sâmbătă 22 februarie
Login Abonează-te
DeFapt.ro

Categorie: Opinii

70 articole
Mircea Marian

Coloana a V-a a Moscovei în România are carnet de membru PSD

O lună după invazia rusă, Ucraina rezistă admirabil. Ba chiar câștigă, ușor, terenul pierdut. Deci, nu mă îngrijorează atât de tare ce se petrece la Kiev, cât ceea ce vedem la București. Submediocritate, lozinci penibile, lipsă de inițiativă, autosuficiență și promovare a tezelor Moscovei de către un grup consistent de parlamentari din principalul partid de guvernământ, PSD. Fapte: PSD îl susține pentru șefia ANRE pe Iulian Iancu, despre care propriul coleg de partid, Georgian Pop, spunea că este “omul Gazprom“. Dar nu vorbim doar de o afirmație făcută de Pop - care a făcut parte din comisia de control a SRI - ci de nenumărate situații în care Iancu și-a arătat admirația față de Rusia și a acționat în detrimentul României, mai ales în zona de reglementare în energie.Trei deputați PSD - Dumitru Coarnă, Dan Tudorache și Daniel Ghiță - au vânturat tezele Kremlinului, mai ales așa-zisa “neutralitate“ care ar fi presupus ca România să nu mai trimită arme către Ucraina. Conducerea partidului nu s-a desolidarizat de ei. Marcel Ciolacu, în afară de rostirea unor lozinci necredibile, n-a avut un mesaj puternic de susținere a Ucrainei și de condamnare a Moscovei. Declarațiile sale sunt cam la același nivel de intensitate cu cele ale lui George Simion. Un consilier PSD Iași, plus mai mulți membri ai organizației locale, au atacat vizita la București a vicepreședintelui SUA, Kamala Harris, în termenii senatoarei Șoșoacă: “Venirea Kamalei Harris se face pentru a ordona autorităţilor române să preia transferul MIG-urilor către Ucraina. Dacă servanţii noştri vor accepta, totul ar echivala cu o sinucidere pentru noi“. Vasile Dîncu, ministrul Apărării, în ianuarie 2022: „Citându-l pe președintele francez Emmanuel Macron, trebuie să revenim la valorile de acum 30 de ani, în momentul în care gândeam securitatea alături de Rusia, nu împotriva Rusiei”. Să amintim, aici, și faptul că ministrul PSD de Finanțe, Adrian Câciu, membru al CSAT, a primit bani pentru a susține interesele Huawei și pentru a critica un acord strategic dintre România și SUA în ceea ce privește tehonologia 5G. Să amintim și de faptul că PSD l-a plasat în CCR pe Valer Dorneanu, iar în anul 2018 acesta făcea vizite prin Rusia, ignorând avizul negativ al ministerului de Externe. Dincolo de ceea ce se vede, cel mai grav este ce NU face România. În timp ce Polonia are inițiativă și asta se poate observa zilnic în presa internațională, guvernarea capturată de PSD băltește. Ministrul PSD al Apărării este cel mai jalnic analist TV pe care l-am văzut în 30 de ani de presă. “O vecinătate cu Rusia nu e simplă“, a cugetat el, sub privirile încurajatoare ale marelui analist militar Radu Tudor, alt cârnățar care susține că ar fi ziarist. No sh*t, Sherlock! Cine s-ar fi gândit la așa ceva? Însă cea mai gravă lovitură pe care PSD o dă României, acum, când Putin nu se sfiește să amenințe întreaga lume civilizată, este menținerea sistemului hipercorupt construit de Dragnea. Nu vreau să intru în detalii, este o temă separată, și nici nu uit complicitatea unor oameni din UDMR și PNL, în primul rând a ministrului Justiției, Cătălin Predoiu. Dar este evident că, profitând de faptul că publicul este cu ochii doar pe Ucraina, PSD a strecurat în aparatul de stat submediocrități cu carnet de partid al căror rol este unul singur: să sifoneze resursele statului spre clientela partidului. Nici o jenă nu au avut liderii PSD să submineze statul român într-un moment în care ar trebui să-și consolideze capacitatea de apărare. Concluzii? Ele aparțin fiecărui alegător. Personal, spun de mai mulți ani că PSD este o structură infracțională, instrumentul politic al unei grupări mafiote, care nu are nici o legătură cu jocul democratic sau cu interesul public. Asemenea grupări trebuie trimise la DNA - Requiescat in pace! - nu lăsate să participe la alegeri, mai ales într-o țară în care oamenii onești se confruntă cu bariere absurde atunci când vor să candideze. Oricum, prezența PSD în CSAT este, după mine, la fel de inocentă ca invitarea lui Putin, personal, la aceste ședințe.

Mircea Marian
Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Puținismul, un pericol chiar mai mare decât putinismul

A fost nevoie de o invazie barbară, sadică, lipsită de orice urmă de umanitate a unui psihopat dictator din est pentru ca cei mai fanatici puținiști să iasă la iveală. Majoritatea își făcuseră mâna în cei doi ani anteriori de pandemie de COVID-19, dar (aproape) nimeni nu bănuia că onanismul lor emoțional și intelectual îi va tâmpi într-atât încât să-i dezumanizeze complet. Puținiștii nu sunt, neapărat, și putiniști. Pentru puținiști, Putin a fost doar un pretext. Unul fericit. O întâmplare demnă de alinierea cea mai minunată de planete. Un dar divin. Puținiștii, așadar, nu sunt fani ai lui Vladimir Vladimirovici Putin, ucigașul de copii care s-a instalat în Kremlin precum faraonii în piramide, sperând la viață veșnică înainte de a fi mort. Nu, puținiștii sunt doar împuținați în cap și în piept. Puținiștii nu sunt doar proști, ei sunt și lipsiți de acele caracteristici psihice care îi feresc pe oameni de pătrunderea direct în psihiatrie. Când lumea în care trăim este plicticoasă, veselă și așezată, puținiștii suferă. Acei avortoni neuro-sufletești nu-și găsesc nici un rost în lumea plină de bonobo sapiens care nu vor decât să se purice într-o transă prelungită a fericirii pașnice. Dar când planeta este întoarsă pe dos de câte un Putin, puținiștii se împlinesc în puținătatea lor. Atunci, cu toții au mai puțin: mai puțină viață, mai puțină liniște, mai puțină afecțiune, mai puțină siguranță. Atunci, cu toții suntem speriați. Dar nu și puținiștii, asta e starea lor naturală, e jocul lor preferat. Singurul pe care-l cunosc. Dacă jocul aproape nimicului ar fi fotbal, ei ar fi niște clone de Ronaldo pe steroizi iar noi, doar niște puști care bat o minge în curtea școlii. În grotele lor, suntem orbi. Soluția este să le băgăm lampa în ochi.

Mircea Marian
Mircea Marian

Aplaudăm Italia, când confiscă iahturile oligarhilor

Corupția, corupția la vârf, este, azi, cea mai mare primejdie pentru România. Până să vină Putin peste noi, se fură tot ce e de furat. Colegii de la DeFapt.ro au scris, azi, despre cum au vândut prietenii lui Sebastian Ghiță combustibil de proastă calitate pentru Mig-uri, iar două dintre acestea s-au defectat. Nici nu mă miră: patru șefi de stat major general au fost condamnați penal. Bădălan, Popescu, Chelaru și Cioflină - toț condamnați pentru fapte de corupție. Care fost cel mai cunscut tun dat de Becali? O afacere cu terenurile ministerului Apărării. Azi, în Republica Moldova, o decizie a Curții Constituționale a dat undă verde confiscării simplificate a averilor nejustificate. Explică Maia Sandu: „De acum încolo, confiscarea averii poate avea loc inclusiv dacă persoana în raport cu care există suspiciuni că deține averi ilicite nu va putea justifica proveniența legală a bunurilor”. Zilele trecute, Italia - țară care nu are cea mai bună reputație în materie de practici anticorupție - a confiscat un iaht al unui oligarh rus, iaht în valoare de 500 de milioane de dolari. În România, gestul a fost aplaudat la scenă deschisă. Dar nu vedem elefantul din propria noastră cameră: statul român nu este în stare să aplice o sentință judecătorească definitivă și să recupereze banii furați de alde Dan Voiculescu sau Relu Fenechiu. Ministerul de Finanțe, condus de un ins care a luat bani ca să atace un parteneriat crucial cu SUA, refuză să spună cât a recuperat ANAF din prejudiciile stabilite definitiv de către instanțe. O turmă de politicieni lași se bucură când îi invită Gâdea să bată câmpii, așa că refuză să ceară socoteală ANAF/ ministerului de Finanțe pentru această sfidare a statului de drept. Dan Voiculescu are de dat înapoi circa 60 de milioane de euro, bani furați de la contribuabili, dar ANAF se preface că nu are instrumente. De fapt, nu are curaj să se atingă de hoții protejați politic. Mai rău, un angajat al trustului controlat de turnătorul Felix a fost strecurat de autoritățile statului român la o întâlnire off the record cu vicepreședintele SUA, Kamala Harris. Partea americană sunt convins că a înțeles tot ce e de înțeles: concubinajul toxic dintre politicienii corupți și mercenarii din presă funcționează perfect în România. Statul de drept este bine prins în retorica oficială, dar, în realitate, e mort și îngropat. Norocul uriaș al acestei țări este că suntem în NATO și-n UE, așa că vom fi apărați. Avioanele din NATO ne asigură protecția aeriană, iar americanii ne păzesc de rachete. Noi nu suntem în stare nici să prindem un prăpădit de AN-2 cu care contrabandiștii ucraineni aduc țigări la Suceava. Când statul român va fi în stare să pună în aplicare o sentință judecătorească definitivă și va recupera banii furați de Dan Voiculescu o să încep să cred că, da, mă poate proteja. Până atunci, repet, bine că suntem în NATO, care ne apără de Putin. Problema este cine ne mai apără de hoții de aici.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Botoxatul de la Kremlin ucide copii

