Eveniment
Românii, aceeași mentalitate paternalistă, ca rușii
Românii, aceeași mentalitate paternalistă, ca rușii. Românii întâmpină dificultăți majore în ceea ce privește percepția riscului și implicarea comunitară, susține Dan Jurcan, director de Cercetare și Dezvoltare la Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES). El a explicat că, în general, românii au tendința de a aștepta ca statul să le rezolve problemele, considerând că li se cuvine acest lucru. Acesta a adăugat că românii sunt mai apropiați, ca mentalitate, de ruși.
Motivele pentru care românii evită asigurările
La masa rotundă organizată de DC Media Group, cu tema „Ce (Cine) îi convinge pe români să nu-și asigure locuințele”, Dan Jurcan a prezentat câteva date sociologice.
Citește și: Ipocrizia lui Lipă: dublu campion mondial lăsat fără indemnizație de merit, deși a câștigat și un proces, în timp ce angajații unor federații iau premii de sute de mii de euro
"Cred că abordarea prin perspectivă legislativă rezolvă parţial problema.
Dovadă că aţi văzut, există lege, primarii ar trebui să o respecte şi cu toate astea nu o respectă, pentru că există costuri electorale.
Problema este mult mai profundă.
S-a vorbit aici despre informare şi s-a prezentat faptul că s-au desfăşurat campanii de informare şi, cu toate acestea, undeva 15-20% respectă regulile când este vorba de cutremur.
Noi, ca sociologi, în principiu, cuantificăm, măsurăm, încercăm să identificăm probleme, soluţii şi, eventual, să facem recomandări.
Asta am făcut-o şi din colaborarea dintre IRES şi GSU şi un SAR pe tot ceea ce înseamnă să spunem măsurarea rezilienţei sau evaluarea culturii riscului în România.
Şi aş vrea să vă dau câteva date care răspund într-un fel la întrebările cheie pe care ar trebui să le punem atunci când discutăm de ce nu se asigură românii.
Şi aici întrebările cheie ar fi: ştiu, pot şi ultima şi cea mai importantă dacă vor să se asigure?", a spus acesta.
Bine informați cu privire la sancțiuni
Conform sociologului, 90% dintre români sunt bine informați cu privire la PAD și la obligația de a încheia această asigurare, iar aproximativ 85% dintre aceștia știu că riscă sancțiuni sau amenzi în cazul în care nu o încheie.
"Interesul pentru asigurări este destul de ridicat, undeva la 75%, şi, cu toate acestea, vedem că atunci când discutăm despre comportament doar 24% îşi încheie acest tip de asigurare.
Dacă discutăm despre CASCO sau despre RCA, procentele sunt mult, mult mai mari şi ar trebui să ne întrebăm de ce acolo funcţionează şi aici nu.
Sigur că, până la urmă, această abordare punitivă a statului, faptul că în mod automat dacă ai încălcat legea eşti pedepsit, funcţionează, dar funcţionează doar parţial", a menţionat el.
Industria asigurărilor
În ceea ce priveşte încrederea în industria asigurărilor, Dan Jurcan a precizat că aceasta a crescut foarte mult în ultimii 5-6 ani, de la în jur de 30%, când s-au început măsurătorile, la undeva la 40-45% acum, mult mai sus decât încrederea în Parlament sau un politicieni, care este situată pe la 10-15%.
"Şi am mai văzut ceva: încrederea este mult mai ridicată atunci când oamenii interacţionează direct cu brokerii de asigurări, se duc la societăţile de asigurări şi pun întrebări, li se răspunde.
Atunci, nivelul de încredere şi gradul de responsivitate este mult mai ridicat decât dacă discutăm despre informarea, să spunem, prin intermediul televiziunii.
Şi apropo de asta, când e vorba de asigurări, românii, în principiu, se informează de la televiziune, din mediul online, pe site-uri şi direct de la societăţile de asigurări.
Când discutăm despre a şti, cam în zona asta ne învârtim", a susţinut directorul.
"Deficit de conștientizare"
La întrebarea dacă românii conştientizează suficient faptul că trebuie să se asigure, Jurcan avertizează că aici este o mare problemă, pentru că la nivel de comportament se observă că nu.
"Există un deficit de conştientizare în ceea ce înseamnă şi rezilienţa şi existenţa riscului, iar motivaţia invocată de cei care nu se asigură este faptul că nu au bani.
Paradoxal, această sumă, care, sigur, pare mică la prima vedere, pentru cei din mediul rural, care depind de venitul minim garantat sau de ajutoare de la stat, este semnificativă.
Şi vă spuneam că aproape 45% dintre cei care nu se asigură invocă lipsa veniturilor. Asta răspunde la a doua întrebare dacă pot sau nu pot.
Ultima întrebare: Totuşi, de ce nu vor? Adică la nivel de comportament de ce nu se întâmplă acest lucru?
Putem discuta despre deficit de informare şi am văzut aici că există campanii de informare care rezolvă parţial problema.
Putem discuta de, să spunem, optimizare legislativă şi e posibil, dacă se măreşte pragul, să vedem o atractivitate a PAD-ului, dar în mod clar, dacă ai mărit pragul, probabil că se va mări şi PAD-ul pe care trebuie să-l plăteşti.
Dar e o altă problemă care ne diferenţiază pe noi faţă de ceilalţi. Nu avem în cultura noastră naţională percepţia riscului", a arătat el.
Românii, aceeași mentalitate paternalistă, ca rușii
Dan Jurcan a subliniat că românii sunt radical diferiţi în raport cu danezii şi britanicii, mai apropiaţi de polonezi şi unguri, dar, ca mentalitate, suntem asemănători cu ruşii.
"Suntem foarte diferiţi. Problematica asigurărilor vine pe filiera anglo-saxonă.
La noi nu există, n-a existat - spuneaţi că legea a fost adoptată doar de 15 ani, că discutăm despre PAD, adică e relativ recentă - şi se tot vorbeşte de rezilienţă, de percepţia riscului.
Românii vor spune întotdeauna declarativ, dar dacă ne uităm puţin pe studii multiculturale, vedem că suntem radical diferiţi faţă de danezi, faţă de britanici şi semănăm oarecum cu polonezii şi cu ungurii, dar ei sunt mult mai proactivi şi vedem asta şi pe la ştiri.
Aţi văzut la ultimele inundaţii că şi ungurii şi polonezii n-au avut nicio problemă să pună mâna şi să-i ajute pe jandarmi să facă baraje împotriva inundaţiilor.
La noi, sunt clasice imaginile cu oamenii care stăteau pe margine şi jandarmii care le scoteau lucrurile din casă.
Da, avem o problemă de educaţie majoră când este vorba de atitudinea faţă de risc, faţă de spiritul comunitar şi avem impresia că ni se cuvine şi statul trebuie să facă totul.
Şi vă spuneam că aici, în mod paradoxal, suntem mai degrabă asemănători cu ruşii ca mentalitate.
Este un psiholog social olandez care a făcut astfel de studii
(...) Românii încă trăiesc într-o mentalitate paternalistă, îşi vând loialitatea pe ideea 'nu este responsabilitatea mea, este responsabilitatea statului, a tătucului' - el trebuie să vină şi să facă -, a primarului, dacă îi dau votul. Şi de aici acest tip de pasivitate şi neimplicare comunitară", a explicat reprezentantul IRES.
Ultimele locuri din UE
De asemenea, când vorbim de atitudinea faţă de risc, românii se află la cel mai jos nivel din Uniunea Europeană.
"Nu ştim, preferăm siguranţa, şi nu ştim ce înseamnă incertitudinea.
Credem că nu ni se poate întâmpla şi, atunci când ni se întâmplă, pur şi simplu ne uităm la guvern, pentru că, vă spuneam, spre deosebire de alte ţări, suntem obişnuiţi să ne tranzacţionăm într-un fel loialitatea în această relaţie cu autorităţile, adică le oferim toată puterea pe ideea că atunci când se întâmplă ceva, tu stat, tu guvern trebuie să mă protejezi.
Şi, în principiu, dacă ne uităm, aşa se şi întâmplă. Statul oferă ajutoare. Ce s-ar întâmpla dacă statul nu ar mai oferi ajutoare?
Oare oamenii nu cumva ar fi mai tentaţi să se asigure? Dar trăim în această ecuaţie a complicităţii în care politicienii, de dragul voturilor, întotdeauna vor face asta.
La fel cum spunea şi domnul primar: ' nu voi sancţiona niciodată pe cineva care nu are PAD pentru că pierd voturi", a transmis specialistul.
Cum ne educăm copiii?
Un ultim aspect la care acesta a făcut referire a fost educaţia, modul în care românii îşi cresc copiii, într-un spaţiu al certitudinii şi nelăsându-i să exploreze lumea.
"Tot pe această scală a măsurătorilor este ceea ce se numeşte grad de indulgenţă versus control. Adică, mai pe scurt, cum ne educăm noi copiii?
Îi încurajăm să exploreze lumea, să-şi asume riscul? Şi aduceţi-vă aminte din copilărie că 'nu face asta', 'nu face asta', 'nu face asta'.
A fost oarecum dictonul cheie al copilăriei.
Or, ce înseamnă asta? Înseamnă că ne creştem copiii într-un spaţiu al certitudinii şi nu-i lăsăm să exploreze lumea. Le spunem tot timpul, le cultivăm frica, în loc să le cultivăm curajul.
Or, nu poţi să ai o cultură a rezilienţei cu teama de a explora tot ceea ce înseamnă mediu înconjurător, lipsa capacităţii de a înţelege felul în care funcţionează lumea şi faptul că există incertitudine.
Soluţia nu e să bagi capul nisip sau să te uiţi la guvern.
Soluţia e să înţelegi că un astfel de risc există şi de aici vine, de fapt, şi ceea ce înseamnă deresponsabilizarea versus responsabilitate.
Avem cote foarte mari de asigurare în Occident, pentru că acolo oamenii nu se uită la guvern atunci când li se întâmplă ceva.
Ei înţeleg că sunt responsabili pentru propriul lor destin şi automat asta aduce inclusiv responsabilitatea unui comportament atunci când discutăm despre dezastre.
Deci, ceea ce cred, nu este suficient să meargă domnii de la ISU prin şcoli - ok, e important - şi să prezintă pliante şi campanii legate de felul în care ne comportăm la cutremur.
E o chestiune care ţine probabil în mod fundamental de reformarea educaţiei şi de înţelegerea faptului că prin educaţie nu transmitem informaţii, ci formăm personalităţi, caractere, valori, atitudini care ulterior se transpun în comportamente care ţin şi de asigurări, şi de prezenţa pe bursă, şi de felul în care se raportează la politic în modul general", a subliniat Dan Jurcan
