Protestul contra prețului la carburanți mai degrabă ar trebui îndreptat împotriva dl. Ciolacu și a altora care cheltuie bani publici în mod arbitrar
În iunie 2008, cotația la țiței era de 140,53 US$/baril iar benzina în România costa aproximativ 3,9 lei/litru (benzina 95, ca medie). În aprilie 2011, barilul ajunsese la 113,8 US$ iar în benzinării litrul de benzină 95 costa între 5,2 și 5,6 lei. Au fost fluctuații ca urmare a accizei și supraaccizei, dacă ne aducem aminte, separat de inflație, cheltuielile de extracție, rafinare, transport. Din 2011 până în iunie 2022, prețul la benzina standard s-a majorat cu aproximativ 63,4% iar creșterile au fost de 51,7% din iulie 2021 până în iulie 2022. Urmare a acestor creșteri de prețuri, observ că a început revolta impotriva benzinăriilor. Are vreun temei aceasta revoltă? Să vedem. 1. Taxele au o pondere de aproximativ 41,3% din prețul litrului de benzină 95. La 8,50 lei/litru de benzină standard, asta înseamnă 3,51 lei pe care statul îi încasează. Statul nu se va dispensa de această sumă, întrucât, mizând pe o cerere inelastică, cu siguranță va încasa suficienți bani pe care să-i cheltuie pe cadouri sociale: 700 de lei ajutor la pensionari cu venit până în 2.000 lei, vouchere. La aceste rente se adaugă o cheltuială de 9,5 miliarde de lei/lună pentru plata salariilor bugetarilor. 2. Cheltuieli de exploatare: zăcămintele de țiței din țara noastra sunt cam sărăcite. Ca urmare, în timp, cheltuielile de exploatare la extracție cresc în funcție de adâncime. Sigur, nu am date că acestea cresc în fiecare an și care este dimensiunea lor valorică. Dar acestea cresc. În rafinare sunt alte cheltuieli. 3. Mare parte din țiței se importă. Prețul țițeiului achiziționat nu este același precum cotațiile de la Londra (țiței Brent) sau bursele nord-americane (țiței WTI), dar aceste cotații sunt un sistem de referință în negociere (la condiția FOB sau CIF, nu contează). Uneori se cumpără mai ieftin decât cotația spot sau forward, alteori, mai scump. La prețul de achiziăie se adauga costurile de transport și de asigurare a mărfii. De când a început războiul din Ucraina, asigurările au crescut substanțial. Oricum, costul total de shipping a crescut rapid din 2021. Or, toate acestea se adaugă la prețul final al benzinei pe care o cumpărăm. 4. Ungaria sau "călărețul liber": MOL profită că autoritățile maghiare au obținut o derogare de la Comisia Europeană în ceea ce privește livrările de țiței rusesc, care se vând la cotații de 83 US$ (ESPO) sau la 108,49 US$. MOL procesează țiței rusesc mai ieftin în rafinăriile sale și apoi livrează benzină și motorină în România la prețuri comparabile cu cele de pe piața noastră. Asta se numește concurență neloială, întrucât MOL are un comportament oportunist. La fel, benzinăriile sale care operează în structura proprie. 5. Benzinăriile OMV și Petrom din rețeaua proprie nu trebuie tratate la fel cu benzinăriile independente care operează sub marcă proprie sau în franciză. Acestea achiziționează de la rafinării și au un cost. Cele în franciză trebuie să acopere și costul francizei. De aceea, aș trata diferit benzinăriile independente, deși recunosc că, atunci când cumpăr benzină, nu îmi bat capul să cercetez în ce regim funcționează benzinăria. Prin urmare, cine este de vină? Benzinarul, pentru că ne iese în față sau cei ce generează creșterea prețurilor? Eu cred că statul, OMV și MOL trăiesc într-un soi de complicitate. Sigur că firmele pot invoca majorările de costuri. Până la un punct. De asemenea, firmele din sectorul energetic pot invoca supraimpozitările. Pe fond, ar avea dreptate, deși, o data eliminate acestea, nu există siguranța că prețurile în benzinării ar scădea. Prețul exprimă nu doar o valoare, ci oferă un set de informații, nu doar despre marfa care se vinde, ci și despre comportamentul vânzătorilor și cumpărătorilor în prezent și în viitor. Ca atare, protestul contra prețului la benzină mai degrabă ar trebui îndreptat împotriva dl. Ciolacu și a altora care cheltuie bani publici în mod arbitrar, după care își declară îngrijorarea față de prețul la benzină. Dacă statul nu ar cheltui în mod discreționar la dimensiunea pe care o vedem de câteva luni numai pe consum, atunci probabil că ar avea și o mică resursă să mai reducă din TVA și acciza la benzină și motorină. Sigur, există și un efect de aborbție. După un timp, prețul ar începe să crească sau să scadă până ajunge la un preț de echilibru. Am ajuns la acest preț de echilibru? Eu cred că nu. Valentin M. Ionescu este invitat al rubricii de opinii.