Pe 21 februarie 2022, Putin și-a ținut celebrul discurs de 90 de minute în care a rescris istoria Ucrainei. Două zile mai târziu, în creierii dimineții, ținea un al doilea, cu un conținut similar. De data aceasta, însă, delirul președintelui rus anunța și "operațiunea militară specială" cunoscută de restul lumii drept invadarea Ucrainei. În seara de 21 februarie, urmărindu-l pe schimonositul de furie chiriaș de la Kremlin, am scris un comentariu intitulat "Să ne amintim acum de toți lacheii lui Putin din România: foști premieri, miniștri, popi cu funcție". Mai relevant decât ce nume conține acea listă cu lachei este tipul de relativizare practicat de majoritatea lor atunci când vine vorba de evaluarea autocrației ruse: este o țară prea mare ca să o ignori politic, este o piață economică prea importantă ca să nu încerci să intri în joc, Putin e sponsor bisericesc, deci nu are cum să fie om rău. Legiunea de slugi la zi ale lui Putin de la București i-a preluat instant tezele și le-a răspândit: Rusia are dreptul să aducă la patria mamă Donețk și Lugansk, Ucraina ne-a furat teritorii și nouă, românilor, Putin e un om care-și iubește țara, România trebuie să aibă relații cu marele vecin de la est. Nimic nu s-a schimbat de atunci în discursul putiniștilor români. Dar ceva fundamental s-a schimbat la Putin: de pe fața bătrânului kaghebist injectat cu botox au căzut mai multe măști. Prima mască picată de pe figura lui Vova a fost cea a strategului militar: suntem în a 15-a zi a invaziei ruse în Ucraina și succesul militar al Kremlinului este departe de a se contura. A doua mască fără care a rămas eternul ocupant de la Kremlin este cea a abilului șantajist care deține robinetul pentru gazul Europei. E adevărat că, spre deosebire de SUA, bătrânul continent încă depinde într-o măsură relevantă de conductele rusești. Dar decizii care păreau imposibile acum câteva săptămâni, de exemplu, au fost luate. Blocarea Nord Stream 2 este doar cea mai vizibilă dintre aceste decizii. Dar masca cu cea mai mare încărcătură umană și simbolică ce a căzut de pe chipul lui Putin este cea a omului Vladimir Vladimirovici. Că președintele rus nu pune mare preț pe viață pot mărturisi stivele de cadavre ale opozanților săi, fie aceștia politici, jurnaliști sau defectori din servicii. Dar că Putin ar ucide copii cu sânge rece nu era, poate, primul lucru la care s-ar fi gândit fie și criticii săi cei mai acerbi. Însă antecedente erau. Iar cel mai îngrozitor s-a numit Beslan. La școala din localitatea cu acest nume, teroriștii ceceni au luat aproape o mie de ostatici pe 1 septembrie 2004, majoritatea elevi. După două zile, forțele speciale, la ordinul lui Putin, i-au eliberat pe toți. Doar că pe mulți i-au eliberat prin moarte. Unii au murit din cauza exploziilor care au marcat intrarea forțelor speciale în clădirea școlii. Alții, împușcați în luptele care au urmat. Mulți au rămas cu traume fizice și psihice încă nevindecate. Dar "operațiunea militară specială" din Ucraina nu are nici măcar pseudo-argumentul că urmărește neutralizarea teroriștilor (oficial, însă, are ca scop "denazificarea" țării, ceea ce pare să fie la fel de legitim pentru Vladimir Vladimirovici). Cu toate acestea, în 15 zile de la invadare, forțele ruse au ucis 71 de copii ucraineni și au rănit alți peste o sută. Copii. Unii de doar câteva luni. Alții, de numai câțiva anișori. Ciuruiți, sfârtecați de bombe, striviți de suflul câte unui bombardament executat asupra unor clădiri rezidențiale. Azi, oricât de mult ai crede că Putin poate avea o justificare în a ataca o țară vecină pașnică, nu-l mai poți sprijini. Pentru că asta înseamnă complicitate la crime de război. Inclusiv crime de război împotriva unor copii uciși în propriile lor case. Azi, Putin ar trebui extras din Kremlin, judecat și condamnat pentru genocid. Iar dacă nu înțelegi asta, ești la fel de psihopat ca Vova.

Mircea Marian
Mircea Marian

O lecție de etică de la multinaționalele

Acum câteva zile, când Jeffrey Sonnenfeld de la Universitatea Yale a redactat prima listă a companiilor mari care au plecat din Rusia lui Putin, erau circa 100 de nume pe listă. Peste circa o săptămână, erau aproape 200. Azi, depășesc 300. Pe măsură ce presiunea publicului din țările democratice creștea, multinaționalele se grăbeau să rupă orice legături cu regimul unui dictator dezechilibrat care amenință omenirea cu folosirea bombei atomice. Aceste companii pierd sume uriașe părăsind Rusia. Putin a anunțat deja că planul este să le confiște afacerile. British Petroleum, una din primele companii care și-au abandonat legăturile cu firmele rusești, anticipa faptul că va pierde circa 25 de miliarde de dolari - adică aproximativ 10% din PIB-ul României. Equinor, o companie norvegiană de petrol și gaze, are în Rusia investiții pe termen lung de 1,2 miliarde de dolari. Pleacă și ei, va pierde enorm. Mult hulita companie australiană de minerit, Rio Tinto, rupe orice legături cu firme rusești, deși îi va cauza uriașe probleme financiare și logistice. Exemple ar mai fi, dar cred că este clar ce am vrut să arăt. Mult hulitele naționale au dezvoltat o anume etică profesională - inclusiv sub presiunea propriilor angajați, tinerii „corporatiști”...- și se tem de reacția consumatorilor. Politicienii, nu. Ei se tem și nu prea de electorat...Politicienii sunt aleși la patru ani și, mai ales în țările estice, speră ca orice măgărie pe care o fac să se uite sau să o acopere cu ajutorul presei aservite. Cel mai bun exemplu în acest sens este premierul Ungariei, Viktor Orban. Prietenul lui Putin. Singura țară NATO de la granița Ucrainei care n-a permis tranzitarea armamentului către Kiev. România și Polonia au permis acest tranzit, iar Slovacia a livrat armament. Va trebui să nu-l uităm pe acest laș care, din păcate, controlează politic UDMR-ul. Al doilea exemplu este al localnicului George Simion. Care ar putea să intre în istorie cu „protestul” ridicol de 35 de secunde în fața Ambasadei Rusiei de la București. Simion a scris, miercuri, pe Facebook că românii n-ar trebui să-și apere țara fiindcă nu dețin „nimic”. În primul rând că este o minciună: resursele naturale aparțin statului, conform Constituției. Ele pot fi concesionate. În al doilea rând, ce dețineau soldații români care au plecat la război în 1877 sau 1916? Cu adevărat nimic, mulți dintre ei. Abia în 1917 s-a dus regele Ferdinand pe front și le-a promis pământ. Vizunea liderului AUR, pe Facebook: „Cine deține petrolul și restul bogățiilor Țării să angajeze și armate. Noi, românii, nu avem nimic deci nu avem pentru ce lupta”. Este bine că domnul Simion ne-a arătat că el unul nu face nimic fără să primească ceva în schimb. În loc de concluzie: dacă domnul Simion era, prin absurd, la putere, azi companiile de stat românești ar fi fost băgate până peste cap în afaceri dubioase cu Rusia lui Putin. Exact asta se întâmplă în Ungaria lui Viktor Orban, nu-i o speculație lipsită de temei. Naționalizarea auristă ar însemna întoarcerea României în epoca ceaușistă, într-un CAER al loserilor strânși în jurul lui Putin. Pentru România, sărăcie crâncenă și lipsuri. Pentru domnul Simion și clica din jurul său, averi uriașe, exact așa cum se întâmplă în Rusia lui Putin și a oligarhilor săi.

