Eveniment
Medic specialist în oncologie pediatrică, refuzat de Spitalul Județean Tulcea, lucrează ca muncitor necalificat, scrie doctorul Ciprian Maxim
Mihai Grigoraș a promovat examenul de medic specialist în oncologie și hematologie pediatrică după cinci ani de rezidențiat la institute din București, dar, când a vrut să se angajeze la Spitalul Județean Tulcea, nu a fost acceptat. Acum, el muncește ca muncitor necalificat în construcții, relatează doctorul Ciprian Maxim.
Citește și: Cine este clientul UDMR din CCR care s-a aliat cu judecătorii PSD și l-a lovit pe Dominic Fritz: a predat la SRI și la institutul PSD, plătit
„După ce am terminat studiile, am fost pus într-o situaţie extrem de dificilă, pentru că trebuia să-mi câştig existenţa. Am lucrat în construcţii ca muncitor necalificat, am cărat materiale, am montat schele, am făcut operaţiuni de bază, şmirgheluire, aplicare de adeziv, var, treburi de acest gen. Documentul oficial atestă în mod explicit că absolvenţii acestei specializări vor fi certificaţi ca medici specialişti în pediatrie, în practică, acest lucru este imposibil", a declarat, pentru Agerpres, Mihai Grigoraş.
Spitalul județean Tulcea este controlat de Consiliul Județean, dominat de PSD și condus de eternul baron PSD Horia Teodorescu.
„La aproape un an după rezidențiat lucrează în construcții”
„România declară oncologia pediatrică specialitate deficitară. Un specialist în oncologie pediatrică lucrează în construcții
Mihai Grigoraș a promovat examenul de medic specialist în oncologie și hematologie pediatrică după cinci ani de rezidențiat la institute din București, s-a întors în Tulcea acum aproape un an și a cerut un post la Spitalul Județean de Urgență, a cărui structură organizatorică, aprobată inițial prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 865/2010 și modificată ulterior, cuprinde o secție de Pediatrie cu 25 de paturi și una de Oncologie medicală pentru adulți, tot cu 25 de paturi, dar niciun compartiment sau cabinet de oncologie și hematologie pediatrică. Titlul de pe diplomă nu este de Pediatrie, spitalul nu l-a încadrat, iar medicul lucrează ca muncitor necalificat în construcții.
Lipsa unui post ar explica totul dacă Ministerul nu ar fi descris altfel pregătirea și competențele acestei specialități. Într-un act invocat de medic și citat public de președinta Colegiului Medicilor Tulcea, Emilia Stamate, Ministerul spune că absolvenții „vor fi certificați ca medici pediatrie, oncologie și hematologie pediatrică”, cu posibilitatea de a efectua gărzi de specialitate și de a acorda îngrijiri pediatrice, imediat după care precizează că aceeași specialitate „nu conferă competența de a practica pediatrie generală sau de a oferi îngrijiri medicale curente, în afara domeniului oncologie și hematologie pediatrică”. Dacă pasajele au fost reproduse integral și în ordinea din document, contradicția aparține răspunsului administrativ și se lămurește doar prin publicarea actului, cu număr, dată și temei juridic.
În 2016, prin Ordinul nr. 1109, Ministerul a introdus oncologia și hematologia pediatrică ca specialitate distinctă de Pediatrie, ambele de câte cinci ani, iar curriculumul publicat ulterior a prevăzut un trunchi comun pediatric de trei ani, urmat de doi ani de pregătire specifică în oncologie, tumori solide, hematologie, transplant și tumori cerebrale. Cei trei ani comuni nu coincid, lună cu lună, cu rezidențiatul de Pediatrie, pentru că includ urgențe, neurologie, psihiatrie și alte stagii, dar examenul final nu lasă titlurile să rămână doar o chestiune de nomenclator. Candidatul susține o componentă de Pediatrie care reproduce cele 72 de teme ale probei scrise pentru specialist Pediatrie — de la creștere, alimentație și neonatologie până la pneumonii, patologie cardiacă, digestivă și renală, convulsii, șoc și urgențe abdominale — plus examen clinic și probă de abilități în Pediatrie, peste care se adaugă examinarea de oncologie și hematologie. Statul îl pregătește trei ani într-un trunchi pediatric, îl examinează teoretic, clinic și practic în Pediatrie și îi dă un titlu care, potrivit interpretării comunicate de Minister, nu îi permite să ocupe un post de specialist Pediatrie și nici să practice Pediatria generală.
