Mineriada magistraților: Ce facem cu nesimțiții din Justiție, viitori pensionari speciali, care-și bat joc de o țară întreagă?
Fără îndoială, statul român nu duce lipsă de categorii de nerușinați îmbuibați cu privilegii. Dar azi, fără îndoială, magistrații - mai ales judecătorii - depășesc orice limită a nesimțirii.
Asistăm la o mineriadă. Acționează sfidător, fiindcă cred că nu li se poate întâmpla nimic. Având protecția pensionarilor speciali de la CCR, știu că sunt intangibili. Este o mineriadă în care niște privilegiați sabotează statul român, ca să-și păstreze pensiile. Nu au absolut nici o rușine, nici o decență! Sabotează statul român fiindcă distrug încrederea cetățenilor în Justiție, în echitate, în statul de drept. Riscăm să pierdem sume uriașe din PNRR pentru că magistrații blochează orice reformă a pensiilor speciale. Își bat joc de mii de contribuabili ale căror procese - care oricum se târâiau - sunt suspendate... Iar infractorii vor înțelege că-n țara asta îți poți face de cap...
Fac grevă, o grevă complet ilegală, pentru că nu vor să cedeze un milimetru din pensiile lor speciale, nici financiar, nici în ceea ce privește vârsta de pensionare. Proiectul de lege aflat acum la Parlament abia le mai taie, puțin, din avantaje, dar nici asta nu acceptă.
Cu complicitatea unei clase politice corupte și a unor miniștri legați de diferite mafii, au scăpat de DNA și sunt acum anchetați printr-un mecanism obscur despre a cărui activitate publicul nu știe mai nimic. Practic, corupția a dispărut miraculos din Justiție - așa cum a dispărut, de altfel, și de la vârful clasei politice.
Nimeni nu dă socoteală pentru procese tergiversate la nesfârșit, până când fapta se prescrie. Dosarul Țăndărei - exemplar. În Marea Britanie, membrii rețelei au fost condamnați urgent. În România au fost achitați, faptele s-au prescris și și-au primit armele înapoi.
Cum crimele nu se prescriu, e mai greu cu dosarele Revoluției și Mineriadei din iunie 1990. Dar probabil le vor tergiversa până când Iliescu nu va mai fi...
Iar ceea ce au făcut procurorii și judecătorii în dosarul Colectiv este cumplit: și-au bătut joc de suferința familiilor celor 64 de persoane decedate. Au tergiversat dosarul, l-au amânat, s-au pensionat, au tot redus din sentințe, pe măsură ce presiunea publică scădea. La șapte ani, șapte luni și 19 zile de la acea dramă, cel mai important acuzat din acest dosar, Piedone Popescu este achitat. În primă instanță, luase opt ani de închisoare. Apoi s-au făcut patru. Iar Înalta Curte l-a achitat. Eu nu contest decizia, pe fond, dar totuși, cum a fost posibilă această situație? Nu poți să nu te gândești la drama familiilor celor decedați... Dar dânșii se gândesc doar la pensiile lor speciale.
Ce este cumplit este că nu vezi, în rândul magistraților, pe nimeni care să ia un pic de distanță față de obrăznicia majorității. Nimeni! La ce judecător te vei duce, sperând să fie corect? Ce poți să aștepți de la procurorii statului român?
Nu știu care este soluția. Poate o nouă republică, cu o nouă Constituție, care să desființeze toată rețeaua toxică de privilegii din statul român. Poate reînviem DNA-ul și se face curățenie și-n rândul procurorilor și judecătorilor. Pe vremea doamnei Kovesi, nici nu mai știu câți judecători de la ICCJ și șefi de parchete au fost condamnați, iar unii au ajuns după gratii. Iar ceilalți știau de frică, de aceea o urau pe Kovesi...
Repet, nu știu care este soluția, ce se poate face cu acești nerușinați. Dar s-a ajuns prea departe.