Valentin Ionescu
Valentin Ionescu

Firmele rusești din România, sub sechestru

Firmele rusești de pe teritoriul altor țări, inclusiv România, pot constitui un sprijin logistic și financiar pentru acțiuni de spionaj, pentru plata agenților de influență, precum și pentru racolarea trădătorilor din țara în care operează aceste firme. Din acest motiv, apreciez că în această fază se impune ca legislația românească să fie modificată pentru a permite punerea sub sechestru a firmelor rusești care operează în România, indiferent dacă oficial/legal apar ca având acționariat într-o țară europeană. Conducerea firmelor rusești de pe teritoriul României trebuie pusă sub controlul unui împuternicit special al Guvernului României. De asemenea, dacă Ucraina se prăbușește sub ocupație rusească, toate firmele rusești de pe teritoriul României trebuie naționalizate. Apreciez că toate firmele rusești de pe teritoriul României care opereaza în domeniul energiei și metalurgiei trebuie naționalizate și fără condiția ca Ucraina să fie ocupată total de ruși. Valentin Ionescu este invitat al rubricii de opinii.

Mircea Marian
Mircea Marian

Slava UkrainiSlava Ukraini! Un omagiu adus poporului ucrainean, care azi se bate și pentru noi

Ucrainenii nu se bat acum doar pentru țara lor, pentru independența lor. Se bat și pentru noi, să fie clar! Se bat pentru valori pe care le împărtășește întreaga Europă civilizată. Se bat pentru libertate, pentru demnitate, pentru democrație, pentru dreptul fiecărei națiuni de a-și decide soarta. Îmi cer scuze dacă sunt patetic în această dimineață de sâmbătă. Dar mă trezesc în fiecare dimineață cu gândul că a căzut Kievul. Că tancurile lui Putin sunt la granița noastră, lângă Galați, lângă Suceava sau la gurile Dunării. Și iată că, până acum, rezistă! O mână de ucraineni, înarmați vai de capul lor, îi țin pe loc pe invadatorii ruși la porțile Kievului. Și plătesc scump pentru asta. Oamenii mor. Tinerele mămici nasc în subsolurile metroului. Copiii stau ascunși, terifiați, în buncăre. Da, se sacrifică pentru țara lor, dar azi, acum, apără cel puțin Europa de Est, din Finlanda în România, în fața unui dictator care și-a pierdut mințile. Dacă Putin va zdrobi Ucraina, se va opri? Nu. Va merge mai departe. Va lua Moldova. Sau Estonia. Sau o bucată din Finlanda. Sau...Nimeni nu știe. Pentru că asta e problema cu dictatorii care înnebunesc: nimeni nu știe ce vor face, cât rău sunt dispuși să facă pentru a-și atinge obiectivele. Întreaga Europă civilizată este amenințată. Acolo unde nu va ajunge cu tancul, va folosi Gazpromul. Vrea să ocupe teritorii, vrea să creeze un cordon sanitar de tip Belarus în jurul Rusiei și...mai departe, spre Constantinopole, dacă se poate, fiindcă acesta a fost visul Imperiului Țarist. O notă specială pentru președintele Ucrainei: omul este un erou. Nu știu cum este ca politician, nu știu ce fel de comandant militar este, dar în aceste zile Zelensky este un erou. Oameni ca el sau ca primarul Kievului, Vitali Kliciko, au inspirat rezistența. Pentru că au avut curaj și leadership. În vremuri de criză se simt adevărații lideri și mulți ar avea ce să învețe de la Zelensky. Cât despre Putin: nu trebuie să-l uităm, pentru că altfel va fi el peste noi. Omul este un criminal în serie. Dacă nu-l oprim, va mai ucide. Să ne rugăm deci, cei care suntem oameni credincioși, pentru poporul ucrainean și pentru bravii apărători ai Kievului. Și pe noi ne apără, în aceste zile. Suntem alături de voi. Slava Ukraini!

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Poate fi România atacată de Putin?

Miercuri spre joi dimineață, cu puțin înainte de ora 05.00 în România, Putin a declanșat invazia Ucrainei. Într-un discurs televizat, i-a amenințat direct pe cei care vor ajuta Ucraina: cei "care vor încerca să interfereze cu noi (...) trebuie să știe că răspunsul Rusiei va fi imediat și va duce la consecințe cum nu ați mai văzut". Nu ai cum să nu-ți pui întrebarea, mai ales dacă ai graniță cu Ucraina, ce înseamnă această frază a președintelui rus. La ce se referă când vorbește de "interferențe"? Ce ar putea însemna acele "consecințe" nemaivăzute? Evident, puterea militară a Rusiei este enormă. Iar echipamentele militare ale Kremlinului din ultimii ani, în special rachetele, au devenit o amenințare pentru toată lumea. Se vorbește inclusiv de cea mai puternică rachetă a planetei, practic imbatabilă, ca fiind în arsenalul rus. Este logic să te gândești că, pentru a descuraja NATO, Putin ar încerca să neutralizeze țările Alianței din jurul Ucrainei? Este, așadar, previzibil ca țări precum România și Polonia să fie primele cărora li se răspunde imediat, cu consecințe cum nu s-au mai văzut? Deocamdată, pentru acest scenariu, am văzut doar un contra-argument al ministrului Apărării, Vasile Dîncu, miercuri seara, la TVR. Potrivit lui Dîncu, "În principiu, toate analizele pe care le face NATO şi le facem şi noi împreună cu aliaţii noştri din NATO spun că în acest moment e exclus un război pe teritoriul României, pentru că e exclus un conflict militar între NATO şi Rusia. (...) Sunt mai multe raţiuni de factură strategică pentru care se consideră că e cel mai bun acest scenariu. Nu cred că Rusia, în afară de unele lucru pe care vrea să le rezolve pe terenul fostei URSS, într-o utopie de reîntregire a Rusiei Ecaterinei a II-a sau a lui Petru cel Mare, nu cred că se poate întâmpla să atace o ţară NATO şi acest lucru să ducă la un conflict generalizat. Ar fi o dovadă de nebunie şi nu credem în acest scenariu." Nebunia, așadar, este exclusă din scenariu de către România (și de către NATO?). Dar pare Putin un om sănătos la cap? Eu m-aș mai gândi. Evoluția situației din Ucraina din orele următoare ne va da un indiciu despre ce înțelege Putin prin "interferențe". Dar nu cred că Bucureștiul poate miza pe lipsa nebuniei din Kremlin. Sigur, dacă România ar fi atacată, NATO ar trebui să răspundă proporțional, potrivit articolului 5 al Alianței, care prevede că orice atac împotriva unui membru NATO este un atac împotriva NATO. Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Să ne amintim acum de toți lacheii lui Putin din România: foști premieri, miniștri, popi cu funcție

