Gaze "fantomă" cu efect de seră: CFC, deși interzise încă din 1987, niveluri record în ultimii ani
Gaze "fantomă" cu efect de seră. În pofida faptului ca au fost interzise în urmă cu peste 35 de ani, clorofluorocarburile (CFC), cunoscute pentru efectele lor dăunătoare asupra stratului de ozon, au atins niveluri record în 2020, potrivit unui studiu publicat luni, relatează AFP.
Gaze "fantomă" cu efect de seră
CFC-urile sunt gaze puternice cu efect de seră care captează căldura de până la 10.000 de ori mai eficient decât dioxidul de carbon, principalul responsabil de încălzirea planetei, potrivit unor date furnizate de Global Carbon Project.
Folosite pe scară largă ca agenţi frigorifici şi în aerosoli în anii '70 şi '80, au fost în cele din urmă interzise în 1987 în timpul Protocolului de la Montreal, după descoperirea găurii în stratul de ozon deasupra Antarcticii ca urmare a utilizării lor. Această gaură se reduce încet, iar ONU-Mediu estima în ianuarie ca ar putea fi redusă în decurs de patru decenii deasupra Antarcticii.
Dar atunci de ce atâta perseverenţă astăzi? Potrivit studiului publicat în revista Nature Geoscience, care a analizat cinci CFC-uri din 2010 până în 2020, această creştere recentă a lor este cauzată probabil de scurgeri în timpul producţiei de substanţe chimice destinate să înlocuiască CFC-urile, în special hidrofluorocarburile (HFC).
Utilizări nedeclarate?
Într-adevar, acordul de la Montreal limitează eliberarea de substanţe care epuizează stratul de ozon şi care s-ar putea dispersa, dar nu interzice utilizarea lor în producerea altor produse chimice ca materii prime sau subproduse. Aceşti înlocuitori de CFC urmează să fie eliminaţi treptat în următoarele trei decenii în baza unui amendament recent la tratatul din 1987.
Utilizările nedeclarate ar putea fi, de asemenea, la originea acestei creşteri. Potrivit lui Luke Western de la Universitatea din Bristol şi Global Monitoring Laboratory (laboratorul de supraveghere mondială), coautor al studiului, aceste emisii au avut până în prezent un impact modest asupra stratului de ozon.
Acestea sunt echivalente cu emisiile de CO2 ale Elveţiei în 2020 sau aproximativ 1% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din SUA.
CFC poate fi ultimul cui din coșciug
Dar dacă tendinţa rapidă de creştere a CFC-urilor va continua, impactul acestora va creşte atât asupra stratului de ozon, cât şi asupra încălzirii globale. Prin urmare, cercetătorii numesc rezultatele lor drept "avertizare timpurie".
În 2018, oamenii de ştiinţă au descoperit deja că ritmul de încetinire a CFC-urilor s-a redus la jumătate faţă de ultimii cinci ani. La acea vreme, dovezile indicau fabrici din estul Chinei, potrivit cercetătorilor. Odată ce producţia de CFC a încetat în această regiune, atunci reducerea părea să revină.
Studiul publicat luni indică faptul că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a cunoaşte sursa precisă a creşterii recente a emisiilor de CFC. Dar "eradicarea acestor substanţe ar fi o victorie uşoară în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră", a subliniat Luke Western.
