duminică 30 august
Login Contact
DeFapt.ro

ciprian maxim

3 articole
Politică

Un rezident s-a sinucis, altul este șofer de Uber, un pediatru oncolog lucrează în construcții: Republica UMF, explicată de un medic

Medicul Ciprian Maxim scrie, pe Facebook, că sinuciderea, ieri, a unui rezident de la Spitalul Universitar de Urgență București și informația că un specialist în oncologie și hematologie pediatrică lucrează în construcții sunt „două capete ale aceluiași mecanism”.  Citește și: Cine este clientul UDMR din CCR care s-a aliat cu judecătorii PSD și l-a lovit pe Dominic Fritz: a predat la SRI și la institutul PSD, plătit „Universitățile produc medici, spitalele nu produc posturi, iar după examenul de specialist ușa nu se deschide. Nu ești respins. Pur și simplu nu intri în calcul”, explică Maxim.  „Ceea ce poate fi spus fără speculație este că moartea lui se produce în același mediu pe care rezidenții îl descriu de ani de zile: epuizare, ierarhie care umilește, incertitudine, sentimentul că oricum nu poți schimba nimic”, explică el. „Trei-patru mii de oameni intrați anual în rezidențiat, un sistem care nu poate absorbi decât în jur de 1.500” „De la Floreasca la Universitar, de la Uber la șantier. Republica UMF nu s-a oprit Astăzi, 19 august, sistemul a livrat, în aceeași zi, două versiuni ale aceleiași verdict. Un medic rezident de 28 de ani a murit la Spitalul Universitar de Urgență București, după un act suicidar confirmat de spital. În același interval, țara a aflat că Mihai Grigoraș, specialist în oncologie și hematologie pediatrică, lucrează de aproape un an ca muncitor necalificat în construcții, la Tulcea, pentru că diploma lui nu se potrivește cu organigrama unui spital care nu are compartiment de oncologie pediatrică, iar titlul nu este recunoscut ca Pediatrie. Unul nu a mai ajuns la capătul formării. Celălalt a ajuns, a luat examenul, a primit o specialitate pe care Ministerul o declară deficitară, dar a fost lăsat în afara sistemului.   Nu sunt două știri. Sunt două capete ale aceluiași mecanism.   Pe 9 martie am scris despre un tânăr medic specialist în chirurgie toracică care conducea Uber la patru dimineața, în drum spre aeroport. Șase ani de facultate, șase de rezidențiat, mâini învățate să țină un bisturiu, nu un volan. Rămânea în țară pentru că mama lui făcea chimioterapie aici. Atunci am numit lucrul ăsta Republica UMF: universitățile produc medici, spitalele nu produc posturi, iar după examenul de specialist ușa nu se deschide. Nu ești respins. Pur și simplu nu intri în calcul.   Pe 7 iunie, după moartea rezidentului de la Floreasca — Alexandru Neacșu, 32 de ani, soție, doi copii mici, aproape specialist, aproape angajat la Giurgiu — am scris că presiunea nu începe după diplomă. Începe în rezidențiat: gărzi lungi neplătite, abuzuri, teamă, umilință publică, neajutorare învățată. Lista medicilor morți în gardă sau imediat după nu era o statistică abstractă. Era un semnal pe care sistemul l-a tratat, din nou, ca pe o știre de o zi.   Între martie și iunie, seria a documentat restul arhitecturii: concursuri în care regulile nu mai convin decât celor adaptați la rețea; spitale publice transformate în fiefuri academice; cumetrii care urcă pe scara universitară în timp ce rezidenții așteaptă un post; un rezident mutat pentru că „punea prea multe întrebări”; o rezidentă mamă, cu doi copii și mama bolnavă de cancer, deblocată la transfer abia după ce cazul a devenit public.   Premierul a recunoscut, încă din decembrie, decalajul: trei-patru mii de oameni intrați anual în rezidențiat, un sistem care nu poate absorbi decât în jur de 1.500. Diagnosticul a fost spus. Tratamentul, nu.   Astăzi se vede de ce.   