La ora la care scriu acest text, Putin încă monologhează la Kremlin despre cum lumea e prea mică pentru maica Rusie. Și, așa cum e, mică, lumea întreagă e în regim de breaking news: ar putea fi ultimul discurs al președintelui rus dinaintea unui război cu consecințe imprevizibile. E o ocazie numai bună ca, acum, să-i enumerăm pe cei mai importanți fani din România ai acestui autocrat care citează din Lenin și Stalin cu lejeritatea cu cu care criminalii demenți se recunosc atunci când se întâlnesc. Voi pomeni, într-o ordine oarecare, declarații relevante ale lacheilor putiniști locali și situațiile în care s-au devoalat aceștia (și e vorba numai de cele mai recente). Și nu mă voi referi la măscăricii din ultimul val de saltimbanci, șoșoci isterici abonați la Sputnik. În noiembrie 2015, președintele Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu, l-a invitat în Parlamentul României pentru un discurs pe Serghei Narîșkin, președintele Dumei ruse, deși Narîșkin avea interdicție de intrare în UE după anexarea Crimeei de către Rusia. În martie 2018, fostul premier al României Adrian Năstase s-a deplasat la Moscova, unde a avut întâlniri cu foști și actuali oficiali ruși. Cel mai mare în funcție dintre aceștia, la data întâlnirii, era Aleksandr Grușko, adjunctul ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov. În august 2019, în campania pentru alegerile prezidențiale, aflat la Suceava, Dan Barna (USR) a declarat că trebuie dezvoltate relațiile economice cu Rusia și China: "aici vorbim şi de potenţiale investiţii care pot fi făcute, nu văd o problemă din punctul ăsta de vedere (...) Politic, sunt actori relevanţi pe plan mondial. Nu putem să-i ignorăm." Octombrie 2019, în Parlamentul României, Eugen Orlando Teodorovici (audieri în comisii pentru funcția de ministru de Finanțe): "Trebuie să aveți o abordare de deschidere către alte piețe. Am fost la Timișoara zilele trecute și acolo erau peste 800 de oameni de afaceri, printre ei și ruși. Banii nu au culoare. Nu am înțeles niciodată de ce trebuie să avem această relație strânsă doar cu spațiul comunitar. România trebuie să se deschidă și către alte piețe indiferent de culoare." Cu același prilej, Varujan Vosganian: "Planeta e rotundă. Trebuie să aveți deschidere și către alte piețe. Problema noastră cea mai mare e că nu existăm economic în India, Vietnam, Singapore, America de Sud, am întrerupt toate parteneriatele economice cu Rusia – o piață uriașă. Nu cred că captivitatea asta față de UE și NATO e bună." Popa Teodosie, 8 februarie a.c.: "Și de ce sa n-o spun, domnul Putin care este atât de vehiculat în zilele acestea și văzut atât de negru, nu e negru așa cum îl prezintă toată lumea. Am spus și o spun, fără frică, este cel mai mare ctitor la Sfântul Munte și la Ierusalim și în țara sa, și Putin și Medvedev sunt ctitori și am fost pe urmele lor în excursie și m-am minunat câte jertfe au facut și noi îi judecăm ca pe niște răufăcatori." Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:

Valentin Ionescu
Valentin Ionescu

Scrisoare către ministrul Culturii: Scăpați-ne de "ceramica de Horezu" din Bulgaria și China!

Domnule ministru, Fiind in concediu, zilele trecute am fost în Olari, fostul sat cu același nume din localitatea Horezu. Unde, după cum știți, este un mic centru de creație pentru ceramica de Horezu inclusă de UNESCO în patrimoniul cultural imaterial. M-am oprit la atelierul dl. Mihai Biscu, unul dintre cei patru artizani/meșteri în ceramică rămași în viață și zn activitate. Mă așteptam să fie o concentrare (un cluster) de ateliere în ceramică în satul Olari, dar din păcate lucrurile nu stau așa. După cum menționam mai sus nu mai există decât patru artizani în Olari – Horezu care au preluat și conservat tradiția din generație în generație. Restul celor ce vând chiar în Olari sunt "antreprenori", în sensul că au echipe de muncitori de la vechea cooperativă de ceramică din Horezu, care reproduc modele mai vechi de ceramică Horezu. Comerțul prevalează în fața creației și omoară ceramica de Horezu care a apărut în urmă cu peste 300 de ani pe aceste meleaguri. De aceea, vă rețin atenția cu detalierea unei stări de fapt dezastruoase a artei în ceramica din Horezu, pe care Ministerul Culturii ar trebui să o ia în considerare, și totodata îmi permit să formulez câteva sugestii care cred că ar contribui la redresarea acestei arte populare. Orașul Horezu, mai cu seamă pe strada principală ce traversează această localitate, este sufocat de comercianți ce vând ceramică fabricată în China ce reproduce ceramica de Horezu. De asemenea, comercianții vând ceramică din Bulgaria care imită parțial modele tradiționale din ceramica Horezu: culori, desene (de exemplu: spicul de grâu). Din păcate, lipsa de cultură, dar și precaritatea informării publicului cumpărător (consumator de "artă populară"), mai cu seamă din România, încurajează și întrețin comerțul cu falsuri fabricate în China și Bulgaria și care distrug o parte din cultura noastră națională și ruinează artizanii. Unele produse din ceramică din China pot fi considerate produse contrafăcute, cum ar fi de exemplu vase care reproduc "cocoșul de Hurezi" pe care Primăria Horezu l-a înregistrat la OSIM. Alte vase din ceramică fabricate în China, dar care reflectă creația în arta ceramică a generațiilor anterioare nouă sau a artizanilor olari în viață din Horezu, sunt replici/falsuri, dar legal nu pot fi considerate produse contrafăcute, dacă produsele din ceramică originale de Horezu nu sunt protejate legal. Din acest punct pornește analiza legală, respectiv ce se poate face pentru a elimina din piață produsele din China și copierea parțială a ceramicii de Horezu de către produsele bulgărești. "Cocosul de Hurezi", deși este înregistrat la OSIM, este reprodus de ceramica fabricată în China. În acest caz, avem de a face cu produse contrafăcute, pentru care nu există nici o intervenție din partea autorităților române locale sau centrale. În cazul altor produse din ceramică de Horezu în care se reproduc din generație în generație modele și culori de către artizanii locali, fără vreo contribuție creativă a acestora, ar trebui făcută o protecție legală de Ministerul Culturii, atât la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (art. 7 lit. g din Legea nr. 8/1996, coroborat cu alin. 2 al art. 3), cât și la OSIM (Legea nr. 84/1998), ca mărci naționale și mărci ale Uniunii Europene. În cazul in care artizanii din Olari produc ceramica Horezu cu elemente distinctive, în sensul că adaugă unui model/desen mai vechi modele/desene/simboluri noi, rezultat al propriei creații, atunci acești artizani pot înregistra obiectele de ceramică la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și OSIM. Apreciez că este nevoie ca Ministerul Culturii să acorde sprijin/asistență juridică artizanilor din Olari, Horezu, întrucât aceștia nu au informațiile necesare pentru a-și proteja lucrările. Pe de altă parte, am constatat că nu există o asociație/ o breaslă a artizanilor care să susțină drepturile acestora și protecția artei populare în ceramică. De altfel, am menționat deja că nu mai sunt decât patru artizani, dintre care numai doi mai sunt activi, din cât am înțeles la fața locului. De asemenea, comerțul cu falsuri din China și Bulgaria ar trebui eliminat, atât prin informarea publicului (comercianții să fie obligați să afișeze originea fabricării produselor din ceramică), cât și prin confiscarea mărfii și amenzi. Aceste acțiuni sunt necesare o dată cu protecția legală a ceramicii de Horezu. Întrucât în Olari, Horezu, nu au rămas decât patru artizani, există riscul ca tradiția să se piardă. Sunt țări care au traversat această experiență, mai cu seamă în vestul Europei. Deși aceste țări fac în prezent efortul de a reînvia tradițiile artei populare, o bună parte din acestea sunt iremediabil pierdute. Prin urmare, este nevoie de un plan național de relansare a artei populare de tradiție. Un asemenea plan trebuie dublat de un alt plan, care prin marketing promovat pe piața națională și internațională să susțină vânzarea ceramicii de Horezu. În acest mod se asigură un venit artizanilor din Horezu și transmiterea acestei tradiții generațiilor viitoare. Valentin Ionescu este invitat al rubricii de opinii.

