Internați la stat, trimiși la farmacie: când este obligat spitalul să ramburseze banii cheltuiți în timpul internării
Sunteți internat, iar cineva din familie pleacă la farmacie după medicamentele necesare tratamentului, pentru că acestea nu există în spital.
Sau plătiți o investigație recomandată de medic, pentru că nu poate fi făcută în spitalul unde sunteți internat.
În grija pentru sănătate, dați banii din propriul buzunar, fără să știți că există o procedură prin care puteți cere rambursarea acestora.
Recuperarea banilor presupune însă o cerere și documente care justifică atât necesitatea medicală, cât și plata.
Un drept prevăzut de lege
Temeiul principal este articolul 99 alineatele (2) și (3) din Contractul-cadru aprobat prin HG nr. 521/2023.
Acesta obligă spitalele publice să ramburseze, la cerere, cheltuielile eligibile suportate de asigurați pentru medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice, pe baza documentelor medicului curant.
Dreptul nu este rezervat pensionarilor și nu depinde de veniturile familiei.
Contează dreptul pacientului la serviciile respective fără contribuție personală și împrejurările în care a fost făcută cheltuiala.
Regulile vizează atât spitalizarea continuă, cât și spitalizarea de zi.
Nu trebuie să fi stat mai multe nopți în spital pentru ca situația să merite verificată.
Situațiile în care vă puteți recunoaște
De exemplu, un pacient internat are nevoie de un medicament pe care spitalul nu îl poate asigura la timp.
Citește și: Drepturile asiguratului în sistemul CNAS în 2026: operații gratuite, RMN și medicamente compensate
Medicul consemnează necesitatea lui, iar familia îl cumpără pentru tratamentul din secție.
Aceasta este o situație în care trebuie verificată posibilitatea rambursării.
La fel, un părinte cumpără materiale sanitare necesare tratamentului copilului internat, pe baza recomandării medicale.
Sau un pacient achită o analiză necesară în timpul internării, pentru că spitalul nu o poate efectua.
Ceea ce leagă aceste cazuri este cheltuiala făcută pentru îngrijirea din timpul internării, pe care pacientul era îndreptățit să o primească fără să o plătească.
CNAS explică acest mecanism în Ghidul asiguratului.
Prin contrast, o analiză făcută din proprie inițiativă sau un tratament cumpărat pentru acasă după externare nu intră automat în aceeași procedură.
Bonul fiscal dovedește plata.
Documentul medical dovedește necesitatea
Înainte de cumpărare, dacă situația permite, cereți medicului curant documentul medical necesar pentru rambursare și informații despre procedura spitalului.
Recomandarea verbală de a cumpăra un produs este greu de dovedit ulterior.
Bonul arată ce ați plătit, dar nu stabilește singur că produsul era necesar tratamentului și trebuia asigurat de spital.
De exemplu, metodologia unui spitalul județean, din Timișoara, prevede verificarea stocurilor și întocmirea unui referat medical, cu avize interne, atunci când produsele nu pot fi procurate la timp.
Este un exemplu de procedură locală, nu un formular unic obligatoriu în toate spitalele.
Practic, întrebați: „Ce document îmi eliberați pentru a putea solicita rambursarea acestei cheltuieli?”.
Cererea se depune la spitalul public
Banii se solicită spitalului în care a avut loc internarea.
Casa de asigurări nu este instituția care vă restituie direct aceste cheltuieli în cadrul mecanismului descris.
Normele de aplicare, aprobate prin Ordinul MS/CNAS nr. 1.857/441/2023, prevăd la articolul 12 din anexa nr. 23 că fiecare spital public trebuie să aibă o metodologie proprie de rambursare.
Aceasta trebuie comunicată casei de asigurări și adusă la cunoștința pacienților la internare.
Cereți metodologia și formularul de la registratură, secretariat ori compartimentul de relații cu pacienții.
Verificați și site-ul spitalului, dar nu renunțați doar pentru că nu găsiți documentele online.
Actele pe care este bine să le pregătiți
Lista exactă se verifică la spital.
Citește și: Bani în plus pe lângă pensie: ce probleme de sănătate pot da dreptul la indemnizația de handicap
Un reper concret este formularul publicat de Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, care solicită:
- cererea datată și semnată de pacient sau reprezentantul legal;
- copia biletului de externare;
- copia actului de identitate al pacientului ori reprezentantului;
- copia prescripției, referatului sau recomandării medicului curant;
- factura și chitanța pe numele pacientului ori bonul fiscal, în original, pentru cheltuielile solicitate.
Întrebați dacă este necesar și un document cu IBAN-ul pentru plata prin transfer.