Înainte de discuția despre posturi, Ministerul trebuie să spună ce competențe produce componenta pediatrică pe care tot el o pune în curriculum și o verifică la examen. Dacă medicul poate acorda „îngrijiri pediatrice”, dar nu poate practica „Pediatrie generală”, limita dintre cele două noțiuni trebuie scrisă până la gardă, fișa postului și răspundere, nu lăsată într-o formulă pe care fiecare spital și fiecare colegiu teritorial o citește altfel.
La Tulcea, un copil cu leucemie poate ajunge cu pneumonie, deshidratare, convulsii sau șoc, patologii care stau atât în tematica de examen a oncologului pediatru, cât și între afecțiunile tratate de Pediatria SJU. Centrul de Hematologie–oncologie pediatrică de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța are arondare oficială pentru Brăila, Constanța, Galați și Tulcea; între Tulcea și Constanța sunt aproximativ 125 de kilometri într-un sens, în jur de 250 dus-întors, iar pentru familia unui copil oncologic drumul înseamnă și controale, complicații și alte prezentări legate de boală. SJU Tulcea recunoaște public că nu are medic hematolog și că anumite cazuri hematologice sunt gestionate numai selectiv, sub îndrumarea unui hematolog sau în colaborare cu centrul în care pacientul este tratat pentru boala de fond.
La concursul de rezidențiat din 16 noiembrie 2025 au existat numai 18 locuri de Oncologie și hematologie pediatrică în toată țara, deși Ministerul inclusese specialitatea pe lista oficială a specialităților deficitare prin Ordinul nr. 1042 din 23 septembrie 2025.
Nimic din asta nu impune ca Grigoraș să fie declarat automat specialist Pediatrie și nici ca Tulcea să înființeze un compartiment de oncologie pediatrică indiferent de numărul cazurilor, de personal și de norme. Impune însă ca Ministerul să stabilească ce poate face un specialist pregătit și examinat în această formulă, dacă poate fi încadrat cu atribuții delimitate într-o structură pediatrică existentă, în ce condiții poate intra în gardă și dacă pregătirea și probele pediatrice deja parcurse pot fi recunoscute pentru titlul de Pediatrie. SJU Tulcea și autoritatea județeană pot decide separat dacă necesarul de pacienți justifică modificarea structurii sau un serviciu local legat funcțional de centrul din Constanța.
Oncologia și hematologia pediatrică este o specialitate recunoscută, cu examen, comisie și servicii decontate; diploma nu este „fără drept de liberă practică”. Statul a construit-o în 2016 pe o pregătire pediatrică substanțială și, zece ani mai târziu, nu a spus destul de clar ce efect profesional produce acea pregătire în afara centrelor dedicate.
Mihai Grigoraș a fost format cinci ani într-o specialitate pe care același stat o declară deficitară, a parcurs trei ani de trunchi pediatric și a fost examinat inclusiv clinic și practic în Pediatrie, iar la aproape un an după rezidențiat lucrează în construcții. Înainte să mai scoată locuri la rezidențiat, Ministerul Sănătății ar trebui să spună ce drepturi profesionale dobândește, concret, medicul pe care îl formează în acest fel și unde poate lucra cu ele”, a scris Maxim.
Confirmare de la Colegiul Medicilor
Situaţia paradoxală în care se află tânărul tulcean este confirmată şi de un document oficial semnat de reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, citat de preşedinta Colegiului medicilor Tulcea, Emilia Stamate."Angajaţii specializării Oncologie şi hematologie pediatrică vor fi certificaţi ca medici pediatrie, oncologie şi hematologie pediatrică, medici având calificarea de a efectua şi gărzi de specialitate, precum şi de a acorda îngrijiri pediatrice. Totuşi, această specialitate nu conferă competenţa de a practica pediatrie generală sau de a oferi îngrijiri medicale curente, în afara domeniului oncologie şi hematologie pediatrică, susţine Ministerul Sănătăţii. Adică, se contrazice de la o frază la alta", a afirmat Emilia Stamate.
Ea a amintit că SJU Tulcea se confruntă de foarte mulţi ani cu deficit de specialişti şi a susţinut necesitatea ca membrii comisiei de profil din cadrul Ministerului Sănătăţii să găsească o soluţie pentru ca şi doctorii cu specializări care nu le oferă dreptul de liberă practică să poată fi angajaţi în zonele în care nu există centre universitare.