Mircea Marian
Mircea Marian

Guvernul nu face nimic, PSD aruncă fumigene

Guvernul Ciucă este paralizat. PSD și UDMR nu fac decât să umple aparatul bugetar cu sinecuriști și să blocheze orice reformă. PNL se prăbușește în dispute interne și lipsă de leadership: a ajuns o remorcă veche și inutilă a mașinăriei conduse de Ciolacu. Dacă nu era Iohannis la Cotroceni, PSD putea să cumpere, la bucată, destui parlamentari PNL care să-i asigure o majoritate și fără acest partid. Acesta nu este un editorial obișnuit, ci mai degrabă un articol de informare, în care contextualizez datele publice. Iată lista obiectivelor abandonate sau care trenează, fără a avea pretenția că este completă: PNRR: o analiză realizată de colegii de la Adevărul arată că din 24 de obiective care trebuie atinse până la final de martie, mai sunt de atins 23 de jaloane. De săptămâni întregi, PSD n-a menționat nici un obiectiv din PNRR și vorbește doar despre renegocierea acordului. PSD blochează PNRR fiindcă nu vrea reforme.Fonduri europene de coeziune: eșec. La 4 februarie 2022, rata de absorbție efectivă a fondurilor de coeziune era la 43,63%, o creștere de doar 11% în 13 luni. Sumele solicitate pentru plată, pe cele șase programe care compun fondurile de coeziune, inclusiv Infrastructură mare și dezvoltare regională, erau la puțun peste 48%. În puțin peste un an vom pierde banii necheltuiți. Programele operaționale 2021-2027 sunt mult întârziate, o spune și Asociația Municipiilor, condusă de Emil Boc.Reforma Justiției, una din cele mai mari bătăi de joc. Cătălin Predoiu (PNL) s-a înțeles cu gruparea Savonea din CSM, iar SIIJ va fi, de fapt, spart în mai multe bucăți. Va fi practic imposibil de verificat dacă activitatea de urmărire penală a magistraților are vreo eficiență, în noua formulă. Procurorii care vor cerceta magistrații vor fi selectați de aceeași grupare Savonea din CSM, notorie pentru cooperarea cu PSD-Dragnea. Legislația Dragnea care a distrus lupta cu corupția este în vigoare, nu există nici un proiect de modificare, dinspre Guvern. Extragerea gazelor din offshore: înmlăștinită de negocierile Romgaz cu Exxon. Guvernul n-a avansat nici o variantă de modificare a legislației care bloca exploatarea acestei resurse. Sănătate: zero. Ministrul Rafila pur și simplu nu a făcut nimic în afară de a se certa cu USRReforma pensiilor speciale: zero. În schimb, crește presiunea ca ne-specialii să muncească mai mult, pentru a ține în spate cheltuieli cu pensiile speciale care au ajuns la 11 miliarde de lei pe an. PSD se preface că se opune.Reforma ANAF: zero. PSD a preluat Vama, printr-un personaj garantat de unul din cei mai toxici apropiați ai lui Dragnea. Reforma ministerului de Interne: ministrul Bode a scăpat situația de sub control, a ajuns purtătorul de cuvânt care acoperă eșecurile suborodnaților. Clanurile au mituit poliția și-și fac de cap. Angajările în MAI se fac pe pile și șmen, clienții fiind atrași de salariile bune și perspectiva de a se pensiona la 45 de ani. Putem continua, dar nu are sens, cred că situația este clară. În schimb, birocrația statului român crește exploziv. PSD și PNL au umplut instituțiile cu clientela lor. Aparatul Guvernului s-a majorat cu circa 60% sub guvernările PNL. Digitalizarea este un vis frumos: acest stat nu are interes să distrugă birocrația obtuză, care-i forțează pe contribuabili să dea șpagă pentru a-și rezolva problemele. Presa bine șpăguită bagă sub preș primele semne ale catastrofei: PIB-ul a scăzut în trimestrul IV din 2021, raportat la trimestrul III; un monopol care era până acum pe profit, Transelectrica, a terminat anul trecut pe pierdere, iar explozia facturilor la energie nu poate fi controlată. Acestea sunt faptele. Nu vreau să trag o concluzie sau să spun ce este de făcut. las pe fiecare să judece. Defapt.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Comunismul, ghid social media de utilizare

Îmi aduc foarte bine aminte de sunetul metalic al grătarelor cu sticle de lapte hârșâite pe ciment la șase dimineața, înainte să fie livrate unei cozi apatice din oameni ai muncii care se aflau acolo de ceva vreme. Îmi amintesc și marmelada de pe tejghea, de lângă cântar, fascinantă în textura ei brută, dar și majusculele de polistiren vopsit de deasupra rafturilor mai mult goale: AUTOSERVINDU-VĂ CÎȘTIGAȚI TIMP (cu î din a)! Iar semnul exclamării era mai înalt decât celelalte litere și înclinat spre dreapta. Am amintiri vii și cu tichetele alea de cotă alimentară, și cu ceremonia la care am devenit șoim al patriei și apoi pionier, și cu poeziile patriotice pe care un coleg de școală cu doar un an mai mare nu doar le recita, dar chiar le compunea. Și aș tot putea să înșir din deceniul de comunism românesc pe care l-am trăit. Dar mi-a fost întotdeauna jenă să fac asta, eventual cu un soi de patetism discret eroic, de parcă atunci când am descoperit o omidă în supa uleioasă de la "cămin" (un soi de grădiniță din anii' 80 cu program prelungit unde mâncai, dormeai și făceai diverse activități până pe la 16.00) și am refuzat să mai mănânc aș fi comis un teribil act de disidență. Mi-a fost jenă de adevărații eroi, de cei care au luptat cu regimul, cu Securitatea, cu lipsuri dure, de cei care au murit în decembrie '89. Dar de ce am scris toate acestea? Ca să vă spun că taman ce am citit recent pe Facebook că o vajnică oengistă contemporană invocă, suferindă, cu tristețe-n taste, vremurile acelea grele prin care a trecut ea până în 1989. A, uitam: e născută în 1986. Cui folosește acest exhibiționism ipocrit, această joacă cu amintirea unor vremuri atât de dure, azi, din fotoliul de acasă, atât de des expus pe Facebook, din lenea din fața unui ecran? Numai orgoliului. Numai vanității. Numai unui sentiment de pu*oism gonflat și îmbătat de prea mult social media.

Mircea Marian
Mircea Marian

Ideile lui Câciu agent de influență al Chinei

De la ce pornim, cred că se știe deja. Domnul Câciu, ministru PSD al Finanțelor, a declamat: „În zona în care există o, să nu-i spun opulență, dar o preocupare prea intensă pentru a acumula proprietăți, aș vedea o taxare”. Două-trei mașini sau trei apartamente, cam de aici vrea să pornească domnul Câciu suprataxarea. Pentru context, să nu uităm cine este domnul Câciu: domnia sa a primit 5.000 de euro - atât a declarat...- ca să publice un articol în care ataca memorandumul România-SUA privind tehnologia 5G. Acest acord înseamnă, în esență, ca România să nu permită ca echipamentele Huawei să fie folosite pentru rețelele 5G. Nimic deosebit, întreaga lume liberă se desprinde de Huawei datorită riscurilor de securitate: aceste echipamente ar putea permite securității de la Beijing să aibă acces la un volum uriaș de informații. În totală opoziție cu eforturile statelor democratice, domnul Câciu și-a asumat - repet, pentru 5.000 de euro...- să facă reclamă Huawei și, implicit, intereselor Chinei comuniste. În alte state NATO un asemenea personaj nu era primit în Guvern nici la ministerul Familiei. În România, PSD l-a strecurat în CSAT. Ce vrea acum domnul Câciu, disperat că n-are bani și pentru pensiile speciale și pentru promisiunile populiste ale partidului său? Să jupoaie oamenii care, prin muncă cinstită, au acumulat niște bunuri. Întâmplător, am un prieten care are trei proprietăți: un corporatist bine plătit, dar nu excepțional, care a strâns bani din greu și a investit în două apartamente pe care le închiriază legal, cu plata tuturor taxelor. Pentru fiecare ban strâns a plătit taxe peste taxe, nici un leu n-a fost din zona gri sau neagră. Acum, domnul Câciu îl face de rușine - cică ar avea o preocupare “prea intensă pentru a acumula proprietăți“ - îl dă pe mâna poporului nervos și vrea să mai ia un rând de piele de pe el. Și zece case să fi avut, dacă le-a cumpărat prin munca lui cinstită, taxată, nu văd de ce ar fi nevoie să-l impozităm suplimentar. De altfel, ca să închei cu acest exemplu: prietenul meu a emigrat și mi-a rămas în minte că, la ultima întâlnire, mi-a spus “cel mai mult mă bucur că nu mai plătesc taxe la statul român“. Domnul Câciu are resurse de unde ar putea duce bani, dar n-are curaj să se ducă în acea zonă: sunt miliarde de lei de recuperat de la hoți, mă refer la prejudiciile stabilite de instanțe. Responsabil de recuperarea prejudiciilor este departmanetul de operațiuni speciale din cadrul ANAF. Se duce însă domnul Câciu după banii furați de Dan Voiculescu, când Antena 3 îl ține în brațe? Nu! Dimpotrivă, ANAF refuză să mai răspundă la întrebările privind stadiul recuperării prejudiciilor în dosare sensibile precum ICA, Relu Fenechiu, RAFO sau Dosarul Transferurilor. În plus, la ANAF există o direcție care verifica averile mari ale persoanelor fizice. Activitate ei este un mister, nu pare să fi ajuns să deranjeze vreun client PSD. Însă, potrivit informațiilor din zona Antenei 3, pe cine verifica, în 2021, această direcție? Pe Camelia Bogdan, judecătoarea care l-a condamnat pe Dan Voiculescu. Ca să tragem linie: ce vrea PSD-Câciu este un amestec între Coreea de Nord și regimurile de stânga, corupte și populiste, din America de Sud. Să fie jupuiți bogătașii, dar să nu ne atingem de clienții Partidului. Plus: să plafonăm prețurile! Cu aceste genii economice, care au terminat o universitate privată la 30 de ani sau și-au luat diploma la școala de miliție, o să ajungem ca-n Venezuala, să fim fericiți dacă găsim hârtie igienică.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

PSDMR, partidul care ține țara

Orban a fost premier și șef la PNL, apoi nu a mai fost premier. Așa a ajuns Cîțu premier, apoi șef la PNL. Iar Orban a plecat din PNL, împreună cu niște loiali. Apoi Cîțu nu a mai fost premier, pentru că stelele s-au aliniat pentru Ciucă. Nu e clar dacă Ciucă are vreun viitor politic de calibrul unui șef de partid, dar acum PNL e rupt între liderul din Modrogan și cel de la Victoria. Iar o parte din parlamentari sunt la Orban în bucătărie. Cioloș a fost și el premier și șef de partid și acum e doar șef de partid. Barna a fost doar vicepremier și șef de partid și acum nu mai e nici una. Așa că Cioloș și Barna se ceartă. Și Drulă, cel puțin deocamdată, să se uite. Și Valeriu Nicolae să le dea diagnostice pe Facebook. Simion, Târziu și Lavric au fost șefi de cuib în fanteziile lor și acum își împart conducerea AUR în viața reală, dar când nu mai ai o Șoșoacă ce ar putea să țină șandramaua pe umerii proprii, scenariul PPDD pare mai aproape decât și-ar fi închipuit adversarii. Tomac nu a fost mai nimic, în afară de cărător de geantă al lui Băsescu și șef la PMP, un partid inventat de și pentru Băsescu. Cristian Diaconescu a fost ministru și este actualul șef la PMP. Așa că Tomac și Diaconescu nu se înghit. Anul este 2022 iar contextul, complex: pandemie de SARS-CoV-2, criză a prețurilor la energie, Rusia la granițele Ucrainei. Cine sunt, în acest peisaj, cei mai responsabili oameni politici din România? Simplu: Marcel Ciolacu și Kelemen Hunor. Ați auzit de vreun conflict în PSD ori UDMR? Ați citit scrisorele penibile conținând râci și umori politice scurse de pe la social-democrați ori de la udemeriști? Se înjură "pe surse" pesediștii sau reprezentanții politici ai maghiarimii? Nu. Ați văzut? Despre asta e vorba. În ciuda tuturor cutumelor și așteptărilor politic-electorale, USR și PMP pierd puncte când sunt în opoziție, mai ocupate să se sinucidă, decât să atace puterea. La fel de paradoxal, PSD se va consolida la putere, întrucât pare singurul partid care știe ce trebuie să facă (sau măcar mimează, dar o face cu talent și disciplină). Singura structură politică ce pierde hemoragic puncte electorale la putere este PNL, dar nu pentru cum guvernează, ci pentru scandalurile cîțo-iohanniene anterioare formării Executivului uselist cu repetiție. În tot acest arhipelag parlamentar, cu insulițe care apar și dispar în funcție de valuri, terenul cel mai stabil este sub steagurile PSD și UDMR. Dacă li se va cere, Ciolacu și Kelemen pot racola suficienți parlamentari de la PNL, AUR și chiar USR (nu că ar mai avea nevoie) ca să asigure o majoritate care să facă Legislativul funcțional. Sigur că acel Parlament nu ar mai fi chiar unul democratic, dar ar fi unul care să ia decizii. Acesta este scenariul la care PNL, USR, AUR și PMP trebuie să cugete în perspectiva lui 2024. Pentru trei din aceste partide, nici măcar nu e clar dacă vor mai exista în 2024. Pentru aceleași trei, dacă vor supraviețui până atunci, foarte probabil e să nu treacă pragul de acces în Parlament. Deocamdată, în loc să cugete, însă, acele partide sunt ocupate să transmită mugete spre electorat, dar și spre membrii tribalizați. Dacă nu-și vor schimba strategia, PSDMR va fi singurul partid relevant în 2024.

Mircea Marian
Mircea Marian

De ce galeria lui Simion sporește

Jorjică Simion din Vrancea nu e vreun geniu al politicii. Este un băiat modest intelectual, la fel ca și Ciolacu din Buzău. Dar are o calitate: muncește. Muncește vineri, sâmbătă și duminică. Străbate țara în lung și-n lat. Își face campanie ca-n anii 30. Nu știu, nu am informații, dar este posibil să se fi inspirat din campania dusă în 1931 de idolul secret al AUR, Corneliu Zelea Codreanu: acesta a fost ales deputat de Neamț în acel an, după ce a bătut tot județul îmbrăcat în ie și călare pe un cal alb. Sigur, motivele victoriei lui Codreanu sunt mai complicate, eu mă refer doar la modul în care acesta și-a dus campania. Însă în nici un caz astfel de campanii nu au fost duse doar de legionari. În anii 90, în România, așa arătau campaniile la prezidențiale: candidații străbăteau țara cu o coloană de susținători, țineau discursuri prin comune și orașe prăpădite și se pupau cu alegătorii. Simion a reinventat acest tip de campanie. Nu așteaptă startul oficial al cursei politice, înțelege că, de fapt, bătălia politică este zilnică. La polul opus, domnul Cioloș și colegii săi cred că se poate construi cu mesaje pe Facebook, trăind fericiți în bula care-i aclamă și-i divinizează. Eu nu spun că domnul Cioloș este vreun leneș sau că nu lucrează în week-end. Spun că nu se vede că ar face ceva. Dan Barna mai era scos la plimbare prin țară de Drulă, din când în când vizita autostrăzi și se poza cu macheta lor. Acum, stă acasă și așteaptă ca Dacian Cioloș să eșueze. Desigur sunt foarte, foarte multe explicații pentru ascensiunea lui Simion. Ceea ce descriu eu, acum, este doar o mică parte dintr-un fenomen complex. Ce vreau să spun este că AUR crește (și) pe lenea adversarilor săi politici. Lene fizică, lene intelectuală, incapacitate de a se adapta și de a ieși din starea lor de confort. Dacă domnul Cioloș sau alți lideri politici vor dori să oprească ascensiunea AUR și să recupereze voturile înghițite de Șoșoacă și alții ca ea, ar trebui să uite de Facebook, o vreme. Țin minte și acum prima zi de campanie cu Emil Constantinescu, în august 1996, la târgul din Oltenița. Cetățeni în șlapi și ciorapi, cu vată în urechi - să nu-i tragă curentul- mâncând covrigi și strigând după Constantinescu: „Uite Țapul!”. Candidatul îi pupa, le lua copiii în brațe, le ștergea nasul și părea nespus de fericit că se întâlnește cu niște persoane atât de distinse. Și a câștigat.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Marcelică, mic escroc economic, mare șarlatan politic

