Raportul prin care CSM respinge acuzațiile Recorder, distrus punctual de o fostă membră a Consiliului
O fostă membră a CSM distruge raportul Consiliului prin care Lia Savonea și acoliții ei de la Inspecția Judiciară (IJ) au încercat să apere conducerea Curții de Apel București (CAB) de acuzațiile din investigația Recorder.
Potrivit fostei judecătoare Andrea Chiș, raportul nu ia multe documente ale CAB în considerare, le trunchiază pe altele, nu este asumat de nici un inspector al IJ și are concluzii părtinitoare.
Raportul CSM, demontat de o fostă membră a Consiliului
Într-o postare pe Facebook, fosta judecătoare Andrea Chiș arată „Deficiențe punctuale ale raportului Inspecției Judiciare privind aspectele semnalate în documentarul Recorder «Justiție capturată»"
„Îmi cer scuze anticipat pentru lungimea și caracterul ușor tehnic (dar inteligibil publicului larg, sper) al următorului mesaj, dar am considerat esențial să demontez punctual aspectele semnalate în acest raport.
1) Raportul este nelegal, nefiind semnat de niciun inspector, ci doar de inspectorul șef, care pare să-l fi întocmit singur, pentru că, în dreptul semnăturii sale, nu scrie avizare, aspect semnalat de un membru al Secției pentru judecători în ședința din 5 februarie 2026 (minutul 39 și urm.), fiind și unul dintre motivele de nelegalitate pentru care doi membri au respins adoptarea raportului.
Atribuțiile inspectorului șef în ceea ce privește rapoartele întocmite de inspecție sunt reglementate în art. 74 lit. l din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care prevede că acesta „verifică, aprobă, confirmă sau avizează, în condițiile legii și ale Normelor pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, rezoluțiile, rapoartele și celelalte acte întocmite de inspectorii judiciari”.
Așadar, inspectorul șef nu poate întocmi el însuși rapoarte, ci doar le poate verifica și aviza pe cele întocmite de judecătorii inspectori.
Declarații publice anterioare și suspiciunea de conflict de interese
2) Inspectorul șef a întocmit raportul în data de 26 ianuarie 2026, dar, înainte de asta, în data de 13 ianuarie 2026, a formulat declarații într-un interviu acordat juridice.ro, din care extrag: „percepțiile și sentimentele au devenit criteriul principal de evaluare a activității unor instituții ori persoane”, „criticile formulate au la bază percepții subiective ale unor persoane care, într-un moment sau altul, au avut tangență cu zona administrativă a justiției”, „responsabilitatea noastră principală este aceea de a acționa prin instrumentele legale pe care le avem la dispoziție, nu doar de a constata sau enunța nemulțumiri.
Oamenii așteaptă măsuri, nu doar evaluări declarative”, „atacuri(lor) neexplicate nici azi prin vreun argument din partea unor magistrați, jurnaliști, ori politicieni de vârf.”
Pentru că și-a exprimat părerea anterior întocmirii vreunui raport, inspectorul-șef s-a pus singur într-o situație de conflict de interese.
Tot ce a făcut ulterior a fost să confirme ceea ce a afirmat fără nicio verificare, întregul raport fiind biasat din mai multe perspective.
Stabilirea obiectivelor: ignorarea caracterului sistemic
3) Critici punctuale privind conținutul:
3.1. Felul în care au fost stabilite obiectivele: acestea se limitează doar la cele 4 dosare investigate de Recorder, fără a verifica dosarele prescrise și modificările completurilor de judecată în perioada indicată în documentar, pentru a înțelege dacă este vorba despre probleme punctuale sau sistemice (și aceasta nu doar la instanța analizată).
Aceasta în condițiile în care, imediat după stabilirea obiectivelor, raportul afirmă că documentarul vizează cazuri punctuale din care, în mod inductiv, concluzionează că ar semnala probleme sistemice.
Cu alte cuvinte, omite cea mai importantă problemă, caracterul sistemic al neregularităților invocate, susținând că nu există, fără nicio verificare în acest sens.
3.2. Așa cum s-a invocat de către un (alt) membru al CSM (min. 31 și urm., min. 41 și urm.), raportul cuprinde multe greșeli/inadvertențe raportat la hotărârile de colegiu menționate în cuprinsul său și, mai mult decât atât, cuprinde considerente care nu se regăsesc în hotărârile de colegiu depuse ca anexe.
Putem concluziona de aici că inspectorul șef a adăugat de la sine motive justificative ale actelor colegiului de conducere al CAB, motive care nu se regăsesc în hotărârile de colegiu anexate raportului.
Modificarea completurilor: explicații insuficiente și netransparente
3.2 Inspectorul șef nu face decât să enumere modificările efectuate în completurile de judecată și să spună că este vorba despre cauze obiective, fără să explice de ce sunt acelea cauze obiective.
