Depresie, anxietate și stres, trei termeni des confundați. Care sunt diferențele de diagnostic și tratament
Depresie, anxietate, stres, trei realități diferite. „Pentru că sunt depresată, de-aia mă comport așa!”, și-a repezit prietena, o adolescentă.
O simplă frază care reflectă o realitate tot mai comună: termenul de depresie, un diagnostic psihiatric serios, a ajuns să fie folosit foarte ușor, ca un fel de pancardă emoțională.
Însă cum știm dacă suferim de depresie, dacă suntem asaltați de anxietate sau de stres?
Depresie, anxietate, stres, trei realități diferite
În ultimii ani, termenii „depresie”, „anxietate” și „stres” au ajuns să circule cu o lejeritate uimitoare în limbajul cotidian.
Îi folosim ca explicație pentru oboseală, iritare sau lipsă de energie, fără a ține cont de diferențele fundamentale dintre ei.
Această confuzie nu doar că banalizează suferința reală, dar riscă să ne îndepărteze de înțelegerea corectă a problemelor de sănătate mintală.
Stresul – reacție naturală și, adesea, funcțională
Stresul este o reacție fiziologică și psihologică normală la presiuni externe: un termen limită, un examen, un conflict.
Este, pe fond, un răspuns adaptativ care poate mobiliza resurse interioare.
Potrivit regulilor DSM-5 privind tulburările de ajustare, simptomele de stres apar în răspuns la un factor extern identificabil, și sunt considerate clinice doar dacă generează un disconfort marcat sau afectează funcționarea socială/profesională.
În general, stresul e tranzitoriu – trece odată cu sursa – și poate chiar motiva (un „boost” de mobilizare).
Totuși, stresul cronic, persistent, poate deregla sistemul neuroendocrin (axa HPA), contribuind la apariția depresiei
Anxietatea – neliniște fără obiect clar
Anxietatea, spre deosebire de stres, este adesea interioară, anticipatoare și persistentă: provoacă stare de alertă, neliniște, anticiparea catastrofală chiar și fără un factor concret.
Pe când stresul are o cauză clară, anxietatea e un viitor perceput ca amenințător.
Clinicienii disting câteva diferențe între „anxietate normală” (o stare punctuală înaintea unui examen, de exemplu) și tulburări de anxietate, precum anxietatea generalizată, fobiile, atacurile de panică etc., care îndeplinesc criterii de durată, severitate și impact negativ asupra vieții cotidiene.
Depresia – mai mult decât tristețe: impas emoțional sever
Depresia („major depressive disorder”) este o tulburare mentală comună și serioasă care afectează modul în care o persoană simte, gândește, acționează și percepe realitatea.
Nu e doar o stare de tristețe temporară, ci un sindrom complex.
Conform definirrii „episodului depresiv major, este necesară prezența cel puțin a unuia dintre cele două simptome majore, starea depresivă sau pierderea interesului/plăcerii, plus cel puțin patru simptome adiționale (tulburări de somn, schimbări ale apetitului, oboseală, sentimente de vinovăție, dificultăți de concentrare, idei suicidare, modificări psihomotorii), pe o durată de minim două săptămâni.
Mai există și forme cronice, mai puțin intense, dar prelungite.
De exemplu, distimia (tulburarea depresivă persistentă), unde starea de tristețe și simptomele adiacente persistă cel puțin doi ani la adulți.
Anxietate vs. depresie – asemănări și diferențe clare
Un articol de pe Verywell Health (mai 2024) oferă o comparație concisă între anxietate și depresie.
În stările de anxietatea (GAD) apare îngrijorare excesivă, oboseală, probleme de somn/concentrare, agitație, tensiune musculară, iritabilitate.
În cele de depresie (MDD), pe lângă energia scăzută, schimbări în somn/apetit, lentoare psihomotorie, apar sentimente de vinovăție, idei de moarte/sinucidere, retragere din toate activități, până atunci plăcute.
Uneori, cauzele sunt comune: aportul neurobiologic implică zone similare care controlează emoțiile și controlul cognitiv.
Comorbiditatea anxietate-depresie este frecventă: până la circa 70% dintre cei cu anxietate dezvoltă depresie la un moment dat.
Trivializarea depresiei
Folosirea termenului de depresie prea ușor poate duce la trivializare.
Dacă oricine care se simte obosit sau supărat își spune „sunt depresiv”, riscăm să minimalizăm cu adevăratul diagnostic – cu potențial sever medical și psihologic.
Trivializarea duce la ignorarea suferinței reale: cei care chiar se confruntă cu depresie pot fi priviți ca exagerând.
De asemenea poate duce la tratament nepotrivit.
Depresia severă necesită intervenție profesională (psihoterapie, medicație) — odihna obișnuită nu e suficientă.
Instrumente de evaluare
Un instrument scurt, folosit în screeningul clinic: DASS-21 (Depression Anxiety Stress Scale), oferă indicatori de severitate, de la normal, ușor, moderat, sever, foarte sever.
Screeningul nu oferă un diagnostic, dar ajută în conversația inițială cu un specialist și în decizia de a continua evaluarea.
Câteva întrebări cheie pentru autoevaluare sunt:
- Suferința are un motiv concret și limitat?
- Neliniștea persistă chiar și fără un factor clar?
- Simțiți că ați pierdut plăcerea, energia, sensul vieții?
Dacă la întrebarea 3 răspunsul este afirmativ, și starea durează cel puțin două săptămâni, e indicat consultul cu un psiholog/psihiatru.
Termenii, explicați pe scurt
Termenii „depresie”, „anxietate” și „stres” nu sunt sinonimi, deși pot părea interschimbabili.
Fiecare are o definiție clară, un profil simptomatic propriu și implicații diferite.
Stresul este o reacție adaptivă, temporară, legată de stimuli externi.
Anxietatea, o stare interioară persistentă, anticipativă și uneori dezadaptativă.
Depresia este o condiție clinică gravă, cu simptome persistente și impact pe viața de zi cu zi.
Folosirea corectă a acestor termeni ne protejează de trivializare, oferă respect celor care chiar suferă și ne încurajează să avem un dialog mai nuanțat despre sănătatea mentală.