De la amețitoarea înălțime a studiilor lui de Drept la fantomatica Ecologică, terminate la 28 de ani, Marcel Ciolacu a emis următorul panseu economic: "Nu cred că o să ajute TVA zero la alimente. Deja avem un TVA redus la alimente. Am văzut alte țări europene că au luat altfel de măsuri. Au plafonat prețul la alimentele de bază. Se pare că este mult mai bine." Remarcați tăria opiniilor specializate ale lui Marcelică: "nu cred", respectiv "se pare". Omul, pe undeva, e sincer, nu vrea să ne facă să credem, cumva, că ar ști despre ce vorbește. Nici vorbă! Cel mult, el crede sau nu. Iar lucrurile "se pare" că ar sta cumva sau altcumva, nu că chiar fi (ceea ce ar presupune o certitudine, deci o oarecare formă de cunoaștere). Altfel, în perversitatea lui naturală, în șmecheria lui de piețar, Ciolacu știe ce face: gâdilă melancolia unei categorii care încă își mai amintește comunismul, acel regim în care, deși nu aveai hârtie igienică și nici prea multe alimente, aveai siguranța serviciului și a unui apartament, maică, nu ca acum... Nu m-ar mira ca vreun consilier mai pricopsit să-i spună că ideile astea demne de lagărul sovietic au priză și la hipsterii contemporani, care ar putea să vadă în Marcelinho nu un fel de Hagi al finanțelor, ci direct un Ronaldinho al economiei. Pe scurt, însă, e clar că șeful PSD nu urmărește decât un câștig electoral de etapă, facil: dacă viața s-a scumpit, trebuie s-o ieftinim. Noi, statul. Adică noi, politicienii. Direct, cu mânuțele noastre intervenționiste de social-democrați curați, cinstiți și empatici. Nivelul macroeconomic, însă, i se potrivește lui Marcel ca imaginea de macho lui Dragnea (of, s-o fi împăcat cu Irinuca?). Nivelul micro, însă, e viața lui Marcelică. Dacă ați ratat informația esențială a maturității lui Ciolacu, aceasta este că omul trăiește dintr-un chioșc amplasat în piața din Buzău. Un chioșc magic: într-un an, din vândut eugenii și plastice chinezești, s-a trezit cu ditamai profitul de un milion de lei. Când să explice miracolul, a arătat înspre nevastă și frate, administratorii chioșcului. Un modest. Însă, în cariera lui, omul își făcuse deja norma de minuni. Una se terminase, fără glorie, cu o țeapă de 11.000 de euro dată statului, după ce o benzinărie administrată de actualul șef al PSD falimentase discret. La o altă țeapă, generată tot de un faliment, Marcelică al nostru fusese doar patron spiritual, cu 10%. Celelalte 90% din părțile sociale fuseseră ale altui corifeu pesedist buzoian, Ion Vasile. Numele infamiei: TV Buzău. Un canal de propagandă politică (o spune CNA) care se finanța din banii comunelor din județul lui Ciolacu. Așadar, când cariera economică îți e jalonată de o televiziune de partid falimentară, finanțată din bani publici ai comunelor, de o benzinărie falimentară și aia și de un chioșc miraculos, cred și eu că pasul următor e să dai soluții de macroeconomie din fruntea celui mai mare partid din România. Diferența e că, dacă fanteziile preorășenești ale lui Ciolacu se pun în practică, falimentul ne va costa un pic mai mult decât anterioarele năzbâtii de business ale lui Marcelică.

Mircea Marian
Mircea Marian

Ilfov, regiune autonomă a mafiei

De Felicia Ienculescu-Popovici auzise, până ieri, puțină lume. Fiindcă, în România, faptele bune nu interesează și nu prea se mediatizează. Cui să-i pese? Dânsa face „educație remedială”. Aduce acasă la ea copii din familii defavorizate din Mogoșoaia și încearcă să-i ajute să treacă prin școală. În Mogoșoaia, la doi pași de București, sunt 300 de analfabeți declarați și, probabil, sute de analfabeți funcționali. „Am fost martora unor situații greu de închipuit, dacă nu ești acolo. O mamă analfabetă, cu patru copii, mi-a cerut ajutorul pentru că fusese cu copiii la medic. Primise medicamente diferite pentru fiecare, dar nu știa să citească indicațiile de utilizare”, povestea Ienculescu-Popovici, acum câțiva ani. „Un tânăr de 16 ani este unul dintre beneficiarii cursurilor. Când a ajuns la Green Mogo, nu știa să scrie sau să citească, dar a învățat asta într-un singur an și s-a dovedit a fi chiar foarte bun la matematică. Dar și la grădinărit, iar Felicia crede că ar putea fi un specialist în permacultură. Băiatul provine dintr-o familie vulnerabilă, monoparentală, cu un istoric de abuzuri”, relatează unul din puținele reportaje despre faptele bune făcute de Ienculescu-Popovici. Aceasta este femeia pe care, joi seara, au agresat-o doi consilieri locali, unul din PNL și altul din PMP. De ce? Fiindcă în Mogoșoaia se desfășoară un jaf de o brutalitate de Vest Sălbatic, iar Ienculescu-Popovici este unul dintre puținii care se opun. Primarul ia cu japca, la un preț de nimic, sute de hectare deținute de locuitori. Pe terenul confiscat, de facto, se vor construi blocuri. Este un tun brutal, fără rușine, care va aduce profituri de zeci sau sute de milioane de euro. Șpăgile curg, probabil, pe verticală și orizontală, de aceea presa și instituțiile statului bagă capul în pământ. Știindu-se protejați, cei doi consilieri au amenințat-o pe consiliera USR minute în șir, calm și cu sadism, că o bagă în căruț. Ceea ce nu pare deloc imposibil în acel loc al fărădelegii. Iar la finalul conversației au agresat-o: pe filmare se aud strigătele disperate ale unei femei îngrozite. A fost salvată de colegii care lucrau în sălile alăturate. Ilfov este de mult o regiune autonomă ocupată de mafia transpartinică, așa cum era Constanța pe vremea lui Mazăre. Însă, de o vreme, s-a depășit orice urmă de decență. PNL l-a trimis în fruntea Consiliului Județean pe un ins condamnat penal pentru corupție. Individul este un zero, o necuvântătoare, dar a ajuns vicepreședinte al PNL, mergând pe susținerea lui Florin Cîțu. Însă, politician constructiv, este prieten la cataramă cu Florentin Pandele, pesedistul care controlează comuna Voluntari. Consiliul Județean Ilfov finanțează șușaneaua denumită Metropola TV, televizunea Consiliului Local Voluntari . Primarul PNL din Mogoșoaia are o avere impresionantă, în completă disonanță cu sărăcia crâncenă în care trăiesc prea mulți dintre locuitori. Doar bijuteriile și tablourile sunt estimate la 400.000 de euro. Autoritățile de la București nu îndrăznesc să readucă regiunea autonomă Ilfov înapoi, în interiorul statutului român. Pentru că, de mai multă vreme, statul român se prăbușește. Pandemia i-a dat lovitura de grație. Clanurile de interlopi se confruntă fără jenă cu poliția, dacă aceasta îi deranjează. Este firesc: aceste clanuri șpăguiesc structurile locale ale statului, cum să-i tulburi? Iar nuca de pe colivă este plasarea prea-adormitului Bode în fruntea ministerului de Interne. Nici măcar nu are meritul de a fi cel mai prost ministru de Interne. Este pur și simplu un mediocru laș, pe care Poliția îl controlează fiindcă „știe” ce a făcut. Rolul lui este să le protejeze, politic, privilegiile. În 2022, de exemplu, pensiile speciale plătite doar de ministerul de Interne însumează circa 1,1 miliarde de euro - costul a aproximativ 100 de kilometri de autostradă sau vreo două spitale regionale. În aproape întreaga lume civilizată, polițiștii se pensionează după 50 de ani și trebuie să cumuleze vreo 30 de ani de muncă pentru a se putea retrage cu drepturi depline. În România, am avut doi secretari de stat, la Interne, care cumulau pensia cu salariul de la stat și care se pensionaseră pe la 40 de ani. Statul român se prăbușește, repet. Poliția, în loc să te protejeze, este la braț cu mafiile locale. Omoară copii pe trecerea de pietoni, iar ministrul de Interne, în loc să ia atitudine, are grijă ca suborodnatul său să fie protejat. Nu-i de mirare că oamenii cred în soluții disperate, precum AUR, care le promite ordine și disciplină. Și-n loc de concluzie: cumplită tăcerea femeilor din spațiul politic, în fața incidentului din Mogoșoaia - mă refer la cele care nu sunt din USR. Nici un pic de empatie, nici un pic de solidaritate...