Cazul de la Universitar este etapa din timpul formării. Medicul era în stagiu. Circumstanțele sunt la autorități. Din respect pentru familie, detaliile personale nu trebuie transformate în spectacol. Ceea ce poate fi spus fără speculație este că moartea lui se produce în același mediu pe care rezidenții îl descriu de ani de zile: epuizare, ierarhie care umilește, incertitudine, sentimentul că oricum nu poți schimba nimic.   Două luni după Floreasca, sistemul nu a scurtat gărzile în mod real, nu a creat mecanisme de sesizare care să nu se întoarcă împotriva celui care vorbește și nu a oferit o perspectivă de post care să facă rezistența să aibă sens.   Cazul de la Tulcea este etapa de după diplomă. Grigoraș nu este „fără drept de liberă practică”. Are o specialitate recunoscută, cu examen, comisie și servicii decontate. Curriculumul lui include trei ani de trunchi pediatric și o examinare teoretică, clinică și practică în Pediatrie. Ministerul a introdus specialitatea în 2016, a pus-o în 2025 pe lista deficitare și a scos, în noiembrie, doar 18 locuri în toată țara. Apoi același minister lasă o contradicție în actele administrative: absolventul ar putea acorda „îngrijiri pediatrice”, dar nu ar avea competența de a practica Pediatria generală. Medicul format pentru această realitate stă pe un șantier.   Aici se închide cercul Republicii UMF. Statul decide câte locuri scoate la facultate. Statul decide câte locuri scoate la rezidențiat. Statul scrie curriculumul, pune temele de examen, declară specialitatea deficitară și aprobă organigramele spitalelor. Când cele patru nu se întâlnesc, vina cade pe medicul tânăr: de ce nu se duce în provincie, de ce nu așteaptă, de ce nu tace, de ce nu îndură. Nu se pune întrebarea inversă: de ce un sistem care pretinde deficit produce oameni pe care apoi nu îi poate folosi.   Nu e vorba să-l transformăm automat pe Grigoraș în pediatru generalist și nici să forțăm Tulcea să deschidă un compartiment indiferent de numărul de cazuri. Este vorba ca Ministerul să spună, până la fișa postului și până la gardă, ce poate face un specialist pe care el însuși l-a format și l-a examinat. Este vorba ca posturile să urmeze, măcar în parte, numărul de oameni scoși pe bandă. Este vorba ca rezidențiatul să nu mai fie un exercițiu de supraviețuire ierarhică.   În martie, povestea reală începea într-un Uber, la ora patru. În iunie, într-o toaletă de spital, în timpul gărzii. Astăzi începe din nou la etajul unui pavilion universitar și, în același timp, pe un șantier din Tulcea. Același stat care vorbește despre lipsa medicilor își lasă specialiștii în construcții și își lasă rezidenții fără o ieșire care să nu fie fie emigrarea, fie tăcerea, fie gestul extrem.   Republica UMF nu este o figură de stil. Este un regim de producție: diploma se eliberează, locul de muncă nu. Până când Ministerul nu spune ce drepturi profesionale dobândește, concret, medicul pe care îl formează și unde poate lucra cu ele, vom continua să îngropăm oameni și să reciclam știri. Tragediile nu se opresc de la sine. Se opresc când sistemul recunoaște că generația care trebuie să țină sănătatea publică mâine merită mai mult decât supraviețuire — și mai mult decât un volan, un ciocan sau o condoleanță instituțională”, a scris Maxim.   „Un paradox as vrea sa subliniz: in timp ce rezidentii fac cate 15 garzi, sefii de sectie fac 1 garda.. poate. De ce se permite unui sef de sectie sau unui medic primar, sau unui medic cu grad universitar sa faca 1 garda?? De cand decide sistemul sau isi acorda privilegii medicii cu experienta sub forma executarii a cat mai putine garzi? Cine le da dreptul asta? Cu cat esti mai experimentat, muncesti mai putin?”, comentează Peniu Sanda, la postarea sa.    „Sunt în aceeași situație- specialist în pneumologie pediatrică, am vrut să mă angajez însă Ministerul mi-a explicat frumos ca nu valorez mai mult decât un medic rezident pediatru de an IV. Nu inteleg de ce au fost create aceste specialități”, relatează Diana Dediu.     

