Ne scriu cititorii: „Când copilul meu a intrat în clasa a VII-a am constatat că are ore de la 8 dimineața la ora 15”. O comparație între numărul de ore din România și alte state europene
„La începutul anului școlar 2021-2022, când copilul meu a intrat în clasa a VII-a am constatat cu stupoare că are ore de la 8 dimineața până la ora 15. Patru zile din săptămână. Iar într-una din zile începe de la ora 7 dimineața. La aceste ore petrecute în școală se mai adaugă și orele prestate acasă, cu învățatul și temele”, a scris un cititor DeFapt.ro, Zsolt Bodola.
El a transmis și un tabel Excel în care face o comparație între numărul de ore din România și alte state europene.
Mesajul său vine după ce DeFapt.ro a scris că „elevii români sunt chinuiți cu un număr-record de ore obligatorii, la școală, dar au printre cele mai proaste rezultate la PISA”.
Redăm scrisoarea primită la redacție.
O comparație între numărul de ore din România și alte state europene
„La începutul anului școlar 2021-2022, când copilul meu a intrat în clasa a VII-a am constatat cu stupoare că are ore de la 8 dimineața până la ora 15. Patru zile din săptămână. Iar într-una din zile începe de la ora 7 dimineața.
La aceste ore petrecute în școală se mai adaugă și orele prestate acasă, cu învățatul și temele.
Practic, era vorba de 20 de materii, cu câte 7 ore zilnic. Evident, fiind vorba de învățământ în limba maghiară, el are 2 materii în plus (5 ore pe săptămână mai mult) față de majoritatea elevilor din România. Dar chiar și așa, 18 materii, obligatorii toate, este un număr enorm.
«Nu se poate, e o aiureală!» - mi-am zis. Și cum am mulți cunoscuți prin alte țări europene, am zis să văd la ei care e situația.
Sumarizarea informațiilor o puteți vedea în tabelul atașat. La toate țările e vorba de orarul unui copil de clasa a 7-a. Excepție Irlanda, unde e vorba de clasa a 8.-a.
După cum vedeți, România are cele mai multe materii. Absolut toate materii teoretice.
Celelalte țări combină teoria cu practica. Cel mai practic învățământ fiind cel din Finlanda, unde la finalul ciclului primar și gimnazial copii știu să gătească, să prelucreze lemn și metal, să grădinărească la nivel elementar, etc...
Ca număr de ore medii/zi petrecute în școală, situația e cam egală, mai toți copii fiind la școală între orele 7/8 - 16-17.
Diferența o face în schimb modul de organizare:
- în România sunt ore încontinuu, întrerupte de pauze de 10 minute
- toate celelalte țări acordă o pauză de prânz, de cel puțin 30 de minute și în majoritatea cazurilor orele de după masă sunt practice (fără materie predată) sau ore de aprofundare și exercițiu pe materia învățată dimineața.
Germania are cele mai multe materii de studiat, după România. Însă, materiile sunt grupate, în așa fel încât în aceeași zi copilul să aibă de pregătit doar două materii. De exemplu: două ore de matematică, urmate de două ore de germană. Prima pentru materie nouă, a doua pentru aprofundare și exercițiu.
La Finlanda am mai remarcat o chestiune interesantă: singura materie care este constant în orar pe tot parcursul școlii, este ora de limbă maternă (care poate fi finlandeza sau suedeza). Matematica nu este constantă. De exemplu la clasa a 7.-a era doar jumătate de an.
Evident, am comparat și situația la testele PISA. Nu mai știu ce an era, 2020 sau 2021. Aveți pozițiile obținute pe banda galbenă din tabel. Interesant că cea mai bine clasată țară (Finlanda) are cele mai puține materii.
Nu am putut compara manualele. Doar în cazul Irlandei am avut ocazia să văd manualele fetei amicilor noștrii. Conținutul și calitatea manualelor irlandeze este incomparabil mai bun decât ceea ce primesc copii noștri. Da, pachetul de manuale costă 170 EUR pe an (unele manuale sunt totuși valabile pe parcursul a 3 ani). Dar, sincer aș prefera să plătesc un set de manuale făcute profesionist nu o adunătură de maculatură făcută în scârbă de edituri cu spate politic corespunzător.
Concluziile? Cred că și un profan poate să le tragă rapid: învățământul de la noi merge pe cantitate teoretizată. De aceea ne trezim cu elevi cu bacalaureat dar care nu sunt în stare să înțeleagă un text simplu. Tot sistemul e gândit în așa fel încât să fie nevoie de cât mai multe cadre didactice. Practic elevul și nevoile lui sunt ignorate.
Trist e, că nici profesorii nu vor să schimbe sistemul. Când arăți problemele toată lumea ridică din umeri și spune că nu se poate face nimic. Vorba unui părinte: «putem emigra»”, ne-a scris Zsolt Bodola
