Putin îi gâdilă orgoliul lui Trump părând că acceptă planul de pace, dar va continua să atace (Goșu)
Planul de pace în 28 de puncte, prezentat de presa americană ca fiind susținut de Donald Trump, a generat confuzie și neîncredere la nivel internațional. Istoricul Armand Goșu analizează, într-un interviu pentru Contributors, originile, ambiguitățile și implicațiile strategice ale acestui document, subliniind că este doar un punct de plecare pentru viitoare negocieri, nu o versiune finală. Un plan cu origini neclare și formulări neprofesioniste Potrivit lui Goșu, circulă mai multe variante ale documentului, niciuna asumată oficial de Washington. Citește și: Cea mai dezastruoasă instituție din Sănătate, pe cale să rateze un grant uriaș din PNRR pentru digitalizare. Nici Ministerul Sănătății nu stă mai bine Autorii par să fie doi emisari informali: Steve Witkoff, apropiat al lui Trump, și Kirill Dmitriev, om de încredere al lui Putin. Niciunul nu este diplomat, ceea ce explică formulările confuze, traducerile greoaie din rusă în engleză și lipsa de coerență. Planul ar fi rezultat din discuții purtate la Miami, în afara cadrului diplomatic oficial, și a ajuns în presă printr-o scurgere controlată, probabil chiar de Dmitriev, într-un moment în care draftul pierdea teren în discuții. Scandalul politic de la Kiev și momentul strategic al scurgerii Publicarea planului a coincis cu un scandal major de corupție la Kiev, în care sunt implicați oameni apropiați ai lui Volodimir Zelenski. Goșu subliniază că acest scandal nu a fost declanșat de planul american, ci este rezultatul concentrării puterii în jurul administrației prezidențiale, în special a lui Andrii Yermak. Unii speculează că scandalul ar fi fost folosit pentru a-l slăbi pe Zelenski și a-l forța să accepte documentul. Alții cred că a fost declanșat chiar de cercuri europene, cu scopul de a limita spațiul de negociere al președintelui ucrainean. Presiuni, termene-limită și arbitrul american Potrivit istoricului, americanii ar fi pus un termen-limită informal: până la Thanksgiving, Zelenski ar trebui să ofere un răspuns. În caz contrar, s-ar putea suspenda transferul de informații militare. Deși nu confirmă scenariul, Goșu afirmă că presiunea există, iar planul a devenit instrument politic atât la Washington, cât și la Kiev. Trump ar încerca să mute atenția de la propriile scandaluri interne, inclusiv cel legat de Epstein. Zelenski, la rândul său, folosește planul pentru a se proteja în fața contestărilor interne, mobilizând opinia publică sub ideea apărării naționale. Ambiguități strategice și concesii teritoriale Planul conține prevederi controversate: confirmarea suveranității Ucrainei, dar fără a menționa explicit integritatea teritorială; acord de neagresiune între Rusia, Ucraina și o „Europă” vag definită; limitarea extinderii NATO; dialog Rusia-NATO mediat de SUA, ca și cum Washingtonul nu ar fi parte a NATO. Există concesii teritoriale: SUA ar recunoaște de facto apartenența la Rusia a Crimeei, Donețk și Luhansk, iar în Herson și Zaporojie s-ar accepta linia frontului. Ucraina ar trebui să-și retragă trupele din unele zone și să accepte neutralizarea militară a regiunilor recunoscute ca rusești. Limitarea armatei ucrainene și renunțarea la NATO Planul prevede limitarea armatei Ucrainei la 600.000 de militari — în continuare cea mai mare din Europa — și renunțarea la aderarea la NATO. În schimb, ar primi garanții de securitate din partea SUA, dar fără trupe americane pe teren, ceea ce, în opinia istoricului, face garanțiile „slabe spre simbolice”. Fonduri rusești înghețate și o reconstrucție în stil trumpist Una dintre cele mai controversate propuneri este ca 100 de miliarde de dolari din fondurile rusești înghețate să fie investite în reconstrucția Ucrainei. SUA ar încasa 50% din profitul generat, iar UE ar contribui cu încă 100 de miliarde. Această variantă contrazice planurile europene privind confiscarea fondurilor, favorizând o abordare americană exclusivistă. Ce speră Putin și ce poate face Ucraina Putin nu respinge planul, dar nici nu-l acceptă. În opinia lui Goșu, liderul de la Kremlin mizează pe timp, uzură și erodarea sprijinului occidental. Va negocia, dar nu pentru pace, ci pentru avantaje strategice. Zelenski, în schimb, a învățat să negocieze cu administrația Trump și ar putea transforma acest document într-o bază de plecare, nu într-o capitulare. Istoricul insistă: Ucrainenii nu sunt victime neputincioase, ci actori strategici, cu una dintre cele mai performante armate ale Europei. Planul nu este soluția, ci începutul unei negocieri dure Planul american, deși imperfect și plin de ambiguități, marchează începutul unei noi etape de negociere. Nu este un nou pact Molotov–Ribbentrop, cum afirmă unele voci, ci un document improvizat, încă neasumat, care ar putea fi rescris complet. "Cea mai mare greșeală ar fi să-l vedem ca pe un final. Este doar începutul unui proces diplomatic lung, complicat și dur", subliniază Armand Goșu.