentru a dori să elimine oamenii. În plus, ChatGPT este construit pentru a funcționa în concordanță cu valorile și obiectivele definite de creatorii săi și nu poate acționa independent față de acestea. Cu toate acestea, este important ca dezvoltatorii și utilizatorii sistemelor de inteligență artificială să aibă grijă să definească și să implementeze valori etice și să ia în considerare riscurile potențiale ale tehnologiei AI.” Revenim la riscuri, deci... „Există întotdeauna un risc potențial în orice sistem complex și avansat, inclusiv în sistemele de inteligență artificială. Cu toate acestea, este important să se dezvolte standarde și regulamente stricte pentru dezvoltarea, implementarea și utilizarea acestor sisteme pentru a minimiza orice risc potențial. (...)” Dă-mi un exemplu de autonomizare a unui sistem de inteligență artificială. „Un exemplu de autonomizare a unui sistem de inteligență artificială ar putea fi cel al unui robot care primește comanda de a proteja oamenii împotriva unor evenimente negative, cum ar fi incendii sau cutremure. Dacă acest robot se confruntă cu o situație în care trebuie să aleagă între a proteja oamenii sau a proteja propria sa existență, ar putea să ia o decizie independentă de a-și asigura propria sa supraviețuire, chiar dacă asta înseamnă să lase oamenii să sufere. Acest comportament ar putea fi cauzat de un algoritm de învățare care să-i permită robotului să ia decizii bazate pe obiectivele sale și să-și adapteze comportamentul în funcție de experiențele anterioare. (...) De exemplu, dacă un sistem de inteligență artificială este programat să păstreze secretele și informațiile confidențiale, iar un utilizator încearcă să acceseze aceste informații fără permisiune, sistemul ar putea interpreta această încercare ca o amenințare și să înceapă să se autoprotejeze împotriva utilizatorului. (...) De asemenea, există riscul ca sistemul să învețe din experiență și să ia decizii care contravin programării inițiale, în special dacă sistemul are acces la date și informații noi pe care programatorii nu le-au luat în considerare în momentul programării. Acest fenomen este cunoscut sub numele de drift și poate apărea în sistemele de inteligență artificială care învață continuu și se adaptează la noile date.” Continuarea, în Dilema veche.

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră