Problema majoră a rachetelor balistice ale Iranului: lipsa rampelor de lansare, nu a arsenalului
Capacitatea Iranului de a continua atacurile cu rachete balistice în conflictul din Orientul Mijlociu depinde mai puțin de numărul de rachete disponibile și mai mult de infrastructura de lansare rămasă funcțională, susține expertul german în tehnologie balistică Markus Schiller. Potrivit acestuia, după câștigarea superiorității aeriene de către SUA și Israel, tot mai multe platforme de lansare iraniene ar fi fost distruse, ceea ce ar putea limita drastic capacitatea Teheranului de a mai efectua atacuri. În contextul scăderii recente a intensității loviturilor cu rachete balistice, analiza arată că problema Iranului nu este neapărat stocul de armament, ci pierderea capacității operaționale de lansare. Câte rachete balistice mai are Iranul? Estimări incerte Numărul exact al rachetelor balistice deținute de Iran rămâne necunoscut. Citește și: ANALIZĂ Rachetele balistice iraniene pot lovi bazele Deveselu sau Kogălniceanu. Întrebarea este dacă Teheranul le va lansa spre România Potrivit lui Markus Schiller, doar agenții precum CIA sau Mossad ar putea avea informații precise. Deși se vorbește frecvent despre un arsenal de aproximativ 2.500 de rachete balistice – considerat cel mai mare din Orientul Mijlociu – nu există date verificate public. Expertul atrage atenția că estimările variază semnificativ din cauza secretomaniei regimului iranian și a capacităților sale de producție. În opinia sa, cifrele reale ar putea fi fie mult mai mici, fie mai mari decât cele vehiculate în spațiul public. Incertitudinea face dificilă evaluarea exactă a potențialului militar al Iranului. Lipsa rampelor de lansare, vulnerabilitatea principală a Iranului Potrivit analizei lui Markus Schiller, distrugerea rampelor și instalațiilor de lansare ar putea deveni factorul decisiv în limitarea atacurilor iraniene. Chiar dacă Iranul ar mai deține un număr semnificativ de rachete balistice, fără infrastructura necesară lansării acestora, capacitatea de atac ar putea fi rapid redusă. Superioritatea aeriană obținută de SUA și Israel ar fi permis neutralizarea unui număr important de poziții de lansare, afectând direct capacitatea Iranului de a răspunde cu lovituri de amploare. Rachetele iraniene pot atinge sudul Europei În mod oficial, raza de acțiune a rachetelor balistice iraniene a fost mult timp estimată la sub 2.000 de kilometri. Totuși, dezvoltarea de noi motoare și avansurile în programul spațial iranian indică progrese tehnologice importante. Un exemplu relevant este racheta cu rază medie de acțiune Khorramshahr-4, prezentată în 2023. Cu o încărcătură utilă de 1,8 tone, aceasta ar putea atinge, în condițiile reducerii încărcăturii, o rază de până la 3.000 de kilometri. Conform analizei expertului, o asemenea rază ar permite lovirea unor ținte din sudul Europei. Ambițiile Iranului privind rachetele intercontinentale Iranul ar depune, de asemenea, eforturi pentru dezvoltarea unor rachete intercontinentale. Deși Markus Schiller consideră că aceste proiecte nu au ajuns încă la un nivel avansat, oficiali americani au atras atenția asupra intențiilor Teheranului de a extinde raza de acțiune a rachetelor existente. Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat recent că Iranul urmărește dezvoltarea unor rachete cu rază de peste 5.500 de kilometri. Teoretic, astfel de rachete ar putea ajunge până pe teritoriul SUA, deși distanța dintre Iran și coasta de est a Statelor Unite este de aproximativ 10.000 de kilometri. Programul spațial, posibil paravan pentru testarea rachetelor Serviciile de informații occidentale privesc cu suspiciune programul spațial al Iranului, considerând că lansările de sateliți pot servi drept platformă de testare pentru tehnologia rachetelor intercontinentale. În 2024, Iranul a realizat lansări reușite cu racheta Simorgh, însă în anii anteriori au fost raportate și numeroase eșecuri. Potrivit expertului german, programul balistic iranian continuă să evolueze, în ciuda sancțiunilor internaționale. Iranul dezvoltă simultan sisteme de propulsie pe combustibil lichid și solid, ceea ce îi permite diversificarea tehnologică și creșterea capacităților. Racheta Ghadr, utilizată în atacurile recente asupra Israelului În conflictul actual, Iranul ar fi folosit racheta Ghadr pentru a lovi ținte din Israel. Aceasta este una dintre cele mai avansate rachete cu rază medie din arsenalul iranian, având o rază de până la 2.000 de kilometri. Ghadr reprezintă o evoluție a modelului Shahab-3, care la rândul său se bazează pe tehnologie nord-coreeană. Utilizarea acestei rachete indică faptul că Iranul dispune încă de capacități relevante de atac, însă eficiența lor pe termen lung depinde de menținerea infrastructurii de lansare.