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

Simion și Târziu sunt Firicel, Celentano

Dacă ar fi simpatici, George Simion și Claudiu Târziu ar fi copiile identice ale personajelor Firicel și Celentano din "Las Fierbinți". Simion ar fi ideal pe o tarla, cu o sapă în mână, pare genul care poate prăși o zi întreagă de vară, printre sudălmi, cântece de voie bună și câte un scuipat gros, din când în când, în brazdă. Târziu, e de altă parte, este un soi de Celentano care nu bea, dar care expune același tip de panseuri-clișeu, de birt sătesc, cizelate vag de mersul la școală până în clasa a VIII-a (nu ca ceilalți, doar până într-a IV-a). Dar Simion și Târziu nu sunt simpatici. Nici măcar antipatici nu sunt. Sunt mult mai mult de atât. Sunt doi triști furioși că trebuie să urle la lume că există. Ambii știu despre ei înșiși că nu vor fi niciodată mai mult decât niște mediocri. Iar ce face AUR de câțiva ani încoace e un plan destul de bine alcătuit încât să nu fie opera unora care nu au prea multe idei. E suficient să privești ce anume fac acești doi mediocri în ultima vreme. La prima vedere, ai zice că sunt la un pas de insurecție. De fapt, toate acțiunile lor sunt gândite cu marjă de siguranță, nimeni nu are de suferit, la final se dau niște amenzi și ei sunt zmei pe Facebook. Să ne uităm la "asaltul" asupra Primăriei din Timișoara: nici un fir de păr din capul cuiva nu a avut de suferit. Când a intrat în clădirea municipalității, Simion a știut cu certitudine că nimeni nu i se va opune și că va avea cale liberă. Nu, nu sugerez că polițiștii locali, jandarmii și ce alți bategarzi mai erau pe acolo au fost complici ai lui Simion. Dar spun că Georgică de la AUR înțelege foarte bine unde e loc să forțeze nota. Iar acum era loc berechet. Cea mai recentă mostră de agresivitate atent orchestrată este postarea pe Facebook a unui soi de "scuipați aici!" îndreptat împotriva presei. "Haideți să vedem care sunt cele mai toxice și false ", s-a scris pe pagina de Facebook a AUR, nu știm de către cine. Faceți un exercițiu simplu: luați această frază și schimbați-i autorul, apoi reevaluați-o. Veți constata că nu vi se mai pare așa de ofensivă. Ce vreau să spun cu asta? Că, încă o dată, acțiunile AUR sunt foarte bine conduse: "narativul", cum ar zice hipsterii, este unul agresiv, incitator, dar mijloacele de compunere a acestui "narativ" sunt în limite de exprimare care abia se califică de o amendă (în cazul ăsta, nici măcar atât). Ce înseamnă asta? Că Firicel și Celentano din politică joacă într-un serial scris și regizat de altcineva și difuzat de mai toată presa cu o frecvență amețitoare. Iar publicul dependent de producția asta face rating-uri foarte bune. O să spuneți că AUR nu e decât o copie a partidului lui Dan Diaconescu, PPDD, o adunătură de bezmetici. Nu chiar, prin comparație, PPDD era un partid vesel. Și care, cu siguranță, nu aborda teme periculos de aproape de fascism. În timp ce voi citiți acum acest text, scenaristul acestei producții fumează alene, poate trabuc, bea ceva, și zâmbește: lumea e ocupată, se uită la "Las FAURbinți". E bine. Noapte bună.

Mircea Marian
Mircea Marian

S-a dus mitul singurului "specialist" PSD: dr. Rafila, excelent analist TV. Și atât!

Când trimiți un milițian la Ministerul Agriculturii, un penal la SGG, un analfabet funcțional la Ministerul Muncii și un tractorist în ANRE, cu cine să te mai lauzi? Dr. Alexandru Rafila era singurul “specialist“ cu care PSD putea defila pe la televiziuni. Dar mitul lui Rafila s-a dus. La exact două luni de la instalarea guvernului Ciucă, domnul Rafila poate spune cu mândrie că n-a făcut nimic. Nici măcar nu are un plan. Sau, dacă îl are, îl ține bine ascuns, nu l-a spus la nimeni. Din când în când, apare la vreo televiziune de știri și spune, trist, că majoritatea din Parlament nu acționează. “Majoritatea“ este, pentru domnia-sa, o noțiune abstractă. Un fel de meteorit care se îndreaptă spre noi și tot ce putem face este să ne rugăm să nu ne lovească din plin. La începutul mandatului său, dr.Rafila a făcut greșeala tactică să mârâie la celălalt doctor din Guvern, Raed Arafat. I-a trecut repede, n-a reușit să înhațe nimic din puterea uriașă a eternului șef al ISU. Mai rău, a reușit să deranjeze mașinăria de propagandă denumită Antena 3. A fost pus la index, ignorat, în timp ce alți colegi de guvern defilează pe acolo și-și recită, nederanjați, platitudinile, iar Radu Tudor le înalță ode: “Avem la Palatul Victoria un cabinet care din punct de vedere al angajamentului pentru munca, e zece clase peste cabinetele anterioare”. Să nu mă înțelegeți greșit. Nu plâng pentru că mitul lui Rafila s-a dus pe copcă! Sistemul public de sănătate este prăbușit. Cetățenii își joacă viața la ruletă când intră într-un spital - “O să mor de pe urma unui malpraxis? O nosocomială? Sau o să ard de viu?“ - iar corupția pesedistă este direct responsabilă de această situație. Rafila a fost pus la ministerul Sănătății ca să protejeze rețeaua care jefuiește fără rușine spitalele de stat și banii publici pentru Sănătate. Azi, manager la Spitalul Județean Focșani este un hoț de conserve, ins condamnat penal, susținut politic de PSD-Oprișan. Spitalul este suborodant ministerului Sănătății, nu autorităților locale. Credeți că ministrul Rafila îl va deranja? Va încerca să pună un om cinstit în fruntea acestui spital? Nu aveam, deci, nici o așteptare de la un ministru al Sănătății plasat în funcție de PSD. Dacă îl mutau pe milițianul de la Agricultură la Sănătate, tot în situația de acum eram. Însă prăbușirea mitului Rafila lasă PSD fără ultimul produs vandabil. Oricât s-ar strădui mașinăria de propagandă plătită de acest partid să scoată ceva inteligent de la trupa aflată în Guvern, nu reușește. Când vorbesc, le cade rumegușul din gură. N-au nici un obiectiv de interes public - toți sunt acolo ca să profite de paralizia DNA și de legislația anticorupție emasculată de Dragnea - și nici măcar nu sunt în stare să mintă frumos. Asta se simte în sondaje. Și încă nici nu au venit facturile pe ianuarie! Ce va urma? Panică. Pasarea responsabilității. Scandaluri. Nimic nou în peisajul politic de pe aici.

Cătălin Prisacariu
Cătălin Prisacariu

De fapt, de ce încă un "site de știri"?

Nu era jignire mai mare pentru un reporter de presă scrisă al anilor 2000 decât să i se spună de către șefi că articolul la care muncise urma să fie "publicat pe site". Vestea era echivalentul unui teribil eșec: textul nu se califica pentru ediția tipărită, soarta lui era să ajungă în acel recycle bin amorf care era internetul. Acum 20 de ani, doar hârtia foșnitoare de ziar îi "îngropa" pe unii și îi salva pe alții, toate verdictele publice se scriau numai cu cerneală tipografică. Dar hârtia de ziar avea și un mare dezavantaj: era scumpă. Cerneala, și mai scumpă. Iar echipele editoriale care să facă hârtia demnă de a fi imprimată cu cerneală tipografică, exorbitante. "Mogulii" de presă știau asta. Cu toții o știam. Un jurnalist care nu era înregimentat într-o redacție nu exista. Efectele le cunoaștem, le-am văzut: cenzură, autocenzură, texte la și pe comandă, șantaje, manipulări. Hârtia online, din biți, e accesibilă oricui. Și orice se scrie vreodată pe aceasta rămâne în arhiva etern disponibilă a internetului. Memoria publică capătă, dintr-o dată, o valabilitate aproape fără termen de garanție. Minciuna prin omisiune, prin urmare, nu mai este la îndemâna celor puțini care dețin(eau) hârtia adevărului. La fel de adevărat e că reversul liberalizării online este inundarea cu conținut de toată mâna, în care te poți scufunda ca în nisipuri mișcătoare fără o hartă sau un ghid. Dar nici nisipurile mișcătoare ale internetului și nici "mogulizarea" presei nu au reușit să acopere faptele. Dincolo de zgomot, de manipulări, de vorbe și scenarii, faptele relatate sec, cu probe, fără romanțări siropoase și insinuări toxice, vor ajunge întotdeauna la audiența care contează pe acestea. De fapt, moartea ziarului tipărit din cauza www este o oportunitate, cel puțin în România. Pentru că sparge mogulopolul local. Pentru că permite unor echipe mici de jurnaliști care nu au decât resursele meseriei să relateze fapte și să trăiască din audiența sănătoasă interesată de aceste fapte. De fapt, de asta încă un "site de știri".

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră