O lecție din America de Sud pentru Germania: ce a făcut Chile când Argentina i-a tăiat gazul peste noapte
O lecție din America de Sud pentru Europa dependentă de gazul rusesc: ce a făcut Chile, în 2007, când Argentina i-a tăiat gazul peste noapte. La acel moment, Chile importa 20% din gazul natural din țara vecină.
La începutul anilor 2000, Chile pornise tranziția spre o economie verde folosind gaz din Argentina, înlocuind surse mult mai poluante. În acest scop, au fost construite mai multe conducte de gaz, iar centralele care produceau curent electric cu ajutorul acestei combustibil au înflorit.
O lecție din America de Sud
În paralel, un guvern populist din Argentina a menținut prețul la gaze mult sub inflație, așa că consumul a explodat. În scurt timp, cererea internă a fost mai mare decât capacitatea de producție. În consecință, guvernul de la Buenos Aires a tăiat livrările spre Chile, 90% din fluxul de gaze fiind întrerupt la mijlocul anului 2007 - deși semne ale acestei probleme apăruseră din 2004, arată un articol publicat pe Project Syndicate.
„Chile s-a trezit într-o furtună perfectă. O secetă îi lăsase rezervoarele de apă goale, așa că nu se putea folosi de hidroenergie. Petrolul se tranzacționa la aproximativ 140 de dolari pe baril, așa că arderea motorinei și a altor produse petroliere pentru alimentarea fabricilor și încălzirea caselor era neobișnuit de scumpă.
Acesta a fost și primul an al crizei financiare globale, ceea ce a însemnat că exporturile chiliane către America de Nord și Europa urmau să fie în curând lovite”, se arată în articolul publicat de acest site. El a fost scris de Andres Velasco, fost ministru de finanțe în Chile. El este acum decan la Școala de Politici Publice din cadrul London School of Economics. Co-autor este Marcelo Tokman, fost ministru al Energiei în Chile.
Soluția: terminale de gaze lichefiate, energie solară și eoliană
Ei arată reacția guvernului chilian, în 2007: „Am accelerat construcția unui terminal de gaze naturale lichefiate și am început construirea unei a doua instalații. Capacitatea de stocare nu a putut fi construită peste noapte (prima instalație chiliană nu putea fi finalizată până în 2009). Dar odată ce vaporizatoarele au fost instalate, regazeificarea putea continua în timp ce navele asigurau depozitarea temporară.
De asemenea, am accelerat extinderea energiei solare și eoliene. (...) Guvernul a adoptat prima lege din America Latină care reglementează energia regenerabilă și a început să ofere garanții de atenuare a riscurilor noilor furnizori privați, astfel încât proiectele hidro, solare și eoliene mai mici să poată fi puse în funcțiune”.
Chile refuză plafonarea prețurilor
Cei doi foști demnitari chilieni relatează că au respins tentația populistă de a plafona prețul la energie și explică de ce nu au vrut să recurgă la această măsură.
„Încercarea de a reduce consumul menținând în mod artificial prețurile scăzute nu ar fi avut sens. Pentru a compensa impactul prețurilor mai mari la energie asupra bugetelor familiilor, am oferit gospodăriilor sărace transferuri în numerar și subvenții aproximativ egale ca valoare cu cheltuielile lor suplimentare cu energia. Deoarece sectorul public chilian avea o datorie publică foarte scăzută și rezerve masive în dolari, aceste cheltuieli suplimentare nu au implicat nicio dislocare macroeconomică sau financiară”, se arată în articol.
În ultima parte a acestui articol, foștii demnitari chilieni arată că Germania se poate desprinde de importurile de gaze din Rusia: „Se poate trăi fără gaze din Rusia, dar nu va fi fără costuri”.
„Germania s-ar putea confrunta în mod plauzibil cu costuri similare. Dar acest preț poate merita plătit dacă recompensa este eliberarea Ucrainei de opresiunea rusă și eliberarea Europei de șantajul energetic rus.
Există și un alt potențial câștig. Măsurile de urgență din Chile au ajutat la demararea producției solare și eoliene, făcând țara un lider mondial în energia curată, cu 43,5% din puterea sa generată, în 2021, din surse regenerabile. Mai mult, terminalele de gze lichefiată au avut valoare pe termen lung, permițând Chile – o țară care nu produce gaz natural – să exporte gaze în Argentina prin aceleași conducte care au fost folosite cândva pentru a aduce gazul argentinian în Chile”, arată autorii articolului.