Un rezident s-a sinucis, altul este șofer de Uber, un pediatru oncolog lucrează în construcții: Republica UMF, explicată de un medic
Medic specialist în oncologie pediatrică, refuzat de Spitalul Județean Tulcea, lucrează ca muncitor necalificat, scrie doctorul Ciprian Maxim
Eveniment

Medic specialist în oncologie pediatrică, refuzat de Spitalul Județean Tulcea, lucrează ca muncitor necalificat, scrie doctorul Ciprian Maxim

Mihai Grigoraș a promovat examenul de medic specialist în oncologie și hematologie pediatrică după cinci ani de rezidențiat la institute din București, dar, când a vrut să se angajeze la Spitalul Județean Tulcea, nu a fost acceptat. Acum, el muncește ca muncitor necalificat în construcții, relatează doctorul Ciprian Maxim. Citește și: Cine este clientul UDMR din CCR care s-a aliat cu judecătorii PSD și l-a lovit pe Dominic Fritz: a predat la SRI și la institutul PSD, plătit „După ce am terminat studiile, am fost pus într-o situaţie extrem de dificilă, pentru că trebuia să-mi câştig existenţa. Am lucrat în construcţii ca muncitor necalificat, am cărat materiale, am montat schele, am făcut operaţiuni de bază, şmirgheluire, aplicare de adeziv, var, treburi de acest gen. Documentul oficial atestă în mod explicit că absolvenţii acestei specializări vor fi certificaţi ca medici specialişti în pediatrie, în practică, acest lucru este imposibil", a declarat, pentru Agerpres, Mihai Grigoraş. Spitalul județean Tulcea este controlat de Consiliul Județean, dominat de PSD și condus de eternul baron PSD Horia Teodorescu.  „La aproape un an după rezidențiat lucrează în construcții” „România declară oncologia pediatrică specialitate deficitară. Un specialist în oncologie pediatrică lucrează în construcții Mihai Grigoraș a promovat examenul de medic specialist în oncologie și hematologie pediatrică după cinci ani de rezidențiat la institute din București, s-a întors în Tulcea acum aproape un an și a cerut un post la Spitalul Județean de Urgență, a cărui structură organizatorică, aprobată inițial prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 865/2010 și modificată ulterior, cuprinde o secție de Pediatrie cu 25 de paturi și una de Oncologie medicală pentru adulți, tot cu 25 de paturi, dar niciun compartiment sau cabinet de oncologie și hematologie pediatrică. Titlul de pe diplomă nu este de Pediatrie, spitalul nu l-a încadrat, iar medicul lucrează ca muncitor necalificat în construcții.   Lipsa unui post ar explica totul dacă Ministerul nu ar fi descris altfel pregătirea și competențele acestei specialități. Într-un act invocat de medic și citat public de președinta Colegiului Medicilor Tulcea, Emilia Stamate, Ministerul spune că absolvenții „vor fi certificați ca medici pediatrie, oncologie și hematologie pediatrică”, cu posibilitatea de a efectua gărzi de specialitate și de a acorda îngrijiri pediatrice, imediat după care precizează că aceeași specialitate „nu conferă competența de a practica pediatrie generală sau de a oferi îngrijiri medicale curente, în afara domeniului oncologie și hematologie pediatrică”. Dacă pasajele au fost reproduse integral și în ordinea din document, contradicția aparține răspunsului administrativ și se lămurește doar prin publicarea actului, cu număr, dată și temei juridic.   În 2016, prin Ordinul nr. 1109, Ministerul a introdus oncologia și hematologia pediatrică ca specialitate distinctă de Pediatrie, ambele de câte cinci ani, iar curriculumul publicat ulterior a prevăzut un trunchi comun pediatric de trei ani, urmat de doi ani de pregătire specifică în oncologie, tumori solide, hematologie, transplant și tumori cerebrale. Cei trei ani comuni nu coincid, lună cu lună, cu rezidențiatul de Pediatrie, pentru că includ urgențe, neurologie, psihiatrie și alte stagii, dar examenul final nu lasă titlurile să rămână doar o chestiune de nomenclator. Candidatul susține o componentă de Pediatrie care reproduce cele 72 de teme ale probei scrise pentru specialist Pediatrie — de la creștere, alimentație și neonatologie până la pneumonii, patologie cardiacă, digestivă și renală, convulsii, șoc și urgențe abdominale — plus examen clinic și probă de abilități în Pediatrie, peste care se adaugă examinarea de oncologie și hematologie. Statul îl pregătește trei ani într-un trunchi pediatric, îl examinează teoretic, clinic și practic în Pediatrie și îi dă un titlu care, potrivit interpretării comunicate de Minister, nu îi permite să ocupe un post de specialist Pediatrie și nici să practice Pediatria generală.   