Dezastrul militar rusesc explicat: eșecul aviației plus tacticile tanchiștilor, de pe vremea mareșalului Jukov
Dezastrul militar rusesc explicat de experți: eșecul aviației plus tacticile tanchiștilor, care acționează ca pe vremea mareșalui Jukov, în anii celui de-al doilea război mondial.
Un general de trei stele, în rezervă, din cadrul aviației britanice, și un profesor de la Universitatea St. Andrews din Scoția au explicat, pentru The Atlantic eșecul șocant al aviației ruse.
Dezastrul militar rusesc explicat
„Puterea aeriană ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai mari avantaje ale Rusiei față de Ucraina. Cu aproape 4.000 de avioane de luptă și cu o experiență vastă în bombardarea țintelor în Siria, Georgia și Cecenia, se aștepta ca forțele aeriene ruse să joace un rol vital în invazie, permițând armatei ruse să pătrundă adânc în Ucraina, să pună mâna pe Kiev și să distrugă armata ucraineană. Dar la mai bine de două luni de război, forțele aeriene ale lui Vladimir Putin încă luptă pentru controlul spațiului aerian.
Eșecul forțelor aeriene ruse este poate cea mai importantă, dar cel mai puțin discutată poveste a conflictului militar de până acum. Forțele ucrainene au arătat o putere surprinzătoare în războiul aerian și s-au adaptat pe măsură ce luptele au progresat”, scriu cei doi, pentru The Atlantic.
Cei doi susțin că ineficiența și corupția au făcut ca eforturile de modernizare a aviației să eșueze. Ei scriu că forțele aeriene nu au parte de antrenamente „realiste” și sistematice. În plus, cleptocrația care conduce țara nu are încredere în ofițerii din eșalonul doi, așa că aceștia nu pot lua decizii care să se adapteze deciziilor din teren, așa cum fac forțele aeriene ale NATO.
Rusia nu înțelege rolul aviației
„Toate acestea au însemnat că, atunci când a început invazia, forțele aeriene ruse erau incapabile să desfășoare o campanie bine gândită și complexă. În loc să acționeze pentru a controla cerul, forțele aeriene ruse au oferit în mare parte sprijin aerian trupelor terestre sau au bombardat orașele ucrainene. Ea a urmat tactica tradițională a unei puteri continentale care privilegiază forțele terestre. Concentrarea pe trupele terestre poate funcționa dacă ai un număr aproape nesfârșit de soldați și ești pregătit să-i pierzi. Dar Rusia (...) nu reușește să înțeleagă importanța puterii aeriene”, se explică în articol.
În plus, de când Ucraina a primit, din Slovacia, echipamente antiaeriene care pot lovi ținte la mare înălțime, avioanele rusești zboară la joasă înălțime, ceea ce le face vulnerabile la rachetele de tip Stinger.
Articolul mai arată că serviciile de informații rusești sunt incapabile să identifice ținte importante.
According to @AviationWeek Russia has ~2/3 of its Air Force engaged in Ukraine, leaving 1/3 (of its weakest units) left to defend its own vast territory. If I were a Russian I would be furious with Putin's costly and disastrous military adventure. https://t.co/BaEtLdDImA
— Terry Virts (@AstroTerry) May 9, 2022
Autorii articolului sunt Edward Stringer, mareșal al Aerului (echivalentul unui general cu trei stele), în rezervă, și Phillips Payson O’Brien, profesor de studii strategice la St. Andrews.
Comandantul de tanc, mereu în frunte, ușor de lichidat
Un alt articol, publicat de unherd.com, arată opinia unui comandant militar ucrainean despre tacticil tanchiștilor ruși.
„Uită-te la generalul Jukov, „marele mareșal”, care a fost doar un măcelar. Rușii se luptă ca Jukov. Trimit val după val, dar băieții noștri și-au dat seama că luptă la fel ca sovieticii. Comandantul tancului este întotdeauna în primul tanc, așa că îl împușcăm. Odată ce împușci primul și ultimul tanc, acestea sunt imobilizate”, a explicat Iuri Bereza, comandantul batalionului Nipru.
În acest articol, se arată cum operează unitățile de cercetare cu drone, unde operează tineri IT-iști. Aceștia avansează la 1-2 kilomteri în fața frontului, lansează drona și caută grupuri mari de soldați sau blindate. După ce le identifică, dirijează tirul artileriei. Seara, analizează rezultatele.
Citește și: Rusia va suferi cea mai dură prăbușire economică, din 1994 până acum (Bloomberg)