Faceți copii sau fotografii lizibile înainte să predați originalele.
Bonurile se pot șterge în timp.
Păstrați un exemplar al cererii și dovada depunerii, cu număr și dată de înregistrare.
Dacă medicamentele au fost cumpărate de soț, copil sau părinte
Pacientul imobilizat nu poate merge personal la farmacie.
Recomandările din procedurile spitalelor pot fi adresate și familiei, iar formularele permit, în condițiile aplicabile, demersuri prin reprezentant.
Pentru a evita neclaritățile, cereți ca factura să identifice pacientul beneficiar, chiar dacă plata este făcută de o rudă.
Simpla rudenie nu înlocuiește automat documentele necesare reprezentării unui adult: întrebați spitalul ce împuternicire solicită.
Dacă aveți deja o factură pe numele persoanei care a făcut cumpărăturile, cereți în scris să vi se precizeze cum poate fi dovedită legătura cu internarea.
Nu presupuneți nici că rambursarea este garantată, nici că demersul este inutil.
Nu toate plățile din timpul internării se restituie
Această procedură nu transformă orice cheltuială într-una rambursabilă.
Serviciile suplimentare solicitate de pacient, confortul hotelier superior sau prestațiile neincluse în contractul cu casa de asigurări au reguli diferite.
Nici internarea într-un spital privat aflat în contract cu CAS nu atrage automat aplicarea acestui mecanism: obligația de rambursare analizată aici privește spitalele publice.
Pentru medicamentele și materialele finanțate prin programe naționale de sănătate există reguli distincte.
Articolul 99 include excepții referitoare la această finanțare; ele nu înseamnă că pacientul trebuie automat să suporte costurile.
Cereți casei de asigurări clarificarea traseului aplicabil.
Suma restituită trebuie verificată, nu presupusă
Solicitați rambursarea cheltuielilor justificate și cereți să vi se comunice calculul sumei aprobate.
Există metodologii locale care prevăd raportarea rambursării la prețurile practicate de spital.
Această prevedere locală nu trebuie însă confundată cu o regulă națională potrivit căreia orice diferență de preț rămâne obligatoriu în sarcina pacientului.
Dacă primiți mai puțin decât ați cerut, solicitați justificarea fiecărei reduceri și temeiul legal invocat.
Dacă ați fost deja externat, începeți cu documentele pe care le aveți
Adunați bonurile, facturile, biletul de externare și recomandările medicale.
Cereți spitalului procedura aplicabilă și, dacă vă lipsesc dovezi medicale, solicitați copii ale documentelor relevante din dosarul internării.
Nu considerați externarea un motiv pentru a abandona demersul: chiar formularele de rambursare pot solicita biletul de ieșire din spital.
Pentru cheltuieli vechi, termenele trebuie verificate atent.
Codul civil prevede, ca regulă generală, o prescripție de trei ani, dar începutul și calculul ei depind de situația concretă.
Aceasta nu este o promisiune că orice bon din ultimii trei ani va fi decontat, așa că nu amânați cererea.
Refuzul verbal nu încheie demersul
Dacă vi se spune că „nu se dau bani înapoi”, depuneți cererea înregistrată și solicitați răspuns scris, cu motivele refuzului.
Pentru petițiile adresate instituțiilor publice, OG nr. 27/2002 stabilește, în general, un termen de răspuns de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii cu cel mult 15 zile pentru cercetări suplimentare, cu notificarea petentului.
Acesta este termenul pentru răspuns, nu o garanție că plata se face în 30 de zile.
Dacă refuzul pare nejustificat, sesizați casa de asigurări cu care spitalul are contract.
Atașați cererea, răspunsul primit și documentele cheltuielilor.
CNAS menționează explicit, între sesizările privind spitalele, refuzurile de decontare a medicamentelor și materialelor furnizate de pacienți.
Dacă problema rămâne nerezolvată, recuperarea sumei poate necesita un demers în instanță, pentru care trebuie analizate documentele și termenele aplicabile.
Ce să cuprindă solicitarea
Dacă spitalul are formular propriu, folosiți-l.
În cerere, identificați pacientul, secția, perioada internării, suma totală și fiecare cheltuială.
Menționați documentele medicale și dovezile plății anexate.
Solicitați expres rambursarea în baza articolului 99 alineatele (2) și (3) din Contractul-cadru aprobat prin HG nr. 521/2023, precum și comunicarea în scris a soluției și a motivelor oricărui refuz.
Pentru pacient, primul pas este simplu: păstrați documentele și cereți procedura de rambursare a spitalului.
O cheltuială făcută în grabă, în timpul unei internări, merită verificată înainte de a fi considerată definitiv pierdută.