Înainte de discuția despre posturi, Ministerul trebuie să spună ce competențe produce componenta pediatrică pe care tot el o pune în curriculum și o verifică la examen. Dacă medicul poate acorda „îngrijiri pediatrice”, dar nu poate practica „Pediatrie generală”, limita dintre cele două noțiuni trebuie scrisă până la gardă, fișa postului și răspundere, nu lăsată într-o formulă pe care fiecare spital și fiecare colegiu teritorial o citește altfel.   La Tulcea, un copil cu leucemie poate ajunge cu pneumonie, deshidratare, convulsii sau șoc, patologii care stau atât în tematica de examen a oncologului pediatru, cât și între afecțiunile tratate de Pediatria SJU. Centrul de Hematologie–oncologie pediatrică de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța are arondare oficială pentru Brăila, Constanța, Galați și Tulcea; între Tulcea și Constanța sunt aproximativ 125 de kilometri într-un sens, în jur de 250 dus-întors, iar pentru familia unui copil oncologic drumul înseamnă și controale, complicații și alte prezentări legate de boală. SJU Tulcea recunoaște public că nu are medic hematolog și că anumite cazuri hematologice sunt gestionate numai selectiv, sub îndrumarea unui hematolog sau în colaborare cu centrul în care pacientul este tratat pentru boala de fond.   La concursul de rezidențiat din 16 noiembrie 2025 au existat numai 18 locuri de Oncologie și hematologie pediatrică în toată țara, deși Ministerul inclusese specialitatea pe lista oficială a specialităților deficitare prin Ordinul nr. 1042 din 23 septembrie 2025.   Nimic din asta nu impune ca Grigoraș să fie declarat automat specialist Pediatrie și nici ca Tulcea să înființeze un compartiment de oncologie pediatrică indiferent de numărul cazurilor, de personal și de norme. Impune însă ca Ministerul să stabilească ce poate face un specialist pregătit și examinat în această formulă, dacă poate fi încadrat cu atribuții delimitate într-o structură pediatrică existentă, în ce condiții poate intra în gardă și dacă pregătirea și probele pediatrice deja parcurse pot fi recunoscute pentru titlul de Pediatrie. SJU Tulcea și autoritatea județeană pot decide separat dacă necesarul de pacienți justifică modificarea structurii sau un serviciu local legat funcțional de centrul din Constanța.   Oncologia și hematologia pediatrică este o specialitate recunoscută, cu examen, comisie și servicii decontate; diploma nu este „fără drept de liberă practică”. Statul a construit-o în 2016 pe o pregătire pediatrică substanțială și, zece ani mai târziu, nu a spus destul de clar ce efect profesional produce acea pregătire în afara centrelor dedicate.   Mihai Grigoraș a fost format cinci ani într-o specialitate pe care același stat o declară deficitară, a parcurs trei ani de trunchi pediatric și a fost examinat inclusiv clinic și practic în Pediatrie, iar la aproape un an după rezidențiat lucrează în construcții. Înainte să mai scoată locuri la rezidențiat, Ministerul Sănătății ar trebui să spună ce drepturi profesionale dobândește, concret, medicul pe care îl formează în acest fel și unde poate lucra cu ele”, a scris Maxim.   Confirmare de la Colegiul Medicilor   Situaţia paradoxală în care se află tânărul tulcean este confirmată şi de un document oficial semnat de reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, citat de preşedinta Colegiului medicilor Tulcea, Emilia Stamate."Angajaţii specializării Oncologie şi hematologie pediatrică vor fi certificaţi ca medici pediatrie, oncologie şi hematologie pediatrică, medici având calificarea de a efectua şi gărzi de specialitate, precum şi de a acorda îngrijiri pediatrice. Totuşi, această specialitate nu conferă competenţa de a practica pediatrie generală sau de a oferi îngrijiri medicale curente, în afara domeniului oncologie şi hematologie pediatrică, susţine Ministerul Sănătăţii. Adică, se contrazice de la o frază la alta", a afirmat Emilia Stamate.   Ea a amintit că SJU Tulcea se confruntă de foarte mulţi ani cu deficit de specialişti şi a susţinut necesitatea ca membrii comisiei de profil din cadrul Ministerului Sănătăţii să găsească o soluţie pentru ca şi doctorii cu specializări care nu le oferă dreptul de liberă practică să poată fi angajaţi în zonele în care nu există centre universitare.    