De exemplu, e considerată cauză obiectivă integrarea unor nou veniți (în două din patru dosare analizate, motiv, de altfel, inexistent în hotărârile de colegiu, conform dezbaterilor din secție).
Nu explică, însă, de ce, în loc să li se dea dosare noi, se iau dosarele altor completuri pentru a le fi redistribuite.
Detașări, mutări și decizii administrative neanalizate
Nu se verifică și nu se explică de ce se acordă de către președintele CAB aviz pozitiv pentru detașarea unui judecător în CSM și de ce este solicitat exact acel judecător de către CSM într-o procedură complet netransparentă.
Nu se cercetează de ce un judecător este mutat de la o secție penală la alta în vederea echilibrării volumului de muncă, în loc să se dea mai multe dosare secției mai puțin încărcate sau de ce judecătorul nu-și putea continua dosarele în condițiile în care a rămas la aceeași instanță și nu și-a schimbat specializarea.
Cazul Vanghelie și problema prescripției
Se invocă, în cazul Vanghelie, faptul că dosarul era prescris la momentul înregistrării apelului (2021), fiind prescris încă din anul 2017, omițându-se faptul că prescripția nu era previzibilă la momentul acela și încă mult timp după, pentru că ea a fost constatată în baza unor hotărâri ulterioare ale CCR și ale ÎCCJ (pronunțate în instrumente de unificare a jurisprudenței).
Acesta a și fost motivul pentru care prescripția nu a fost constatată timp de 4 ani, decizia din apel fiind pronunțată abia în 2025.
Situația judecătorului Beșu și efectele neprelungirii delegării
Inspectorul șef nu verifică și nu explică cum și de ce nu a fost prelungită delegarea colegului judecător Beșu, în condițiile în care, conform declarațiilor acestuia din documentar, acesta avea dosare pe rolul CAB în care amânase pronunțarea pentru un termen ulterior împlinirii ultimului termenul de delegare, nefiind avertizat de lipsa prelungirii și de motivele unei astfel de decizii.
Așadar, mai multe dosare care așteptau pronunțarea hotărârii au trebuit repuse pe rol și judecata luată de la capăt, fără să se verifice de către Inspecția Judiciară dacă vreunul s-a prescris din acest motiv.
În plus, în dosarul amintit în documentar, colegul făcea parte dintr-un complet de divergență și nu s-a mai putut pronunța cu privire la aspectele care produseseră divergența.
Nu s-a verificat existența cererii unui judecător de echilibrare a volumului său de muncă, ci doar hotărârea colegiului care afirmă acest lucru și nici motivul pentru care echilibrarea s-a făcut prin luarea unui anumit dosar și nu a altuia și de ce nu s-a făcut prin blocarea repartizării unor dosare noi în locul luării unui anumit dosar cu impact mediatic.
Cercetări sumare și concluzii extinse nejustificat
Cercetările acestea, sumare cum sunt, se întind pe 11 pagini din cele 39 ale raportului, după care se reiau etichetele din interviul acordat de către inspectorul-șef pentru juridice.ro și apoi acesta prezintă o analiză făcută într-o cheie proprie a contextului social și politic (analiză invocată, la rândul ei, de un alt membru al CSM, de data aceasta, pentru a susține raportul, min. 43,30), cu accent pe perioada de funcționare a unui anumit guvern, ceea ce imprimă raportului o tentă politică.
Apoi este analizată și etichetată în stilul caracteristic de inspectorul-șef activitatea de comunicare în spațiul public a unor colegi, folosindu-se, de exemplu, în cazul colegului Beșu, expresii cum ar fi „deturnarea unei experiențe profesionale individuale într-un instrument de validare narativă a unei teze generale privind presupuse mecanisme de constrângere”.
Inspectorul șef scrie o compunere, dar nu îl audiază pe judecătorul care a reclamant neregularitățile și nu cercetează punctual aspectele invocate de acesta în documentar privind presiuni exercitate asupra judecătorilor de către conducerea instanței.
Raport apărut în presă fără anexele esențiale
3.3. Raportul a apărut în presă într-o modalitate necunoscută, dar, ce este interesant, este că varianta ajunsă la presă nu cuprinde probele, adică anexele constând în documentele care au stat la baza întocmirii lui, mai cu seamă hotărârile colegiului de conducere al CAB la care se face referire în raport, contestate de unul dintre membrii Secției pentru judecători.
Comunicatul de presă al CAB, ca și raportul Inspecției Judiciare ajuns în presă, omit exact aceste documente esențiale pentru cercetarea cel puțin a celor 4 dosare din documentar.
Lipsa încrederii în actul de justiție invocată în raportul inspectorului-șef își are rădăcina, în opinia mea, mai cu seamă în lipsa de transparență a instituțiilor din sistemul judiciar, raportul însuși fiind un exemplu în acest sens."
