De fapt, de ce încă un "site de știri"?

Nu era jignire mai mare pentru un reporter de presă scrisă al anilor 2000 decât să i se spună de către șefi că articolul la care muncise urma să fie "publicat pe site". Vestea era echivalentul unui teribil eșec: textul nu se califica pentru ediția tipărită, soarta lui era să ajungă în acel recycle bin amorf care era internetul.
Acum 20 de ani, doar hârtia foșnitoare de ziar îi "îngropa" pe unii și îi salva pe alții, toate verdictele publice se scriau numai cu cerneală tipografică.
Dar hârtia de ziar avea și un mare dezavantaj: era scumpă. Cerneala, și mai scumpă. Iar echipele editoriale care să facă hârtia demnă de a fi imprimată cu cerneală tipografică, exorbitante.
"Mogulii" de presă știau asta. Cu toții o știam. Un jurnalist care nu era înregimentat într-o redacție nu exista. Efectele le cunoaștem, le-am văzut: cenzură, autocenzură, texte la și pe comandă, șantaje, manipulări.
Hârtia online, din biți, e accesibilă oricui. Și orice se scrie vreodată pe aceasta rămâne în arhiva etern disponibilă a internetului. Memoria publică capătă, dintr-o dată, o valabilitate aproape fără termen de garanție. Minciuna prin omisiune, prin urmare, nu mai este la îndemâna celor puțini care dețin(eau) hârtia adevărului.
La fel de adevărat e că reversul liberalizării online este inundarea cu conținut de toată mâna, în care te poți scufunda ca în nisipuri mișcătoare fără o hartă sau un ghid.
Dar nici nisipurile mișcătoare ale internetului și nici "mogulizarea" presei nu au reușit să acopere faptele. Dincolo de zgomot, de manipulări, de vorbe și scenarii, faptele relatate sec, cu probe, fără romanțări siropoase și insinuări toxice, vor ajunge întotdeauna la audiența care contează pe acestea.
De fapt, moartea ziarului tipărit din cauza www este o oportunitate, cel puțin în România. Pentru că sparge mogulopolul local. Pentru că permite unor echipe mici de jurnaliști care nu au decât resursele meseriei să relateze fapte și să trăiască din audiența sănătoasă interesată de aceste fapte.
De fapt, de asta încă un "site de știri".