15.000 de euro, șpaga pentru angajarea unui asistent medical la SJU Timișoara - discuție înregistrată și prezentată de medicul Ciprian Maxim
Eveniment

15.000 de euro, șpaga pentru angajarea unui asistent medical la SJU Timișoara - discuție înregistrată și prezentată de medicul Ciprian Maxim

Un asistent medical relatează, într-o discuție publicată pe pagina de Facebook a medicului Ciprian Maxim, că i s-au cerut 15.000 de euro pentru a fi angajat la Spitalul Județean Timișoara. Medicul Ciprian Maxim, care a mai publicat informații despre corupția din sistemul medical, nu precizează cine sunt persoanele care discută. Citește și: Cine este favorit la funcția de premier pentru pariorii de pe Polymarket și pentru Crin Antonescu „Am făcut acest gest pentru că, la un moment dat, tăcerea devine complicitate. Și pentru că într-un sistem medical în care se fac premiere naționale și în care medici formați în străinătate încearcă să ridice standardul, nu putem pretinde că nu auzim când se discută despre «taxa de intrare» pe o secție (...) Instituțiile care au atribuții în acest domeniu – DNA, Ministerul Sănătății, conducerea spitalului – știu acum că acest text există public. Pot să-l ignore. Pot să-l verifice. Pot să-l trateze ca pe o simplă postare de Facebook”, a precizat, într-o altă postare, medicul Ciprian Maxim.  „Dacă nu dai tu nu o să intri pe județean niciodată, pentru că nu se intră pe județean fără bani” Ce se arată în discuția publicată de Maxim: „- Ți-o cerut ție Pătru pentru angajare? 15.000 de euro? - Da, da. - OK.   - În casă la mine, la masă la mine de față cu maică-mea. Pot să o aduc martor în p*** mea, dacă nu mă crede nimeni (...) În 2023, următorul an o fost septembrie-octombrie-noiembrie, când Cosmin o stat la mine în casă, da? Când l-o dat afară pe Tuci. Și atunci mi-o cerut 15.000 de euro. O zis că dacă tu vrei să te angajezi pe secția asta, ascultă-mă ce-ți spun. Trebuie să dai 15.000 de euro și spun la cine și care e încrengătura și de ce se cer așa de mulți bani, că practic nu ne rămân nouă toți banii ăștia. Și i-am zis că eu nu-ți dau niciun 15.000 de euro morții mă-tii. Tu n-ai bani de țigări, tu stai la mine în casă pe mâncarea mea și pe vorba aia tu vrei 15.000 de euro de la mine? I-am zis că-l scuip. Și eu aveam deja un an lucrat pe secție, vorba vine, nu? Și i-am zis că eu nu-ți dau. O zis că dacă nu dai tu nu o să intri pe județean niciodată, pentru că nu se intră pe județean fără bani. Și nu i-am dat. De ce să-i dau? Îți dai seama. Asta o fost chestia cu banii. Na, dacă vrei să-ți faci așa o idee.   - Cătălina, nu tu mi-ai zis că Cosmin i-o cerut și la fata aia tânără ce era voluntară?   - Da, la Andreea, la Zaharia. Numai că aia acuma s-o dat de partea lor. Nu știu dacă ea mai e pe secție, că pe mine m-au dat voluntară de pe secție afară, dar ea o rămas voluntară pe secție (...) Și în momentul în care pe mine m-au dat afară, în perioada aia de o lună de zile, cât s-or chinuit ei să-mi desfacă mie contractul de voluntariat, fata lucra cu el și la nivel de zvonuri pe secție era că Cosmin, asta e noua sursă de venit a lu' Cosmin, că fata dă bani, că fata vrea pe secție neapărat și că ar fi trăit cu ea. Dar fata era puțin măritată. Eu nu știu dacă e adevărat (...)”   Cât costă operația?    În discuție se arată cum se cereau banii de la pacienții disperați că nu stiu câți bani să de șpagă:    „Da, 300 de euro o dat atuncea fata aia care am fost eu la salon la ea, că ea, ea m-o întrebat pe mine că vrea să dea. Era dansatoare sau nu știu ce era fata, nu era asigurată și voia să dea bani. Și eu i-am zis că nu trebuie să dai bani, că ești în spital de stat și nu i-o fost să-mi dea bani. Și i-am zis: «Du-te, fată!» Deci și atuncea mă zicea: «Păi de ce tu nu iei și colegul tău o luat?» (...)   Când venea unul nou, erau buluc peste el cât scoate din buzunar. Hai să fim serioase. În fine. Cred că și de aia nu le-o plăcut de mine în mod expres, că eu nu voiam să iau. În fine. Și aia m-a întrebat că o să fie operată, că are emoții, că are stres. Na, am încercat s-o liniștesc și m-a întrebat fata cât se dă pentru o operație de hernie de disc.   Țin minte până crăp. Și eu am spus: „Băi fată, nu dai nimic, ba că știu că se dă, că nu știu ce, că nu știu cum.” Și zic: „Uite, dacă tu vrei, eu mă duc să întreb, dar zic eu nu cred că se plătesc astea”, zic. Și am zis la Pătru la fumat, era la fumat în spate și i-am zis: „Băi, uite, fata aia era pacienta noastră în salon, era la mijloc internată, nu mai știu dracu care salon șasesute, nu știu, șapte, opt. În față era și zic: „Uite, e cu hernia de disc, e la domnul doctor Pleș, vrea să dea bani, dar nu știe cât.” Și el a zis: „Păi ce are? Hernie de disc ușoară. A, trei-patrusute de euro.” L-am pus să-mi scrie pe un bilețel și eu m-am dus și i-am dat biletul la fată. Atât am făcut eu. Și aia a doua zi a fost operată și la trei zile parcă o plecat”.    Asistenta disperată fără șpăgi de 4-500 lei/zi   „Păi Mariana avea tariful ei, nu? Că toată lumea vorbea că și-a făcut o casă nu știu unde dracu, la Dumbrăvița și că dintr-un căcat de salariu de asistentă n-aveai cum. Că ea dacă o zis în gura mare, n-am auzit-o eu, o zis astea în oficiu, că ea dacă nu face patru-cinci sute de lei pe zi, la ea e zi pierdută. Nu. Păi ce-și lua? De unde să știu? Eu am fost în policlinică? Cum, cum impunea ea să primească banii ăștia?   Că făcea programări mai repede, că vorba ta, elibera concedii medicale pe alte perioade care nu trebuiau, că nu știu despre ce era vorba, dar se zvonea că lua bani”, se arată în transcrierea de pe Facebook.    „Dacă eu la Ministerul Sănătății am ajuns și am semnalat o problemă și eu în două zile am fost dată afară de pe secție.   No, tu îți dai seama cam dacă deschizi gura ce se întâmplă?”, se mai arată în discuția publicată de medicul Ciprian Maxim. 

DeFapt.ro
Investigații jurnalistice, analize, știri la zi
Abonează-te
DeFapt.ro

Ultima oră

Ultima oră