George Minden, românul care a condus una dintre cele mai secrete operațiuni CIA
George Minden, român plecat din țară după instaurarea comunismului, s-a aflat timp de peste trei decenii la conducerea uneia dintre cele mai ample operațiuni culturale desfășurate de CIA în timpul Războiului Rece.
Fost proprietar de moșie și refugiat politic, Minden a devenit coordonatorul Programului de Carte al CIA – o operațiune secretă prin care au fost distribuite milioane de volume interzise în statele aflate dincolo de Cortina de Fier.
De la propagandă vizuală la arme culturale
La începutul anilor ’50, CIA a derulat operațiunea „Winds of Freedom”, prin care milioane de pliante anticomuniste au fost aruncate, cu baloane, peste Europa de Est.
Rezultatul a fost însă neașteptat de slab: mesajele erau ignorate, iar efortul propagandistic nu genera niciun impact real.
Agenția americană a schimbat strategia și a înțeles că ideile pot fi mai puternice decât sloganele.
Astfel, cărțile interzise de regimurile comuniste au devenit noul instrument de influență.
Cine a fost George Caputineanu Minden
Născut la București, pe 19 februarie 1921, într-o familie înstărită, George Caputineanu Minden era poliglot, absolvent de Drept cu rezultate excepționale și moștenitor al unor proprietăți importante, inclusiv terenuri petroliere.
După venirea comuniștilor la putere, și-a pierdut averea, iar în 1946 a fugit în Marea Britanie.
A studiat la Cambridge și London School of Economics, a predat limbi străine în Spania și Mexic și a lucrat la Paris.
În 1954, s-a mutat în SUA, unde a devenit șeful biroului român al Free Europe Press (subsidiară a Radio Europa Liberă).
La scurt timp, CIA i-a propus să conducă un program secret, cu o miză crucială: folosirea cărților ca armă culturală împotriva comunismului.
Planul Marshall pentru intelectuali
Programul de Carte al CIA, coordonat de George Minden, a funcționat timp de 37 de ani.
Istoricii îl consideră „cel mai bine păstrat secret al Războiului Rece“.
Scopul era punerea în circulație a unor cărți interzise, capabile să stimuleze gândirea critică și să ofere acces la idei inaccesibile în regimurile totalitare.
Prin acest program CIA a trimis în Europa de Est romane interzise (George Orwell, Vladimir Nabokov, Aleksandr Soljenițîn), lucrări de filosofie, sociologie, psihologie politică (Hannah Arendt, Vaclav Havel), dicționare, reviste științifice, cataloage de artă, reviste de modă sau arhitectură din Occident.
Țintele au fost profesori universitari, cercetători, lideri de opinie, disidenți, studenți și intelectuali din URSS, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România și alte țări din blocul sovietic.
Metode ingenioase de distribuire
Cărțile ajungeau în țările comuniste prin metode diverse.
Erau expediate prin poștă, sub formă de donații private sau ascunse în bagaje diplomatice.
Alte metode: integrarea în partiturile orchestrelor din URSS sau strecurate în valizele turiștilor, artiștilor sau profesorilor occidentali.
Uneori, erau chiar ascunse în obiecte banale, precum jucării sau scutece pentru bebeluși.
La finalul anilor ’80, CIA distribuia aproximativ 300.000 de exemplare anual.
În total, peste 10 milioane de cărți și reviste au fost trimise în Europa de Est și URSS.
Polonia, laboratorul libertății
Polonia a devenit cel mai activ teren al operațiunii.
Aici au apărut „bibliotecile zburătoare” – rețele clandestine prin care volumele interzise, precum 1984 de George Orwell, erau împrumutate, copiate și circulate în secret.
În România, circulația era mult mai dificilă din cauza controlului strict exercitat de Securitate.
Cu toate acestea, cărți precum Arhipelagul Gulag, sau 1984 au circulat în cercuri restrânse, formate din universitari, scriitori, diplomați sau studenți.
Impactul asupra disidenței din Est
Cărțile au devenit un catalizator pentru formarea unor grupuri intelectuale care, în anii ’70 și ’80, au stat la baza mișcărilor de opoziție anticomunistă.
Disidentul polonez Adam Michnik declara:
„Cărțile interzise primite din Occident erau aerul curat. Ne-au ajutat să supraviețuim și să nu o luăm razna.”
Cel mai bine păstrat secret al Războiului Rece
CIA a recunoscut oficial existența programului abia în 1993, după încheierea Războiului Rece.
George Minden păstrase tăcerea până la final, iar multe dintre persoanele din jurul său nu știau nimic despre adevărata lui activitate.
Programul condus de român a fost descris de istoricul Tim Weiner drept „una dintre cele mai importante operațiuni ale CIA din Războiul Rece”.
