Agricultura europeană după 2027 și condițiile sprijinului pentru fermieri. Ce i se pregătește României, la propunerea lui Siegfried Mureșan
Viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) va influența veniturile fermierilor, investițiile în exploatații și capacitatea Uniunii Europene de a produce alimente.
Pentru perioada 2028–2034, Comisia propune păstrarea unor sume rezervate agriculturii, într-o arhitectură bugetară care reunește mai multe politici.
Grupul PPE cere finanțare suficientă, protejarea plăților către agricultori și menținerea identității distincte a politicii agricole. Regulile și sumele finale sunt încă negociate.
Dezbaterea are efecte potențiale și pentru România, unde agricultura cuprinde exploatații foarte diferite ca dimensiune și orientare comercială. Un sistem de sprijin poate avea consecințe diferite pentru o fermă de familie, o întreprindere agricolă mare sau un tânăr care încearcă să intre în sector.
Evaluarea reformei trebuie să urmărească cine este eligibil, ce intervenții sunt finanțate și câtă libertate vor avea autoritățile naționale în aplicarea lor.
Ce presupune menținerea unei politici agricole comune
În poziția prezentată în septembrie 2025, PPE susține păstrarea unei PAC finanțate adecvat și respinge diluarea fondurilor agricole în instrumente cu alte obiective. Grupul argumentează că agricultorii au nevoie de predictibilitate pentru investiții și pentru adaptarea la șocurile economice.
Totodată, solicită reguli administrative mai simple, sprijin pentru inovare și măsuri care să faciliteze intrarea unei noi generații de fermieri.
Dimensiunea comună a politicii urmărește existența unor obiective și reguli europene, chiar dacă aplicarea lor implică alegeri naționale. În interpretarea PPE, o reformă care ar lăsa prea mult din finanțare la concurență cu alte nevoi bugetare ar putea afecta stabilitatea sprijinului.
Aceasta este critica politică a grupului față de propunerea Comisiei. Ea trebuie diferențiată de regulile definitive, care vor necesita acordul co-legiuitorilor.
Cât ar fi rezervat agriculturii
Comisia propune cel puțin 300 de miliarde de euro pentru sprijinirea veniturilor și pentru intervenții în situații de criză. În prezentarea oficială, suma cuprinde minimum 293,7 miliarde pentru sprijinul veniturilor și 6,3 miliarde pentru o plasă de siguranță destinată perturbărilor pieței.
Valorile sunt propuneri pentru întreaga perioadă 2028–2034, nu plăți anuale și nici sume deja distribuite fermierilor.
Agricultura ar putea accesa și finanțări din partea nerezervată a planurilor naționale și regionale. Comisia menționează 453 de miliarde de euro disponibile pentru nevoi naționale, care pot include agricultura și mediul rural.
Întreaga sumă nu reprezintă însă o alocare garantată exclusiv fermierilor. Utilizarea acesteia depinde de programarea fondurilor și de prioritățile planurilor. Diferența dintre un minim rezervat și un fond accesibil mai multor domenii este esențială.
Sprijinul agricol va trebui corelat și cu dezvoltarea comunităților în care funcționează exploatațiile. Comisia prevede continuarea instrumentului LEADER și posibilitatea combinării finanțărilor pentru investiții rurale.
Un proiect agricol și unul de dezvoltare locală pot răspunde unor nevoi complementare, dar au beneficiari și criterii distincte. Anunțarea unei resurse comune nu stabilește automat ce finanțare va primi fiecare localitate sau exploatație.
Cum s-ar putea schimba plățile
Propunerea introduce un sprijin pentru venit bazat pe suprafață, cu caracter degresiv. În prezentarea Comisiei, plățile ar urma să scadă progresiv pentru exploatațiile mai mari, iar acest instrument ar avea un plafon de 100.000 de euro pe fermă anual.
Limita privește schema descrisă, nu trebuie interpretată automat ca un plafon general pentru orice finanțare europeană accesată de o exploatație.
Pentru fermele mici este prevăzută posibilitatea unei plăți anuale simplificate de până la 3.000 de euro. Sunt propuse și instrumente pentru tineri, pentru agricultoare și pentru exploatații din zone dezavantajate.
Statele ar avea flexibilitate în adaptarea intervențiilor. De aceea, valorile prezentate la nivel european nu permit calcularea unei subvenții individuale pentru un fermier român înainte de adoptarea cadrului și de stabilirea opțiunilor naționale.
Succesiunea fermelor și securitatea alimentară
Comisia leagă viitorul agriculturii de atragerea tinerilor și a noilor agricultori. Strategia de reînnoire generațională urmărește dublarea ponderii acestora până în 2040. Este un obiectiv de politică publică, a cărui realizare presupune măsuri europene și naționale.
Accesul la teren, la finanțare, la pregătire profesională și la servicii poate influența posibilitatea unei persoane de a începe și de a menține o activitate agricolă.
Strategia include și facilitarea transferului exploatațiilor, alături de securitatea veniturilor pentru agricultorii care se retrag. Problema succesiunii nu se rezolvă exclusiv printr-un ajutor de instalare: sunt relevante condițiile în care o fermă poate fi preluată și continuată.
Din această perspectivă, securitatea alimentară presupune existența, în timp, a oamenilor și a capacităților productive necesare aprovizionării, împreună cu viabilitatea economică a activității agricole.
Ce s-a adoptat deja pentru reducerea birocrației
Reforma pentru perioada de după 2027 trebuie separată de modificările deja adoptate ale PAC actuale. La 18 decembrie 2025, Consiliul a aprobat definitiv pachetul de simplificare agricolă cunoscut ca Omnibus III.
Acesta include reducerea unor sarcini administrative, ajustări ale condiționalității, diminuarea controalelor la fața locului și eliminarea procedurii anuale de verificare a performanței. Sunt prevăzute și măsuri pentru fermele mici și agricultura ecologică.
Evaluarea inițială a Comisiei estima economii administrative anuale de până la 1,6 miliarde de euro pentru agricultori și peste 200 de milioane pentru administrații. Aceste valori reprezintă economii potențiale estimate, nu rezultate deja măsurate în fiecare stat.
Adoptarea pachetului constituie un rezultat legislativ al Parlamentului și Consiliului; sprijinul PPE pentru simplificare nu transformă actul într-o măsură decisă exclusiv de acest grup.
Ce contează pentru fermierii din România
Comisia descrie agricultura românească printr-o structură polarizată, cu numeroase exploatații individuale mici și un segment de întreprinderi mari. Această diversitate explică de ce distribuirea sprijinului poate fi la fel de relevantă ca suma totală.
Intervențiile pentru orientarea către piață, investițiile în modernizare și sprijinul veniturilor răspund unor probleme diferite. În analiza unei reforme, o medie națională nu descrie situația fiecărei categorii de fermieri.
Planul actual este, de asemenea, modificabil prin procedurile europene. Pagina Comisiei consemnează aprobarea celei de-a cincea modificări a planului României în februarie 2026. Prin urmare, chiar și în interiorul unei perioade de programare trebuie verificată versiunea aplicabilă a intervențiilor, înainte de evaluarea condițiilor concrete de sprijin.
Planul strategic PAC al României pentru 2023–2027 urmărește creșterea viabilității exploatațiilor, reducerea diferențelor de venit și dezvoltarea orientării către piață. Comisia menționează, între obiective, protecția mediului, bunăstarea animalelor și dezvoltarea socioeconomică rurală. Acest plan aprobat descrie cadrul actual; el nu stabilește automat regulile și alocările aplicabile din 2028.
Pentru următoarea perioadă, efectul reformei va depinde de combinația dintre fondurile rezervate, distribuirea sprijinului și intervențiile naționale. O analiză utilă fermierilor trebuie să distingă plățile pe suprafață de investiții, măsurile de criză de finanțarea curentă și simplificarea procedurilor de schimbarea eligibilității.
Aceste diferențe permit evaluarea efectelor concrete atunci când legislația finală și planurile de aplicare vor fi disponibile.
Ce i-a cerut Siegfried Mureșan Comisiei Europene
„În urma muncii pe care am condus-o anul trecut, în calitate de coraportor al Parlamentului European pentru viitorul buget multianual, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a angajat să introducă o alocare de minimum 10% pentru investiții în zonele rurale din fondurile planurilor naționale și regionale, peste sumele deja rezervate agriculturii și pescuitului.
Acest angajament înseamnă aproximativ 48,7 miliarde de euro pentru dezvoltarea rurală.
Ulterior, în contextul acordului cu Mercosur, președinta Comisiei Europene s-a angajat, prin scrisoarea din 6 ianuarie 2026, să permită statelor membre să mobilizeze, încă din 2028, aproximativ 45 de miliarde de euro pentru sprijinirea fermierilor și a comunităților rurale.
Aceste două angajamente nu trebuie să rămână doar promisiuni. Ele trebuie incluse în legislația privind viitoarea Politică Agricolă Comună, prin alocări clare și garanții obligatorii.”, a spus europarlamentarul PNL Siegfried Mureșan, vicepreședinte al Grupului PPE din Parlamentul European, pentru DeFapt.ro.
Articol publicat în cadrul unei campanii a Grupului PPE în Parlamentul European
